Comentariile APADOR-CH la proiectul de Lege privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice

APADOR-CH consideră că proiectul de Lege privind
organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice este un regres faţă de Legea 60/1991[1] (şi nu 60/1990 aşa cum greşit se menţionează în Art. 31 alin (2) al
proiectului)  ce reglementează acest domeniu. Proiectul de lege menţine
prevederi cel puţin contestabile din vechea lege („defăimarea ţării şi a
naţiunii”, portul unor obiecte tăioase chiar dacă nu sunt folosite), introduce noi restricţii complet nejustificate (interzicerea unor acţiuni ce
ar aduce atingere imaginii instituţiilor sau
persoanelor private ori publice sau a celor ce s-ar desfăşura în preajma
unor instituţii cu pază militară), complică procedurile prealabile
şi înăspreşte regimul
sancţionator. În rezumat, nimeni nu îşi va mai asuma riscurile de a organiza proteste în spaţiul public ceea ce
echivalează cu încălcarea unor libertăţi
fundamentale ale omului (libertatea de asociere şi de exprimare). Mai
mult, proiectul propus elimină prevederile din legea aflată în vigoare referitoare
la libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale
sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii,
procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea.   

În acelaşi timp APADOR-CH consideră necesară modificarea
legislaţiei privind adunările publice în sensul eliminării prevederilor
învechite şi a restricţiilor care nu sunt necesare într-o societate democratică
precum şi prin introducerea unor prevederi care să aducă în legalitate forme
recent apărute de manifestare a dreptului la liberă exprimare şi la protest, de
exemplu flashmob-urile.  

Propuneri de modificare a proiectului:

1.      APADOR-CH
solicită reintroducerea prevederilor din primul paragraf al Art. 1 al Legii nr.
60/1991 şi anume: “Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale
sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii,
procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată
prin lege. Asemenea activităţi se pot realiza numai paşnic şi fără nici un
fel de arme”.  

2.      La Art.
1 alin (1) se impune clarificarea noţiunii de „adunări publice”. În forma
actuală a proiectului, adunări publice sunt: mitingurile, marşurile,
demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile şi orice „alte întruniri
desfăşurate în spaţiul public”. Formularea poate da naştere unor interpretări
foarte diferite deoarece întrunire desfăşurată în spaţiul public este, de
exemplu,  întâlnirea unui grup de oameni care vor să vizioneze împreună un
spectacol sau să se plimbe împreună prin parc. Trebuie deci să existe criterii
clare pentru definirea adunărilor publice, criterii care să aibă în vedere
numărul participanţilor, scopul întrunirii şi modul de manifestare a
participanţilor. 

3.      Ţara şi
naţiunea sunt noţiuni abstracte, ce nu pot fi „defăimate”. Cei care protestează
– mai mult sau mai puţin justificat, mai mult sau mai puţin elegant – o fac
împotriva guvernanţilor – adică persoane sau
grupuri de persoane –  aflaţi temporar în poziţii de decizie, care
nu pot fi confundaţi cu conceptul de „ţară” sau „naţiune”. APADOR-CH cere
eliminarea sintagmei „defăimarea ţării şi a naţiunii” din art.6 lit.a. De
asemenea, din motive similare, asociaţia cere şi eliminarea sintagmei „incită
la denigrarea ţării” din art.14 lit.e.

4.      În
privinţa locurilor în care pot fi
organizate adunări publice APADOR-CH constată că lunga listă de interdicţii din
art.7 include şi obiective „asigurate cu pază militară”. Or, majoritatea
sediilor instituţiilor publice sunt păzite
de jandarmi, ceea ce înseamnă că orice adunare publică este
interzisă în imediata lor apropiere. Altfel spus, dacă oamenii vor să
protesteze împotriva măsurilor luate de un minister oarecare ei nu îşi pot manifesta
nemulţumirile faţă de acele măsuri în aşa fel încât să şi fie auziţi de
decidenţii respectivi. După toate aparenţele, adunările publice de protest vor
putea avea loc doar în parcuri sau pe terenuri virane! De asemenea, toate
ambasadele şi reprezentanţele consulare sau ale unor organisme internaţionale au pază militară şi, prin urmare, un
protest de felul celui din faţa Ambasadei Libiei (care continua să arboreze
drapelul asociat cu colonelul Ghadafi în ciuda evenimentelor sângeroase din
acea ţară) nu mai poate avea loc.  După părerea asociaţiei, scopul acestor
interdicţii este eliminarea sau măcar
diluarea impactului unor manifestări de protest. APADOR-CH admite că
interzicerea adunărilor publice în anumite locuri este justificată dar cere eliminarea „celor asigurate cu pază militară” din
art.7.

5.      APADOR-CH
propune reformularea Capitolului III – Declararea adunărilor publice. În forma
actuală a proiectului sunt exceptate de la  obţinerea aprobării adunările
publice organizate în scopuri religioase, promoţionale, cele ocazionate de
vizite oficiale precum şi cele ce se desfăşoară în incintele unor persoane
juridice. Nu este clar care sunt criteriile după care iniţiatorii legii au ales
aceste excepţii. Având în vedere faptul că reglementarea ar trebui să aibă ca
scop garantarea libertăţii întrunilor cât şi asigurarea ordinii publice şi a
siguranţei cetăţenilor, principalul criteriu care ar trebui folosit pentru a
considera că o adunare publică se poate desfăşura fără autorizaţie ar trebui să
fie acela al gradului în care adunarea publică poate tulbura ordinea publică.
În aceste condiţii enumerarea propusă de iniţiatorul proiectului nu are sens.
Spre exemplu, o procesiune religioasă care traversează principalele artere
rutiere ale unui oraş pe parcursul unei perioade de câteva ore şi la care
participă un număr mare de persoane  este susceptibilă de a provoca perturbări
ale ordinii publice (chiar dacă se ia în considerare doar îngreunarea
traficului). Pe de altă parte, un grup de oameni care se adună în faţa unei
instituţii şi timp de 15 minute afişează pancarte cu mesaje de protest, şi care
în condiţiile prevăzute de acest proiect ar trebui să obţină autorizaţie, nu
deranjează în mod vădit ordinea publică.  Din aceste motive APADOR-CH propune
exceptarea de la condiţia aprobării prealabile a adunărilor publice ce se
desfăşoară într-un interval scurt de timp, la care participă un număr restrâns
pe participanţi şi care nu afectează grav activitatea comunităţii în spaţiul
public (în special circulaţia pe drumurile publice).

În privinţa aprobării pe care trebuie să o
obţină organizatorii unei adunări publice (art.10 şi 11), APADOR-CH constată
că, în ciuda progreselor tehnice înregistrate în 21 de ani, termenul de aprobare se lungeşte (de la 3
la 5 zile lucrătoare) iar procedurile se complică. Asociaţia propune
următoarele demersuri:

a)      Organizatorul
depune cererea (cu datele din anexa 1 a proiectului de lege). Dacă în termen de
3 zile lucrătoare, inclusiv data depunerii, nu primeşte răspuns, aceasta
înseamnă aprobare tacită;

b)      Primarul
şi conducerea unităţii de jandarmi competente teritorial se consultă reciproc
cu privire la cerere. Comisia prevăzută la art.11 este convocată numai dacă părerile celor două autorităţi sunt
divergente. Procedura este cea prevăzută în art.11 cu participarea obligatorie
a organizatorului sau a unui reprezentant autorizat al acestuia. Eventuala respingere, motivată şi
înmânată organizatorului în termen de 3 zile lucrătoare, poate fi atacată de
acesta în contencios administrativ;

6.      Art.14
lit.d interzice folosirea sistemelor de
comunicare  „pentru incitarea participanţilor … la acţiuni de
natură să aducă atingere imaginii
instituţiilor sau persoanelor private ori publice.” „Sisteme de comunicare”
includ pe lângă clasicele microfoane sau bannere sau portavoce şi mesaje
electronice pe telefoane mobile! Prin urmare, orice mesaj/lozincă critice
preluate de participanţi ar putea fi considerate ca aducând atingere celor
vizaţi. În plus, dacă în cazul persoanelor private (nu şi instituţiilor private – vezi greve,
proteste la adresa unor companii private) ar exista o justificare pentru o
asemenea interdicţie, ea nu poate funcţiona în privinţa persoanelor publice decât cu încălcarea normelor
europene care susţin dreptul de a le critica, chiar cu depăşirea
unor limite. Pe lângă toate acestea, „incitarea”, neurmată de fapte concrete, nu trebuie sancţionată. Mai
trebuie menţionat şi faptul că nerespectarea prevederii din lit.d atrage  amendarea organizatorilor cu sume cuprinse între 1000
şi 5000 lei. APADOR-CH cere eliminarea
lit.d din art.14.

7.      Acelaşi
art.14, dar la lit.c menţine o prevedere din Legea nr.60/1991 ce interzice
portul de către participanţi a oricăror „obiecte fabricate sau confecţionate anume
pentru tăiere, împungere ori lovire”. În această categorie ar putea lesne intra
pila de unghii sau un ac de siguranţă! Se pedepseşte deci doar simpla posesie a
unor astfel de obiecte chiar dacă nu există nicio intenţie de a le folosi. Întrebarea
este cum vor depista
organizatorii (penalizabili cu aceeaşi amendă de la lit.d) pe posesorii unor
astfel de „arme”: prin control corporal al fiecăruia din sutele/miile de
participanţi? Prin instalarea unor detectoare de metal, eventual portabile?
Dată fiind imposibilitatea unei astfel de acţiuni, APADOR-CH cere ca lit.c să
se limiteze la interzicerea purtării de arme şi muniţie care, în principiu,
sunt la vedere sau uşor de depistat.

8.      În
art.15 la lit.c proiectul de lege introduce o noutate:
proferarea de insulte, cuvinte sau expresii jignitoare ori vulgare „care produc indignarea cetăţenilor”! Acest
„criteriu”, întotdeauna subiectiv, nu îşi are locul într-un text de lege.
Asociaţia cere eliminarea lit.c.

9.      APADOR-CH
consideră că amenzile prevăzute în proiectul de lege (pentru organizatori,
între 1000 şi 20000 lei, pentru participanţi, între 400 şi 5000 lei sau
prestarea  a 150-300 de ore de muncă în folosul comunităţii) sunt prea mari
(raportate la salariul mediu pe economie) şi constituie încă un motiv serios de
disuadare a celor care ar dori să îşi exprime public nemulţumirile. APADOR-CH
cere reducerea cuantumului amenzilor până la limite rezonabile.

10.  Asociaţia solicită eliminarea referirilor
la instigare din Art. 25 alin (3) care prevede că „…orice formă de instigare
menită să conducă la desfăşurarea unei adunări publice în alte condiţii decât
cele prevăzute de prezenta lege…” se sancţionează cu amendă de la 5000 lei la
20000. Asociaţia consideră că această prevedere încalcă libertatea de exprimare,
cetăţenii putând fi sancţionaţi pentru afirmaţii de tipul „ar trebui să ieşim
în stradă” ce pot fi cu uşurinţă identificate ca fiind o formă de instigare.

11.  În sfârşit, APADOR-CH semnalează o
deficienţă cronică a sistemului legislativ românesc şi anume exprimarea neclară,
pretabilă la numeroase interpretări a unor articole. În proiectul acesta de
lege apar următoarele: la art.1 alin (2) se prevede că „Dispoziţiile prezentei
legi nu se aplică acelor adunări publice a căror organizare şi desfăşurare se
realizează într-un cadru legal specific”. Care
este acel „cadru legal” şi cui îi este „specific”? Ce adunări publice sunt
avute în vedere? Iar la art.3 alin (2) care se referă la excepţii cu privire la
durata adunărilor publice (până la ora 23.00) menţionează „acte normative” prin
care se prevede „altfel”. Care sunt aceste acte şi în ce constă diferenţa? Ce
adunări publice ar fi vizate?

[1] Lege nr. 60/1991 (r1) privind organizarea şi desfăşurarea
adunărilor publice republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 888 din
29/09/2004