modificarea Legea 60 / 1991 privind adunarile publice

Ce spune CEDO când primăria și poliția nu te lasă să protestezi

14/04/2015/in Articole, , Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Un caz recent câștigat la CEDO, de niște cetățeni armeni împotriva statului care le-a îngrădit dreptul de a organiza adunări publice, ar trebui să le dea de gândit și primăriilor noastre, care au de multe ori un comportament similar cu cel al primăriei Erevan.

În 2008, Comitetul Helsinki armean – o organizație neguvernamentală de drepturile omului, omoloaga APADOR-CH din Armenia – a vrut să organizeze un marș de comemorare a morții unui cetățean care murise cu un an înainte, aruncându-se de la etajul doi al unei secții de poliție în care se afla ca martor într-un caz de crimă. Asociația a făcut notificare la Primăria Erevan pe 6 mai 2008, cu 6 zile înainte de organizarea marșului, așa cum prevede legea armeană ce reglementează adunările publice. Conform acestei legi primăria trebuia să anunțe organizatorii marșului, în timp util, dacă nu aprobă manifestarea sau traseul acesteia, însă Comitetul Helsinki nu a primit nicio veste de la primărie decât pe 13 mai, la o zi după ce marșul ar fi trebuit organizat. Poliția, însă, fusese înștiințată de primărie înainte, prin urmare forțele de ordine au fost în măsură să împiedice manifestarea. Comitetul Helsinki s-a plâns la CEDO invocând încălcarea articolelor 11 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – respectiv dreptul la întrunire și asociere și dreptul la un remediu efectiv în justiție. CEDO i-a dat dreptate în martie 2015.

[box]Citiți decizia CEDO – CASE OF HELSINKI COMMITTEE OF ARMENIA v. ARMENIA [/box]

Pe scurt judecătorii CEDO au considerat că primăria Erevan a îngrădit dreptul la asociere al cetățenilor armeni, prin faptul că nu a comunicat din timp refuzul de a aproba manifestarea. În plus, curtea a considerat că refuzul nu era întemeiat legal. Guvernul armean s-a apărat invocând faptul că în martie 2008 în Armenia au avut loc manifestări violente de stradă, după alegeri, fapt ce a condus la instituirea stării de urgență și interzicerea pe o perioadă de 20 de zile a adunărilor publice. Curtea a observat, însă, că trecuseră două luni de la acele incidente, iar marșul în cauză era unul pașnic.

Guvernul armean a mai invocat și faptul că organizația reclamantă nu ceruse să i se facă dreptate în țară, înainte de a ajunge la Curtea Europeană, însă judecătorii CEDO au considerat că nu putea fi vorba de un remediu efectiv în justiția armeană atâta vreme cât cetățenii nu au putut organiza adunarea în ziua stabilită – aceasta nefiind o dată oarecare, ci aniversarea unui an de la data morții cetățeanului respectiv – 12 mai 2007. Deci adunarea nu putea fi organizată în altă zi.

Cazuri românești – Jandarmeria și primăria contra bicicliștilor de la OPTAR

Din păcate practica armeană nu este departe de cea românească. Și la noi Primăria Capitalei excelează în tertipuri de acest gen, zădărnicind diverse adunări publice pe motive puerile sau intimidând organizatorii de adunări prin amenzi aplicate arbitrar de jandarmerie.

Marian Ivan, negociind cu jandarmii la adunarea din 10 mai 2014

Un astfel de caz este cel al liderului OPTAR – Organizatia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – Marian Ivan. El a fost amendat cu 5000 de lei, la 10 mai 2014, pe motiv că a organizat o adunare a bicicliștilor în București, fără să anunțe și Jandarmeria. Contestarea amenzii face obiectul unui proces în care domnul Ivan este asistat de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu.

Marian Ivan, prin OPTAR, spune că a organizat mai mult de 12 marșuri ale biciliștilor în București, toate fiind declarate în prealabil la primărie. Mai mult, în comisia de profil a municipalității, din care face parte și un reprezentant al Jandarmeriei, au fost discutate și traseele pe care au voie să se deplaseze biciliștii în cadrul acestor adunări. În cazul celei din 10 mai 2014, aceasta fusese notificată încă din ianuarie la Primăria Capitalei, care l-a anunțat că va analiza chestiunea. Conform Legii 60/1991, a adunărilor publice, autoritatea locală este obligată să comunice în 48 de ore de la data primirii notificării dacă este de acord sau nu cu manifestarea, locul sau traseul acesteia. În cazul OPTAR această comunicare nu s-a făcut, motiv pentru care, conform aceleiași legi (articolul 11), organizatorul este îndreptățit să considere că adunarea a fost aprobată tacit.

Amenda Jandarmeriei a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât ea nu a fost aplicată pe loc, ci trimisă mai târziu prin poștă, și după ce, tot la cererea Jandarmeriei, adunarea din 10 mai fusese mutată în altă zonă a orașului, deoarece pe traseul stabilit inițial se derulau alte manifestări, cu ocazia Zilei Europei.

Extras din plângerea în justiție făcută de Marian Ivan:

„Cu câteva zile înaintea desfășurării celor 12 adunări publice, reprezentanții Jandarmeriei mă contactau telefonic pentru a mă întreba dacă adunarea publică declarată se va desfășura. Același lucru s-a întâmplat și pentru marșul din data de 10 mai 2014 când, la data de 6 mai 2014, un reprezentant al Jandarmeriei, dl. plutonier major Marian Zamfir, m-a sunat pentru a se interesa dacă protestul din 10 mai va avea loc. I-am precizat că orarul și traseul rămân neschimbate față de cum au fost prevăzute în declarația depusă la registratura Primăriei Municipiului București.

Pe data 10 mai 2014 am fost prezent la locul de desfășurare a adunării publice pentru a mă ocupa de organizare. Jandarmeria a fost prezentă, venind să discute cu mine chiar jandarmul cu care mă întâlnisem în Comisia de avizare a adunărilor publice din cadrul Primăriei Municipiului București. În urma discuțiilor cu reprezentantul Jandarmeriei, am fost de acord să modific traseul adunării publice, față de declarația depusă la Primăria Municipiului București, deoarece acesta a precizat că în Piața Constituției s-a avizat o altă adunare publică. Astfel, noul traseu a fost convenit cu Jandarmeria astfel încât nicio adunare publică să nu se suprapună, chiar dacă noi declarasem traseul încă din data 16 ianuarie 2014.”

Procesul de contestare a amenzii a fost câștigat de Marian Ivan. Detalii aici.

***

[highlight]APADOR-CH susține de mai mulți ani modificarea Legii adunărilor publice, în sensul aducerii ei în pas cu vremurile pe care le traversăm. Legea datează din 1991, imediat după mineriadele care au avut loc la București. Ministerul administrației și internelor a avut o tentativă de a modifica legea în 2011, dar nu în sensul liberalizării procedurilor de organizare a adunărilor publice, ci cu intenția de a le face mai stricte. Citiți propunerile de modificare a legii făcute de APADOR-CH în cadrul unui proiect derulat în 2012.[/highlight]

[box]

Actele din dosarul Marian Ivan:

Decizie instanța de fond sector 1

Întampinare APEL apărare

Apel Jandarmerie

[/box]

România 2014: Libertatea de exprimare, garantată de Constituție, se câștigă în instanță printr-un viciu de procedură

17/10/2014/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

ARTICOLUL 30 din Constituția României
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

La mai bine de 20 de ani de la recâștigarea în stradă a libertății de exprimare și a garantării ei de către Constituție, protestatarii din România sunt nevoiți să-și ceară acest drept fundamental în instanță, uzând de tertipuri avocățești și de vicii de procedură. De vină este o lege învechită care, prin modul în care înțeleg autoritățile s-o aplice, restrânge dreptul constituțional al cetățenilor la liberă exprimare. APADOR-CH a derulat în ultimii ani mai multe proiecte prin care a încercat să modifice Legea 60/1991.

Mircea Toma, ziarist și activist pentru libertatea de exprimare, a participat în luna mai 2013, împreună cu câțiva colegi de la ActiveWatch, la o adunare spontană anunțată pe Facebook, în fața Palatului Parlamentului, lângă Parcul Izvor. A fost un protest scurt, pașnic, în timpul căruia oamenii și-au spus părerea de după gardul Parlamentului, în condițiile în care la lucrările din interior, ale comisiei de industrii, nu fuseseră primiți. După maximum o jumătate de oră fiecare a plecat care încotro. La o lună după asta, Mircea Toma și alți câțiva colegi de protest s-au trezit că primesc acasă amenzi de câte 500 de lei, pe motiv că „au participat la o adunare publică neautorizată și au refuzat că părăsească locul protestului la somația jandarmilor”.

Cum a fost de fapt…

Mircea își amintește, în fața președintei completului de la Judecătoria sectorului 5, unde a contestat amenda, că cu greu puteai numi „adunare publică” un grup de 15 persoane care staționează indecis pe trotuarul din fața gardului Casei Poporului. Își exprimau toți nemulțumirea cu privire la faptul că aleșii din Comisia de Industrii a Camerei Deputaților se întruneau în ședință cu ușile închise, ca să discute modificări la Legea minelor, adică să dea puteri sporite unor companii private să exproprieze persoane fizice în locul statului, ca să-și poată derula proiectele de minerit. Era luna mai 2013, înainte de nașterea mișcării „Uniți salvăm Roșia Montană”, ce avea să se coaguleze în vară și să adune pe străzi mii de oameni. Mircea venise la protestul anunțat în pripă, pe Facebook și a găsit la fața locului aceeași mână de oameni care se adunau de regulă la protestele pe teme de mediu.

Mai mulți și mai organizați decât protestatarii, jandarmii au început imediat să „negocieze” dreptul fundamental la liberă exprimare: li s-a spus protestatarilor să nu stea pe trotuarul respectiv, ci vis a vis, și să nu afișeze bannere cu lozinci. Nu li s-a explicat care e diferența între cele două trotuare și între protestul cu și fără lozinci. Împreună cu o colegă, Mircea a luat totuși un banner, pe care nici nu-și mai amintește acum exact ce scria – probabil „30 de parlamentari expropriază 21 de milioane de români” – și a început să traverseze cu el în mâini pe trecerea de pietoni din dreptul porții Parlamentului (latura dinspre Parcul Izvor). Au venit doi jandarmi la ei și i-au legitimat, le-au trecut datele într-un carnețel și le-au pus în vedere că ceea ce fac ei nu se numește „traversare”, după definiția dată de Codul rutier (!), ci „pivotare”.

După câteva minute grupul de protestatari s-a împrăștiat, protestul s-a încheiat pașnic, așa cum se și derulase. Amenzile au venit mai târziu. De contestarea lor în instanță s-a ocupat Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Strategia aleasă de avocat – și care s-a dovedit câștigătoare, deocamdată în cazul Mircea Toma – nu a vizat numai dreptul la liberă exprimare, așa cum ar fi fost firesc, ci o scăpare a jandarmilor, care atunci când au vrut să disperseze grupul de protestatari nu a urmat exact pașii prevăzuți de Legea 60/1991, și anume să-i someze vizual și sonor de mai multe ori ca să părăsească locul protestului.

Instanța a decis să anuleze amenda primită de Mircea Toma, nu pentru că ar fi avut dreptul constituțional să-și exprime pașnic nemulțumirea față de activitatea Parlamentului, ci pentru că jandarmii nu au folosit megafonul și rachetele luminoase de semnalizare ca să disperseze manifestanții.

Libertatea de exprimare a rămas înscrisă doar în pledoaria avocatului și în mărturiile celor amendați, audiați în proces, mai mult pentru „impresia artistică”, mențiune ce nu a contat efectiv în decizia instanței.

Mircea Toma: „Această sentință nu este o victorie a democrației!”

Mircea Toma, despre sentința instanței care i-a anulat amenda, pentru că jandarmii nu au urmat procedurile „după carte”: „Această sentință nu este o victorie a democrației, este o mare dezamăgire să constați că argumentul de fond – dreptul la liberă exprimare – este ignorat de instanță. Cu siguranță, o contribuție majoră la această decizie o are textul legii Adunărilor Publice (Legea 60/1991), o lege care începe bine – articolul 1 garantează libertatea de exprimare a cetățenilor – dar continuă cu condiții care sunt – experiența noastră din stradă o demonstrează – incompatibile cu principiul pe care îl declară la început. Trebuie să ne mobilizăm pentru a schimba Legea 61/1991: avem nevoie de o lege care să apere până la capăt dreptul cetățeanului la liberă exprimare”

***

Cum să contești cu succes o amendă pentru un protest pașnic în fața Parlamentului

Cazul lui Mircea Toma este unul fericit, deși nu e considerat o victorie a democrației. Andreea Petruț nu a fost la fel de norocoasă. Ea a pierdut procesul cu jandarmeria și este acum nevoită, pentru exercitarea aceluiași drept fundamental, să plătească o amendă de 2000 de lei. Deși instanțele nu au un mod unitar de a judeca astfel de spețe, vă prezentăm mai jos pașii ce trebuie făcuți în caz că vă aflați vreodată într-o astfel de situație:

Contestarea unei amenzi primite de la Jandarmerie se face la judecătoria de pe raza localității în care s-a petrecut fapta pentru care ați fost amendați. În cazul protestului de la Parlament – Judecătoria sector 5. În proces, Mircea Toma a fost reprezentat de Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Deși ar fi trebuit ca procesul să pună în discuție dreptul persoanelor de a se exprima liber și de a protesta pașnic, așa cum prevede Constituția, bătălia juridică a trebuit dusă cu argumente dintr-o lege învechită – Legea 60/1991.

Concret, avocatul a contestat următoarele:

– Faptul că în procesul verbal de contravenție scrie că Mircea Toma a participat la o adunare publică nedeclarată sau interzisă;

– Și că ar fi refuzat părăsirea locului de desfășurare a adunării, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii.

[box type=”download”]

Legea nr.60/1991, republicată reglementează modurile în care organele de ordine trebuie să își îndeplinească obligațiile de avertizare, astfel:

Art. 21. – Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase și atragerea atenției participanților, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra necesității dispersării lor și respectării legii.

Art. 22. – Dacă, după avertizare, participanții nu s-au împrăștiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonoră cuvintele „Prima somație: Atențiune, vă rugăm să părăsiți …, vom folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

Dacă, după trecerea perioadei de timp necesare pentru împrăștiere, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, prin rostirea cuvintelor „Ultima somație: Părăsiți …, se va folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere, se emite un semnal luminos prin rachetă de culoare roșie.

[/box]

În cuprinsul procesului-verbal nu se menționează îndeplinirea acestor obligații legale de către organele de ordine, nu se menționează vreo eventuală oră la care jandarmii au atenționat persoanele să părăsească spațiul de desfășurare, astfel încât să se poată verifica durata scursă între acest moment și cel la care a fost legitimată partea, pentru a se aprecia că acest interval a fost suficient de îndelungat ca să reprezinte un refuz de a se conforma solicitării de părăsire a zonei.

Prin citarea unui martor care a declarat că jandarmii nu au îndeplinit toți pașii legali pentru a le cere protestatarilor să părăsească zona, contestarea amenzii a avut câștig de cauză în instanță.

În motivarea instanței se spune că anularea amenzii s-a decis doar pe baza uneia dintre cele două amendamente ridicate de avocat:

– Judecătoarea a considerat că adunarea a fost totuși una neautorizată, conform legii, dar că

– Somarea protestatarilor, să părăsească locul respectiv, s-a făcut fără respectarea procedurii legale.

Nimic despre libertatea de exprimare. Rămâne totuși o problemă faptul că în România anului 2014 un drept fundamental prevăzut de Constituție este îngrădit până la negare printr-o lege caducă. APADOR-CH a încercat în 2012 să modifice legea 60/1991, dar fără succes. Găsiți aici informații despre campania de modificare a Legii adunărilor publice.

Statele folosesc Internetul ca să restrângă libertatea de întrunire a cetățenilor

13/11/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Guvernele ar trebui să accepte noile tehnologii ca pe niște mijloace importante pentru a facilita, proteja și promova dreptul fundamental la liberă întrunire și asociere. Aceasta a fost concluzia la care au ajuns reprezentanții statelor OSCE și ai societății civile, întruniți la Viena săptămâna trecută, în mai multe sesiuni la care s-a discutat despre impactul noilor tehnologii asupra libertății de întrunire și de asociere. Întâlnirile au fost organizate sub tutela comună a OSCE și ODIHR (Office for Democratic Institutions and Human Rights).

Diana Hatneanu, director executiv al APADOR-CH, a participat din partea societății civile din România la întruniri și a contribuit cu câteva recomandări la raportul pe care OSCE îl va publica, despre libertatea adunărilor publice. Acestea sunt următoarele:

-OSCE să continue să monitorizeze libertatea de întrunire (să participe la proteste și să raporteze ce se întâmplă acolo) inclusiv în România;

– OSCE să monitorizeze și modul în care noile tehnologii și media sunt folosite pentru a facilita/limita drepturile la liberă asociere și întrunire – deoarece practica Jandarmeriei Române de a monitoriza pe Facebook intențiile de întrunire nu este un apanaj stricat al autorităților noastre, ci se petrece și în alte țări.

Cu aceeași ocazie, la Viena a fost lansat și raportul de monitorizare al OSCE privind adunările publice în 11 state (perioada de monitorizare a fost între 5 mai 2011 și 9 iunie 2012, în Croația, Ungaria, Italia, Moldova, Polonia, Serbia, Slovacia, Elveția, Ucraina, Marea Britanie și SUA). România nu a figurat printre ele, deși la noi există practici de descurajare a adunărilor publice la fel ca și în unele țări din cele monitorizate OSCE. „Nu ne putem culca pe laurii în nicio parte a lumii cu privire la drepturile la liberă asociere și întrunire, pentru că în întreaga lume există mașinațiuni în lege și practici pentru a limita aceste drepturi”, a spus Maina Kiai, raportor special al Națiunilor Unite pe probleme de liberă asociere și întrunire. Maina spunea că statele trebuie să asigure posibilitatea manifestărilor spontane, simultane și a contramanifestațiilor și că în acest moment „statele folosesc Internetul ca să restricționeze dreptul la liberă asociere și întrunire.”

Guvernele ar trebui să permită manifestații simultane pentru a încuraja dialogul social

Raportul privind monitorizarea libertății de întrunire pașnică în unele state OSCE sugerează câteva direcții de îmbunătățire a legislației și a practicii de gestionare a adunărilor publice și reflectă totodată propunerile avansate de UE către statele membre OSCE:

– Adunările publice ar trebui făcute cu notificarea autorităților, cu excepția celor spontane;

– Refuzul de a permite desfășurarea unei adunări ar trebui să fie dat în scris și urgent petenților, cu acces la instanța de apel;

– Autoritățile nu ar trebui să refuze desfășurarea adunărilor publice simultane, deoarece asta încurajează dialogul între părți divergente din societate;

– Dispersarea manifestanților să fie ultima măsură întreprinsă de forțele de ordine în cazul unei adunări în care se produc incidente;

– Organizatorii să nu fie trași la răspundere pentru acțiunile violente ale participanților individuali;

– Sancțiunile (precum privarea de libertate sau amenzile) împotriva manifestanților trebuie să fie proporționale cu gravitatea faptelor și să nu descurajeze apetitul cetățenilor de a-și exercita dreptul la liberă întrunire.

– Folosirea forței împotriva manifestanților trebuie să fie numai în caz de necesitate și proporțională cu situația;

– Legea să conțină limitari puține și necesare în privința desfășurării protestelor de stradă, să nu existe limitări legate de loc sau timp, sau limitări în alb;

– Restricțiile nu trebuie să aibă legătura cu conținutul manifestației.

Aceste sugestii se regăsesc și în proiectul de modificare a Legii 60/1991, a adunărilor publice, pe care APADOR-CH l-a făcut anul acesta împreună cu ActiveWatch și l-a înaintat Guvernului și Parlamentului.

Citiți mai multe despre proiectul și modificările propuse de APADOR-CH aici.

Jandarmeria ne urmărește pe Facebook

31/10/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

„Au apărut noi modalități de comunicare și de organizare a adunărilor publice și trebuie să prevedem în legislație și acest lucru”, a admis ieri colonelul Aurel Moise, reprezentantul Jandarmeriei Române, la întâlnirea organizată de APADOR-CH și ActiveWatch în care s-a discutat modificarea Legii 60/1991, a adunărilor publice.

Colonelul Moise a spus că Jandarmeria susține modificarea legii, pentru că e de acord că ea nu mai corespunde anilor pe care-i traversăm, și s-a declarat de acord chiar și cu eliminarea din lege a obligativității declarării unor adunări publice. Cu mici amendamente.

Moise a fost întrebat dacă Jandarmeria urmărește pe rețelele sociale informații despre organizarea unor adunări publice, moment în care colonelul a zâmbit pe sub mustață și a admis că și acest lucru „ar fi posibil”. El a motivat interesul Jandarmeriei prin faptul că instituția trebuie să-și planifice permanent efectivele pentru intervenții, și că această planificare ar fi unul dintre motivele pentru care e nevoie ca protestatarii să notifice autoritățile când vor să iasă în stradă.

La rândul lui, comisarul Viorel Tănase, reprezentantul IGPR la același eveniment, a jucat rolul „polițistului rău” la întâlnire. El a spus că nu e împotriva modificării legii, dar a accentuat nevoia de „ordine publică”, pentru că „al cui drept îl apărăm noi în lege, al celui care vrea să manifesteze? Dar pe cel care nu vrea, cine îl apără?” s-a întrebat Tănase.

Legea 60/1991, abrogată sau modificată?

La discuțiile despre modificarea Legii 60/1991 a participat ieri pentru scurtă vreme și senatorul Ioan Ghișe, dar și reprezentanți ai Guvernului și Ministerului Justiției. Discuțiile, care încheie proiectul de modificare a Legii 60/1991, derulat de APADOR-CH și ActiveWatch, au adunat la aceeași masă mai mulți reprezentați de ONG-uri și ziariști. Noul proiect prevede eliminarea notificării obligatorii, la primărie, a adunărilor publice și mai multe obligații pentru jandarmi, atunci când intervin într-o manifestație publică. Modificările sunt menite să redea cetățenilor dreptul la liberă exprimare prevăzut în Constituție și îngrădit birocratic prin Legea 60, făcută în perioada mineriadelor.

Deși aparent toată lumea prezentă a fost de acord că e nevoie ca legea să fie modernizată (ba chiar că ar trebui abrogată, după cum susține consilierul senatorului Ghișe, juristul Ioan Ciochină), cei doi reprezentanți ai forțelor de ordine, Moise și Tănase, au temperat așteptările asistenței. Moise a spus că e puțin probabil ca în acest an legea să cunoască vreo modificare, din cauza alegerilor generale din decembrie. Dar că sigur la anul și Jandarmeria va repune pe tapet modificarea legii, iar atunci „sperăm să avem o lege nouă și modernă, cu adevărat în spiritul anului 2013”, a promis Moise.

Până atunci, însă, Jandarmeria ne va monitoriza și pe Facebook, va da „attend” la adunările noastre publice, dar în loc de buton de like va abuza de dubele din dotare, ca să împrăștie manifestanții.

***

Citiți aici cum ar trebui modificată Legea 60/1991.

Citiți și Raportul Amnesty Internațional, în care România și Grecia sunt citate pentru intervențiile în forță împotriva manifestanților.

Numărul protestelor aproape s-a dublat în 2012

29/10/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Numărul protestelor și adunărilor publice aproape s-a dublat în 2012 comparativ cu 2011. Așa reiese dintr-o statistică întocmită de APADOR-CH și ActiveWatch, pe baza răspunsurilor la cereri de informații de interes public adresate primăriilor din reședințele de județ.

Studiul făcut de cele două organizații, implicate în proiectul pentru modificarea Legii nr. 60/1991, arată că numărul notificărilor depuse în prima jumătate a lui 2012 la primăriile din orașele reședință de județ depășește numărul total al notificărilor depuse în anul 2011 sau este sensibil egal.

Locurile predilecte de protest alese de cetățeni sunt în piețele din fața prefecturilor, ca instituții ce reprezintă Guvernul în teritoriu.

Această apetență pentru proteste și adunări publice a românilor poate fi pusă pe seama contextului internațional, în care numărul manifestărilor de stradă a crescut, generate de criza economică. Dar poate fi deopotrivă datorat și unui fenomen național de conștientizare a nevoii de implicare civică, pe fondul crizei economice și politice din ultimul an.

Flashmob-ul nu există pentru autoritățile române

În timp ce oamenii își manifestă dorința de a se implica, ieșind în stradă ca să susțină diverse cauze, autoritățile par amorțite în cadrul legal proiectat cu 20 de ani în urmă, după mineriade. Legea nr. 60/1991 nu recunoaște dreptul cetățenilor de a manifesta spontan în spațiul public, ca urmare a unui necaz sau a unei bucurii. Iar câteva din protestele ultimelor luni, în care participanții s-au trezit în duba jandarmilor fără să fi apucat măcar să deschidă gura ca să scandeze ceva, arată că Legea nr. 60/1991 nu recunoaște nici dreptul de a protesta pașnic, pe un trotuar, fără tulburarea traficului sau a celorlalți. Citiți cum s-a încheiat un flashmob pașnic în duba poliției.

Deși legea nu prevede o autorizare propriu-zisă a actului public de a manifesta pentru ceva, ci doar o anunțare prealabilă a primăriei, practica birocratică a transformat această notificare într-o stufoasă procedură de „angajament de bună purtare” din partea celor care vor să protesteze, angajament ce trebuie neapărat aprobat de primarul localității.

Adunări publice cu promisiuni de bună purtare

Iar procedura de „aprobare” a notificării îmbracă forme diverse, de la o primărie la alta. De exemplu în răspunsul Primăriei Satu Mare se spune că în perioada 2011-prima jumătate a lui 2012 „procedura de avizare a cererilor pentru adunare publică” a fost reglementată parțial, neexistând o comisie specială pentru asta. „Avizarea a revenit strict în sarcina primarului municipiului Satu Mare”, se spune în răspuns. Totuși, în fișa tip pe care petenții trebuie s-o completeze la primărie, formularea este una corectă, în spiritul libertății de exprimare: „vă facem cunoscut că în ziua de… se va desfășura o adunare publică organizată de către noi”.

Un răspuns demn de Radio Erevan a dat primăria Sibiu, care spune sec la fiecare întrebare că „procedura respectată de Comisia de avizare este cea specificată de Legea nr. 60/1991” și că „toate cererile au fost avizate (favorabil sau nefavorabil) de către Comisie”. La întrebarea despre câte cereri a aprobat primarul s-a răspuns cu „toate cererile au fost supuse atenției primarului”… iar la întrebarea despre câți membri are Comisia de avizare răspunsul a fost „Comisia de avizare respectă prevederile Legii nr. 60/1991”.

Protestatarii boicotează Primăria Capitalei

Cea mai stufoasă componență a acestei comisii de avizare se regăsește la București, unde are nu mai puțin de 12 membri. Bucureștiul este de altfel un caz aparte în statistica națională. Aici se înregistrează anual cele mai multe notificări și, paradoxal, deși numărul cererilor a crescut spectaculos în toată țara, la București a rămas aproximativ la fel: 2226 de solicitări în 2011 și 1260 de solicitări în primele șase luni ale anului 2012.

O explicație ar putea fi faptul că bucureștenii au decis să-și exercite dreptul la protest fără să mai anunțe autoritățile. Una dintre propunerile APADOR-CH și ActiveWatch de modificare a Legii nr. 60/1991 vizează procedura de avizare, care ar trebui să mai existe doar în două cazuri exprese: manifestările sportive și adunările publice în cazul cărora organizatorii au indicii că s-ar putea solda cu acte violente.

Citiți pe larg raportul APADOR-CH și Active Watch, cu privire la răspunsurile primite de la primării și numărul protestelor.

***

Despre proiectul de modificare a Legii 60/1991:

spijinit financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europen, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile). Citiți propunerile de modificare aici (link către tabelul cu propuneri)

Domnule primar, ne lăsați să protestăm împotriva dumneavoastră?

25/10/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Numărul solicitărilor de avize pentru protest înregistrate de Primăria Capitalei în primele șase luni ale lui 2012 s-a încadrat în trendul din anul anterior – 1200 de cetățeni sau organizații au depus la primărie actele necesare obținerii avizului semnat de primar. Comparativ cu numărul crescut de proteste înregistrate anul acesta în restul orașelor mari din țară, Bucureștiul pare „adormit”, dar de fapt este numai o impresie birocratică.

Numărul real al protestelor și al mișcărilor de contestare, de multe ori chiar la adresa primarului Capitalei, a crescut în ultimul an, iar oamenii au aflat că dreptul lor fundamental, prevăzut de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este acela de a protesta liber, atâta vreme cât o fac pașnic. Prin urmare unii nu au mai depus cereri la primărie.

Cu lanțurile la Guvern

Una dintre „protestatarele de serviciu” este Raluca Dan, fostă activistă în rândurile Greenpeace, de câțiva ani luptătoare pentru mediu în organizația Re.Generation. În data de 3 octombrie 2012 ea a însoțit la Guvern nouă oameni care s-au legat cu cătușe și lanțuri de bicicletă de barierele de acces în clădirea Guvernului, în semn de protest pentru susţinerea de către Guvernul Ponta a mineritului cu cianuri, dar şi pentru lipsa măsurilor active din partea administraţiei în privinţa proiectelor aurifere bazate pe cianuri cu impact asupra mediului.

Colegii de protest ai Ralucăi Dan au fost săltați de jandarmi și amendați cu 500 de ron, dar abia după o oră în care forțele de ordine s-au chinuit să le taie lanțurile cu care se legaseră. Știrea a făcut înconjurul României și, între timp, a ajuns chiar în presa internațională. Cu siguranță că dacă ar fi solicitat, cuminți, o autorizare de la primărie și ar fi afișat câteva pancarte vis a vis de Guvern, nu ar fi reușit să se facă văzuți decât de girafa de la Muzeul Antipa.

Jandarmii întreabă de autorizație, deși legea nu o prevede

Raluca Dan spune că a constatat o schimbare de atitudine la jandarmi și polițiști, în ultimul an. „În 2005, când protestam cu Greanpeace am avut ocazia să fim și târâți de păr de la proteste. Ulterior a fost o perioadă de acalmie, până prin 2011. Polițiștii au o atitudine mai formală, mai prietenoasă. Au fost și cazuri, în 2009, când lipeam afișe pe Ministerul Mediului și poliția ne spunea doar că așa ceva nu se face…. Din 2012 însă atitudinea jandarmilor în special a devenit agresivă. Ne întreabă dacă avem autorizație să protestăm deși legea prevede doar o notificare. Noi rareori mergem la primărie ca să facem o avizare de principiu. E dreptul nostru să protestăm liber”, spune Raluca Dan.

Toate discuțiile cu primăria încep cu NU

Ea descrie procedura de audiere de la Comisia de avizare a adunărilor publice din cadrul primăriei ca pe o negociere dură. I se pare că a merge la comisie e ca și când te duci smerit la mama ca să te rogi de ea să te lase la discotecă. Te întreabă cu cine mergi, de ce, până la ce oră stai, eventual și cu ce ai de gând să te îmbraci… „Toate discuțiile cu comisia încep cu NU. Și de fiecare dată ne dau tot felul de motivații. Am mers pentru avizarea unui marș pe Bulevardul Magheru și ni s-a spus că nu se poate să ocupăm o bandă de circulație, pentru că în asfalt sunt montate niște cipuri care numără mașinile și ar însemna că le dereglăm și bruiem semafoarele”, povestește Raluca Dan.

Avizarea poate fi uneori imposibil de obținut de la primărie, de vreme ce protestul vizează chiar acțiuni ale primarului. Un astfel de episod s-a consumat recent în fața Halei Matache, unde mai multe organizații din cadrul Platformei pentru București au încercat să facă un lanț viu pentru protejarea monumentului istoric ajuns în ruină. Oamenii protestau la adresa primarului Sorin Oprescu, care nu face nimic pentru protejarea monumentului istoric, ci îl lasă la mâna hoților de fier vechi, în speranța că se va degrada iremediabil și va putea să-l demoleze. În acțiunea din 6 octombrie 2012, protestatarii nu strigau, nu blocau circulația (care de fapt nici nu există în zona transformată în șantier de mai bine de un an), nu făceau decât să discute cu jandarmii, întrebându-i de ce nu patrulează prin zonă și în restul zilelor, când locul e plin de interlopi? Ca răspuns jandarmii i-au ridicat pe toți și i-au dus la poliție.

Printre protestatari erau și Nicușor Dan, fost candidat la Primăria Capitalei. Deși acesta le-a cerut jandarmilor să-l legitimeze la fața locului și să se prezinte ei înșiși mai întâi, nu a obținut nimic, ci a fost luat pe sus, cu forța, și urcat în dubă. Proiectul APADOR-CH și ActiveWatch urmărește să îmbunătățească legea și în astfel de cazuri să prevadă reguli clare de identificare a jandarmilor, precum și de legitimare a manifestanților pe loc, dacă au actele la ei. S-ar scuti și motorina dubelor de jandarmi și hârțogăria inutilă făcută la secția de poliție.

Episodul Hala Matache a fost numai ultima reprezentație de forță a primăriei la adresa cetățenilor ei și un exemplu edificator despre de ce ar trebui modificată Legea adunărilor publice. Este normal să ceri autorizație ca să protestezi exact de la acela împotriva căruia vrei să protestezi? ONG-urile care compun Platforma pentru București au făcut un experiment, recent. Au depus la primărie o notificare pentru un protest. Nu au primit vreun răspuns în termenul legal de trei zile, deci s-ar fi putut simți îndreptățiți să protesteze legal. În ziua prevăzută, însă, au trecut prin zona desemnată în notificare că va fi protestul și au constatat că dispozitivul de jandarmi era la post, înarmat cu … dispoziția de interzicere a protestului, semnată de primarul Sorin Oprescu.

Despre proiectul de modificare a Legii nr. 60/1991:

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – au demarat în mai 2012 un proiect de modificare a Legii 60/1991, privind adunările publice. Proiectul este spijinit financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern European, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile). Citiți propunerile de modificare a legii.

APADOR-CH și ActiveWatch cer schimbarea legii adunărilor publice

22/10/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – propun modificarea Legii nr. 60/1991, privind adunările publice, în sensul sincronizării ei cu evoluția societății.

În cadrul unui proiect început în mai 2012, cele două organizații, spijinite financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern European, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile), au avut mai multe întâlniri cu reprezentanți ai societății civile și experți, în urma cărora s-au desprins câteva propuneri concrete de modificare a legii.

Organizațiile propun eliminarea prevederilor învechite din lege, a ambiguităților care fac obligatorie „autorizarea” oricărei forme de manifestare publică, precum și reglementarea clară în lege a noilor forme spontane de protest. Legea actuală este veche de 20 de ani și nu mai corespunde cu recomandările internaționale în materie, care încurajează statele să nu îngrădească libertatea de exprimare a cetățenilor și dreptul lor la liberă întrunire prin prevederi birocratice sau prin acțiuni nejustificate ale forțelor de ordine.

Autoritățile nu vor să renunțe la „aprobarea” adunărilor publice

Astăzi la Ministerul Administrației și Internelor a avut loc prima discuție pe text a Proiectul de modificare a Legii nr. 60/1991. La întâlnire au fost reprezentanții APADOR-CH, reprezentanți ai jandarmeriei, MAI și Poliție. Discuțiile nu au fost nici încurajatoare, nici fructuoase. S-au încheiat cu o „promisiune” a celor de la MAI că vor trimite propunerile de modificare „spre consultare către structuri” și că vor trimite înapoi un răspuns oficial.

În traducere neoficială asta înseamnă că subiectul este împins cât mai departe în timp, iar impresia lăsată de discuțiile de la întâlnire a fost că autoritățile nu-și doresc să schimbe ceva în acest domeniu, al adunărilor publice, cel puțin nu în acest an. Opoziția principală a reprezentanților MAI s-a manifestat la vederea cerinței de renunțare la declararea adunărilor publice. Ei au numit-o, de fapt, aprobare, și consideră că deteriorarea climatului economic și social n-ar fi un moment favorabil să „liberalizeze” dreptul la liberă întrunire.

Reprezentanții MAI s-au limitat să vadă legea strict din perspectiva ordinii publice, și nu din perspectiva drepturilor omului de a se exprima liber, de aceea ei găsesc bine venită orice reglementare care să producă cât mai puțină dezordine publică.

Surprinzătoare atitudinea autorităților de la întâlnirea de azi, mai ales că în urmă cu puțin timp, ministrul Administrației și Internelor, Mircea Dușa, a declarat că și MAI dorește modificarea Legii nr. 60/1991, deoarece are lacune „În timp, datorită nemulțumirilor sociale, a manifestărilor societății civile – ceea ce este corect, pentru că Constituția le garantează dreptul la exprimarea cuvântului – trebuie să readaptăm și legislația în domeniu pentru ca intervențiile Jandarmeriei la misiunile pe care le au de îndeplinit să fie în conformitate cu legea. Spre exemplu, în Legea 60 sunt reglementate adunările publice, dar nu și cele spontane sau alte activități publice cu număr mare de persoane care apar și care nu au cadru legal de desfășurare”, a spus Mircea Dușa, citat de Hotnews.

În zilele următoare vom publica mai multe informații referitoare la necesitatea modificării Legii 60/1991, iar pe 30 octombrie proiectul va fi prezentat public în cadrul unei conferințe ce va avea loc la Parlament.