Poziția APADOR-CH față de criza din penitenciare: Problemele sistemului nu se pot rezolva prin măsuri hei-rup-iste

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH, organizație neguvernamentală care monitorizează, din anii 90, condițiile de detenție din aresturile și din penitenciarele românești, consideră că actuala criză din sistemul penitenciar este rezultatul lipsei cronice de investiții din ultimii 25 de ani, motiv pentru care nu susține eventuale măsuri luate de autorități strict sub presiunea mediatică.

Așa cum se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în penitenciare, conditiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu. Atunci CEDO a cerut măsuri generale din partea statului român pentru remedierea situației, dar statul nu a făcut nimic serios până acum.

În penitenciarele românești sunt în prezent circa 28.000 de deținuți înghesuiți în aproximativ 17.000 de locuri, calcultate la un spațiu vital/per deținut de 4 mp (date disponibile pe site-ul ANP), cât prevăd standardele internaționale în domeniu (vezi standardele CPT). Constructia de penitenciare noi sau folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției. Este nevoie în primul rând de o analiză temeinică a politicilor penale, de o prognozare a evoluției numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de probațiune și nu în ultimul rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni recidiva, care în prezent în România ajunge la 75%.

Aministia și grațierea, oricât de clamate ar fi de anumite părți ale societății și chiar de unii politicieni, nu pot produce efecte decât pe termen scurt. Dacă ne raportăm la grațieri, care au mai avut loc în România, atât înainte de 1989 cât și după, constatăm că în maximum un an de zile numărul deținuților redevine egal cu cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din lanț.

Credem ca revoltele din penitenciare sunt un semnal de alarmă, nu însă şi o soluţie la gravele probleme din sistemul privativ de libertate. Îmbunătățirea condițiilor din închisori nu este un moft, ci o necesitate impusă şi de Curtea Europeană, așa cum este normală investiția în educație și sănătate într-o societate civilizată. Facem un apel la societate să înțeleagă că măsurile luate în grabă, de frica protestelor sau la presiunea mediatică nu sunt viabile și nu-i ajută nici pe deținuți și nici societatea în ansamblu.