Raport asupra vizitei APADOR-CH în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe data de 25
iunie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul Inspectoratului de
Poliţie al Judeţului Brăila, singurul arest din judeţ.

APADOR-CH atrage din nou atenţia asupra faptului că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Justiţiei nu au elaborat încă regulamentul de aplicare în aresturile poliţiei a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În lipsa acestui
document poliţiştii îşi desfăşoară activitatea conform unor proceduri mai
vechi, care încalcă unele prevederi din Legea nr. 275/2006. De exemplu, în
arestul poliţiei Brăila se practică în continuare încătuşarea automată a
persoanelor private de libertate la scoaterea din arest. Această practică este
în contradicţie cu prevederile din Legea 275/2006 care stipulează că imobilizarea de acest tip se poate aplica numai în
situaţii excepţionale. În plus, deşi poliţiştii au afirmat că
descătuşează arestaţii care aşteaptă în boxe să fie introduşi în sala de
judecată, două persoane private de libertate au susţinut că nu s-a procedat aşa în niciun moment între
ieşirea şi revenirea lor în arest.

·        Condiţii
de detenţie

La data vizitei 
în arestul IPJ Brăila se aflau 12 arestaţi, bărbaţi, toţi adulţi. Personalul
arestului este format din 20 de persoane: 12 agenţi care asigură permanenţa
(câte patru în trei ture), patru şoferi, trei agenţi la escortă şi şeful
serviciului.

Arestul, situat
la demisolul clădirii vechi a inspectoratului, are 19 camere de aproximativ  6
mp fiecare, 17 dintre acestea cu două paturi, iar două cu trei paturi.  Numai 6
camere sunt ocupate ceea ce duce, în mod paradoxal având în vedere suprafaţa
totală a arestului, la supraglomerare atât din perspectiva sistemului caduc de
evaluare, cel ce se raportează la criteriul celor 6 mc aer/persoană deţinută, cât
mai ales din perspectiva recomandării din 1999 a Comitetului European pentru
Prevenirea Torturii ca, în penitenciare, spaţiul de deţinere să fie de minimum 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut. Comitetul a
extins recomandarea şi la aresturile poliţiei prin raportul asupra vizitei sale
în România în 2006 făcut public în 2008.

În
arestul IPJ Brăila, în camerele cu două paturi revin 3 mp/arestat iar în cele
cu trei paturi revin doar 2 mp/arestat deci există supraaglomerare (iar perioada medie pe care un arestat o petrece în
acest arest este de două luni, conform estimărilor
şefului arestului).

Camerele sunt
insuficient luminate natural din cauza amplasării la demisol şi securizării
ferestrelor cu plase dese de sârmă.

Camerele de
deţinere nu au niciun fel de dotare igienico-sanitară.
Pe timpul nopţii arestaţii sunt nevoiţi să utilizeze tinetele (nişte găleţi cu
capac) deoarece arestaţii nu sunt
scoşi din camere între ora 22.00 şi 6.00 dimineaţa. Pe timpul zilei,
când  o persoană din arest doreşte să meargă la grupul sanitar, ea trebuie să
facă apel la bunăvoinţa supraveghetorilor (arestul are sistem de alarmare
audio-viziuală). APADOR-CH  consideră că dependenţa persoanelor din arest de
supraveghetori pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, precum şi folosirea
insalubrei tinete pe durata nopţii înseamnă tratament degradant. Potrivit
şefului personalului arestului (afirmaţie confirmată de persoanele deţinute la
momentul vizitei), fiecarei solicitări a arestaţilor de a utiliza grupul
sanitar comun (4 duşuri, 3 WC-uri şi un jgheab cu două robinete) i se dă curs  cu
promptitudine. În opinia asociaţiei, cea mai
bună soluţie este mutarea arestului într-un spaţiu care să corespundă normelor
de cazare şi igienico-sanitare.

Au
fost instalate aparate  video de supraveghere permanentă  în două dintre
camerele de deţinere. Asociaţia reaminteşte faptul că măsura supravegherii video continue
reprezintă o încălcare gravă a dreptului la
protejarea vieţii intime a persoanelor reţinute sau aflate în arest
preventiv. Instalarea camerelor video este de dorit pe
coridoare şi, mai ales, în birourile de anchetă, dar în niciun caz în camerele de deţinere, grupuri sanitare sau
cabinete medicale. APADOR-CH
revine asupra solicitării adresate Inspectoratului General al Poliţiei de a
clarifica  temeiul legal pe baza căruia au
fost instalate camerele video.

Arestul nu
asigură decât pat, aşternuturi, pernă, pătură şi detergenţi. Restul obiectelor
igienico-sanitare absolut necesare – săpun, pastă de dinţi şi de ras, hârtie
igienică etc. – sunt fie aduse în bagajul personal la reţinere/arestare, fie
furnizate ulterior de aparţinători.

Hrana arestaţilor
provine de la bucătăria penitenciarului Brăila şi este de o calitate foarte
proastă. Arestaţii se hrănesc în general cu alimentele primite de la
aparţinători pe care le păstrează în frigiderele puse la dispoziţie de arest şi
la care au acces oricând în timpul zilei (arestaţii pot utiliza şi un cuptor cu
microunde şi un fierbător electric). În plus arestaţii care dispun de bani
proprii au posibilitatea să-şi achiziţioneze alimente şi produse sanitare prin
intermediul personalului arestului, săptămânal, pe baza unor liste de
cumpărături.

Camerele de
deţinere sunt dotate cu echipamente prin intermediul cărora se difuzează
programe ale unor posturi româneşti de radio. Arestaţii pot face abonamente la
ziare şi reviste. Arestul are amenajată o cameră cu destinaţia de club, dotată
cu o băncuţă şi un televizor, în care arestaţii au acces zilnic timp de o
jumătate de oră, uneori mai mult, în funcţie de efective.

Curţile de
plimbare (în fapt nişte camere cărora le lipşeste acoperişul, înlocuit cu o
plasă de sârmă)  în număr de trei, sunt mici şi nu au niciun fel de dotare
pentru sport sau orice tip de activitate în afară de plimbatul în cerc şi de
statul pe băncuţă. APADOR-CH solicită din
nou IGPR instalarea unor echipamente simple (de pildă bare fixe) ceea ce ar
face mai atractivă ieşirea la aer. Persoanele private de libertate
ies la aer zilnic timp de aproximativ o oră.

Asistenţa
medicală este asigurată de un medic de la
Centru medical al MAI care efectuează un consult medical fiecărui arestat în
maxim 24 de ore de la încarcerare sau deîndată la cererea şefului arestului
dacă un arestat prezintă semne de violenţă. Conform şefului arestului există
încă astfel de cazuri, arestaţii suferind, probabil agresiuni în perioada
premergătoare introducerii în arest, perioada „conducerii la secţie” (astfel de
situaţii au fost relatate şi de arestaţii cu care au discutat reprezentantele
APADOR-CH – vezi mai jos în raport). Nu au fost semnalate probleme speciale de
sănătate precum epidemii, infecţii HIV/SIDA sau afecţiuni medicale asociate
consumului de droguri. Cabinetul medical este amenajat şi dotat cu medicamente şi
materiale sanitare similare unui cabinet de medicină de familie. Nu se asigură
permanenţa asistenţei medicale însă în situaţii de urgenţă arestaţii sunt
transportaţi fie la Centrul medical al MAI fie la Spitalul Judeţean.

Cutia poştală
este amplasată pe hol iar arestaţii pot introduce personal plicurile în cutie.
Corespondenţa primită este înregistrată la registratura IPJ şi distribuită
arestaţilor de şeful arestului. Telefonul este instalat în cabinetul medical
iar supraveghtorul iese pe hol după ce verifică numărul apelat. Vizitele şi
pachetele sunt primite într-o încăpere   special amenajată în afara arestului.
Tot aici au loc şi întâlnirile cu avocaţii.

·        Discuţii
cu arestaţii

La momentul
vizitei în clubul arestului se aflau două persoane care urmăreau un program TV
iar într-una din curţile de plimbare, alte două .Toţi aceştia au declarat că
sunt bine trataţi în arest şi nu s-au plâns decât de calitatea hranei despre
care au afirmat că este atât de proastă încât nimeni nu o poate mânca. Unul
dintre arestaţi a semnalat faptul că, înainte de a fi introdus în arest a fost
audiat de poliţişti fără avocat deşi solicitase unul. În camerele 18 şi 19
reprezentantele asociaţiei au întâlnit alţi patru arestaţi care au sesizat de
asemenea calitatea hranei şi absenţa avocaţilor la momentul declaraţiilor. În
plus aceştia au afirmat că din camerele de anchetă ale IPJ Brăila, situate la
etajele superioare, se aud frecvent ţipetele de durere ale arestaţilor şi că
abuzurile fizice ale poliţiştilor sunt frecvente în secţiile/posturile de
poliţie din judeţul Brăila.

Reprezentantele
APADOR-CH au discutat cu Berandă Florin, arestat preventiv, la solicitarea
acestuia. B.F. a relatat că pe 30 martie a.c. a fost condus la secţia de
poliţie din localitatea Traian-sat şi a fost bătut de agenţii prezenţi în
secţie timp de mai bine de 12 ore pentru a recunoaşte că a comis o infracţiune.
B. F. a relatat că a scris şi a semnat declaraţia în forma solicitată de
poliţişti deoarece era epuizat în urma bătăii primite şi că niciun avocat nu a
fost prezent când a scris declaraţia deşi a cerut să i se asigure unul  din
oficiu. A mai povestit că şi-a retras plângerea depusă împotriva agenţilor care
l-au agresat deoarece procurorul de caz l-a convins că nu are nicio şansă să
câştige.

Concluzii şi recomandări:

·        APADOR-CH solicită conducerii
poliţiei să ia măsuri pentru eliminarea supraaglomerării ;

·        Asociaţia cere eliminarea aparaturii de
supraveghere video din camerele de deţinere. Prezenţa lor înseamnă o încălcare vădită
a dreptului la viaţă intimă, drept ce trebuie respectat chiar şi în cazul
privării de libertate;

·        APADOR-CH consideră că afirmaţiile
persoanelor private de libertate  în arestul IPJ Brăila referitoare la violenţa
poliţiştilor (violenţă care se manifestă prin bătăi aplicate persoanelor anchetate mai ales în
perioada „conducerii” la sediul poliţiei dar şi după arestare)
se referă la fapte foarte grave şi solicită IGPR să investigheze veridicitatea
acestora şi să dispună măsuri în consecinţă.

·        APADOR-CH cere respectarea întocmai a
legii cu privire la dreptul la apărare al persoanei private de libertate ceea
ce înseamnă prezenţa obligatorie a unui
apărător în momentul redactării primei declaraţii. Totodată, asociaţia insistă
asupra obligaţiei poliţiştilor de a informa
persoana suspectă că are dreptul de a tăcea până la sosirea avocatului;

Alte concluzii şi
recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Stefănescu                                                               
Maria-Nicoleta Andreescu

Raspunsul IGPR in acest caz