Tag Archive for: Legea 60/1991

 

ARTICOLUL 30 din Constituția României
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

*

La mai bine de 20 de ani de la recâștigarea în stradă a libertății de exprimare și a garantării ei de către Constituție, protestatarii din România sunt nevoiți să-și ceară acest drept fundamental în instanță, uzând de tertipuri avocățești și de vicii de procedură. De vină este o lege învechită care, prin modul în care înțeleg autoritățile s-o aplice, restrânge dreptul constituțional al cetățenilor la liberă exprimare. APADOR-CH a derulat în ultimii ani mai multe proiecte prin care a încercat să modifice Legea 60/1991.

Mircea Toma, ziarist și activist pentru libertatea de exprimare, a participat în luna mai 2013, împreună cu câțiva colegi de la ActiveWatch, la o adunare spontană anunțată pe Facebook, în fața Palatului Parlamentului, lângă Parcul Izvor. A fost un protest scurt, pașnic, în timpul căruia oamenii și-au spus părerea de după gardul Parlamentului, în condițiile în care la lucrările din interior, ale comisiei de industrii, nu fuseseră primiți. După maximum o jumătate de oră fiecare a plecat care încotro. La o lună după asta, Mircea Toma și alți câțiva colegi de protest s-au trezit că primesc acasă amenzi de câte 500 de lei, pe motiv că „au participat la o adunare publică neautorizată și au refuzat că părăsească locul protestului la somația jandarmilor”.

Cum a fost de fapt…

Mircea își amintește, în fața președintei completului de la Judecătoria sectorului 5, unde a contestat amenda, că cu greu puteai numi „adunare publică” un grup de 15 persoane care staționează indecis pe trotuarul din fața gardului Casei Poporului. Își exprimau toți nemulțumirea cu privire la faptul că aleșii din Comisia de Industrii a Camerei Deputaților se întruneau în ședință cu ușile închise, ca să discute modificări la Legea minelor, adică să dea puteri sporite unor companii private să exproprieze persoane fizice în locul statului, ca să-și poată derula proiectele de minerit. Era luna mai 2013, înainte de nașterea mișcării „Uniți salvăm Roșia Montană”, ce avea să se coaguleze în vară și să adune pe străzi mii de oameni. Mircea venise la protestul anunțat în pripă, pe Facebook și a găsit la fața locului aceeași mână de oameni care se adunau de regulă la protestele pe teme de mediu.

Mai mulți și mai organizați decât protestatarii, jandarmii au început imediat să „negocieze” dreptul fundamental la liberă exprimare: li s-a spus protestatarilor să nu stea pe trotuarul respectiv, ci vis a vis, și să nu afișeze bannere cu lozinci. Nu li s-a explicat care e diferența între cele două trotuare și între protestul cu și fără lozinci. Împreună cu o colegă, Mircea a luat totuși un banner, pe care nici nu-și mai amintește acum exact ce scria – probabil „30 de parlamentari expropriază 21 de milioane de români” – și a început să traverseze cu el în mâini pe trecerea de pietoni din dreptul porții Parlamentului (latura dinspre Parcul Izvor). Au venit doi jandarmi la ei și i-au legitimat, le-au trecut datele într-un carnețel și le-au pus în vedere că ceea ce fac ei nu se numește „traversare”, după definiția dată de Codul rutier (!), ci „pivotare”.

După câteva minute grupul de protestatari s-a împrăștiat, protestul s-a încheiat pașnic, așa cum se și derulase.  Amenzile au venit mai târziu. De contestarea lor în instanță s-a ocupat Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Strategia aleasă de avocat – și care s-a dovedit câștigătoare, deocamdată în cazul Mircea Toma – nu a vizat numai dreptul la liberă exprimare, așa cum ar fi fost firesc, ci o scăpare a jandarmilor, care atunci când au vrut să disperseze grupul de protestatari nu a urmat exact pașii prevăzuți de Legea 60/1991, și anume să-i someze vizual și sonor de mai multe ori ca să părăsească locul protestului.

Instanța a decis să anuleze amenda primită de Mircea Toma, nu pentru că ar fi avut dreptul constituțional să-și exprime pașnic nemulțumirea față de activitatea Parlamentului, ci pentru că jandarmii nu au folosit megafonul și rachetele luminoase de semnalizare ca să disperseze manifestanții.

Libertatea de exprimare a rămas înscrisă doar în pledoaria avocatului și în mărturiile celor  amendați, audiați în proces, mai mult pentru „impresia artistică”, mențiune ce nu a contat efectiv în decizia instanței.

Mircea Toma: „Această sentință nu este o victorie a democrației!”

Mircea Toma, despre sentința instanței care i-a anulat amenda, pentru că jandarmii nu au urmat procedurile „după carte”: „Această sentință nu este o victorie a democrației, este o mare dezamăgire să constați că argumentul de fond – dreptul la liberă exprimare – este ignorat de instanță. Cu siguranță, o contribuție majoră la această decizie o are textul legii Adunărilor Publice (Legea 60/1991), o lege care începe bine – articolul 1 garantează libertatea de exprimare a cetățenilor – dar continuă cu condiții care sunt – experiența noastră din stradă o demonstrează – incompatibile cu principiul pe care îl declară la început. Trebuie să ne mobilizăm pentru a schimba Legea 61/1991: avem nevoie de o lege care să apere până la capăt dreptul cetățeanului la liberă exprimare”

 

***

Cum să contești cu succes o amendă pentru un protest pașnic în fața Parlamentului

Cazul lui Mircea Toma este unul fericit, deși nu e considerat o victorie a democrației. Andreea Petruț nu a fost la fel de norocoasă. Ea a pierdut procesul cu jandarmeria și este acum nevoită, pentru exercitarea aceluiași drept fundamental, să plătească o amendă de 2000 de lei. Deși instanțele nu au un mod unitar de a judeca astfel de spețe, vă prezentăm mai jos pașii ce trebuie făcuți în caz că vă aflați vreodată într-o astfel de situație:

Contestarea unei amenzi primite de la Jandarmerie se face la judecătoria de pe raza localității în care s-a petrecut fapta pentru care ați fost amendați. În cazul protestului de la Parlament – Judecătoria sector 5. În proces, Mircea Toma a fost reprezentat de Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Deși ar fi trebuit ca procesul să pună în discuție dreptul persoanelor de a se exprima liber și de a protesta pașnic, așa cum prevede Constituția, bătălia juridică a trebuit dusă cu argumente dintr-o lege învechită – Legea 60/1991.

Concret, avocatul a contestat următoarele:

–        Faptul că în procesul verbal de contravenție scrie că Mircea Toma a participat la o adunare publică nedeclarată sau interzisă;

–        Și că ar fi refuzat părăsirea locului de desfășurare a adunării, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii.

 

[box type=”download”]

Legea nr.60/1991, republicată reglementează modurile în care organele de ordine trebuie să își îndeplinească obligațiile de avertizare, astfel:

 

Art. 21. – Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase și atragerea atenției participanților, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra necesității dispersării lor și respectării legii.

Art. 22. – Dacă, după avertizare, participanții nu s-au împrăștiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonoră cuvintele „Prima somație: Atențiune, vă rugăm să părăsiți …, vom folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

Dacă, după trecerea perioadei de timp necesare pentru împrăștiere, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, prin rostirea cuvintelor „Ultima somație: Părăsiți …, se va folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

    Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere, se emite un semnal luminos prin rachetă de culoare roșie.

 

[/box]

În cuprinsul procesului-verbal nu se menționează îndeplinirea acestor obligații legale de către organele de ordine, nu se menționează vreo eventuală oră la care jandarmii au atenționat persoanele să părăsească spațiul de desfășurare, astfel încât să se poată verifica durata scursă între acest moment și cel la care a fost legitimată partea, pentru a se aprecia că acest interval a fost suficient de îndelungat ca să reprezinte un refuz de a se conforma solicitării de părăsire a zonei.

Prin citarea unui martor care a declarat că jandarmii nu au îndeplinit toți pașii legali pentru a le cere protestatarilor să părăsească zona, contestarea amenzii a avut câștig de cauză în instanță.

În motivarea instanței se spune că anularea amenzii s-a decis doar pe baza uneia dintre cele două amendamente ridicate de avocat:

–        Judecătoarea a considerat că adunarea a fost totuși una neautorizată, conform legii, dar că

–        Somarea protestatarilor, să părăsească locul respectiv, s-a făcut fără respectarea procedurii legale.

Nimic despre libertatea de exprimare. Rămâne totuși o problemă faptul că în România anului 2014 un drept fundamental prevăzut de Constituție este îngrădit până la negare printr-o lege caducă. APADOR-CH a încercat în 2012 să modifice legea 60/1991, dar fără succes. Găsiți aici informații despre campania de modificare a Legii adunărilor publice.