De Ziua internațională a dreptului de a ști ne judecăm cu ministrul sănătății ca să ne dea informații publice
Întrebările la care funcționarii Ministerului se încăpățânează să nu răspundă de aproape un an de zile vizează acțiunile de după incendiul Colectiv
28 septembrie este consacrată ca Ziua Internațională a Dreptului de a Ști, iar Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) ne îndeamnă să o serbăm arătând cu degetul acele instituții publice care ne-au refuzat acest drept, respectiv pozându-ne în fața instituției și postând fotografia pe Facebook. Apreciem demersul MCPDC, dar mergem mai departe, considerând că momentul este ideal ca să anunțăm că am dat în judecată pentru a doua oară Ministerul Sănătății (de data asta pe ministrul Vlad Voiculescu) pentru că refuză să ne furnizeze niște informații publice pe care le-am cerut din noiembrie 2015.
Mai exact în martie 2016 am câștigat procesul cu Ministerul Sănătății, în care ceream să ni se furnizeze răspunsuri la întrebările adresate autorităților imediat după incendiul din Clubul Colectiv. După cum v-am mai spus, patru dintre cele 20 de întrebări adresate Guvernului, Ministerului de Interne și Ministerului Sănătății au rămas fără răspuns, iar cei îndreptățiți să răspundă la ele erau reprezentanții Ministerului Sănătății. Instanța a obligat Ministerul Sănătății să ne răspundă în maximum 30 de zile, adică până la 19 aprilie 2016.
[box]
Întrebările la care încă așteptăm răspuns și astăzi (28 septembrie 2016 – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști…) sunt următoarele:
- A) Indicaţi fiecare autoritate/entitate dintr-o altă ţară, europeană sau nu, căreia i-aţi solicitat sprijinul/asistenţa/ajutorul
- B) Pentru fiecare dintre aceste solicitări, indicaţi la ce dată şi în ce modalitate aţi efectuat-o, precum şi ce aţi solicitat în mod concret (personal medical suplimentar, medicamente, aparatură suplimentară, transfer răniţi în străinătate etc.)
- La ce dată şi cine a solicitat Comisiei Europene sprijin/asistenţă/ajutor? Ce s-a solicitat în mod concret (personal medical suplimentar, medicamente, aparatură, transfer răniţi în străinătate etc.)
- Dacă solicitarea adresată Comisiei Europene nu a fost făcută chiar în seara producerii incendiului cu zeci de morţi şi peste 160 de răniţi, cum explicaţi întârzierea.
- Cine a făcut repartizarea răniţilor pe spitale şi care au fost criteriile în funcţie de care răniţii au fost repartizaţi.
- De ce nu a fost folosită secția specială pentru arși de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca
[/box]
Întrucât reprezentanții ministerului ne-au tot purtat cu vorba până acum, ba că nu știu ce să răspundă, ba că nu știu cine ar ști să răspundă, ba că persoana care ne va răspunde e în concediu și vine luni etc, în data de 26 septembrie am deschis o nouă acțiune în instanță, de data asta pentru executare silită. Conform prevederile legale (din Codul de procedură civilă și din Legea 544/2004 a contenciosului administrativ) cerem instanței să amendeze cu 250 de lei pe zi de întârziere pe conducătorului ministerului – în prezent ministrul Vlad Voiculescu – sumele strânse fiind venituri la bugetul de stat. În paralel, cerem instanței să oblige Ministerul Sănătății să plătească APADOR-CH penalități în valoare de 100 de lei pe zi de întârziere.
Vă vom ține la curent cu evoluția lucrurilor. Insistăm să primim acele răspunsuri deoarece considerăm că atunci când ele vor fi publice și asumate de autorități, acesta va fi primul pas spre elucidarea greșelilor făcute în timpul acțiunii post-Colectiv și asta va ajuta la prevenirea repetării acelorași greșeli pe viitor.
Procesul cu Ministerul Sănătății nu este din păcate singurul deschis de APADOR-CH în acest sens. Obținerea informațiilor publice conform Legii 544/2001 devine tot mai dificilă în ultima vreme, deși ar trebui ca legea să fi intrat deja în practica tuturor instituțiilor după 15 ani de existență. Ne lovim de tot mai multe răspunsuri absurde sau refuzuri de a furniza informații publice, pe motiv că unii funcționari sau conducători de instituții consideră că nu e cazul să le ofere sau publicul nu are dreptul să le afle. Prea mulți primari, miniștri sau simpli funcționari publici preferă să interpreteze legea restrictiv în loc s-o respecte.
Un alt proces câștigat recent a fost cel în care am cerut Poliției Române să ne furnizeze procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție. Și în acest caz, din păcate, vom fi nevoiți să apelăm la o executare silită, întrucât răspunsul primit de la IGPR după proces a fost mai degrabă un refuz ironic decât o conformare cu decizia instanței.