Dreptul de a nu fi privat de libertate pentru datorii contractuale
(art. 1 din Protocolul nr.4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Cel care a încheiat cu bună-credinţă un contract civil, comercial etc. şi nu îl poate executa, nu poate fi privat de libertate. Trebuie precizat că dacă încheierea contractului nu s-a făcut cu bună-credinţă, ci prin inducerea în eroare a celeilalte părţi, fapta constituie infracţiunea de abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 al. 2 cod penal) şi poate duce la privarea de libertate a autorului infracţiunii.