Mai există tortură în România?
Prevenirea încălcării drepturilor omului în locurile de deţinere din România – un proiect derulat de APADOR-CH în 2013
Ce-și propune proiectul
Înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere
În 2009, prin legea de ratificare a OPCAT, termenul pentru înfiinţarea şi funcţionarea mecanismului a fost stabilit pentru 14 iulie 2012. România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată.
În prezent un comitet de lucru interministerial lucrează la elaborarea unei legi pentru înființarea MNP. În acest proiect, Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii este inclus printre responsabilităţile Avocatului Poporului.
Minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:
- examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie
- formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante
- formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative
Structura mecanismului național:
Conform discuțiilor purtate pe marginea proiectului de lege, MNP va fi format din specialiști în diverse domenii, pentru a căror numire pot fi consultate diversele organizații profesionale. Mecanismul trebuie să fie o structură independentă și transparentă.
Protocolul presupune că membrii MNP vor face vizite regulate în spațiile de deținere și vor verifica respectarea drepturilor omului. Vizitele vor fi urmate de rapoarte cu recomandări către autorități.
Cererile APADOR-CH:
- independența membrilor MNP
- propunerea lor de către organizațiile profesionale și Avocatul Poporului: membrii MNP să fie selectaţi de o comisie independentă condusă de Avocatul Poporului; această comisie ar putea fi constituită din reprezentanţi ai instituţiilor implicate, reprezentanţi ai asociaţiilor şi organismelor profesionale (Colegiul medicilor, Colegiul psihologilor, Uniunea Naţională a Barourilor) precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu
- vizitele să fie neanunțate, chiar dacă pot fi planificate ca număr și periodicitate
De ce e nevoie de monitorizarea spațiilor de detenție?
Statul român a pierdut peste 600.000 de euro în procese câştigate de deţinuţi la CEDO numai în ultimul deceniu.
Aceștia au reclamat diverse neajunsuri, de la rele tratamente în penitenciar, până la condițiile improprii de deținere, spații inadecvate, igienă precară sau mâncare de proastă calitate. Respectarea drepturilor omului în spațiile de deținere este o datorie legală a statului, dar și o garanție a faptului că bugetul public nu va mai fi grevat de astfel de cheltuieli (daune morale și/sau materiale) ce pot fi preîntâmpinate.
Unul dintre procesele câștigate recent de un deținut împotriva României la CEDO a fost „Cucu c. României (22362/06)”. Reclamantul, susţinut în demersurile sale de APADOR-CH, s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de deţinere din penitenciarele Jilava şi Giurgiu. CEDO a condamnat statul român pentru încălcarea articolului 3 al Convenţiei – dreptul de a nu fi supus unui tratament degradant – precum şi a dreptului de a vota, protejat de articolul 3 Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
Curtea a constatat că supraaglomerarea din penitenciare, existenţa unei igiene precare şi a condiţiilor generale de deţinere din aceste penitenciare, au reprezentat pentru reclamant un tratament inuman şi degradant.
Anterior cazului Cucu, Curtea Europeană s-a pronunţat în temeiul articolului 46 al Convenţiei Europene în cazul Iacov Stanciu c. României, cu privire la măsuri generale pe care România va trebui să le aplice pentru a remedia situaţia din locurile de deținere.
Conform unei declarații făcute în 2012 de directorul de la acea vreme al Administrației Naţionale a Penitenciarelor, Ioan Băla, citat de Mediafax, în ultimii 11 ani, România a pierdut peste 600.000 de euro în 57 de procese câştigate de deţinuţi la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Procesele intentate de deţinuţi la CEDO au vizat, în principal, condiţiile de detenţie: supraaglomerarea din penitenciare, lipsa serviciilor medicale adecvate şi agresivitatea din partea personalului.
Cele mai multe procese se referă la perioada de detenţie anterioară anului 2004, însă supraaglomerarea există și s-a accentuat în penitenciarele din România în ultimii ani.
Numărul deținuților a crescut în ultimii ani, de la 27.000, câți erau în 2010, la aproape 33.000 acum.
Care sunt formele de privare de libertate
Conform definiției date de OPCAT privarea de libertate are un sens mai larg decât perceptia clasică asupra locurilor de detenţie, din penitenciare şi aresturi.
Prin loc de detenţie se înţelege orice loc , în care persoanele sunt private de libertate în baza deciziei unei autorităţi, indiferent de natura acesteia . În acest caz sunt vizate de reglementările protocolului toate acele locuri în care persoanelor le este în mod concret restrânsă libertatea de mişcare sau în care acestea nu se află ca un rezultat exclusiv al propriei voinţe.