Raport privind vizita în penitenciarul Giurgiu

La data de 6
februarie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat penitenciarul
Giurgiu. Vizita anterioară avusese loc la data de 12 octombrie 2005.

1.      Date generale

Administraţia
Naţională a Penitenciarelor a declanşat operaţiunea de reorganizare a
penitenciarelor prin specializarea pe anumite tipuri de regim de executare a
pedepselor. În prezent, majoritatea penitenciarele au toate cele patru regimuri
de executare a pedepselor – maximă siguranţă, închis, semideschis şi deschis –
ceea ce crează probleme, pentru că regulile privind paza, scoaterea la muncă,
activităţile cultural-educative diferă în funcţie de regim. În plus, spaţiile
de deţinere aşa cum au fost construite permit cu greu separarea pe regimuri.
Măsura este aşadar bine venită mai ales pentru deţinuţii în regim semideschis
sau deschis care, în condiţiile actuale, nu beneficiază decât parţial de
avantajele prevăzute de Legea nr. 275/2006. De exemplu: penitenciarul Jilava –
Bucureşti va avea numai deţinuţi în regim semideschis şi deschis, iar Rahova –
arestaţi preventiv şi deţinuţi în regim închis.  

Penitenciarul
Giurgiu, penitenciar de maximă siguranţă, care primea până de curând deţinuţi
încadraţi în toate tipurile de regimuri de detenţie, va caza în viitorul
apropiat toţi deţinuţii încadraţi în regimul de maximă siguranţă din Bucureşti,
Ilfov, Giurgiu şi Teleorman. La momentul vizitei încă se mai aflau în
penitenciar deţinuţi din regimurile deschis şi semideschis însă aceştia urmează
a fi transferaţi la alte penitenciare (majoritatea la penitenciarul
Bucureşti-Jilava).

O problemă cel
puţin discutabilă o constituie încadrarea unei părţi a deţinuţilor din regimul
de maximă siguranţă într-o categorie distinctă şi anume „cu grad sporit de risc”
– deţinuţii din secţia de deţinere III C. APADOR-CH consideră un abuz  această
clasificare precum şi aplicarea unor măsuri speciale faţă de deţinuţii astfel
clasificaţi deoarece  Legea nr. 275/2006 nu prevede decât încadrarea în unul
din regimurile de detenţie. Este evident că nici regulamentul de aplicare, nici
alte eventuale reglementări  (ale MJ, ANP) nu pot adăuga la lege.  APADOR-CH
solicită Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor clarificări cu privire la
temeiul legal al împărţirii deţinuţilor de la maximă siguranţă de la Giurgiu în
două categorii precum şi informaţii cu privire la aplicarea aceastei „reguli”
şi în alte penitenciare.

Penitenciarul
constă din patru corpuri de deţinere, o clădire administrativă, blocul
alimentar şi o clădire amenajată ca atelier de tâmplărie. Construcţia unui nou
corp destinat administraţiei  a fost finalizată iar clădirea urmează să fie
dată în folosinţă după dotarea cu mobilier.

În privinţa personalului
penitenciarului, conform statisticii furnizate de directorul adjunct, în
sectorul operativ lucrau la data vizitei 229 de persoane (sau 223 cum rezultă
din adunare) din care 123 la supraveghere, 21 la escortare, 63 la acces, pază
şi perimetru. Grupa de intervenţie este formată din 16 agenţi.  La cabinetul
medical erau încadraţi cinci medici şi şase asistenţi medicali iar serviciul
educativ avea 13 angajaţi.  Este evidentă disproporţia dintre numărul
angajaţilor de la operativ pe de o parte şi cel al personalului de la
serviciile medicale şi socio-educative, pe de alta. Este o problemă veche a
întregului sistem penitenciar cu repercusiuni negative directe asupra
reintegrării în comunitate a deţinuţilor liberaţi.

2.      Efective, spaţii de deţinere, curţile de plimbare

Efectivul total
de deţinuţi la data vizitei era de 1202 persoane (1145 bărbaţi şi 57 femei) la
o capacitate legală de 1722 de paturi. După vârstă, efectivele se prezentau
după cum urmează: patru deţinuţi minori, 75 de tineri şi 1123 de majori.

Repartizarea pe
regimuri de detenţie:

·        Regim de maximă siguranţă – 309, din
care 29 condamnaţi la detenţiune pe viaţă

·        Regim închis – 608

·        Regim semideschis – 120

·        Regim deschis – 38

Restul de 127 de
deţinuţi erau fie arestaţi preventiv (103) fie la  carantină (24).

Cele mai multe
locuri de deţinere (1500)  sunt în camere de şase paturi a căror suprafaţă este
de 15,13 m.p. la care se adaugă un hol (2,52 m.p.) şi baia (3,60 m.p.).
Raportat la criteriul celor 6 m cubi de aer/deţinut situaţia ar fi în standarde
însă dacă se raportează suprafaţa totală la recomandările Comitetului pentru
Prevenirea Torturii din cadrul Consiliului Europei de a asigura 4 m.p. /deţinut
reiese faptul că la penitenciarul Giurgiu există supraaglomerare. Raportând
numai suprafaţa efectivă a camerelor de deţinere la numărul de persoane se
obţin numai 2,52 m.p. per deţinut. În penitenciar mai sunt şi camere de câte
două paturi dotate cu chivetă şi WC turcesc, cu o suprafaţă de aproximativ şase
m.p.

Deţinuţii de la
secţia de maximă siguranţă „cu grad de risc sporit” şi condamnaţii pe viaţă
folosesc pentru plimbare nişte cuşti metalice amenajate pe acoperişul secţiei.
Restul persoanelor private de libertate au la dispoziţie două curţi betonate
amenajate la nivelul solului. La momentul vizitei în una dintre aceste curţi se
aflau cam 25 de deţinuţi din care câţiva se jucau cu o minge. Penitenciarul
dispune şi de o curte cu iarbă pe care deţinuţii ar vrea să o utilizeze (mai
ales pentru fotbal) însă conducerea penitenciarului a decis să nu le permită
accesul la aceasta justificând că deţinuţii primeau diverse obiecte interzise
aruncate peste gard. APADOR-CH consideră că această problemă ar putea fi foarte
simplu rezolvată prin supraînălţarea gardului. Programul de plimbare este de o
oră şi jumătate zilnic.

În penitenciar
sunt amenajate mai multe cluburi, niciunul dintre ele utilizat în momentul
vizitei. Cluburile sunt dotate cu televizor şi masă de ping-pong iar unele
dintre ele dispun şi de aparate de gimnastică.

3.      Vizita în penitenciar – discuţii cu deţinuţii

3.1.            Secţia
III C – Regimul de maximă siguranţă, deţinuţi cu „grad de risc sporit”. Toţi deţinuţii din secţia III C sunt cazaţi în camere de două paturi,
câte unul, maxim doi în cameră. Camerele au aproximativ şase m.p. şi sunt
dotate cu chiuvetă şi WC turcesc. Duşurile sunt la comun într-o sală insalubră cu
patru ţevi fără site şi grătare din lemn putrezit. Deţinuţii au dreptul la duş
de două ori săptămânal. Secţia are şi un club cu TV şi masă de ping-pong,
neutilizat la momentul vizitei, ca de altfel toate sălile amenajate drept
cluburi.

Într-o cameră destinată
izolării, reprezentantele APADOR-CH au discutat cu Cătălin Simionescu care a
afirmat că nu este pedepsit cu izolarea, ci a solicitat să fie singur în
cameră. Deţinutul Simionescu, confuz şi cu dificultăţi în a se exprima, a
prezentat acte din care reiese că are un handicat „accentuat” lucru confirmat
şi de documentele din dosarul său medical în care se consemnează că are
diagnosticul „tulburare de personalitate, instabil, impulsiv, refuză
tratamentul”. APADOR-CH consideră că deţinutul este grav bolnav şi că locul lui
nu este într-un penitenciar ci într-o instituţie medicală unde să poată primi
tratament de specialitate, mai ales că penitenciarul nu dispune de un
psihiatru.

În camera 327 C
se afla deţinutul Alexandru Rădulescu care a sesizat patru probleme:
restrângerea dreptului la corespondenţă (prin faptul că nu are posibilitatea de
a trimite scrisori cu confirmare de primire), insuficienta şi proasta calitate
a hranei reci, faptul că a fost prezentat unei instanţe în condiţiile în care
era suspect de TBC şi, mai ales, faptul că personalul
penitenciarului obişnuieşte să folosească abuziv forţa fizică faţă de
persoanele private de libertate. În acest context, Alexandru
Rădulescu a relatat circumstanţele ultimului incident violent petrecut la
penitenciarul Giurgiu.

Incidentul violent din data de 27 ianuarie 2009 din secţia III
C – regim de maximă siguranţă „cu grad sporit de risc” 

Alexandru
Rădulescu a spus că pe 27 ianuarie a auzit zgomote violente şi ţipete pe holul
secţiei ceea ce l-a făcut să presupună că are loc o bătatie. A ciocănit
insistent în uşa camerei de deţinere şi a strigat,  moment în care doi agenţi
au deschis uşa, l-au scos pe hol, l-au încătuşat, l-au trântit la pământ şi
l-au lovit în mod repetat cu pumnii, picioarele şi bastoanele din dotare.
Alexandru Rădulescu a afirmat că, în acelaşi timp, cel puţin alţi trei deţinuţi
erau bătuţi de către agenţi (aproximativ şase agenţi din care cel puţin doi
mascaţi).   

Varianta
şefului secţiei de maximă siguranţă: acesta a
confirmat producerea unui incident violent în data de 27 februarie însă a
afirmat că nimeni nu l-a lovit pe Alexandru Rădulescu  şi că nici măcar nu a
fost deschisă uşa camerei sale. Potrivit acestuia, conflictul s-a declanşat
spontan în momentul în care pe holul secţiei s-au întâlnit două grupuri a câte
trei deţinuţi. O persoană din primul grup  a sărit să-i agreseze pe cei trei
din celălalt grup. Şeful secţiei a mai afirmat că grupa de intervenţie a
acţionat rapid pentru separarea celor patru care se băteau şi că violenţele
s-ar fi potolit în câteva minute, fără să fie folosită forţa excesivă. La
momentul încetării conflictului, a afirmat şeful secţiei, Alexandru Rădulescu
ar fi încercat să declanşeze o revoltă în penitenciar instigându-i pe ceilalţi
deţinuţi să bată în uşile camerelor şi să strige. Mai mult, Alexandru Rădulescu
ar fi fost agresiv cu agentul care s-a dus la uşa camerei să îl calmeze şi ar
fi încercat să-l lovească prin vizetă cu un obiect neidentificat. Conflictul
s-ar fi stins de la sine, agenţii de pază neintervenind în niciun fel împotriva
lui Rădulescu.

Din
relatările altor persoane private de libertate reiese faptul că incidentul a
pornit într-adevăr de la încercarea unuia dintre deţinuţi de a agresa alţi trei
deţinuţi însă pentru calmarea spiritelor a fost folosită forţa. Deşi în registrul de consultaţii de la cabinetul medical se
consemnează (referitor la cei patru „actori principali”), „fără urme de
violenţă”, se pare că doi dintre ei au obţinut certificate medico-legale care
atestă faptul că au fost loviţi. Al treilea agresor se află în prezent la un
spital penitenciar deoarece ar fi luat 40 de pastile diazepam în încercarea de
a evita pedeapsa cu izolarea.

Chiar şi
conducerea penitenciarului, prin directorul
adjunct, a confirmat o parte dintre acuzaţiile lui Alexandru Rădulescu
(contrazicând astfel declaraţiile şefului de secţie) recunoscând că agenţii de
pază au deschis uşa camerei deţinutului şi au utilizat cătuşele pentru a-l
imobilza.  Directorul a insistat însă asupra faptului că intervenţia
ar fi fost regulamentară şi că folosirea forţei şi a cătuşelor ar fi fost
necesare în raport cu gravitatea situaţiei.

APADOR-CH are
convingerea că în incidentul din 27 ianuarie 2009 a existat o intervenţie în
forţă a personalului penitenciarului cel puţin excesivă dacă nu abuzivă. Iar
prelungirea represaliilor şi după separarea
agresorilor întruneşte condiţiile unui tratament
inuman şi degradant. Declaraţiile contradictorii ale responsabililor
penitenciarelor nu fac decât să confirme acest lucru. Date fiind şi alte
reclamaţii privind intervenţii anterioare, de acelaşi gen, ale agenţilor,  APADOR-CH cere ANP să investigheze cu imparţialitate
şi promptitudine comportamentul agenţilor şi ofiţerilor de la secţia de maximă
siguranţă şi să îi sancţioneze pe cei care se fac vinovaţi de reacţii excesive
şi de tratament inuman şi degradant.

De asemenea,
APADOR-CH solicită judecătorului delegat cu
executarea pedepselor să urmărească în mod special şi permanent modul în care
sunt trataţi deţinuţii de la maximă siguranţă.

3.2.            Secţia II
C – regim de maximă siguranţă, fară „grad sporit de risc”. Deţinuţii din secţie sunt cazaţi în marea lor majoritate în camere de
câte şase paturi însă există şi deţinuţi care, la solicitarea lor sunt singuri
în camere de două paturi. Persoanele private de libertate de pe această secţie
au posibilitatea de a munci confecţionând încălţăminte şi beneficiază de
reducerea duratei pedepsei precum şi de un venit propriu. De semnalat ca
iniţiativă lăudabilă faptul că la penitenciarul Giurgiu deţinuţii sunt
informaţi cu privire la sumele de bani disponibile în conturile personale. Cu
toate acestea există încă nelămuriri cu privire la sumele cuvenite. De exemplu,
deţinuţii de la camera 223C nu ştiau în ce temei legal li se reţine 16% din
suma ce le revine, considerând că atâta vreme cât nu au carte de muncă, venitul
lor nu ar trebui impozitat precum un salariu. APADOR-CH a primit asigurări din
partea directorului adjunct că se va
identifica baza legală pentru reţinerea de 16% şi că deţinuţii vor fi informaţi
asupra acestei probleme.

Deţinuţii din
camera 229C (condamnaţi la detenţiune pe viaţă), transferaţi de curând de la
penitenciarul Rahova, erau mulţumiţi de faptul că la penitenciarul Giurgiu au
posibilitatea să muncească. Ei au reclamat faptul că nu au avut acest drept
până la transfer,  considerând că imposibilitatea de a munci şi inexistenţa
unor programe în care să se poată implica le-au redus semnificativ şansele
pentru eventuala liberare condiţionată, după executarea a 20 de ani din
pedeapsă. Ei s-au mai plâns şi de faptul că sunt trataţi diferit faţă de alţi
deţinuţi din regimul de maximă siguranţă (deşi Legea nr. 275/2006 nu prevede
aşa ceva)  în sensul că , spre exemplu, ies la plimbare separat în cuştile
amenajate pe clădire şi nu în curţile de la nivelul solului. Un alt motiv de nemulţumire este şi acela
că nu sunt chemaţi la comisiile
de individualizare a regimului şi că repartizarea se bazează doar pe criterii
generale fără a se analiza comportamentul fiecărui deţinut. Unul dintre
deţinuţii din această cameră şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că a
fost mutat la Giurgiu (el fiind din Bucureşti) lucru ce i-ar împiedica soţia să
îl viziteze la fel de des ca la Bucureşti.

3.3.            Secţia
pentru femei

APADOR-CH a
constatat că la secţia pentru femei deţinutele care sunt încadrate în regimul
semideschis sunt în permanenţă încuiate în camere fapt care contravine
specificului regimului. Faptul că persoanele private de libertate care îşi
execută pedeapsa în regimul semideschis au, conform legii, dreptul de a circula
liber prin secţia de deţinere nu pare a conta pentru responsabilii
penitenciarului. Aceştia afirmă că, deoarece toate camerele pentru femei sunt
pe acelaşi hol este imposibil să lase camerele deţinutelor din regim
semideschis descuiate pentru că acestea ar avea posibilitatea de a interacţiona
cu deţinutele de la regimurile închis şi maximă siguranţă. În opinia APADOR-CH
este vorba de comoditatea responsabililor penitenciarului care, prin simpla
instalare a unui grilaj metalic, ar putea organiza un spaţiu separat pentru
regimul semideschis realizând astfel respectarea drepturilor conferite de lege.

Reprezentantele
APADOR-CH au vizitat camera 315D unde au discutat cu şase deţinute. Acestea
s-au declarat în general mulţumite de regimul de detenţie semnalând numai
următoarele aspecte: distribuţia apei calde se face doar de două ori pe
săptămână timp de două ore iar programele cultural-educative sunt prea puţine.

3.4.            Minorii

La data vizitei
în penitenciarul Giurgiu erau încarceraţi patru minori, toţi băieţi, împărţind
o cameră de şase paturi. Camera era neaerisită, umedă şi mirosind greu din
cauza mizeriei din grupul sanitar. De altfel şi minorii şi hainele lor şi
lenjeria de pe paturi erau murdare. Nu s-au plâns de nimic însă este foarte
clar că nu beneficiază de niciun fel de program dedicat categoriei lor
speciale, singurele activităţi pe care le desfăşoară fiind plimbarea zilnică (o
oră şi jumătate) şi ieşirea săptămânală la club. Niciunul dintre ei nu urma
cursurile şcolare. APADOR-CH reaminteşte faptul că minorii sunt o categorie
vulnerabilă care necesită atenţie sporită şi trebuie implicaţi în activităţi
educative şi culturale diverse, chiar dacă stau relativ puţin timp în
penitenciar.

4.      Corespondenţă, contacte cu exteriorul

În penitenciar există 
trei cutii poştale fixe şi una mobilă folosită de deţinuţii „cu grad sporit de
risc” – secţia III C. Persoanele private de libertate care nu dispun de bani
primesc din partea penitenciarului hârtie, plicuri şi timbre. Deţinutul
Alexandru Rădulescu şi-a exprimat nemulţumirea că nu are posibilitatea de a
efectua expediţii poştale cu confirmare de primire, acestea fiindu-i necesare
pentru a putea face dovada petiţionării în faţa instanţelor de judecată.

La sectorul
vizite sunt amenajate cabine speciale din plexiglas. Cele utilizate pentru
deţinuţii de la regimul de maximă siguranţă sunt dotate cu sistem de comunicare
prin interfon, pentru ceilalţi deţinuţi separarea se realizează printr-un
grilaj de sârmă care permite comunicarea verbală directă însă împiedică
schimbul de obiecte. Întâlnirile minorilor cu familia au loc la mese.
Penitenciarul Giurgiu a amenajat şi o cameră pentru vizita conjugală.

Referitor la
primirea de pachete de la aparţinători, se aplică prevederile Ordinului MJ nr.
2714/2008 care limitează conţinutul unui pachet la 10 kg de alimente, 6 kg de
fructe şi legume proaspete şi 20 l de apă minerală şi/sau sucuri.

Grefa se
desfăşoară într-o cameră special amenajată a cărei uşă este transparentă fapt
care permite supravegherea exclusiv vizuală a întâlnirii între persoana privată
de libertate şi avocat.

Judecătorul
delegat nu era prezent la penitenciar în ziua vizitei.

4.
Hrana deţinuţilor

Blocul alimentar
se prezintă într-o stare în general satisfăcătoare sub aspect igienico-sanitar.
Singurele deficienţe de semnalat sunt proasta funcţionare a sistemului de
ventilaţie (a apărut deja condens pe tavan) şi starea spălătoarelor pentru
veselă şi pentru legume (vechi, din ciment ros, nu tocmai curate). La bucătărie
lucrează 18 deţinuţi cărora li se efectuează analize medicale o dată la 6 luni.

La momentul
vizitei în blocul alimentar se pregătea prânzul (trei meniuri pentru trei
regimuri: comun, musulmani şi diabetici). Pentru regimul comun se folosiseră
188 de kg de carne de porc, slănină şi subproduse de porc pentru 968 de
deţinuţi ceea ce înseamnă mai puţin de 200 gr per deţinut din care numai 50 gr
carne. Alimentele de bază folosite pentru hrana deţinuţilor sunt fasolea şi
cartofii pregătite şi sub formă de ciorbă şi sub formă de felul doi (greu de
deosebit între ele). Diabeticii şi distroficii primesc patru suplimente
alimentare zilnic. Reprezentantele asociaţiei au întrebat despre destinatarii a
două tăvi cu pulpe de pui la cuptor. Primul răspuns a fost „popota” iar al
doilea, „deţinuţii bolnavi de diabet” (nu a fost clar dacă era vorba de ambele
tăvi şi nici cine erau de fapt beneficiarii). Pentru evitarea oricăror
suspiciuni, APADOR-CH continuă să susţină ideea externalizării pregătirii  hranei pentru deţinuţi.

În afara hranei
furnizate de penitenciar şi de pachetele primite de la aparţinători, persoanele
private de libertate au posibilitatea de a achiziţiona hrană de la magazinul
din incintă în măsura în care dispun de bani. Magazinul era aprovizionat la
data vizitei cu toate produsele care se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o
băcănie de cartier (mezeluri, brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri,
cafea, ţigări) şi afişa preţuri sensibil egale cu o băcănie, dar puţin mai mari
decât într-un hypermarket.

Unii deţinuţi au
semnalat că atunci cînd sunt prezentaţi în faţa instanţelor primesc hrană rece
insuficientă şi de proastă calitate care înseamnă  o bucăţică de brânză, o
bucăţică de slănină afumată şi patru biscuiţi.

5.      Munca deţinuţilor

Datorită
transferării deţinuţilor încadraţi în regim deschis şi semideschis către alte
penitenciare şi lipsei de personal, responsabilii penitenciarului Giurgiu au
închis (sau urmează să închidă) punctele de lucru din exterior. Astfel, până de
curând un număr de deţinuţi din regimurile aminitite lucrau la Avicola
Mihăileşti iar alţii la grădina de zarzavat a penitenciarului. Urmează ca
persoanele private de libertate care îşi execută pedeapsa la Giurgiu să lucreze
fie în camere (cosând pantofi, activitate ce se desfăşoară deja) fie la
atelierul de tâmplărie (în măsura în care deţinuţii vor absolvi cursurile de
calificare). Scoaterea la muncă a deţinuţilor la grădina de zarzavat se va
realiza numai dacă va exista personal suficient care să asigure paza şi
supravegherea.    În toate secţiile de deţinere o parte dintre persoanele
private de libertate lucrează la întreţinerea spaţiilor (curăţenie) şi
gospodărire (de ex. distribuirea pâinii).

6.      Intervenţie psihosocială

Programe, educaţie,
cluburi, ieşiri în comunitate

Serviciul
cultural/educativ avea 13 angajaţi după cum
urmează: cinci educatori (ofiţeri şi agenţi), un psiholog, un asistent social,
un preot ortodox, un agent tehnic (care se ocupă cu verificarea aparatelor TV
şi întreţinerea unor echipamente), şeful serviciului şi trei agenţi de
însoţire.  Personalul specializat care se ocupă cu desfăşurarea activităţilor
se reduce la opt oameni: educatorii, psihologul, asistentul social şi preotul
ortodox. Ieşirile în comunitate ale persoanelor private de libertate se
organizează mai ales cu ocazia unor evenimente – de exemplu pe data de 24
ianuarie un grup de deţinuţi  a mers la muzeu.

Este evident că
personalul serviciului este insuficient pentru a deservi un efectiv de 1202 de
persoane (aflaţi la acest moment în penitenciar) şi cu atât mai mult în
situaţia în care penitenciarul ar fi ocupat în întregime – capacitatea
planificată a penitenciarului Giurgiu este de 1772 de locuri.

Şcolarizarea în
penitenciarul Giurgiu se realizează numai până la nivelul clasei a patra, ceea
ce nu este suficient pentru a accesa anumite cursuri de calificare (croitorie,
tâmplărie) pentru care persoanele private de libertate trebuie să fi absolvit
învăţământul gimnazial. De fapt, pentru cei care nu au opt clase absolvite nu
există decât varianta de calificare în domeniul construcţiilor. În plus, în
cursul vizitei în penitenciar reprezentantele asociaţiei au întâlnit un deţinut
recent transferat de la Rahova care s-a plâns de faptul că la Giurgiu nu are posibilitatea
de a-şi continua studiile liceale începute  la Rahova.

În afara
programelor clasice desfăşurate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor
(EDUCOLEX, EDUCOSPORT, PROLIB etc.), şeful serviciului cultural/educativ a
enumerat o multitudine de programe proprii penitenciarul care s-ar afla în
desfăşurare. Aceste programe se referă la: televiziunea cu circuit închis,
revista penitenciarului, programul „Hobby” (pictură),  iniţierea în limba
engleză, montarea de piese de teatru cu actori-deţinuţi. Şeful serviciului a
menţionat şi două programe speciale pentru femei („Azi e ziua ta” şi „Cum să
fim frumoase”) precum şi faptul că un educator lucrează în special cu minorii.
Reprezentantele APADOR-CH au serioase îndoieli cu privire la implementarea
reală a acestor programe din următoarele motive:  cei patru minori aflaţi în
penitenciar au declarat că singurele lor activităţi sunt plimbarea şi mersul la
club; de curând fusese ziua de naştere a uneia dintre femei şi nu se organizase
vreun eveniment iar programul „Cum să fim frumoase” înseamnă de fapt
posibilitatea ca deţinutele să fie tunse şi coafate de o altă deţinută.   De
altfel este greu de crezut că numai opt specialişti (care la momentul vizitei
se aflau în birou în faţa calculatorului) să poată desfăşura efectiv toate
aceste activităţi.

În afara
asistenţei religioase din partea preotului ortodox, persoanele private de
libertate în penitenciarul Giurgiu pot beneficia la cerere de întâlniri cu
reprezentanţii altor culte. Vitează periodic penitenciarul pentru a avea
întâlniri cu deţinuţii reprezentanţii Bisericii Adventiste de ziua a 7 a, ai
cultului religios Martorii lui Iehova, ai Bisericii Penticostale şi ai
Bisericii creştine Bethania.

7.      Asistenţă
medicală – servicii prevenire STI şi acces la
tratament pentru consumatorii de droguri

La cabinetul
medical erau încadraţi cinci medici (patru generalişti, dintre care unul în
concediu de îngrijire a copilului, şi un stomatolog) şi şase asistenţi medicali
(cinci generalişti şi unul la stomatologie). Aşadar numai patru cadre medicale
cu studii superioare  se ocupă de starea de sănătate a deţinuţilor din
penitenciarul Giurgiu. Există şapte cabinete medicale (exclusiv pentru
deţinuţi), 56 de paturi în patru camere de infirmerie şi două camere cu un pat pentru
recoltare spută. Pentru consultaţii medicale de specialitate deţinuţii sunt
transportaţi la spitalul judeţean Giurgiu sau la penitenciarele-spital din
Bucureşti (Rahova şi Jilava).

În penitenciarul
Giurgiu se implementează programul „Iniţiativa 38 – proiect de prevenire HIV în
penitenciare”. Programul, desfăşurat de cinci organizaţii neguvenamentale
coordonate de RHRN (Romanian Harm Reduction Network) constă în sesiuni
de informare a deţinuţilor despre modalităţile de prevenire a răspândirii
HIV/SIDA. Deţinuţii au posibilitatea să efectueze testul
rapid de depistare a virusului HIV/SIDA după o consiliere prealabilă.
Din declaraţiile personalului cabinetului medical se pare că în urma acestor
sesiuni de informare au ales să efectueze testul rapid 40 de deţinuţi şi mai
sunt disponibile încă 320 de truse pentru testare.

O problemă
privind  asigurarea  unor servicii de prevenire a răspândirii HIV/SIDA dar şi a
altor infecţii cu transmitere sexuală o reprezintă accesul dificil al
deţinuţilor la prezervative gratuite. Penitenciarul dispune de
prezervative (şi de lubrifianţi) însă acestea sunt ţinute numai în cabinetele
medicale astfel că deţinuţii se pot aproviziona numai dacă solicită un consult medical. APADOR-CH consideră că accesul la prezenvative ar
trebui să fie mult mai facil dacă se doreşte cu adevărat diminuarea
transmiterii pe cale sexuală a infecţiilor în mediul penitenciar şi reaminteşte
că la  penitenciarul Gherla  au fost montate cutii cu prezervative în sălile de
forţă şi cele de aşteptare ale cabinetelor medicale. Este o măsură simplă care
asigură atât accesul la prezervative cât şi confidenţialitatea.

O altă cale de
transmitere a infecţiilor în mediul penitenciar (mai ales a hepatitelor dar şi
a virusului HIV) este practicarea tatuajelor cu instrumentar rudimentar şi
utilizat pentru mai multe persoane fără a fi sterilizat în niciun fel. Se pare
că personalul medical al penitenciarului Giurgiu a conştientizat această
problemă însă ideea de a da deţinuţilor posibilitatea de a se tatua cu
instrumente sterile şi într-un cadru igienico-sanitar nepericulos a rămas în
stadiul de proiect motivul fiind lipsa unui spaţiu adecvat dar şi a fondurilor.
APADOR-CH consideră că impedimentul privind spaţiul este minor şi poate fi
depăşit prin mai buna organizare a utilizării spaţiilor deja existente (de
exemplu camerele unde sunt amenajate cluburile aferente fiecărei secţii şi care
nu sunt folosite decât în mică măsură). În privinţa fondurilor, cheltuielile
pentru ace, dezinfectante şi culori sunt cu siguranţă infinit mai mici decât
costurile unor eventuale tratamente pentru infecţii dobândite prin tatuare cu
instrumente nesterilizate.

Consumatorii de
droguri injectabile din penitenciarul Giurgiu nu au acces nici la tratament
nici la servicii de prevenire a riscurilor asociate consumului şi asta în
condiţiile în care responsabilii recunosc faptul că, în urma percheziţiilor, au
fost găsite în camerele de deţinere atât droguri cât şi instrumentarul necesar
administrării lor. Unul dintre medici a afirmat că în penitenciar ar fi trebuit
să demareze un program de schimb de seringi însă a fost amânat din motive
necunoscute. Pe de altă parte, personalul cabinetului şi-a exprimat
scepticismul cu privire la eficienţa unui astfel de program afirmând că
adevăraţii consumatori nu vor participa ci vor trimite, eventual, alţi deţinuţi
să efectueze schimbul. Asociaţia nu vede în acest lucru o problemă atâta vreme
cât consumatorii de droguri din detenţie vor avea la dispoziţie seringi sterile
şi astfel se va diminua răspândirea bolilor pe cale injectabilă.

Referitor la
posibilitatea de a administra consumatorilor de droguri autodeclaraţi tratament
de specialitate, inclusiv tratament de substituţie cu metadonă, personalul
medical al penitenciarului a afirmat că acest lucru este imposibil deoarece la
nivelul judeţului Giurgiu nu sunt funcţionale structurile competente în
domeniu. Mai exact, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al
judeţului  Giurgiu (structură din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog cu
atribuţii în domeniu) nu dispune de personal specializat pentru a acorda
tratament medical, singurii angajaţi ai centrului fiind un ofiţer în prevenire
şi un specialist în educaţie-învăţământ.

APADOR-CH
reaminteşte faptul că se află în vigoare (din data de 31 mai 2006) Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1216/2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală,
psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de
libertate, consumatoare de droguri. Acest act normativ, aplicabil conform Art.
2, litera a) în aresturi şi penitenciare, stabileşte clar procedurile de
implementare a programelor integrate de asistenţă, inclusiv programul (PIT 4)
de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, cu cele două forme:
(1) program substitutiv cu agonişti de opiacee şi (2) program de schimb de
seringi şi/sau alte măsuri adresate reducerii
riscurilor. Aplicarea acestor prevederi legale este cu atât mai  necesară cu
cât penitencarul Giurgiu va primi în curând majoritatea deţinuţilor încadraţi
în regimul de maximă siguranţă din judeţul Ilfov şi Municipiul Bucureşti,
regiuni unde se realizează cea mai mare prevalenţă la nivel naţional a
consumului de droguri injectabile.

Concluzii:

1.      Apariţia categoriei de deţinuţi în
regim de maximă siguranţă „cu grad sporit de
risc” este, în opinia asociaţie, arbitrară şi înseamnă, practic, o modificare a prevederilor Legii nr. 275/2006, ceea
ce este inacceptabil;

2.      Acţiunea în forţă din 27 ianuarie a
grupei de intervenţii în secţia III C a fost, poate, justificată iniţial (patru
deţinuţi care se băteau) dar prelungirea
acesteia după separarea agresorilor prin încătuşare şi loviri – inclusiv în
cazul deţinutului Alexandru Rădulescu, neimplicat în scandalul iniţial – se
încadrează la tratament inuman şi degradant şi trebuie cercetat şi sancţionat
ca atare;

3.      La secţia de femei, deţinutele în
regim semideschis nu beneficiază
de principalul avantaj prevăzut de lege şi anume uşi deschise şi posibilitatea de a circula libere în secţie (şi curtea
de plimbare) de la deşteptare pînă la stingere. Ele au exact acelaşi
regim ca şi deţinutele de la maximă siguranţă şi de la regim închis, toate
femeile aflându-se în aceeaşi secţie. APADOR-CH a cerut rezolvarea problemei 
prin instalarea unui grilaj suplimentar sau măcar prin punerea la punct a unui
orar ce ar permite deschiderea uşilor fără riscul unor contacte neautorizate
între deţinutele de la semideschis şi celelalte;

4.      Activităţi pentru deţinuţii minori,
altele decât plimbarea zilnică şi ieşitul la club  odată pe săptămână nu par să
existe, cu toate că ar exista o persoană de la socio-educativ care s-ar ocupa
în mod special de ei. Motivul cel
mai des invocat pentru justificarea lipsei de activităţi – nu numai la Giurgiu
– este perioada relativ scurtă de timp în care minorii stau în penitenciare.
APADOR-CH consideră că, indiferent cât durează şederea în tranzit, fiecare minor ar trebui să continue toate
activităţile în care era implicat la centrul de reeducare sau penitenciarul
pentru minori şi tineri de la care provine şi în care se va întoarce;

5.       APADOR-CH  recomandă aplicarea
întocmai a Ordinului Ministrului Justiţiei
nr. 1216/2006 şi atrage atenţia asupra faptului că neacordarea de
tratament medical adecvat persoanelor private de libertate consumatoare de
droguri reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor acestora.

Celelalte
concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Ştefănescu                                      Maria-Nicoleta Andreescu