Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Iordache împotriva României
Astăzi, 14
    octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România
    pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la
    respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv în
    cauza Iordache împotriva României.
    Reclamantul, Florian Iordache, a fost susţinut în demersurile sale în
  faţa Curţii Europene de APADOR-CH.
Reclamantul s-a
    plâns în faţa Curţii Europene că, în urma condamnării sale
    penale la pedeapsa închisorii, a fost automat decăzut din drepturile
    părinteşti faţă de fiul său minor şi că nu a
    dispus de nicio cale de atac împotriva acestei decăderi automate. În plus,
  în timpul executării pedepsei închisorii, a introdus o acţiune
    civilă pentru stabilirea unui drept de vizită a minorului, dar
    această acţiune a fost respinsă, în apel şi în recurs,
  pentru neplata taxelor de timbru.
Curtea
    Europeană a constatat, în primul rând, încălcarea dreptului de acces
    la o instanţă, componentă a dreptului la un proces echitabil,
    datorită faptului că instanţele de apel şi recurs au
    respins cererea reclamantului de stabilire a unui drept de vizită pentru neplata taxelor de timbru şi
    nu au analizat în niciun fel fondul cererii, neluând în considerare
    situaţia particulară a reclamantului care nu dispunea de niciun fel
    de resurse materiale. Curtea Europeană a mai remarcat că
  instanţele române nu i-au explicat reclamantului că putea cere
  scutirea de la plata acestor taxe de timbru.
În al doilea
    rând, Curtea Europeană a constatat încălcarea dreptului la
    respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv
    datorită decăderii automate a reclamantului din drepturile sale
    părinteşti. Curtea a aplicat în acest caz analiza sa din cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României (hotărârea din 28 septembrie 2004) în care a constatat că aplicarea
    automată de către instanţele române a pedepsei accesorii a
    decăderii din drepturile părinteşti, fără o
    analiză a circumstanţelor concrete ale cazului, nu
    urmăreşte un scop legitim în sensul Convenţiei Europene a
    Drepturilor Omului şi reprezintă o ingerinţă
  nejustificată în dreptul la respectarea vieţii de familie. Curtea
    Europeană a mai constatat că legea română nu îi punea
    reclamantului la dispoziţie nicio cale de atac pentru a contesta această
  decădere. Textul integral al hotărârii este disponibil în limba
  franceză pe site-ul www.echr.coe.int.
APADOR-CH atrage
    atenţia asupra faptului că, în această hotărâre, Curtea
    Europeană a considerat că decăderea automată din drepturile
    părinteşti reprezintă o „situaţie continuă”. Or, în
    cazul situaţiilor continue nu se aplică regula conform căreia
    Curtea Europeană nu poate fi sesizată decât în termen de şase
    luni începând cu data deciziei interne definitive. De aceea, orice
    pedeapsă accesorie a decăderii din drepturile părinteşti
    aplicată automat de instanţele române înainte de 2006, când Codul
    Penal a fost modificat în urma hotărârii Sabou
    şi Pârcălab, este susceptibilă să atragă
  noi condamnări ale României de către Curtea Europeană. În plus,
    APADOR-CH subliniază că acelaşi raţionament se aplică
  şi în cazul decăderii automate din dreptul de a alege (a se vedea
    hotărârea Calmanovici împotriva
    României din 1 iulie 2008) şi solicită modificarea de
    urgenţă a Codului penal pentru înlăturarea aplicării
  automate a pedepsei accesorii de decădere din dreptul de a alege.
14 octombrie 2008
APADOR-CH
Pentru detalii
  suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28.
