Arhiva pentru categoria: Comunicate

La data de 22 februarie 2006, APADOR-CH
a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie o plângere penală împotriva dlui. ILIE BOTOŞ,
procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, pentru săvârşirea a două infracţiuni:

–        
neexecutarea hotărârilor judecătoreşti
definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi
după ce conducătorul autorităţii publice a fost amendat de
instanţă pentru nerespectarea termenului de executare
(infracţiune prevăzută de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004
privind contenciosul administrativ) şi-        
abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor (infracţiune prevăzută de art. 246 Cod penal).

Plângerea penală a fost formulată deoarece de circa doi ani şi jumătate, începând cu 30 august 2003,
data numirii în funcţia de procuror general, dl. Ilie Botoş refuză în mod nejustificat, cu
rea-credinţă, executarea integrala a unei sentinţe civile
irevocabile a Tribunalului Bucureşti, prin care parchetul a fost obligat să comunice asociaţiei informaţii de interes public privind
supravegherea persoanelor.

Pentru neexecutarea acestei hotărârii judecătoreşti, dl. Ilie
Botoş, în calitate de conducător al autorităţii publice, a
fost amendat civil de două ori, în anii 2003 şi 2006, de către
instanţele judecătoreşti, de fiecare dată hotărârile
de amendare devenind irevocabile. Cu toate acestea, sentinţa civilă
prin care parchetul a fost obligat să comunice informaţii de interes
public privind supravegherea persoanelor nu a fost executată integral nici
în momentul de faţă. Legea contenciosului administrativ califică
acest comportament drept infracţiune. De asemenea, refuzul constant
şi nejustificat de a executa o hotărâre judecătorească
irevocabilă constituie şi infracţiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, întrucât respectarea hotărârilor
judecătoreşti intră –în mod logic şi natural – printre
obligaţiile de serviciu ale unui procuror general.

APADOR-CH precizează
de la început că, în momentul de faţă, supravegherea persoanelor prin interceptări şi
înregistrări audio sau video şi prin alte tipuri de supraveghere se face pe baza a două legi: Codul de
procedură penală (Legea nr.281/2003) şi Legea siguranţei naţionale (nr.51/1991, anterioară
Constituţiei din 1991).

Codul de procedură
penală (art.91 indice 1-6) reglementează strict acest gen de
măsuri care presupun o serie de limitări
severe ale drepturilor omului, în primul rând al dreptului la viaţă
privată şi, totodată, prevede o serie de garanţii. Astfel, autorizarea de
interceptare şi înregistrare este emisă de un judecător, după analizarea tuturor motivelor şi
numai dacă alte metode legale de
anchetă sunt ineficiente; autorizarea se dă pe o
perioadă de până la o
lună, cu posibilitatea de prelungire pe perioade de maximum câte o
lună, fără a se putea
depăşi, în total, patru luni; în situaţii de urgenţă, procurorul poate dispune
interceptarea şi înregistrarea şi informează judecătorul
despre acestea în maximum 24 ore.
Judecătorul trebuie să se pronunţe în următoarele 24 de ore
şi, de asemenea, să dispună, până la terminarea urmăririi penale, aducerea la
cunoştinţă, în scris, persoanelor ale căror convorbiri au
fost interceptate şi datele la care s-au efectuat.

In opinia APADOR-CH,
trebuie prevăzută şi obligaţia
autorităţilor competente de a informa toate persoanele supravegheate, după expirarea
valabilităţii autorizaţiei de interceptare şi înregistrare
audio sau video. Evident, este vorba de persoanele supravegheate care nu au fost trimise în judecată.

Niciuna din
garanţiile de mai sus nu se regăseşte în Legea siguranţei
naţionale. Potrivit articolelor 13
şi 15, autorizaţiile de supraveghere sunt emise de procurori, care fac parte din puterea
executivă întocmai ca şi serviciile secrete, fără să
existe nici un control judecătoresc. Autorizaţiile sunt valabile
pe o perioadă iniţială de şase
luni ce poate fi urmată de un număr nelimitat de prelungiri de
câte trei luni fiecare. Practic, o
persoană suspectă de încălcarea legii siguranţei
naţionale – iar definiţiile din lege sunt extrem de vagi – se poate
afla sub supravegherea serviciilor secrete toată viaţa,
fără nici o posibilitate de contestare sau apărare. Prin urmare, însăşi Legea
siguranţei naţionale este sursa violării drepturilor omului. APADOR-CH
consideră că legea nu poate fi
doar amendată pentru că filosofia acesteia este profund eronată
şi dăunătoare. In mod evident, este nevoie de o lege nouă,
care să includă garanţii solide de respectare a drepturilor
omului.

Până la elaborarea,
discutarea în public şi adoptarea unei astfel de legi, APADOR-CH cere Guvernului şi Parlamentului
să abroge de urgenţă articolele 13 şi 15 din Legea
siguranţei naţionale iar supravegherea persoanelor să fie
făcută cu respectarea strictă a prevederilor din articolul 91 indicii
1-6 din Codul de procedură penală.

APADOR-CH

10 februarie 2006

APADOR-CH îşi exprimă surprinderea
faţă de o afirmaţie a domnului Preşedinte Traian
Băsescu cu privire la eventuala prelungire
a perioadei de reţinere poliţienească de la 24 de ore în prezent
la 72 de ore, afirmaţie
făcută la şedinţa anuală de bilanţ a
Inspectoratului General al Poliţiei Române din 9 ianuarie 2006.
Asociaţia subliniază următoarele:

1. Constituţia României se referă în mod
expres la această formă de privare de libertate şi
statuează la art.23 alin.3 că "Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore." Prin
urmare, orice tentativă de a prelungi durata reţinerii ar intra în contradicţie evidentă cu
însăşi Constituţia.

2. In ţările democratice, regula este
că reţinerea poate dura câteva
ore (în Olanda, 4, în Marea Britanie – 6) cu posibilităţi de
prelungire (în Marea Britanie, până la 72 de ore) dar numai cu
aprobări exprese ale superiorilor şi numai în cazuri foarte serioase. Un suspect de furt sau o persoană
care a provocat scandal public nu vor fi niciodată reţinuţi pe
perioada maximă legală.

3. Invocarea duratei
transportului dintr-o localitate în alta care ar scurta cele 24 de ore de
reţinere şi ar îngreuna astfel cercetările poliţiei este
inacceptabilă. O persoană nu poate fi privată de libertate decât dacă există deja indicii
temeinice că ea a comis sau este pe cale să comită o
infracţiune gravă. Cu excepţia flagrantului delict, aceasta
presupune că poliţia a
obţinut anterior acele indicii. Indiferent în ce loc ar fi
reţinută persoana, toate aceste
date pot fi uşor transmise de către cei care le-au adunat către
cei care au reţinut persoana. Nu este deloc clar de ce poliţiştii din acea localitate,
în posesia probelor colectate de colegii lor din altă localitate, nu ar
putea convoca un avocat local şi nu ar putea prezenta persoana suspectă
unei instanţe locale, în vederea eventualei emiteri a unui mandat de
arestare. Dacă nu se procedează în acest fel, singura
explicaţie posibilă ar fi că acele
indicii temeinice nu există şi că se doreşte perpetuarea sistemului "mai întâi
reţinem/arestăm şi apoi găsim probe!" Ceea ce
înseamnă lipsă de
profesionalism şi de respect pentru drepturile civile ale omului.

4. Contrar celor afirmate de domnul
Preşedinte, APADOR-CH consideră că este mai mult decât
suficientă reţinerea de 24 de
ore şi cere, totodată, eliminarea
completă a formei de privare de libertate numită „conducere la sediul
poliţiei”; această poate dura tot până la 24 de ore, care preced reţinerea, timp în care
persoana este lipsită de orice apărare şi garanţii legal.

APADOR-CH cere Preşedintelui României să
revină asupra sugestie de prelungire
neconstituţională a duratei reţinerii. O eventuală
propunere legislativă în acest sens, sortită evident eşecului,
s-ar putea revendica de la declaraţia sa din data de 9 ianuarie 2006.

APADOR-CH îşi exprimă profunda dezamăgire faţă de
poziţia prezentată de primul ministru pe data de 8 noiembrie a.c. în
faţa Parlamentului cu privire la propria sa intervenţie în cazul Dinu
Patriciu. Primul ministru a refuzat să admită că telefonul dat
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în perioada privării de libertate a
domnului Dinu Patriciu din luna mai a.c. a însemnat , indiferent de conţinutul convorbirii, o imixtiune în
desfăşurarea procesului penal.

Este adevărat că privarea de libertate a omului de afaceri a
reprezentat un cumul de măsuri ilegale şi abuzive, lucruri criticate
public de APADOR-CH la vremea respectivă. Însă nimic nu poate
justifica intervenţia directă a
primului ministru, cu atât mai puţin pretextul pueril al dreptului de a se informa de la
instituţie la instituţie. Nu este deloc democratic ca
instituţia primului ministru să se adreseze, pe căi neoficiale,
unei alte instituţii a statului pentru a cere informaţii despre
situaţia unei persoane anume.

Aspectul cel mai grav al refuzului primului ministru de a recunoaşte
că a greşit constă în
crearea unui precedent extrem de periculos. Orice instituţie a statului se
va simţi încurajată să recurgă la astfel de
intervenţii, invocând dreptul de a
se informa instituţional, ceea ce va pune în pericol real greu
câştigata independenţă a judecătorilor şi
procurorilor.

APADOR-CH cere încă o dată
primului ministru să recunoască public că a greşit
intervenind în cazul Dinu Patriciu şi să dea garanţii ferme
că o astfel de situaţie nu se va mai repeta. În caz contrar, singura
soluţie rămâne demisia din
fruntea Guvernului României.

APADOR-CH

9 noiembrie 2005

Fondata in 1990, APADOR-CH este o asociatie
nonguvernamentala, nonprofit, actionind in scopul apararii drepturilor omului
prevazute in Constitutia Romaniei si in tratatele internationale la care
Romania este parte. Informatii suplimentare privind programele APADOR-CH si
modul sau de actiune se pot obtine aici www.apador.org.

Principiile generale, prioritatile si strategia
asociatiei sunt hotarite de Adunarea generala si de Consiliul director ale
asociatiei. Directorul executiv este responsabil
pentru transpunerea acestora in practica si pentru coordonarea activitatilor
curente ale asociatiei, avind in subordine intreg personalul asociatiei.

Directorul executiv are un rol foarte insemnat in
buna functionare si dezvoltare ale asociatiei, sub indrumarea Consiliului
director. Printre atributiile sale
se numara: managementul resurselor umane si materiale, asigurarea fondurilor
necesare asociatiei, planificare, strategii, evaluare, relatiile externe ale
asociatiei. Fisa completa a postului se afla aici.

Aceste atributii cer o persoana dinamica, hotarita,
capabila sa lucreze cu un colectiv la fel de dinamic, sa organizeze si sa
delege sarcini, cu viziune si experienta intr-un mediu fluid ca cel al
organizatiilor neguvernamentale. Candidatul trebuie sa dovedesca aceste calitati si prin activitatea depusa
pina in prezent ca si prin rezultatele obtinute. Compensarea materiala se va
face proportional cu cerintele postului.

Conditiile
eliminatorii de inscriere la concurs:

– absolvent al unei institutii de invatamint
superior;
–
experienţă de lucru în sectorul non-guvernamental, de
preferinţă în domeniul drepturilor omului;
–
experienţă în elaborarea şi desfăşurarea unor
proiecte, inclusiv procurarea de fonduri;
– cunoasterea limbii engleze.

Inscrierea la concurs se face prin trimiterea pina la data specificata mai
jos a formularului de inscriere
completat si a CV adus la zi la
adresa e-mail lgoran@apador.org

Descarcati formularul de inscriere in format RTF

Preselectia candidaturilor se va face pe baza informatiilor furnizate in
aceste doua documente. Este deci in interesul dumneavoastra sa trimiteti date
complete si corecte.

Data
limita de inscriere la concurs este 28 noiembrie 2005, ora 12:00.

 Candidatii selectionati pentru interviu vor fi contactati telefonic dupa
acesta data, la numarul pe care il vor fi inscris pe formularul de concurs.

Interviurile vor avea loc in
saptamina 12-18 decembrie 2005.

Daca aveti intrebari suplimentare legate de acest concurs, consultati mai
intii pagina noastra de intrebari anticipate. Daca
nu ati gasit raspunsul potrivit, contactati secretariatul concursului la
aceeasi adresa de e-mail lgoran@apador.org