Archive for category: Comunicate

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Către

Domnul Emil Boc – Președinte, Partidul Democrat Liberal

Domnul Victor Ponta – Președinte, Partidul Social Democrat

Domnul Crin Antonescu – Președinte, Partidul Național Liberal

Domnul Kelemen Hunor – Președinte, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

Stimați domni,

Am luat act cu surprindere și îngrijorare de adoptarea, de către Senatul României, a propunerii legislative inițiate de parlamentarii PSD și PNL privind introducerea sistemului de vot majoritar uninominal într-un singur tur pentru alegerile parlamentare din acest an. Situația este cu atât mai gravă cu cât acest lucru s-a produs în lipsa unei dezbateri publice argumentate, imperios necesară atunci când în discuție se află un element esențial pentru democrație și care îi privește pe alegători cel puțin în aceeași măsură în care îi privește pe aleși: sistemul electoral.

Vă adresăm această scrisoare pentru a vă solicita stoparea acestui demers, prin neadoptarea acestei propuneri și în Camera deputaților. Motivele sunt legate de efectele negative deosebite pe care acest sistem le-ar putea produce asupra pluralismului politic în România și, implicit, asupra evoluției sistemului politic românesc.

Vă aducem în atenție faptul că, în Uniunea Europeană, acest sistem mai este folosit doar în Marea Britanie, de câteva decenii tendința fiind aceea de a se adopta sisteme de vot care să asigure reprezentarea corectă (proporțională) a opțiunilor politice existente în societate. De altfel, după cum bine știți, pentru alegerile pentru Parlamentul European, este interzisă folosirea sistemelor majoritare în oricare dintre cele 27 de state membre.

Având în vedere faptul că există un singur exemplu, în Uniunea Europeană, cu privire la folosirea acestui sistem, socotim că este util să ne raportăm la acesta, atât sub aspectul laudelor și criticilor care îi sunt aduse, cât și cu referire la efectele pe care le-a produs în multe ocazii. Dacă în ceea ce privește avantajele, se invocă faptul că sistemul majoritar cu un singur tur a contribuit, în Marea Britanie, la consolidarea unui sistem de partide de tip “bipartid” care asigură guvernări stabile (lucru care nu s-a întâmplat în țări precum India sau Mexic, spre exemplu) și, implicit, la stoparea accesului în parlament a formațiunilor politice extremiste, permiteți-ne să trecem în revistă motivele pentru care acest sistem este criticat:

1.      guvernele rezultate în urma alegerilor pot avea reprezentativitate scăzută (pot fi susținute de o majoritate parlamentară, însă doar de o minoritate de alegători dintre cei care votează). În sprijinul acestei afirmații, putem aduce ca exemple rezultatele alegerilor din 1979, 1983 și 1987 pentru parlamentul britanic, în urma cărora, cu un procent de voturi în jur de 40%, unul dintre partidele politice (conservator) avea să dețină o majoritate confortabilă în Camera Comunelor (chiar de peste 60%, în 1983) și, astfel, să guverneze fără probleme (împotriva voinței majorității celor care au votat, am îndrăzni să spunem);

2.      sistemul deformează, în general, rezultatul alegerilor, în sensul că poate produce mari disproporții între voturile obținute de formațiunile politice și reprezentarea lor parlamentară, în funcție de acțiunea unuia dintre factorii de hazard – distribuția teritorială a voturilor. De regulă, avantajează primul partid în ordinea numărului de voturi primite sau, cel mult, primele două partide, dar poate inversa și ordinea partidelor politice din punct de vedere al mandatelor deținute în parlament în raport cu ordinea stabilită pe baza numărului de voturi primite. Putem să dăm ca exemplu din nou alegerile din 1983 din Marea Britanie, în care Partidul Conservator a obținut 42,43% din voturi, Partidul Laburist, 27,58%, Alianța Social Democrat – Liberală, 25,37%, în schimb, la nivelul mandatelor din Camera Comunelor, procentele au fost: 62,51% pentru conservatori, 32,91% pentru laburisti si 3,62% (!!!) pentru social democrati – liberali;

3.      un procent mare de voturi (de regulă, peste 50%) nu sunt “transformate” în mandate și, implicit, un procent mare dintre cei care votează nu sunt reprezentați în Parlament. Într-o circumscripție în care câștigătorul obține, spre exemplu 35 – 40% din voturi, aproape două treimi dintre alegători ajung să nu fie reprezentați (în condițiile în care, în cazul altor sisteme, voturile exprimate în favoarea celor care nu sunt aleși sunt redistribuite în favoarea candidaților aparținând acelorași partide, din alte circumscripții);

4.      stimulează “votul util” (alegătorul nu votează cu candidatul/partidul preferat, ci cu candidatul cel mai puțin de neacceptat, dintre cei care au șanse de câștiga alegerile în circumscripție);

5.      prezintă un obstacol foarte serios în calea noilor intrați (și mai tinerilor) în politică;

6.      face practic imposibilă apariția unor partide politice noi .

Concluzii interesante și utile pot fi extrase și din modelarea pe care o putem realiza pornind de la alegerile din România, din toamna anului 2008. Am putea aprecia ce s-ar fi întâmplat la acea vreme dacă alegerile s-ar fi desfășurat prin scrutin majoritar un un singur tur, luând în considerare, pentru Camera Deputaților spre exemplu, pentru fiecare partid politic sau alianță politică în parte, numărul de colegii uninominale în care candidații săi au ocupat primul loc.

Astfel, Partidul Democrat Liberal, care a obținut 32,36% din voturi (al doilea clasat ca număr de voturi), ar fi primit 42,09% din mandatele de deputat (după numărul de colegii în care candidații săi s-au situat pe primul loc), față de 36,39, cât a primit de fapt; Partidul Social Democrat, cu 33,10% din voturi obținute, ar fi primit 37,65% din mandate, față de 36,07% cât a primit, Partidul Național Liberal, cu 18,57% din voturi, ar fi primit 11,70% din mandate, aproape jumătate din câte a primit de fapt – 20,56%; iar UDMR, cu 6,17% din voturi, ar fi avut un mandat în plus față de cât are – performanță datorată faptului că s-a clasat pe primul loc, cu procente în jur de 30%, în multe colegii uninominale din vestul țării, ceea ce nu s-ar mai întâmpla în noul context politic, în care în colegiile respective nu ar mai avea ca adversari PSD și PNL (și alții), ci USL.

În afară de ceea ce s-ar fi întâmplat la nivel național, mai este interesant de estimat efectele pe care acest sistem le-ar fi produs la nivelul reprezentării alegătorilor din diferite județe, în contextul în care, spre exemplu: în județul Arad, cu 52,06% din voturi obținute, PDL ar fi câștigat toate cele șapte mandate (pentru că, în toate cele șapte colegii, candidații săi s-au situat pe primul loc); în județul Argeș, cu 45,39% din voturi, PSD + PC ar fi câștigat opt mandate din nouă; în județul Satu Mare, cu 36,05% din voturi, UDMR ar fi câștigat patru mandate din cinci.

Putem așadar, să estimăm, fără a risca foarte mult să greșim, că, în 2012, sistemul majoritar cu un singur tur ar avantaja în mod incorect USL și ar dezavantaja, în mod dramatic și nedrept, toate celelalte formațiuni politice, așa cum, în 2008, acest sistem ar fi avantajat în mod semnificativ PDL și ar fi dezavantajat, la fel de semnificativ, PNL. Or, opțiunea pentru un sistem de vot sau altul nu ar trebui să fie determinată de beneficiul direct al unei anumite formațiuni politice într-un context electoral specific, ci de interesul public general.

Suntem de părere că este bine ca sistemul de vot prin care ne alegem parlamentarii să permită evaluarea, de către alegători, a fiecărui candidat în parte. În același timp însă, considerăm imperios necesar și sănătos pentru democrație ca fiecare curent de opinie (politică) existent în societate să fie reprezentat în Parlament în raport cu ponderea voturilor pe care le obține la alegeri.

Având în vedere că, spre deosebire de un primar sau un președinte de consiliu județean, un parlamentar nu adoptă nici un fel de decizii la nivelul circumscripției în care este ales, însă împreună cu toți ceilalți parlamentari adoptă legi valabile pentru toată țara, pentru fiecare alegător în parte, activitatea deputatului sau senatorului din colegiul său este la fel de importantă ca activitatea oricărui alt parlamentar ales în orice loc din țară. De aceea, la baza oricărui sistem ales trebuie să stea regula proporționalității dintre voturile și mandatele primite de fiecare partid participant în alegeri. Literatura de specialitate, precum și experiența multora dintre țările membre ale Uniunii Europene (și nu numai), ne pot oferi soluții care îmbină cele două condiții.

În încheiere, vă adresăm solicitarea de a decide, împreună cu colegii dumneavoastră din Parlament, asupra sistemului de vot ce trebuie folosit în alegerile parlamentare din România, pornind de la imperative ce țin de asigurarea unei reprezentări corecte a opțiunilor electorale și a consolidării pluralismului politic și, implicit, a democrației, iar nu de la avantajele pe care un sistem sau altul le-ar putea aduce, în mod incorect, formațiunior politice pe care le reprezentați.

De asemenea, vă solicităm ca, în viitorul imediat, să acceptați o întâlnire cu semnatarii acestei scrisori, pentru discutarea în detaliu a tuturor aspectelor pe care vi le-am prezentat, precum și a altor chestiuni ce țin de acest subiect.

Cu stimă,

în numele

Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis –

Adrian Sorescu, Expert politici europene

Asociației Pro Democrația –

Cristian Pîrvulescu, Președinte

Expert Forum –

Sorin Ioniță, Președinte

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) –

Diana-Olivia Hatneanu, Director Executiv

Centrului de Resurse pentru Participare Publică –

Oana Preda, Director Executiv

Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei –

Mircea Toma, Președinte

Asociației Salvați Dunărea și Delta –

Liviu Mihaiu – Președinte

Asociației Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni –

Ioan Tănase – Director Executiv

Centrului pentru Resurse Juridice –

Radu Nicolae – Programme Manager

Centrului pentru Jurnalism Independent –

Ioana Avădani – Director Executiv

Centrului Rațiu pentru Democrație –

Mădălina Mocan – Director Executiv

Asociației Miliția Spirituală –

Mihai Bumbeș – Președinte

Asociației ALMA – RO

Adrian Bădilă – Director Executiv

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Domnule Preşedinte Antonescu,

Am luat act de declaraţiile dumneavoastră publice din 20 aprilie a.c., făcute la Timişoara cu ocazia intrării în partidul pe care îl conduceţi a deputatului Marius Dugulescu. Aţi calificat acest act de conversiune politică un câştig pentru Partidul Naţional Liberal.

Organizaţiile semnatare ale acestei Scrisori Deschise care vă este adresată sunt apolitice, în acord cu statutul, mandatul, activitatea lor publică de apărare a drepturilor omului şi întărire a democraţiei din România. Din această perspectivă, dorim să vă atragem atenţia asupra unui proiect de lege privind “înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină”, al cărui principal iniţiator este deputatul Dugulescu. Acest proiect de lege este, în esenţă, unul anti-liberal, ostil valorilor fundamentale de respectarea a drepturilor şi libertăţilor individuale, contrazice Constituţia şi legislaţia în vigoare. Contravine, de asemenea, programului “Statul liberal – a doua modernizare a României”, cap.5 – capitolul Sănătate, efectul social al iniţiativei legislative Dugulescu fiind în detrimentul drepturilor şi demnităţii pacientei.

Acestă iniţiativă legislativă are la bază alianţa declarată cu organizaţii şi coaliţii de organizaţii a căror raţiune de existenţă constă în restrângerea legislativă a drepturilor sexuale şi reproductive în România. În contextul procesului de modificare a Codului Penal din anul 2009, au solicitat Parlamentului limitarea dreptului femeilor la avortul terapeutic, destinat să salveze viaţa femeii însărcinate în condiţii de urgenţă medicală la orice vârstă a sarcinii. Aceleaşi organizaţii neguvernamentale cereau şi cer constant interzicerea avortului prin lege. Aceasta în ciuda faptului că, din 1990 până în prezent, rata avorturilor a scăzut în mod constant în România cu valori semnificative, în urma introducerii treptate a metodelor moderne de contracepţie. În sprijinul solicitării noastre aducem numeroase argumente, pe care le detaliem la finalul acestei scrisori.

O astfel de politică pro-natalistă cu forţa nu poate fi susţinută de către Partidul Naţional Liberal. Problemele presante care determină o femeie să recurgă la avort nu vor dispărea prin dorinţa unor politicieni de înăsprire a legilor, ci prin facilitarea şi creşterea accesului la mijloacele moderne de planificare familială, prin informarea şi educarea populaţiei cu privire la sănătatea sexuală şi a reproducerii.

Vă solicităm să nu susţineţi politic acest proiect de lege şi să îl respingeţi la vot cu sprijinul parlamentarilor PNL atât in comisiile de specialitate, cât şi in plenul Camerelor Parlamentului. De asemenea, vă solicităm să precizați public poziția PNL în legătură cu acest proiect de lege.

Așteptăm cu interes răspunsul dumeavoastră la: Iustina Ionescu, Program Manager, ECPI–Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, iionescu@ecpi.ro, 0722 253 789.

Organizaţii semnatare

ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
IPP – Institutul pentru Politici Publice
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă

Fundaţia Pro Women
CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent

Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA – Societatea de Analize Feministe

CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică

ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani
CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR -CH – Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa

Anexă – principalele puncte controversate ale proiectului de lege:

1. Proiectul de lege iniţiat de deputatul Dugulescu şi susţinut de PDL condiționează nejustificat accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la ședințe de consiliere obligatorii. Precizăm că suntem pentru informarea pacientei de către medicul său, care este obligatorie exclusiv pentru cadrul medical conform Legii Drepturilor Pacientului 46/2003. Atunci când dreptul la informare se tranformă într-o obligaţie pentru pacientă, aceasta din urmă nu i se poate sustrage: este anulat ca efect dreptul de a decide ea însăși pentru propria situație.

2. Proiectul de lege inițiat de deputatul Dugulescu își propune, în mod deliberat şi structurat, manipularea deciziilor personale ale pacientelor aflate într-o etapă de vădită vulnerabilitate, când întreruperea voluntară a sarcinii este adesea ultimă resursă în faţa unor situaţii-limită.

3. Proiectul de lege stabilește o perioadă de gândire de 5 zile înainte de intervenție. Se pleacă de la prejudecata discriminatorie şi dispreţuitoare că femeia nu ştie ce face şi care-i sunt opţiunile. Perioada de gândire a celor 5 zile survine după aşa-numita consiliere şi creează întârzieri nejustificate ce cresc riscurile pentru sănătatea pacientei.

4. Proiectul de lege numește „consiliere” (ce poate fi oferită şi în afara cadrului medic-pacient, de un psiholog sau de un asistent social fără calificare în acest domeniu) printre altele, vizionarea de materiale foto/video și parcurgerea unui set de informații care arată “că avortul înseamnă încetarea unei vieți, deoarece fătul este o ființă vie chiar din momentul concepției sale”. Astfel, acest tip de comunicare ajunge să inducă sentimente de vină și să manipuleze femeia în luarea unei decizii, în loc să îi permită, de o manieră obiectivă, să ia singură decizia pentru sine. Cadrul medical, psihologul sau asistentul social se va afla în situaţia de a fi obligat să prezinte informaţii extra-medicale pentru care nu are competenţa necesară, fără legătură directă cu pacienta şi care sunt menite strict să-i inducă acesteia dubii sau sentimente de vină.

5. Proiectul de lege încalcă ostentativ solicitările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) adresate statelor, inclusiv României, în sensul în care informaţiile transmise de personalul medical femeilor care solicită întreruperea sarcinii trebuie să fie oferite într-o manieră nediscriminatorie, lipsită de constrângere sau influenţare a deciziei.

6. Numeroase studii internaționale ale unor institute de cercetare prestigioase din Europa și Statele Unite demonstrează că nu există niciun efect evident de cauzalitate între impunerea obligativității unei perioade de consiliere (cu atât mai puțin în condițiile traumatizante impuse de proiectul de lege) și decizia de păstrare a sarcinii. Efectul obţinut nu va duce la creşterea natalităţii în România, fapt recunoscut public de către preşedintele Colegiului Medicilor din România.

7. Proiectul de lege conţine grave erori de tehnică legislativă: fetusul este investit înainte de a se naşte, din momentul concepţiei, cu personalitate umană şi drepturi aferente. Aceasta construcţie juridică este folosită de către iniţiatorii proiectului legislativ pentru a limita sau chiar a nega drepturile femeii însărcinate, de al cărei corp fetusul este legat indivizibil pâna la momentul naşterii. Următorul pas va fi interzicerea dreptului la avort.

8. Propunerea legislativă are o importanţă deosebită asupra drepturilor omului şi sănătăţii publice a unei categorii largi a populaţiei – femeile care sunt la vârsta fertilităţii. Propunerea legislativă impune exclusiv femeilor o condiţionalitate în accesul egal la servicii de sănătate publică, ceea ce are impact asupra sănătăţii şi drepturilor femeilor şi fetelor din România. Impactul propunerii de lege se înregistrează şi la nivelul sănătăţii publice a populaţiei: unele femei nu vor putea îndeplini condiţionalităţile dorite de deputatul Dugulescu şi parlamentarii semnatari şi vor recurge la mijloace nesigure de întrerupere a sarcinii, punându-şi viaţa sau sănătatea în pericol.

9. Proiectul de lege Dugulescu-Barbu nu are referințe la estimările bugetare pentru punerea sa în aplicare. Aspectele bugetare sunt per ansamblu ignorate în proiect, cum ar fi lipsa oricăror mențiuni despre cine acoperă costurile ecografiei obligatorii din cadrul ședinței de consiliere, costurile cu îngrijirile medicale post-avort pentru femeile care vin cu complicaţii în urma inducerii întreruperii de sarcină acasă sau în afara unităţilor medicale, costurile cu absenţele sau zilele de concediu pentru efectuarea vizitelor suplimentare la cabinetul de consiliere, costurile pe care le implică mărirea numărului copiilor abandonaţi care trebuie preluaţi în sistemul de protecţie a copilului, creşterea nevoii de creşe şi grădiniţe, creşterea numărului indemnizaţiilor pentru îngrijirea copilului, etc.

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

ActiveWatch-Agenția de Monitorizare a Presei si APADOR-CH va invita luni, 2 aprilie 2012, la dezbaterea: “Jandarmeria Romana: intre Constitutie si Legea 60/1991”. Evenimentul se va desfasura in Parlamentul Romaniei, sala Comisiei pentru Afaceri Europene a Camerei Deputaților , cu incepere de la ora 11.

La dezbatere vor participa reprezentanți ai Jandarmeriei Romane, deputați si senatori din Comisiile pentru Drepturile Omului, reprezentanti ai Ministerului Administratiei si Internelor, precum si ai societatii civile si jurnalisti.

Intalnirea este organizata la implinirea a 4 ani de la evenimentele violente petrecute in perioada Summitului NATO in Romania. Atunci, aproximativ 50 tineri romani si straini au fost agresati si privati de libertate de forte ale Jandarmeriei Romane. Acestia se aflau pe o proprietate privata, departe de locul desfasurarii Summit-ului, unde organizau evenimente culturale.

De altfel, si in ultimele luni societatea civila a reclamat mai multe abuzuri ale Jandarmeriei Romane comise impotriva protestatarilor din Piața Universitatii si din alte orașe, precum și impotriva actiunilor activistilor de mediu si impotriva suporterilor din tribunele stadioanelor. APADOR-CH va prezenta, in cadrul dezbaterii, un raport privind cazurile persoanelor care s-au adresat organizatiei reclamand abuzuri ale fortelor de ordine in contextul protestelor de strada 13 ianuarie -14 februarie 2012.

Pentru mai multe detalii, o puteti contacta pe Irina Zamfirescu, 0727 736 572, coordonator de proiecte ActiveWatch.

Nota* – jurnalistii si invitatii care nu sunt acreditati la Parlamentul Romaniei sunt rugati sa confirme participarea la dezbatere pana vineri, 30 martie, orele 16:00. Confirmarile vor fi transmise pe adresa de e-mail irina @ mma.ro sau la telefon 0727 736 572.

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Organizațiile semnatare ale prezentului document au arătat în repetate rânduri, inclusiv prin luări de poziție publice la nivelul Uniunii Europene, că Directiva Europeană 2006/24/EC privind păstrarea datelor de trafic informațional şi implementarea sa în România constituie o încălcare flagrantă a dreptului la viață privată al cetățenilor

În România, decizia Curții Constituționale din 8 octombrie 2009 a declarat o lege similară cu prezentul proiect ca fiind neconstituțională . Argumentele Curții s-au bazat în principal pe încălcarea dreptului la viață privată prin obligația general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicațiile private ale tuturor cetățenilor.

De asemenea, readucem aminte în atenţia aleşilor noştri că intrarea în vigoare a legii 298/2008 a fost primită într-un mod negativ de opinia publică şi societatea civilă, culminând chiar cu proteste de stradă. Având în vedere evenimentele din acest început din România nu credem ca avem nevoie de încă un motiv pentru a stârni nemulţumirea populaţiei şi mai ales a utilizatorilor de Internet, deja radicalizaţi de semnarea ACTA de către România.

Noua propunere legislativă aflată în dezbaterea Camerei Deputaţilor nu doar că nu rezolvă problemele de neconstituţionalitate, ci chiar este o variantă mai periculoasă pentru drepturile cetăţenilor , cu o procedură vagă şi neclară de acces la date. De asemenea, amintim că Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a refuzat avizarea proiectului , Senatul a respins în unanimitate de voturi acest proiect de lege , iar Guvernul României a refuzat să îl susţină public.

Ca atare, cerem tuturor deputaţilor să respingă această propunere legislativă, iar Comisiilor desemnate pentru raportul în fond sau pentru aviz să propună respingerea proiectului.

Cu privire la soluţia pentru conflictul legat de neimplementarea directivei europene, amintim faptul că şi alte state (Germania, Cehia, Cipru) au decizii similare din partea Curţilor Constituţionale şi reiterăm ideea că autoritățile române ar fi trebuit și încă trebuie să ia o poziție publică cu privire la Directivă, afirmând în mod ferm necesitatea revizuirii acesteia în sensul respectării dreptului la viață privată al cetățenilor europeni. În contextul în care alte autorități din alte state (din care ultima ar fi Senatul olandez) au fost extrem de ferme în acest sens, România trebuie să ia o atitudine consecventă cu decizia Curții Constituționale şi să militeze la nivel European pentru anularea Directivei.

Aveţi ataşat acestei poziţii şi o prezentare pe scurt a motivelor fundamentale pentru care considerăm ca această propunere legislativă trebuie respinsă, dar ne exprimăm disponibilitatea de a participa şi la şedinţele comisiilor Camerei Deputaţilor pentru explicitarea pe larg a acestora.

Semnatari:

Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Activewatch – Asociaţia de Monitorizare a Presei

Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor (ANISP)

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Organizaţia Română pentru Drepturile de Utilizator (ORDU)

Asociatia Copyratul Roman

Ceata – comunitate care sprijină programele libere şi conţinutul liber în societatea digitala româneasca

Propunerea legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului îi obligă pe furnizori să reţină, pe o perioadă de 6 luni, datele de trafic, de localizare şi de identificare ale utilizatorilor şi să le pună la dispoziţia organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată şi organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.

Propunerea legislativă prezintă o serie de probleme legate de:

•  Restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti

Datele reţinute includ: identitatea iniţiatorului şi destinatarului unei comunicări, data, ora şi durata unei comunicări, tipul de comunicare, echipamentul de comunicaţie folosit, locaţia echipamentului folosit. Reţinerea acestor date este de natură să afecteze exercitarea dreptului la viaţă privată, protecţia datelor cu caracter personal şi libertatea de exprimare întrucât :

– combinate, aceste date pot oferi informaţii detaliate despre viaţa privată a individului;

– măsura de reţinere a datelor se aplică tuturor utilizatorilor, în mod permanent, devenind astfel o regulă generală, şi nu o excepţie de la obligaţia respectării drepturilor cetăţeneşti;

– reţinerea datelor pentru toţi utilizatorii îi transformă pe aceştia automat în persoane susceptibile de săvârşirea unor infracţiuni, fiind afectată astfel prezumţia de nevinovăţie;

– este afectat dreptul la viaţă privată nu doar al iniţiatorului unei comunicări, ci şi al destinatarului comunicării, acesta fiind identificat doar pentru că a fost contactat de către iniţiatorul comunicării.

Limitarea acestor drepturi este permisă de către Constituţie numai în cazul în care măsura este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o. Necesitatea măsurii nu a fost însă demonstrată cu date concrete, iar proporţionalitatea nu este asigurată , întrucât reţinerea datelor este permanentă şi se aplică tuturor utilizatorilor.

•  Securitatea datelor reţinute

Datele reţinute sunt date cu caracter sensibil şi este necesară o protecţie adecvată a lor faţă de o accesare ilegală. Propunerea legislativă nu conţine însă suficiente garanţii pentru asigurarea securităţii acestor date pe durata stocării lor la nivelul furnizorilor, şi nu abordează problema securităţii datelor în momentul transmiterii lor către organele competente, sau pe durata stocării şi utilizării.

•  Accesul la datele reţinute

Propunerea legislativă conţine prevederi neclare, şi, deci, interpretabile, referitoare la organele de stat care pot solicita accesul la datele reţinute şi la condiţiile în care se poate realiza acest acces. Se pot crea astfel premisele unor abuzuri din partea autorităţilor statului, în special a celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale care nu sunt enumerate exhaustiv.

Deşi se menţionează că organele competente utilizează datele reţinute pentru prevenirea, cercetarea, descoperirea şi urmărirea infracţiunilor grave, nu există nicio prevedere care să garanteze faptul că organele de stat nu pot solicita şi utiliza datele şi în alte scopuri.

•  Costuri suplimentare pentru furnizori şi utilizatori

Crearea şi administrarea bazelor de date necesare pentru reţinerea datelor presupune o serie de cheltuieli majore pentru furnizori, care cel mai probabil se vor reflecta în tarifele percepute utilizatorilor.

Este extrem de posibil să se producă şi o distorsionare a pieţei de comunicaţii , ca urmare a incapacităţii operatorilor mici şi mijloci de a suporta aceste cheltuieli.