Media – Page 59 – APADOR-CH

Scrisoare deschisă

30/09/2013/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Xenofobia de inspirație comunistă este inacceptabilă – organizații neguvernamentale solicită PNL să retragă sprijinul politic deputatului Mihăiță Calimente

în atenția domnilor Crin Antonescu, președinte al Partidului Național Liberal,
și Andrei Dominic Gerea, lider al Grupului parlamentar liberal din Camera Deputaților

Stimați domni,

Noi, reprezentanții organizațiilor semnatare, suntem serios alarmați de declarațiile făcute de domnul deputat PNL Mihăiță Calimente, într-un interviu acordat cotidianului Gândul la 24 septembrie 2013, în care acesta afirmă că finanțările externe de care beneficiază organizațiile neguvernamentale din România sunt un pericol la adresa siguranței naționale.

Suntem îngrijorați de faptul că un demnitar român, aflat la al patrulea mandat de deputat, exponent al doctrinei liberale în Parlamentul României, președinte al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe, face declarații defăimătoare la adresa societății civile, fără să aibă probe în acest sens.

Declarații precum cele ale domnului Calimente, citate de cotidianul Gândul, în care admite că deși nu are informații concrete, se bazează pe articole de presă și pe deducții personale, nu fac decât să alimenteze suspiciuni nefondate privitoare la activitatea organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul drepturilor civile și să ducă la o decredibilizare a acestora. Este surprinzător că astfel de declarații de demonizare a finanțărilor externe primite de ONG-uri vin tocmai din partea unui parlamentar liberal.

Dacă un deputat care are acces la informații verificabile, face declarații fără temei, „din auzite”, el este, din punctul nostru de vedere, de mai multe ori incompatibil cu poziția de șef al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. În primul rând, modul în care înțelege domnia-sa să verifice validitatea informațiilor denotă un amatorism de la nivelul căruia nu are cum să verifice activitatea unor profesioniști într-un domeniu în care informațiile sunt subiect de o importanță majoră; în al doilea rând, afirmațiile pe care le face de la înălțimea funcției pe care o ocupă beneficiază de un impact public deosebit; or’, dacă domnia-sa lansează declarații lipsite de temei precum cea pe care a făcut-o acum există riscul de a instiga populația la ostilitate împotriva unor vectori de consolidare a democrației în Românie. Din ambele puncte de vedere, domnul Calimente reprezintă un risc pentru siguranța națională – pe de o parte pentru că nu pare a dispune de abilitățile necesare pentru a identifica eventuale derapaje în funcționarea unei instituții cu un rol extrem de sensibil în relațiile diplomatice și economice internaționale ale României și, apoi, pentru că erodează structurile încă fragile ale noii societăți democratice autohtone promovând mesaje xenofobe inspirate direct din dictatura comunistă.

Dacă societatea civilă reprezintă un partener pentru structurile puterii din România şi dacă întradevăr convingerile domnului Calimente nu coincid cu poziția Partidului Național Liberal, așa cum a fost aceasta formulată oficial de purtătorul său de cuvânt deputat Cristina Pocora, vă solicităm, domnilor Crin Antonescu și Andrei Gerea, să puneți în practică dezacordul exprimat față de colegul dumneavoastră de partid dându-i acestuia o sancțiune disciplinară și retrăgându-i sprijinul politic de care se bucură în Parlament cu consecința firească a înlocuirii sale de la conducerea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe .

Considerăm că astfel de declarații iresponsabile, adevărate derapaje nedemocratice, venite din partea unor demnitari cu funcții importante, precum domnul Calimente, pot aduce atingere siguranței naționale, și mai mult decât atât, pot genera o fractură gravă între societatea civilă și Parlament prin slăbirea încrederii societății civile că vocea ei se poate face oricând auzită liber și nedistorsionată de bârfe și suspiciuni nefondate care nu-și au locul în Parlamentul României.

Semnează

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul de Resurse Juridice

ActiveWatch

Expert Forum

Grupul pentru Dialog Social

Fundația pentru Parteneriat

Terra Mileniul III

Asociația EPAS

Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Centrul de Resurse pentru participare publică

Freedom House

Societatea Academică din România

Asociația VIRA

Asociația Funky Citizens

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice

Romanian Harm reduction Network

Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni

Median Research Centre

Asociația pentru Tehnologie și Internet

Centrul de resurse pentru Comunitățile de Romi

Carusel

Salvați Dunărea și Delta

Centrul Rațiu pentru Democrație

Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis

Coaliția pentru Mediu din România (formată din 69 de organizații de protecția mediului)

Declarațiile deputatului Mihăiță Calimente:

http://www.gandul.info/politica/seful-comisiei-sie-din-parlament-ong-urile-lui-soros-sunt-catalizatorul-pietei-universitatii-finantarile-acestora-pot-reprezenta-un-pericol-pentru-siguranta-nationala-audio-11387359

„În mod explicit, nu am primit asemenea informaţii pentru că fiind vorba de ONG-uri care îşi desfăşoară activitatea în România ele nu fac obiectul SIE. Dar este clar că finanţările care au venit din afara ţării au ajuns la foarte multe din aceste ONG-uri şi chiar şi în presa din România se arată că ele sunt finanţate de domnul George Soros. Având în vedere că domnul George Soros se situează pe o parte clară a baricadei, împotriva acestui proiect, am observat că această părere a finanţatorului şi-au însuşit-o şi ONG-urile care au primit finanţare de la George Soros.”

„Dacă facem o analiză economică, ce pierde şi ce câştigă România, în funcţie de acest rezultat, de rezultatul acestei analize ne putem da seama dacă este un pericol la adresa siguranţei a României şi a oricărui stat.”

Comunicat de presă semnat de Cristina Pocora, purtător de cuvânt al PNL

“PNL, mai mult decât orice alt partid politic, înțelege normalitatea existenței protestelor și apreciază rolul reacțiilor populare, ca modalitate de manifestare a culturii democratice, cu atât mai mult într-o țară cu trecutul României.

Liberalii au tot respectul atât față de protestatarii de la Roșia Montană și față de situația dificilă a familiilor celor de acolo, cât și față de protestatarii din Piața Universității.

Este de altfel de remarcat o deschidere fără precedent a societății civile din România, cea reală, din stradă, care simte că vocea ei contează.

După anii de comunism și după guvernările anterioare, care adoptau orice măsură fără să asculte și în dispreț total față de cetățeni, considerăm faptul că oamenii se simt încurajați să-și exprime părerea drept o creștere semnificativă a gradului de democratizare a României . ( 25 septembrie 2013) “

Ce cred oamenii că e CNI: între „habar n-am” și „încă o instituție care taie frunză la câini”

20/09/2013/in Articole, /by APADOR-CH

La întrebările unui scurt sondaj despre Consiliul Național de Integritate, realizat pe pagina de Facebook și pe blogul APADOR-CH, și vizualizat de cel puțin 1000 de ori, au răspuns doar 31 de oameni. Cel mai probabil, acest nivel scăzut al ratei de răspuns indică lipsa de interes și de cunoștințe a publicului larg față de instituțiile statului. Foarte probabil este că o mare parte dintre acei 31 care au răspuns sunt persoane familiarizate deja cu instituțiile cu atribuții privind integritatea.

Sondajul nu are pretenția de acuratețe sociologică, a fost făcut doar ca o consultare populară în social media și folosit ca un teasing pentru public în timpul proiectului privind monitorizarea CNI. Răspunsurile obținute cu această ocazie, însă, ne-au confirmat în mare măsură așteptările: CNI nu are notorietate în rândul cetățenilor, iar rolul lui, chiar și pentru cei care au auzit de el, e destul de incert. Pe scurt rezultatele au arătat că deși 22 dintre cei 31 de respondenți au auzit despre CNI, cei mai mulți dintre ei nu știu exact cu ce se ocupă instituția, ce rol are și dacă reușește să și-l îndeplinească. Câțiva dintre cei care au încercat totuși un răspuns au fost destul de aproape de realitate.

O adunătură de reprezentanți ai partidelor politice care apără fărădelegile ANI și susțin șantajul politic

După ce 22 dintre respondenți au afirmat că au auzit de CNI, întrebările „Ce este CNI?” și „Ce rol are CNI?” au fost mai greu de elucidat. În afară de „nu știu” sau „habar n-am”, câteva răspunsuri au fost: „un organism de control”, „un alt organism de monitorizare”, „îndeamnă la respectarea principiului moral al dreptății honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere” (adică: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ce i se cuvine), „colegiul care supervizează activitatea ANI”, „o interfață politică pe criterii de reprezentativitate”, „o adunătură de reprezentanți ai partidelor politice care apără fărădelegile ANI și susțin șantajul politic”, „niște bugetari care taie frunză la câini” și doar două răspunsuri care au explicat că CNI este o instituție formată din reprezentanții tuturor grupurilor parlamentare, ai unor ministere și asociații profesionale, fără personalitate juridică, numită și controlată de Senatul României.

Verifică aleșii de inadvertențe între declarațiile de avere și portofele

Rolul CNI este văzut de cei care au răspuns la întrebări în general ca o interfață politică între Parlament și ANI, deoarece „pentru sporirea autonomiei ANI aceasta nu este pusă direct sub controlul unei comisii parlamentare, așa cum sunt alte autorități administrative autonome” – spune unul dintre respondenți. Dar au existat și răspunsuri precum: „verifică activitatea ANI”, „să ne prezinte fața reală a funcționarilor publici, mai ales cei de la vârful instituțiilor statului”, „să angajeze niște bugetari în plus”, „atrage atenția asupra existenței unor incompatibilități în cazul unei persoane care aspiră la sau exercită o funcție publică”, „verifică aleșii de inadvertențe între declarațiile de avere și portofele”, „veghează la independența și activitatea corectă a Agenției Naționale de Integritate”, „controlul activității ANI”, „să încaseze indemnizaiile de ședință”, „să poată primi salarii niște tolomaci care nu ar fi în stare să se angajeze în altă parte”.

La întrebarea „credeți că CNI își îndeplinește rolul”, jumătate au răspuns „nu știu”, mai puțin de o treime sunt de părere că nu își îndeplinește rolul, iar mai putin de o cincime consideră că da, și-l îndeplinește. Vom reveni în zilele următoare cu mai multe informații despre ce este CNI, ce ar trebui să fie și ce propune societatea civilă pentru o funcționare eficientă a acestei instituții.

Bugetele penitenciarelor din România, de azi pe site-ul APADOR-CH

16/09/2013/in Articole, /by APADOR-CH

Autoritățile naționale invocă lipsa de fonduri pentru nerespectarea normelor privind drepturile omului în ceea ce privește condițiile de detenție, asistență medicală, calitatea produselor alimentare, activități din timpul perioadei de deţinere sau activităţile care vizează reintegrarea socială a deținuților după eliberare.

Pentru ca societatea să poată analiza şi evalua corect această stare de fapt a sistemului penitenciar românesc, în funcţie de alocarea bugetară, trebuie să avem cu toţii acces la bugetele penitenciarelor.

Unele penitenciare publică pe paginile proprii de Internet bugetele, altele însă nu. De exemplu: Penitenciarul Jilava din Bucureşti publică pe site-ul propriu bugetul și cheltuielile instituției, dar informațiile sunt prezentate într -un mod criptic. Banii pentru alimente sunt defalcați pe „oameni” și „animale” și nu se poate spune cât s-a cheltuit pentru deținuți și cât pentru personalul închisorii. În aceste condiții este dificil să analizăm dacă alocarea bugetară a fost în concordanţă cu respectarea drepturilor fundamentale ale deținuților.

Este de notorietate că societatea consideră că statul cheltuiește prea mult pentru un deţinut, însă ştim noi câți bani dă statul efectiv pentru respectarea drepturilor omului în penitenciare? Şi cât ne costă de fapt aparatul administrativ angajat în sistem?

În urma analizării bugetelor tuturor celor 43 de penitenciare din ţară, APADOR-CH a constatat că fiecare penitenciar alocă pentru hrana unui deţinut/zi sume diferite.

De exemplu :

– Penitenciarul Iași – alocă pentru fiecare detinut/zi 3,81 lei ;

– Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova- 4,32 lei ;

– Centru de Reeducare Buziaș – 5,42 lei ;

– Penitenciarul Spital Colibași – 3,94 lei ;

– Penitenciarul Tg Mureș – 6,24 lei ;

– Penitenciarul Brăila – 3,80 lei ;

– Penitenciarul Pelendava, Craiova – 3,37 lei.

Ne întrebăm, așadar, de ce Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) nu alocă o sumă fixă pentru fiecare deţinut? Este bine sau nu să avem aceste diferenţe de la un penitenciar la altul? La toate aceste întrebări putem să găsim răspunsuri dacă fiecare penitenciar va afişa pe site, în mod transparent şi explicit, ce sume se cheltuie pentru respectarea fiecărui drept al deţinutului.

De azi găsiți pe site-ul APADOR-CH, în secțiunea „rapoarte speciale”, lista bugetelor penitenciarelor din România.

Considerăm că este în interesul tuturor ca bugetele penitenciarelor să fie accesibile publicului, acesta fiind benefic chiar şi pentru sistemul penitenciar în a-şi motiva solicitările de suplimentare a sumelor alocate de la buget.

Scrisoare deschisă adresată politicienilor români

13/09/2013/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Noi, reprezentanții organizațiilor semnatare, am constatat în ultimele zile intensificarea insinuărilor la adresa organizațiilor neguvernamentale venite din partea câtorva politicieni, inclusiv din partea prim-ministrului României. Mass media au preluat și amplificat acuzațiile referitoare la presupuse interese ale unor terți pe care le-ar reprezenta acele structuri ale societății civile care ar fi sprijinit protestele împotriva promovării legii de exploatare auriferă de la Roșia Montană.

Acești politicieni, susținuți cu rea credință de o parte din mass-media încearcă să submineze motivele reale pentru care au ieșit în strada zecile de mii de manifestanți. Noi, organizațiile neguvernamentale, ne solidarizăm cu cetățenii care au decis să protesteze nu numai pentru oprirea unui proiect periculos, ci mai ales pentru apărarea unor principii și cerințe generale precum democrația participativă, statul de drept, asumarea de către guvernanți a propriilor decizii, respectul pentru electorat concretizat în îndeplinirea angajamentelor asumate. Acestea sunt și valorile în virtutea cărora acționăm noi, organizațiile neguvernamentale și tocmai de aceea suntem solidari cu cetățenii care au decis să protesteze pașnic. Noi nu ne aflăm în spatele, ci alături de protestatari.

Cerem politicienilor să înceteze denigrarea și culpabilizarea cetățenilor care își exercită drepturile și libertățile democratice în stradă. Amintim politicienilor că nu protestele pașnice sperie investitorii corecți, ci corupția și proasta guvernare. Amintim politicienilor că marii investitori au fost alungați din România din cauza incapacității tuturor guvernelor succesive de a construi o infrastructură adecvată. Amintim politicienilor că miliarde de euro din sprijinul oferit de Uniunea Europeană sunt irosite anual din cauza corupției și incompetenței lor. Amintim politicienilor că sute de milioane de euro din banii noștri, ai contribuabililor, sunt cheltuiți în fiecare an netransparent și ineficient. Amintim politicienilor că ei sunt cei care i-au abandonat pe locuitorii din Roșia Montana la mila și discreția unor investitori obscuri, fără a încerca măcar a le oferi altă alternativă.

Încercarea de a deturna discuția de la motivele reale, care au scos oamenii în stradă către ținte false constituie o revenire la metodele propagandei începutului anilor ’90, când se încerca discreditarea opozanților de atunci ai puterii prin asocierea acestora cu agenți străini intereselor naționale. Pentru a păstra progresele democrației care s-au petrecut în ultimii douăzeci de ani, solicităm tuturor politicienilor români să discute cinstit problemele care au generat actualele proteste și să renunțe la deturnarea atenției publicului către falși vinovați și false probleme.

Respectați-vă cetățenii!

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)

Centru de Resurse pentru Participare Publică

Asociația Pro Democrația

Expert Forum

WWF Romania

Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei

Fundația pentru Parteneriat

Asociația Miliția Spirituală

Asociația pentru Relații Comunitare (ARC)

Terra Mileniul III

Fundația PACT

Fundația Soros

APADOR – CH

Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

Centrul pentru Politici Durabile ECOPOLIS

Asociaţia Salvaţi Dunarea şi Delta

Asociaţia Vira

Fundația Alături de Voi

Asociaţia Funky Citizens

RHRN

Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală (FPDL)

Societatea Academică din România (SAR)

Freedom House

Intitutul de Politici Publice (IPP)

Comisia Europeană: mulți dintre arestații preventiv n-ar trebui să fie ținuți închiși

12/09/2013/in Articole, /by APADOR-CH

APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale care militează pentru drepturi civile în Europa au semnat o scrisoare deschisă adresată comisarului pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene.

Semnatarii scrisorii le solicită oficialilor europeni să continue acţiunile vizând elaborarea unor standarde EU minimale şi aplicabile în toate statele membre în materie de arestare preventivă şi, dacă se va dovedi necesar, să elaboreze o propunere legislativă în acest domeniu. În scrisoare se vorbește și despre folosirea alternativelor la încarcerare şi scurtarea duratei arestării preventive.

Demersul este inițiat de Fair Trials International, organizație care militează pentru drepturile persoanelor judecate sau închise în alte țări decât cea din care provin. Conform studiilor făcute de Fair Trials, la nivelul UE se cheltuie anual peste 5 miliarde de euro cu deținerea persoanelor acuzate de diverse infracțiuni, și care așteaptă să fie judecate. Pe întreg teritoriul UE, oamenii sunt ținuți în arest preventiv în așteptarea procesului, de multe ori în condiții îngrozitoare, cu acces limitat la un avocat.

Fair Trials consideră că statele nu ar trebui să folosească măsura arestării preventive decât în cazuri excepționale, de exemplu, pentru a asigura probe vitale în proces sau pentru a proteja martori cheie. Și chiar și atunci când arestarea preventivă este justificată. condițiile de detenție trebuie să fie umane. Arestaților trebuie să li se asigure minime condiții precum:

– facilități pentru a-și pregăti apărarea;

– comunicare confidențială cu avocatul;

– o revizuire periodică a detenției.

În 2011, Comisia Europeană a făcut o verificare privind detenția în UE, iar rezultatele au arătat că în statele membre oamenii sunt ținuți închiși în așteptarea procesului luni și chiar ani de zile (până la patru ani în Spania), că unele state nu au alternative la arestul preventiv și nici prevederi legale privind perioada maximă de arest preventiv. Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice detenția arbitrară, în realitate această măsură considerată excesivă este destul de comună în statele membre UE.

Potrivit Comisiei Europene, 80% dintre arestații preventiv din închisorile UE provin din alte țări și mulți dintre ei nici nu ar trebui să fie ținuți închiși. În decembrie 2012 a intrat în vigoare măsura care permite cetățenilor UE acuzați într-o altă țară UE să se întoarcă în țara lor și să aștepte acolo să fie judecați. Comisia a estimat că astfel s-ar face economii importante și că numărul arestaților va scădea. Parlamentul European a cerut de asemenea o reformă în privința arestui preventiv în UE.

Puteți citi scrisoarea adresată comisarului Viviane Reding pe site-ul APADOR-CH. Tot acolo, la secțiunea „rapoarte speciale”, găsiți și mai multe rapoarte făcute de-a lungul timpului de asociației, cu privire la condițiile din aresturile României.

Open letter to Ms Viviane Reding Vice-President of the European Commission Commissioner for Justice, Fundamental Rights and Citizenship

11/09/2013/in Comunicate /by Rasista

APADOR-CH among other 21 NGO’s sent an open letter to Ms Viviane Reding Vice-President of the European Commission.
Download PDF

Viața în arest preventiv: droguri, HIV și condiții precare de igienă

05/09/2013/in Articole, /by APADOR-CH

„Da, am tras și la pușcărie, am tras, de ce să… m-am drogat, m-am drogat bine, nu ca… Făceam diazepame când n-aveam, să mă las. Și e și acolo, e droguri, se bagă ca afară, se bagă… Dar, foarte greu cu medicamentele. M-a durut măseaua… Și m-am dus, m-am rugat seara la cine era de gardă să-mi facă ceva, o injecție, un calmant. Nimic. Că «să iau algocalmin». M-am îmbuibat cu pastile și a doua zi… mi-a făcut un calmant. Nici cu ăla nu mi-a trecut și era marfă pe altă secție și mi-am procurat și mi-am făcut câteva unități și mi-a trecut. Așa am rezolvat-o.” (Mihai)

Povestea lui Mihai, precum și a altor consumatori de droguri aflați la un moment dat în arest preventiv în România, poate fi citită în raportul „Consumatorii de droguri în arest preventiv, o abrodare din perspectiva drepturilor omului”, publicat recent de RHRN – Romanian Harm Reduction Network – în colaborare cu APADOR-CH. Documentul atrage atenția asupra faptului că în ultimii ani a crescut spectaculos numărul infracțiunilor săvârșite de consumatorii de droguri, că prevederile legale actuale și sistemul de justiție nu reușesc să-i îndepărteze pe aceștia de tentația încălcării legii, atâta vreme cât consumul de droguri continuă și în sistemul penitenciar sau de arest.

Raportul cuprinde o analiză a legislației românești care sancționează traficul și consumul de droguri și explică detaliat modul în care funcționează sistemul penal în astfel de cazuri. Pe lângă statistici, documentul prezintă și câteva mărturii șocante ale consumatorilor de droguri, din experiențele lor în aresturi, informații despre condițiile de detenție, relațiile dintre investigatori și cei investigați, uneori despre abuzurile și violările procedurilor cărora le-au căzut victimă cei intervievați. În câteva interviuri discuțiile s-au centrat pe abuzurile poliției și ale procurorilor, constând în special în presiuni psihologice pe baza articolului 16 din Legea nr. 143/2000, amenințări și insulte, interzicerea tratamentului, blocarea accesului la probe, folosirea sevrajului ca mijloc de a obține declarații.

Cercetarea făcută de APADOR-CH și RHRN, cu sprijinul Inspectoratului General al Poliției Române și Administrația Națională a Penitenciarelor, și cu finanțare oferită de Open Society Foundations, a condus la următoarele concluzii principale:

– din eșantionul intervievat în cercetare, estimativ, 60-70% din totalul infracțiunilor violente sunt savârșite de către consumatorii de stimulante (etnobotanice);

– numărul de cazuri în care au fost implicați consumatori de droguri a crescut vizibil în ultimii ani;

– începând cu 2008, organele legii au devenit mult mai tolerante cu consumatorii de droguri: posesia pentru propriul consum este sancționată cu amendă administrativă (la prima abatere, în cazul Bucureștiului). Anterior, consumatorii erau trimiși în judecată, ceea ce nu se mai întâmplă acum;

– din 2010-2011 există procurori care cer pedeapsa cu suspendare și tratament obligatoriu pentru consumatorii de droguri;

– între 2009-2010 a avut loc explozia drogurilor legale;

– iar în 2011-2012, cazurile legate de heroină au început să devină din ce în ce mai rare;

– organele de anchetă au renunțat la obiceiul de a adăuga cazuri nerezolvate în dosarele consumatorilor de droguri. Judecătorii au început să ceară probe, cazul nu se mai sprijină doar pe declarația inculpatului de recunoaștere a altor infracțiuni pe lângă cea din dosar;

– numărul de consumatori de stimulante cu patologii psihiatrice a crescut în ultimii 2-3 ani;

– numărul infectărilor cu HIV crește rapid: în 2010 apăreau 2-3 cazuri pe an, acum sunt 2-3 cazuri pe săptămână!

– conform persoanelor intervievate, se pot găsi droguri în interiorul unităților de detenție, de obicei de calitate mai proastă, ceea ce reprezentă un pericol mai mare pentru sănătatea consumatorilor.

– condițiile din arestul preventiv (accesul la aer și apă, lumină naturală, spațiu personal, toalete) în unitățile poliției nu corespunde minimumului de standarde pentru persoane sănătoase și sunt dăunătoare consumatorilor de droguri și altor persoane cu probleme medicale;

– unitățile de arest preventiv din poliție și penitenciare sunt supraaglomerate;

– un număr important de consumatori de droguri se implică în microtrafic cu scopul a face rost de banii pentru doza zilnică, ceea ce-i face să ajungă sub incidența articolului 2 al Legii nr. 143/2000 – trafic de droguri – și primesc o pedeapsă disproporționată în comparație cu infracțiunea (sentința minimă pentru trafic de droguri este de 3 ani pentru droguri de risc și de 10 ani pentru droguri de mare risc). Legea eșuează în scopul ei de prevenire și împiedicare a traficului de droguri pe stradă;

– din cauza consumului zilnic și a dependenței, consumatorii problematici de droguri sunt predispuși să se implice în traficul de droguri de pe stradă, iar condamnarea la închisoare nu face decât să le agravezi situația;

– articolul 16 din Legea 143/2000 le permite anchetatorilor să pună presiune asupra suspecților a căror situație, în cazul consumatorilor problematici de droguri, este fără ieșire: o proporție necunoscută dintre aceștia aleg să denunțe alt consumator de droguri drept traficant; în acest fel, articolul 16 nu-și îndeplinește scopul de a permite identificarea și sancționarea traficanților de droguri.

[box]Principalele recomandări ale organizațiilor semnatare ale raportului sunt următoarele:

1 Dezincriminarea posesiei – Pentru a ușura accesul consumatorilor de droguri la medicație vitală în tratarea infecției cu HIV, hepatite sau alte boli transmisibile, ar trebui dezincriminată posesia pentru consum propriu. Această măsură ar permite de asemenea organelor legii să facă o deosebire clară între consumatorii de droguri și traficanții de droguri, fapt ce le-ar permite să se concentreze pe adevărații infractori;

2 Continuitatea îngrijirilor trebuie garantată și în cadrul sistemului penal. În ultimii ani, problema accesului la servicii medicale în detenția preventivă și nevoia de a asigura continuarea îngrijirilor între serviciile comunitare și închisori a dobândit pregnanță și vizibilitate crescute. Mai exact, e necesar un protocol de funcționare care să reducă impactul personal al angajaților din sistem în contactele cu persoanele bolnave în detenție preventiva prin descrierea unor proceduri clare pentru astfel de situații. O cale de a atinge acest scop ar fi prin organizarea unui grup de lucru comun diverselor ministere și agenții de resort, cuprinzând reprezentanți din Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, ONG-uri și alte instituții ori structuri implicate;

3 Ar trebui create programe de instruire în drepturile omului și de schimb de experiență pentru diverse categorii profesionale (judecători, procurori, ofițeri de poliție, avocați) pentru a crește nivelul lor de conștientizare a efectelor detenției preventive și a justiției terapeutice. Aceste sesiuni de informare ar trebui susținute de către membri ai aceleiași categorii profesionale în colaborare cu experți în domeniile drepturilor omului și al reducerii riscurilor.[/box]

„Am băgat și acolo, nu zilnic, din când în când… la Jilava deloc, iar la Rahova m-am injectat după aproape doi ani… Venea unu la noi… Primea marfa de afară și mi-a dat și mie de câteva ori. Odată i-am spus că-i dau țigări sau bani… dupa aia am băgat o dată, de două ori, iar apoi îi spuneam mamei să-mi trimită Kent sau Marlboro… Viceroy și de astea. Dacă aveai Viceroy, dădeai patru cartușe de Viceroy. Dacă aveai Kent sau Marlboro, dădeai doar două… Trei sferturi dintre deținuți sunt consumatori.” (Iancu)

APADOR-CH le pune ecusoane gardienilor din penitenciare

21/08/2013/in Articole, /by APADOR-CH

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a decis să implementeze o soluție propusă de APADOR-CH, prin care fiecare gardian din trupele de intervenție din închisori – așa numiții mascați – să poarte un ecuson vizibil cu numărul de identificare. Când știu că pot fi identificați de deținuți, gardienii sunt înclinați să se abțină de la abuzuri.

Măsura a fost cerută în repetate rânduri de APADOR-CH, precum și de Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT), cu ocazia vizitelor periodice de monitorizare a condițiilor din închisori. Până acum membrii trupelor de intervenție aveau numerele de identificare puse doar pe spatele căștii de protecție, iar în cazul unor abuzuri săvârșite de unii gardieni, sub pretextul intervențiilor de urgență, nu puteau fi raportate de deținuți pentru că nu știau numărul de identificare al celui care îi bătuse.

ANP a decis recent să țină cont de propunerile APADOR-CH, și a stabilit că „pe echipamentul de serviciu (după caz bluză, tricou, vestă multifuncțională), pe partea stângă a pieptului, respectiv pe brațul stâng pe linia pieptului, se va aplica vizibil câte un ecuson de culoare neagră cu cifre de culoare albă, reprezentând numărul de ordine de pe casca de protecție, având dimensiunile ecusonului de 10 cm lungime și 5 cm lățime, iar cifrele au înălțimea de 4 cm” – se spune în răspunsul ANP la o sesizare a asociației, răspuns semnat de directorul general Claudiu Bejan.

APADOR-CH consideră că adoptarea acestei măsuri este o dovadă a deschiderii ANP și a spriritului de colaborare. Ideea unui ecuson vizibil pe pieptul sau brațele membrilor din trupele de intervenții este menită să protejeze atât personalul închisorii, cât și pe deținuți. Prin identificarea corectă și facilă a acelora care săvârșesc eventuale abuzuri, pot fi trași la răspundere mai ușor, și deci pot fi prevenite viitoarele incidente.

Asociația va continua să facă demersuri pentru a determina introducerea unor măsuri similare și în rândul forțelor de ordine ale Jandarmeriei și Poliției. Ecusoanele vizibile cu numere de identificare pentru acele forțe care intervin la manifestările publice (meciuri, proteste) au fost de altfel solicitate și în anii trecuți, cu ocazia discuțiilor pe marginea modificărilor la legile poliției și jandarmeriei, dar până acum Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu a implementat această măsură.

Din bunele practici ce vor fi de acum demonstrate în penitenciare ne exprimăm convingerea că se va inspira în viitorul apropiat și conducerea MAI.

***

Măsura propusă de APADOR-CH face parte dintr-un proiect derulat de organizație, de conștientizare și de impulsionare a autorităților să înființeze un Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere. Aceasta este o obligație la care țara noastră s-a angajat încă din 2009, prin ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii (OPCAT) şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002.

Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

În același context măsuri similare au fost propuse MAI în cadrul proiectului „Scoateți legea din dubă”, derulat în 2012 de APADOR-CH.

*Fotografiile sunt cu titlu de model, reprezentând gardieni și polițiști din SUA și Marea Britanie, care pot fi identificați pe baza acestor ecusoane individuale.

Deciziile CSAȚ nu sunt mai presus de lege

18/07/2013/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH face următoarele precizări cu privire la declarația domnului Prim-Ministru Victor Ponta, referitoare la faptul că înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate pe baza cartelelor preplătite a fost decisă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ), declarație relatată de agenția de presă Mediafax:

CSAȚ nu ar trebui să se situeze în afara cadrului instituțional specific statului de drept. Decizile CSAȚ nu au puteri superioare legilor sau convențiilor internaționale care garantează drepturile omului. În plus, acestea sunt documente secrete iar în măsura în care stabilesc obligații pentru cetățeni, ar trebui să devină publice și doar din acel moment să producă efecte juridice.
Colectarea datelor personale ale cetățenilor în lipsa oricăror acuzații sau suspiciuni că aceștia ar fi săvârșit infracțiuni este o măsură care ar putea afecta dreptul la viață privată.
Chiar și în situația în care colectarea datelor este absolut necesară într-o societate democratică, o astfel de restrâgere a dreptului la viață privată ar trebui să fie însoțită de garanții cu privire la ce se întâmplă ulterior cu datele colectate. În acest sens APADOR-CH semnalează faptul că în ianuarie a.c. CEDO s-a pronunțat în cauza Bucur și Toma c. României reținând că legea siguranţei naţionale nu conţine nicio garanţie împotriva arbitrariului efectuării înregistrărilor, lipsind şi garanţia că informaţiile obţinute în urma unei supravegheri secrete sunt distruse, din oficiu, imediat ce nu mai sunt necesare scopului legal pentru care au fost culese . Prin lipsa acestor garanţii este încălcat dreptul la viaţă privată. De asemenea, Curtea a reţinut că nu există prevederi legale care să asigure un control al persoanei supravegheate asupra datelor şi informaţiilor pe care un serviciu secret le culege şi le stochează cu privire la aceasta.

În plus, APADOR-CH menționează că inițiative similare din alte țări europene au fost deja criticate de Comisia Europeană și de Consiliul Europei.

Având în vedere precizările de mai sus asociația solicită atât Guvernului cât și Parlamentului să aibă în vedere obligațiile asumate de România prin tratate internaționale cu privire la drepturile omului și nu doar necesitățile dictate de siguranța națională. Este, ca urmare, necesar ca orice acte normative ce pot afecta drepturile cetățenești să fie supuse consultării publice și dezbaterii parlamentare.

Maria-Nicoleta Andreescu
Director Executiv
APADOR-CH
0733.078.721

PUNCTUL DE VEDERE AL APADOR-CH CU PRIVIRE LA REINCRIMINAREA INFRACŢIUNILOR DE INSULTĂ ŞI CALOMNIE CA EFECT DIRECT AL UNEI DECIZII A CURŢII CONSTITUŢIONALE

08/07/2013/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a susţinut în mod constant că prin sancţionarea penală a unor afirmaţii defăimătoare se ajunge la o limitare exagerată a libertăţii de exprimare, astfel cum este garantată prin art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, consecinţa cea mai gravă fiind timorarea presei.

De aceea, APADOR-CH a salutat abrogarea infracţiunilor de insultă şi calomnie, urmând ca prejudiciul moral al persoanelor lezate prin afirmaţii defăimătoare să fie reparat prin mijloace de natură civilă (acordarea de daune morale; publicarea în presă a hotărârii judecătoreşti care constată un fapt defăimător; mijloace specifice prevăzute în legislaţia audio-vizualului).

În acest context, APADOR-CH subliniază că nu există nici o singură hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care să se reţină că, în cazul defăimării, repararea prejudiciului moral doar prin mijloace de natură civilă ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi nu ar constitui o reparaţie integrală şi echitabilă a prejudiciului suferit de persoana defaimată.

În mod surprinzător faţă de jurisprudenţa CEDO, Curtea Constituţională a apreciat, prin două decizii, nr. 62/2007 şi nr. 206/2013, că dacă defăimarea unei persoane nu este sancţionată penal, repararea integrală a prejudiciului nu poate fi asigurată. Cităm din decizia nr. 62/2007: “ În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată ”.

APADOR-CH consideră că decizia nr. 206 din 29.04.2013 a Curţii Constituţionale, care restabileşte efectele deciziei sale nr. 62/2007, va deschide un şir lung de procese la CEDO, întrucât aceste decizii susţin condamnarea fără temei legal a unor persoane, adică în baza unor prevederi din codul penal care au fost abrogate (art. 205-206) şi care au rămas abrogate şi în prezent. Precizăm că, după ce au fost abrogate, art. 205-206 nu au mai fost reintroduse în codul penal printr-o lege adoptată de Parlament.

Potrivit reglementărilor legale actuale, o infracţiune nu poate fi introdusă/reintrodusă în codul penal decât de Parlament, printr-o lege. Decizia Curţii Constituţionale nu poate ţine locul unei legi adoptate de Parlament, întrucât, potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, singura autoritate legiuitoare este Parlamentul. Curtea Constituţională nu are atribuţii ce ţin de puterea legislativă.

În acest sens, APADOR-CH precizează că, potrivit art. 64 al. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a brogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare norma iniţial abrogată. Legea prevede o singură excepţie de la regulă: prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.

Dar, în afară d e această excepţie, legea nu prevede şi o altă excepţie în sensul că şi deciziile Curţii Constituţionale ar avea ca efect reactivarea automată a normei abrogate printr-un act normativ declarat neconstiţutional. Excepţiile de la lege fiind de strictă interpretare, nu se poate susţine cu temei legal că deciziile Curţii Constituţionale au exact forţa şi efectele unei legi adoptate de Parlament.

În consecinţă, APADOR-CH susţine că atâta vreme cât infracţiunile de insultă şi calomnie (art. 205-206 din codul penal) au fost abrogate printr-o lege (Legea nr. 278/2006 – art.I pct.56) şi, după această abrogare faptele de insultă şi calomnie nu au mai fost reincriminate printr-o altă lege, în prezent insulta şi calomnia nu sunt incriminate de legea penală, iar o condamnare în baza vechilor texte ale art. 205-206, abrogate în anul 2006, încalcă în mod vădit condiţia prevăzută în art. 10 par. 2 din CEDO care se referă la necesitatea ca “sancţiunea să fie prevăzută de lege .”

APADOR-CH consideră ca inadmisibilă această stare de incertitudine, care durează de peste 7 ani, cu privire la situaţia juridică a faptelor de insultă şi calomnie: au rămas ele abrogate sau au fost reincriminate de Curtea Constituţională? Condiţia previzibilităţii legii , cerută de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este vădit şi continuu încălcată într-o materie atât de importantă cum este libertatea de exprimare.

Astfel, Curtea Constituţională îşi interpretează propriile decizii şi hotărăşte că ele au putere de lege şi că, din acest motiv, insulta şi calomnia sunt reincriminate automat, la data intrării în vigoare a decizei sale nr. 62/2007. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contrazice, pe bună dreptate, Curtea Constituţională şi hotărăşte, prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Secţiilor Unite, ca decizia 62/2007 a Curţii Constituţionale nu poate incrimina prin ea însăşi, insulta şi calomnia, întrucât incriminarea nu se poate face decât printr-o lege adoptată de Parlament. Ulterior, Curtea Constituţională emite decizia nr. 206/2013 prin care anulează, practic, decizia 8/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe motiv ca instanţa supremă nu avea competenţa să cenzureze decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007. În această situaţie contradictorie ne aflăm în prezent.

În tot acest timp, de peste 7 ani, Parlamentul nu a făcut nimic, deşi era relativ simplu să opereze modificările necesare în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi în Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru a reglementa în mod clar care sunt efectele declarării ca neconstituţional a unui act normativ prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH cere Parlamentului să intervină pentru a reglementa în mod clar şi previzibil situaţia efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, atunci când aceste decizii constată neconstituţionalitatea unor acte normative prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH consideră că, până la intervenţia Parlamentului, este lipsită de temeiul legal cerut de CEDO condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi/sau calomnie doar în baza unei decizii a Curţii Constituţionale.

APADOR-CH precizează că, pornind şi de la astfel de experienţe, a propus în acest an, în cadrul consultărilor organizate pentru revizuirea Constituţiei, o reorganizare a Curţii Constituţionale, în sensul că atribuţiile de natură strict juridică (în general, cele privind controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor) să fie exercitate de o secţie distinctă formată din judecători de profesie, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca atribuţiile cu conţinut juridic mai estompat (atribuţii politico-juridice: conflicte dintre autorităţile publice, suspendarea preşedintelui, constituţionalitatea unui partid politic etc.) să fie exercitate de o altă secţie, formată din jurişti (alţii decât judecătorii), politicieni, persoane din societatea civilă cu bună reputaţie. Din păcate, comisia de revizuire a Constituţiei a ignorat (şi) aceste propuneri, fiind prea puţin interesată de redefinirea unor instituţii fundamentale ale statului.