Comentariile APADOR-CH cu privire la proiectul de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
APADOR-CH consideră că modificarea
şi completarea unor reglementări care privesc dreptul la viaţă privată şi la
ocrotirea sănătăţii nu trebuie să se facă pe calea unei ordonanţe de urgenţă,
ci, întotdeauna, printr-o lege adoptată de Parlament.
Guvernul nu trebuie să se
substituie Parlamentului în materie de legiferare.
În acest sens, APADOR-CH
consideră că adoptarea ordonanţei de urgenţă al cărei proiect este supus dezbaterii publice este neconstituţională, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 115
alin. 6 din Constituţie, potrivit cărora nu
pot fi emise ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile
prevăzute de Constituţie.
Or,
dreptul la viaţă privată este prevăzut în art. 26 din Constituţie (şi în art. 8
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), iar dreptul la ocrotirea sănătăţii
este prevăzut în art. 34 din Constituţie, drepturi care sunt afectate în mod
evident prin proiectul de ordonanţă de urgenţă.
*
Cu
privire la conţinutul proiectului:
1. Asociaţia solicită să se prevadă expres în proiect dreptul de opţiune al cetăţeanului între
a i se elibera o dovadă simplă, neelectronică a calităţii de asigurat
(adeverinţă, carnet de asigurat ori card naţional simplu –neelectronic- de
asigurat) sau a i se elibera cardul naţional electronic de asigurat.
APADOR-CH atrage atenţia
că tehnologia folosită de cardul electronic de asigurat este una de tip
RFID (identificare prin radio-frecvenţă) în genul celei care permite citirea
preţului unui produs după codul de bare ataşat. Cipul din cardul electronic de asigurat
al fiecărei persoane are rolul codului de bare ataşat fiecărui produs.
Aplicaţia uzuală a
tehnologiei este identificarea animalelor şi a obiectelor.
Extinderea acestei
tehnologii la oameni a generat în permanenţă controverse la nivel mondial pe
motiv că nu oferă garanţii pentru respectarea dreptului la viaţă privată,
întrucât permite aflarea datelor persoanale ale deţinătorului de card
electronic de asigurat de către oricine are un aparat în genul cititorului de
coduri de bare. De asemenea, tehnologia RFID permite monitorizarea în orice loc
şi în orice moment a oricărei persoane şi prezintă riscul clonării cipului din
cardul electronic de asigurat.
Proiectul de ordonanţă
luat în discuţie nu permite celor care consideră că tehnologia „codului de
bare” nu le oferă suficiente garanţii de respectare a vieţii private să opteze
pentru varianta de până acum, „clasică”, simplă, a dovezii calităţii de
asigurat.
În situaţia în care adeverinţa
sau carnetul de asigurat nu ar mai reprezenta suficiente garanţii de
securitate, aceste documente pot fi înlocuite cu un card securizat de asigurat,
dar care nu trebuie să se prezinte doar în varianta electronică. El poate şi
trebuie să aibă şi o variantă simplă, fără “cip”, întrucât tehnologia actuală
permite securizarea şi a documentelor neelectronice.
Problema este cu atît mai
gravă cu cât pe respectivul “cip” din cardul naţional electronic de asigurat urmează a fi înscrise informaţii extrem de
sensibile din sfera vieţii private, respectiv: diagnostice medicale cu risc
vital, numărul solicitărilor de servicii medicale, starea sănătăţii (sănătos,
bolnav cronic), dacă persoana e sau nu donator de organe, tratamente speciale,
proteze şi alte situaţii nedefinite (incluse în proiect în categoria “etc.” la
art. 331 alin. 2 lit. g din varianta de modificare propusă în proiect).
Precizăm cu această ocazie că normele de tehnică legislativă, prevăzute în Legea
nr. 24/2000 nu permit folosirea în lege a unui termen ca “etc.”.
Obligativitatea
formatului electronic (cu “cip”) pentru cardul naţional de asigurat şi neprevederea
expresă în proiectul ordonanţei a unui drept de opţiune al persoanei între un
card „simplu”(neelectronic) de asigurat şi cel electronic constituie o
restrângere nejustificată adusă dreptului la viaţă privată garantat prin art. 8
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, subliniem că în
cazul cardului european de
asigurat, forma electronică a acestuia nu este obligatorie (a se vedea art. 320
din Legea nr. 95/2006, care nu prevede că acest card este unul electronic). Nu
există nicio raţiune pentru ca un card naţional să fie obligatoriu în format
electronic, în timp ce cardul european poate fi în format electronic sau
neelectronic.
Pe de altă parte, nu are
justificare obligarea cetăţenilor de a suporta costul cardului naţional. Pentru
egalitate de tratament, trebuie aplicată şi în cazul cardului naţional regula prevăzută
în art. 321 din Legea nr. 95/2006 pentru cardul european, în sensul că “…costul cardului european de asigurări de sănătate se
suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.”
În situaţia actualelor
condiţii economice precare la nivel naţional şi a permanent invocatei crize
economice mondiale, apare drept o cheltuială voluptorie, alocarea unor sume
substanţiale din banii publici pentru introducerea unor “cip”-uri în cardurile
de asigurat, carduri care pot fi securizate şi fără introducerea unui format
electronic.
Tot în acelaşi context
economic precar, asociaţia subliniază că este inadmisibil ca veniturile cetăţenilor,
vizibil diminuate în urma crizei economice, să fie impovărate şi cu costurile cardurilor
de asigurat.
În mod normal, nu ar
trebui ca un cetăţean să poarte tot timpul asupra lui o întreagă “bibliotecă”
de date din care să rezulte calitatea de asigurat şi istoricul bolilor şi tratamentelor.
Dimpotrivă, este obligaţia sistemului asigurărilor de sănătate să organizeze o
evidenţă informatizată corespunzătoare a asiguraţilor, pentru a fi în măsură
ca, la prezentarea datelor de identificare ale unei persoane să poată stabili
cu certitudine dacă aceasta are sau nu calitatea de asigurat.
În consecinţă, APADOR-CH solicită
modificarea art. 212 din Legea nr. 95/2006, în sensul prevederii
dreptului de opţiune între cardul electronic şi cardul (documentul) simplu,
precum şi suportarea costurilor din Fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate. Prezentăm 2 variante de text ale art. 212 din Legea nr.95/2006,
în urma modificărilor propuse:
Varianta 1
“Art. 212. – (1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document
justificativ – adeverinţă, carnet de asigurat sau
card electronic de asigurat – eliberat prin grija casei de asigurări
la care este înscris asiguratul. Costul
cardului electronic de asigurări de sănătate se suportă din Fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate.
(1/1)În cazul în care o persoană nu este de
acord cu prelucrarea datelor necesare întocmirii cardului electronic de asigurări
de sănătate, acesteia i se va elibera un alt document justificativ al calităţii
de asigurat, în format neelectronic"
Varianta 2 (dacă se doreşte eliminarea completă a actualelor adeverinţe sau carnete de
asigurat):
“Art. 212. – (1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document
justificativ – card de asigurat sau card
electronic de asigurat – eliberat prin grija casei de asigurări la
care este înscris asiguratul. Costul cardului
de asigurări de sănătate sau cardului electronic de asigurări de sănătate se
suporta din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(1/1)În cazul în care o persoană nu este de
acord cu prelucrarea datelor necesare întocmirii cardului electronic de asigurări
de sănătate, acesteia i se va elibera un alt document justificativ al calităţii
de asigurat, în format neelectronic".
În mod corelativ, şi
art. 330 din Legea nr. 95/2006 trebuie modificat, eliminându-se
obligativitatea formatului electronic pentru cardul naţional de asigurat. În
urma modificării, art. 330 va avea următorul conţinut:
“Art. 330. – Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este
distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate.”
Cu privire la necesitatea
reglementării prin lege, iar nu prin ordonanţă, a unei materii care afectează
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, precum şi cu privire la necesitatea
prevederii în reglementare a dreptului de opţiune între cardul electronic şi
cardul simplu, subliniem buna practică a
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel, în cursul lunii
august 2010, Ministerul Administraţiei şi Internelor a pus în dezbatere publică
proiectul de Ordonanţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul,
reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români şi pentru completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe
teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi
Spaţiului Economic European.
Printre altele, proiectul
de ordonanţă nu conţinea o prevedere expresă care să consacre dreptul de opţiune
al persoanei între cardul electronic de identitate şi un card simplu,
neelectronic, de identitate, ceea ce avea drept consecinţă încălcarea art. 26
din Constituţie şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (dreptul
la viaţă privată).
În urma consultărilor cu
organizaţiile neguvernamentale şi a dezbaterii publice a proiectului de
ordonanţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor a renunţat la adoptarea
ordonanţei şi a întocmit un proiect de lege, care urmează sa fie supus
discuţiilor din Parlament. În proiectul de lege, ministerul a prevăzut expres
dreptul de opţiune al persoanei între cardul electronic de identitiate şi
cardul simplu, neelectronic, de identitate.
Ne exprimăm convingerea
că şi Ministerul Sănătăţii va urma exemplul de bune practici oferit de
Ministerul Administraşiei şi Internelor şi, în consecinţă, va renunţa la
adoptarea unei ordonanţe într-o materie care afectează drepturi şi libertati cetăţeneşti
şi va menţiona expres dreptul de opţiune al persoanei între cardul electronic
de asigurat şi cardul simplu de asigurat.
2. Asociaţia consideră că un pericol pentru viaţa privată îl reprezintă şi numărul excesiv de mare al datelor medicale ce urmează
a fi înscrise pe “cip”-ul cardului electronic.
În condiţiile în care
există posibilitatea accesării necontrolate (de către oricine îşi procură un
aparat în genul cititorului de preţuri din supermarket) şi a clonării acestor
carduri, prezenţa pe cardul electronic a unui istoric medical foarte bogat al
persoanei o lasă pe aceasta fără o protecţie reală a vieţii private, într-un
domeniu extrem de sensibil reprezentat de aspectele medicale.
Justificarea din nota de
fundamentare a ordonanţei este lapidară (câteva rânduri) şi total
neconvingatoare, rezumându-se la o trimitere generică la eventualitatea
rezolvării unor urgenţe medicale.
Cu cât numărul datelor
medicale de pe cip este mai mare, cu atât mai mare este expunerea persoanei la
încălcarea vieţii private. Expunere care nu este justificată, fiind în mod
evident excesiv să se condiţioneze acordarea îngrijirilor medicale pentru un cetăţean
de deţinerea în permanenţă asupra sa a unei “biblioteci” de date din care să
rezulte calitatea de asigurat şi istoricul bolilor şi tratamentelor.
În consecinţă, asociaţia solicită
ca numărul datelor înscrse pe “cip”-ul
cardului electronic să fie restrâns la minimul strict necesar, iar necesitatea
înscrierii fiecărei date să fie argumentată corespunzator.
*
În
concluzie, APADOR-CH solicită executivului (Ministerului Sănătăţii)
să nu intervină cu reglementări care afectează dreptul la viaţă privată şi la
ocrotirea sănătăţii, reglementări care, potrivit Constituţiei, se pot face doar
prin lege. În situaţia în care, totuşi, această ordonanţă de urgenţă va fi
supusă adoptării, asociaţia solicită ca observaţiile sale să se regăsească în
forma finală a actului normativ.
APADOR-CH
Director executiv,
Diana-Olivia Hatneanu