Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Mugurel Soare şi alţii c. României

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Astăzi, 22 februarie 2011, CEDO s-a pronunţat
asupra cazului Mugurel Soare şi alţii
împotriva Statului Român. APADOR-CH a preluat cazul încă de la
început, a efectuat propriile investigaţii extrajudiciare, a asigurat asistenţă
juridică pe întreaga durată a procedurilor interne  şi apoi în faţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului.

În fapt, pe 19 mai 2000, Mugurel Soare, atunci în
vârstă de 19 ani, a fost bătut şi împuşcat în cap de un poliţist în civil.
Incidentul s-a petrecut în jurul orei 19.00, în plină stradă (în apropiere de
Spitalul Caritas din Bucureşti), în prezenţa unor martori oculari. „Vina”
victimei a fost că alerga pe stradă după cumnatul său care  îşi abandonase
soţia (sora lui Mugurel) şi copilul. Transportat la Spitalul de Urgenţă,
Mugurel Soare a fost în comă timp de 5 zile, apoi  operat dar a rămas paralizat
pe partea dreptă a corpului şi cu afectarea foarte gravă a centrilor vorbirii.
După mai multe tratamente şi-a recăpătat, în bună măsură, capacitatea de a se
deplasa fără ajutor, dar nu şi darul vorbirii, handicap ce a afectat  profund
viaţa sa şi a familiei.

La evenimentul din 19 mai 2000 au fost prezenţi
şi doi martori oculari care au fost privaţi ilegal de libertate (au fost ţinuţi
timp de 10 ore în sediul poliţiei pentru „declaraţii”) şi trataţi inuman (au
rămas în sediul poliţiei toată noaptea de 19 spre 20 mai, fără apă şi fără
hrană, sub presiune psihică permanentă  pentru a-i determina să dea declaraţii
favorabile poliţiştilor). După epuizarea căilor de atac interne, cei doi
martori oculari s-au adresat CEDO împreună cu Mugurel Soare.

Curtea Europeană a examinat plângerea primului
reclamant pe terenul articolului 2 al Convenţiei Europene care protejează
dreptul la viaţă şi a criticat legislaţia română în vigoare la momentul
faptelor deoarece nu reglementează strict folosirea armelor de foc în cadrul
operaţiunilor de poliţie şi nici modul de pregătire a unor astfel de
operaţiuni. Curtea a apreciat că folosirea forţei letale a fost excesivă în
cauză şi a înlăturat apărarea Guvernului român care susţinuse că poliţistul în
cauză fusese de fapt atacat de reclamant cu un cuţit şi în consecinţă acţionase
în legitimă apărare deoarece Guvernul nu a furnizat suficiente elemente de
probă pentru a-şi susţine această apărare. În concluzie, Curtea a constatat violarea
articolului 2 din perspectivă materială. Curtea a mai constatat violarea
articolului 2 din perspectivă procedurală deoarece statul român nu a desfăşurat
în urma evenimentelor din mai 2000 o anchetă efectivă, aptă să identifice şi să
pedepsească persoanele responsabile, ancheta împotriva poliţiştilor implicaţi
finalizându-se cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Curtea a
constatat de asemenea încălcarea articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv)
combinat cu articolul 2 din Convenţia Europeană deoarece din cauza soluţiei
favorabile poliţişilor de neîncepere a urmăririi penale reclamantul nu a putut
iniţia o acţiune civilă în daune.

Curtea Europeană a mai pronunţat violarea
articolului 3 din Convenţia Europeană în ce priveşte pe ceilalţi doi reclamanţi
şi a concluzionat că faptul că aceştia au fost ţinuţi în sediul poliţiei în
noaptea de 19 spre 20 mai fără apă şi hrană reprezintă un tratament degradant
contrar prevederilor Convenţiei.

Textul integral al hotărârii este disponibil în
limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

22 februarie 2011

APADOR-CH

Pentru detalii suplimentare: Diana-Olivia
Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718