Raport asupra vizitei în arestul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Hunedoara

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Doi
reprezentanţi APADOR-CH au vizitat arestul din Deva pe data de 18 mai
2007.

1.     
Spaţiile de deţinere, efective, condiţii igienico-sanitare

Arestul s-a mutat într-un sediu nou din aprilie 2007, în
localul Poliţiei municipiului Deva (arestul deserveşte exclusiv
judeţul Hunedoara). Cele 9 camere de arest, de dimensiuni care
respectă în general standardele internaţionale (4mp/arestat), sunt
prevăzute cu sistem de semnalizare vizuală şi supraveghere
video. Reprezentanţii APADOR-CH au sesizat responsabililor inspectoratului
că supravegherea arestaţilor în camere reprezintă o
încălcare a dreptului lor la viaţă intimă. Asociaţia
solicită informaţii cu privire la temeiul legal pe baza căruia
au fost instalate aceste aparate în camerele de detenţie.  

Mobilierul din cameră era compus din paturi pe un
singur nivel, o masă şi câteva rafturi.

La data vizitei în arest se aflau 14 persoane, toate
majore.

Fiecare cameră era dotată cu un grup sanitar,
placat cu faianţă şi dotat cu WC turcesc, chiuvetă şi
duş cu apă rece şi caldă în permanenţă, însă
izolat de restul camerei doar printr-o perdea de poliester.

Deşi  arestul
este într-o clădire nou construită, spaţiile de detenţie se
află la subsol, camerele sunt slab iluminate natural, prin ferestre mate
de dimensiuni mici, prevăzute cu gratii şi un rând de plasă
metalică, foarte deasă. Aerisirea proastă a camerelor, geamurile
mate, absenţa luminii naturale şi iluminatul electric permanent,
inclusiv în timpul nopţii, reprezintă probleme ce nu ar trebui
întâlnite într-un sediu nou. Asociaţia
solicită schimbarea geamurilor mate cu sticlă normală care
să permită pătrunderea luminii naturale, înlăturarea plasei
metalice care împiedică pătrunderea luminii (plasa metalică era
nejustificată în condiţiile în care la geamuri existau gratii). Este
necesară schimbarea sistemului de deschidere a ferestrelor astfel încât
acestea să poată fi deschise complet şi să fie
posibilă o aerisire mai bună a încăperilor. APADOR-CH
insistă asupra necesităţii ca aresturile să fie amenajate
la parter. 

Cele două curţi de plimbare aveau dimensiuni
foarte reduse fiind imposibilă desfăşurarea unei
activităţi sportive. Curţile erau jumătate acoperite pentru
a putea fi folosite şi în caz de ploaie sau soare puternic. Fiind
puţini deţinuţi aceştia stăteau în medie o oră,
pe zi, la aer. Deţinuţii erau nemulţumiţi că nu pot
rămâne mai mult în curte, aceasta fiind singura lor activitate.

Reprezentanţii asociaţiei au constatat că
în interior, pe uşile camerelor de arest, era afişat Regulamentul
arestului, însă într-o formă depăşită în raport cu
noile reglementări în materie.  APADOR-CH solicită înlocuirea acestor
texte de lege (texte ce reglementeză drepturile şi obligaţiile
deţinuţilor) abrogate cu cele în vigoare, în speţă, Legea
nr 275/2006 şi Regulamentul de aplicare a Legii nr 275/2006, aprobat prin
HG nr 1897/2006. La data vizitei, nu fusese aprobat Ordinul comun al
ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei
prin care urmează să se reglementeze regimul de detenţie în aresturile
preventive,  aşa cum prevede Legea
nr 275/2006.

Deţinuţii primesc o hârtie igienică
şi un săpun o dată pe lună. Produsele necesare igienei
personale fiind insuficiente, deţinuţii sunt obligaţi să
şi le procure la cerere, contra cost, cu ajutorul personalului arestului
sau să le primească de la familii. APADOR-CH solicită remedierea acestor deficienţe cu
consecinţe asupra igienei personale şi stării de
sănătate a persoaneler arestate. Sumele alocate pentru
achiziţionarea produselor strict necesare pentru igiena corporală vor
fi, cu siguranţă, mici, dat fiind numărul redus de persoane din
aresturi.

 De la începutul anului, arestaţilor le-a fost
aplicat un număr mic de sancţiuni disciplinare. Un arestat a fost
sancţionat cu suspendarea dreptului la vizită pe o perioadă de o
lună deoarece a fost găsit asupra sa un telefon mobil. În camerele de
izolare (4 în total) nu era nimeni la momentul vizitei. Camerele de izolare nu
sunt dotatate cu grup sanitar propriu, persoanele aflate în ele trebuind
să folosească grupul sanitar de pe holul arestului.

 

2.     
Corespondenţă, contacte cu exteriorul, alte drepturi

Deţinuţii care nu dispun de mijloace financiare
nu primesc hârtie de scris, pixuri, plicuri sau timbre. Cutia poştală
este amplasată la intrarea în arest, deţinuţii avînd
posibilitatea să îşi depună personal corespondenţa.
Lucrătorul poştal intră în arest şi predă personal
corespondenţa deţinuţilor. Asociaţia
cere punerea la dispoziţia deţinuţilor a materialelor necesare
pentru a le asigura exercitarea dreptului la petiţionare şi la
corespondenţă

Deţinuţii pot telefona de 2 ori pe
săptămână familiei şi nelimitat avocaţilor. Fiecare
convorbire durează în medie 10 de minute. Unicul telefon la care
deţinuţii pot contacta persoanele din exterior, inclusiv pe
avocaţii lor, se află pe holul arestului, fără a avea
cabină.  Supraveghetorul de
serviciu este prezent la mai puţin de un metru de locul unde persoana poartă
convorbiri şi aude ce se discută. APADOR-CH
insistă asupra recomandării ca agentul supraveghetor să stea la
o distanţă care să îi permită să vadă ce fac arestaţii
dar nu să şi audă ce discută la telefon. Pentru
a-şi putea exercita dreptul la convorbiri telefonice deţinuţii
trebuie să facă o cerere adresată spre aprobare procurorului de
caz, în care să menţioneze numele persoanei pe care doresc să o
apeleze.. Asociaţia aminteşte
că dreptul persoanelor arestate la convorbiri telefonice nu este
condiţionat de vreo aprobare şi că acestea nu pot fi interzise
decât pe baza unei decizii motivate pe care deţinutul să o poată
contesta.

Camerele de arest nu au fost prevăzute cu prize,
prin urmare deţinuţii nu pot avea în cameră televizor sau radio.
Lucrătorii arestului i-au asigurat pe reprezentanţii asociaţiei
că în clubul în curs de amenajare se va instala un televizor.
Arestaţii nu au altă ocupaţie în afara plimbării zilnice de
o oră şi a vizitelor şi telefoanelor. Asociaţia cere găsirea unor resurse financiare minime pentru
a monta prize în camerele de detenţie oferind astfel posibilitatea
arestaţilor de a-şi aduce televizoare (în cazul în care inspectoratul
nu ar avea, pentru moment, această posibilitate). 

Arestaţii nu primesc presa scrisă însă o
pot cumpăra din bani proprii prin intermediul agenţilor de
poliţie.

Arestul nu are serviciu medical propriu (exista însă
o cameră pentru infirmerie). Medicul care deserveşte inspectoratul de
poliţie vine şi în arest, atât la 
primirea arestaţilor cât şi la solicitarea acestora. La
intrarea în arest, fiecare persoană este examinată medical şi
trimisă să facă radiografii pulmonare, iar minorii fac examenul
VDRL (pentru sifilis) de curând venise un ordin ca examene pulmonare să
facă numai arestaţii suspectaţi de asemenea afecţiuni.  În caz de urgenţă se apelează
la spitale civile din oraş.

Arestaţii primeau vizita familiei într-un
spaţiu amenajat în interiorul inspectoratului de poliţie. Durata unei
vizite este în medie de 30 de minute. Arestatul Andrei Nicolae Drăgoi se
plângea că procurorul a interzis unor membri de familie să îl
viziteze. Vărul său i-a adus un pachet în data de 16 aprilie
2007  însă nu i s-a acordat dreptul
la vizită datorită interdicţiei impuse de procuror. Organul de
cercetare penală ar fi trebuit să-i comunice arestatului că nu
are dreptul a fi vizitat.  Andrei
Nicolae Drăgoi a mai sesizat şi că în ziua în care a fost
„condus” la sediul Poliţiei din Hunedoara (anterior emiterii
ordonanţei de reţinere), a fost ţinut, între orele 14:00 –
24:00, legat cu cătuşele de un scaun. APADOR-CH îşi exprimă
din nou preocuparea pentru modul în care sunt tratate persoanele private de libertate în perioada
aşa-numitei conduceri la sediu,
premergătoare introducerii în arestul poliţiei.

Judecătorul delegat de la peniteciarul din Bârcea
Mare se ocupă şi de arest (ultima oară venise cu o zi în
urmă ca să verifice cazierele judiciare ale arestaţilor ce urmau
să voteze la referendumul privind demiterea preşedintelui României).
În cazurile în care sunt folosite mijloacele de imobilizare împotriva
arestaţilor, personalul arestului îl înştiinţează pe
judecătorul delegat.. Niciunul dintre arestaţi nu îl cunoştea pe
judecătorul delegat al arestului şi nici modalitatea prin care putea
să i se adreseze.

Avocaţii se puteau întâlni cu deţinuţii
ori de cate ori doreau într-o încăpere special amenajată.

Concluziile şi recomandările asociaţiei
sunt incluse în raport.

 

Nicoleta
Popescu                                                                                            
Valerian Stan

Raspunsul IGPR in acest caz