Raport asupra vizitei in penitenciarul Margineni
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
In ziua de 25 martie 2002,
doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul din Margineni.
Aspecte generale
Penitenciarul – de maxima
siguranta, destinat mai ales pedepselor peste 10 de inchisoare – avea la data
vizitei urmatoarele efective de detinuti: total – 1614, din care 68 de tineri,
15 minori si 42 contravenienti. (Examinand dosarul contravenientului Dumitru
Negriloaia, reprezentantii APADOR-CH au constatat ca acesta avea de executat
90 de zile de detentie ca urmare a tranformarii unei amenzi in zile de inchisoare.
In dosar nu exista hotararea judecatoreasca respectiva, in schimb, la 1 martie
2002, cand mai avea de executat 52 de zile de inchisoare, Negriloaia facuse
cerere catre judecatoria Racari pentru a beneficia de prevederile Legii nr 82/1999;
pana la data vizitei, detinutul nu primise inca raspuns). Capacitatea legala
de detinere a unitatii (la 6 m.c./detinut) este de 1175 de locuri, iar numarul
paturilor instalate este de 1747. Pana la 20 martie 2002, in unitate fusesera
cazati in jur de 2000 de detinuti, din care pana la data vizitei fusesera transferati
in alte penitenciare circa 400 de detinuti. Transferurile s-au facut – si vor
continua in perioada imediat urmatoare – deoarece unul din cele doua pavilioane
de detinere va intra, de la 1 aprilie, in reparatii capitale. Lucrarile de reparatii
sunt prevazute sa dureze pana la sfarsitul acestui an iar, potrivit conducerii
penitenciarului, prin grija DGP sunt asigurate fondurile banesti necesare.
Numarul total al cadrelor
este de 341, din care 229 lucreaza in sectorul operativ. Unitatea are un deficit
de 28 de cadre (11 ofiteri, 16 subofiteri si 1 maistru militar).
Circa 800 de detinuti muncesc
in fabrica de mobila apartinand Regiei Autonome “Multiproduct”. Fabrica are
comenzi de “mic mobilier” mai ales pentru export, iar detinutii primesc un salariu
mediu lunar de circa 2 milioane de lei (lor revenindu-le 10% din aceste sume,
dupa plata impozitelor legale). In mod obisnuit, in fabrica muncesc cam 900
de detinuti, insa in momentul vizitei numarul acestora era mai mic cu 100 din
cauza transferurilor pe care unitatea a trebuit sa le faca, in penitenciar ne
mai existand detinuti care sa indeplineasca conditiile pentru a fi folositi
la munca in fabrica. Spre deosebire de situatia semnalata cu ocazia vizitelor
precedente, reprezentantii APADOR-CH au constatat ca “perioada de initiere”
in activitatea de productie mai este prevazuta numai pentru detinutii necalificati
si nu si pentru cei calificati. Supraveghetorii de la fabrica sunt detasati
la Margineni de catre DGP. Cu ocazia vizitei pe care au facut-o in una din halele
fabricii, reprezentantii asociatiei au constatat doua aspecte care ar trebui
sa stea in atentia conducerii penitenciarului – detinutii muncesc efectiv 9
ore si jumatate pe zi iar in hala, din cauza unei ventilatii evident deficitare,
era foarte mult praf rezultat de la fierastraiele circulare si de la lustruirea
cu smirghel a materialului lemnos.
Alti circa 120 de detinuti
lucreaza in diferite alte locuri: la GAZ (circa 30, fara paza), la atelierul
de tamplarie al unitatii (40), la atelierul propriu de service auto (3-4 detinuti),
la legatoria de carti pentru Biblioteca Nationala (intre 2 si 6 detinuti, in
functie de comenzi), la curatenie in comuna si la alte activitati gospodaresti
in interiorul penitenciarului. Pozitiv este faptul ca penitenciarul poate negocia
cu beneficiarii contracte chiar si sub salariul minim pe economie, putand sa
puna in schimb conditii care in ultima instanta sunt in avantajul unitatii si
al detinutilor (de exemplu, angajarea unui numar mare de detinuti pe o perioada
cat mai indelungata).
Gospodaria agrozootehnica
are 40 de hectare de teren arabil, in proprietate, si 52 de hectare in arenda.
Sectorul animal are circa 750 de porci, 90 de vite si 600 de gaini.
In penitenciar exista 45
de detinuti “cu un grad sporit de periculozitate”. Unii dintre acestia sunt
cazati in camere obisnuite, iar ceilalti – cei “violenti”, “instigatorii”, cei
cu tentative de evadare, circa 12 de toti – in camere separate, in cadrul sectiei
a IV-a. Reprezentantii penitenciarului au precizat ca lunar are loc o analiza
a situatiei detinutilor “periculosi” si ca 3 – 4 dintre ei sunt scosi din aceasta
categorie. Faptul ca, potrivit acelorasi precizari, alti 3 – 4 detinuti sunt
introdusi in categoria respectiva i-a facut pe reprezentantii asociatiei sa
se intrebe daca amintitele analize lunare nu ar putea sa fie formale si lipsite
de eficacitatea pe care ar trebui s-o aiba in mod normal. In cazurile de abateri
de la ROI, “agentul constatator” intocmeste un “raport de incident” pe care
il inainteaza ofiterului cu disciplina. Dupa o verificare prealabila a celor
intamplate, ofiterul cu diciplina inainteaza raportul directorului penitenciarului,
care decide daca se incep sau nu procedurile disciplinare prevazute de regulament.
Daca da, comisia de disciplina ii audiaza pe detinutul in cauza si eventualii
martori si stabileste pedeapsa. Daca este nemultumit de decizia comisiei, detinutul
poate sa o conteste mai intai la directorul unitatii iar apoi, daca mai este
necesar, la procurorul insarcinat cu executarea pedepselor. Este pozitiv faptul
ca detinutii sunt audiati in toate cazurile, indiferent de gravitatea abaterii
si sanctiunea preconizata a fi aplicata. Desi initial conducerea penitenciarului
a afirmat ca nu se folosesc lanturile, pe durata vizitei, reprezentantii APADOR-CH
au descoperit mai multe cazuri in care s-a recurs la acest mijloc de imobilizare.
In executarea unor pedepse
disciplinare in regim restrictiv se aflau 3 detinuti. Situatia acestor detinuti
este examinata o data la trei luni. Dupa executarea a 1/3 din pedeapsa, ei pot
sa primeasca vizite, dar numai cu aprobarea directorului si numai in situatia
in care au o comportare buna. Pot primi si trimite scrisori, pot primi 1/4 din
ratia de tigari prevazuta pentru detinutii obisnuiti, insa nu au dreptul la
pachete. Reprezentantii APADOR-CH au repetat opinia lor – aceeasi cu a Comitetului
european pentru prevenirea torturii (CPT) – ca atat timp cat mancarea din penitenciare
nu este suficienta, inclusiv din punctul de vedere al normelor legale de hranire,
ar trebui sa se renunte la pedeapsa cu suspendarea dreptului la pachet. Lunar,
directorul unitatii are intalniri cu reprezentantii de camere pe care ii informeaza
cu privire la principalele probleme ale unitatii si ii consulta in legatura
cu problemele si doleantele de ordin general al detinutilor.
Judecatoria Moreni accepta
practic in proportie de 100% propunerile de liberare conditionata pe care penitenciarul
le inainteaza. Pe langa Tribunalul Dambovita a fost infiintat serviciul de probatiune
iar in perioada imediat urmatoare penitenciarul va incheia un protocol cu respectivul
serviciu in care vor fi stabilite modalitatile concrete in care detinutii pusi
in libertate vor putea beneficia de asistenta.
Unitatea inainteaza lunar
DGP situatia detinutilor care au probleme deosebite de ordin medical si/sau
familial si social.
Plimbarea zilnica a detinutilor
dureaza – inclusiv sambata si duminica – circa o ora si jumatate iar in decurs
de o saptamana toate camerele ies si la activitati sportive (pentru circa o
ora si jumatate, doua ore).
Sunt instalate doua telefoane
publice, de la care detinutii care au cartele pot sa sune o data pe luna (si
atunci cand apar probleme deosebite).
Responsabilii penitenciarului
au apreciat ca serviciul medical nu are probleme deosebite pe care sa nu le
poata rezolva, cu conditia revenirii celui de al treilea generalist (sau a angajarii
unui nou medic). Intrucat Casa militara de asigurari de sanatate are datorii
neachitate fata de Spitalul judetean, penitenciarul a incheiat protocoale cu
doua unitati medicale private (saptamanal in unitate vin trei medici si un laborator
care fac analizele medicale de specialitate). La spitalul de la Targoviste se
apeleaza numai pentru urgente si expertize. Regula este ca detinutii internati
in spitalele civile nu se incatuseaza (exceptiile sunt detinutii periculosi,
violenti fata de personalul medical sau cu intentii de evadare). Reprezentantii
APADOR-CH au reamintit cerinta constanta a CPT in sensul ca detinutii bolnavi
internati in spitale nu trebuie incatusati. O asemenea cerinta este cu atat
mai pertinenta in cazul Romaniei cu cat in sistemul penitenciar romanesc detinutii
bolnavi internati sunt paziti in permanenta de doi subofiteri inarmati.
Vizita in penitenciar
Blocul alimentar
Pentru masa de pranz
la comun se gatise ciorba taranesca si iahnie de fasole cu muraturi iar
la regim, supa de galuste si tocana de cartofi. Pentru masa de pranz se
folosisera 70 de kg de carne de porc, 150 de kg de subproduse din carne
de porc si 12 kg de slanina. Mancarea arata bine. In ciorba erau carne si
subproduse iar in fasole, mai multe subproduse, impresia reprezentantilor
asociatiei fiind aceea ca in bidoanele cu mancare nu s-ar fi regasit chiar
toata cantitatea de carne inscrisa in documentele contabile. La masa de
dimineata se servise, la comun, ceai, margarina si biscuiti, iar la regim,
ceai, marmelada si biscuiti. Seara, detinutii de la comun aveau in meniu
mancare de cartofi iar cei de la regim, pilaf de orez. In sala pentru spalarea
vaselor aerul era irespirabil din cauza aburilor iar pe pereti era foarte
mult condens si chiar si igrasie.
Aprovizionarea cu apa
este o problema cu care se confrunta penitenciarul. Singurul put al unitatii
este la o distanta de 7 – 8 km si are un debit insuficient pentru nevoile
unitatii. Detinutilor le este asigurata apa la masa si la programul administrativ,
in rest folosindu-se rezervele tinute in vase pentru apa. Conducerea unitatii
spera sa gaseasca o solutie in cursul acestei veri, prin racordarea (cu
abonament) la reteaua comunei I. L. Caragiale, retea aflata in planul de
investitii al consiliului local. Pentru baia detinutilor, apa calda este
asigurata o data pe saptamana, prin centrala proprie.
Baza sportiva
Exista doua terenuri
de sport – unul pentru fotbal si unul pentru volei si tenis cu piciorul
(se intentioneaza sa se amenajeze si o pista de popice). De asemenea, o
hala dezafectata este in curs de amenajare ca sala de sport pentru detinuti.
Sectiile de detentie
In camera 33 (sectia
a IV-a) se aflau 2 detinuti si 9 paturi. Cei 2 detinuti au solicitat ei
sa fie mutati aici intrucat existase o tentativa a unora dintre colegii
lor de a-i agresa sexual (agresiunea nu s-a produs datorita interventiei
personalului de supraveghere). Detinutii au apreciat ca mancarea este buna
(“mai buna decat in alte penitenciare”). Le sunt asigurate lame si pasta
de ras, sapun, hartie igienica si sapun de rufe. O problema este aceea ca
aflandu-se in sectia a IV-a, a detinutilor “periculosi”, cei 2 detinuti
nu sunt scosi la terenul de sport (in schimb ies la club, o data pe saptamana,
unde joaca tenis de masa). Ziare se primesc zilnic (penitenciarul are 114
abonamente) iar in camera exista un televizor la care detinutii se pot uita
dupa un program cuprins intre orele 9 – 12, 18 – 19 si 19.30 – 22. In camera
exista un WC turcesc, separat de restul incaperii cu un zid de numai 1,5
m inaltime.
In camera 34, izolator
de pedeapsa, nu se afla nici un detinut. Exista 2 paturi din beton iar grupul
sanitar avea o chiuveta si un WC turcesc separat de restul camerei cu un
zid de circa 1,5 m inaltime.
In camera 35, pentru
regim restrictiv, se afla detinutul Alexandru Radulescu, condamnat pe viata
si avand 1 an de regim restrictiv. In anul 2001, detinutul a avut o tentativa
de evadare de la penitenciarul Jilava, fapta in urma careia a fost batut
de cadrele din penitenciar si tinut in lanturi timp de 6 luni. La 14 decembrie
2001, a fost transferat la Margineni, unde de asemenea a fost tinut – cateva
zile – in lanturi. Radulescu s-a plans ca lanturile sunt atat de grele incat
aproape i-au sectionat tendoanele. La plimbare este scos zilnic, singur,
pentru o ora (pana la curtea de plimbare este dus cu catuse la maini). El
a apreciat ca mancarea este mai buna decat la Jilava, insa avea unele mici
nemultumiri, cum ar fi faptul ca supraveghetorii nu-i lasa asupra sa bricheta
(“Daca as vrea sa dau foc camerei, as putea s-o fac cu tigara, dupa ce mi-a
aprins-o supraveghetorul”, a spus el reprezentantilor asociatiei. Detinutul
stia – “de la un inspector din DGP”, cu care statuse de vorba – ca timp
de 1 an nu va avea dreptul la vizite. Responsabilii penitenciarului i-au
spus ca potrivit regulamentului va recapata dreptul de a primi vizite dupa
efectuarea unei treimi din pedeapsa disciplinara si daca va avea un comportament
corespunzator. In camera existau 3 paturi metalice, din care unul cu cazarmament
si lenjerie. Grupul sanitar este prevazut cu o chiuveta din beton si un
WC turcesc, despartit de restul incaperii cu un zid de numai 1 m inaltime.
In camera 36, regim
restrictiv, se afla detinutul Emil Gavris, care fusese introdus aici, pentru
9 luni, pentru ca in luna august 2001 a fugit de la Tribunalul din Targoviste.
Dupa comiterea acestei fapte, Gavris a fost tinut timp de doua sau trei
zile cu lanturi la picioare si cu mainile legate, cu catuse, de pat. Gavris
s-a plans de faptul ca a fost dus la vizita (cu mama si cu sora sa) cu catuse
la maini si escortat de doi subofiteri cu cagule pe fata (pe timpul vizitei,
catusele i-au fost scoase). Si la cabinetul medical este dus in acelasi
fel. La plimbare este scos zilnic, singur, timp de o ora. Grupul sanitar
si paturile aratau identic cu cele de la camera 36. Pentru ca regulamentul
interzice, in camerele destinate regimului restrictiv nu exista televizoare,
difuzoare si aparate de radio. Unul din psihologii unitatii statuse de vorba
cu Gavris. El a apreciat ca mancarea este buna.
Camera 37, de asemenea
pentru regim restrictiv, avea 3 paturi, din care doua aveau cazarmament
si lenjerie. Aici se aflau doi detinuti, Sorin Rebeca si Aurel Hruskovski.
Amandoi aveau cate 6 luni de regim restrictiv, primul pentru ca taiase un
detinut, la picior, cu briciul, iar celalalt pentru ca parasise locul de
munca timp de doua ore si jumatate. Ei au apreciat ca buna mancarea pe care
o primesc. La plimbare sunt scosi impreuna, in fiecare zi, inclusiv sambata
si duminica, timp de o ora. Primesc zilnic ziare si pot sa trimita si sa
primesca, nelimitat, scrisori. Lunea si vinerea, bibliotecarul vine la camere
si pot imprumuta carti.
In camera 38, detinuti
pe viata, considerati “periculosi”, erau 3 paturi si 3 detinuti.
Valeriu Curin s-a plans
de faptul ca este transferat de la un penitenciar la altul fara nici o explicatie
(de cele mai multe ori nejustificat, a apreciat el). Au fost cazuri cand
transferul s-a produs de la o ora la alta, intr-unul din cazuri chiar fara
sa mai apuce sa-si ia bagajele. O alta nemultumire a lui Curin era ca la
Margineni sunt prea multe restrictii – comparativ cu Rahova si Galati, a
spus el – in ce priveste obiectele pe care le poate avea in camera asupra
sa. El a dat exemplul televizorului, care este tinut intre cele doua randuri
de gratii de la intrarea in camera, si al acelor, cu care el ar dori foarte
tare sa brodeze. Reprezentantii asociatiei au confirmat acest hobby al detinutului
(pe care l-au intalnit si in alte penitenciare vizitate anterior). In decembrie
2001, imediat dupa ce a fost transferat de la penitenciarul din Galati,
Curin a fost tinut doua saptamani in lanturi.
Detinutul Sandu Cozianu
a fost transferat in urma cu 3 luni de la penitenciarul Jilava, unde, s-a
plans el, fusese tinut in lanturi cateva luni. El s-a declarat multumit
de felul in care este tratat aici, inclusiv de mancare si asistenta medicala.
Ion Stoica fusese transferat de la Rahova pentru afaceri judiciare. Si detinutii
din aceasta camera au solicitat ca, atunci cand nu sunt prinsi in alte activitati
– si in marea majoritate a cazurilor nu sunt – sa li se dea posibilitatea
de a se uita la televizor mai mult timp.
In camera 16 (sectia
a II-a) erau 30 de paturi si 30 de detinuti (“stationari”, condamnati la
pedepse mari).Detinutii aflati de mai mult timp in camera au precizat ca
au fost perioade in care camera a fost supraaglomerata, dormind si cate
4 persoane in 2 paturi. Plimbarea zilnica, inclusiv sambata si duminica,
dureaza circa o ora, iar lunea, miercurea si vinerea detinutii participa
la activitati sportive, timp de circa o ora si jumatate de fiecare data.
Grupul sanitar consta dintr-o incapere separata avand 2 chiuvete metalice
si 2 cabine cu WC-uri turcesti. Si aici, prelungirea programului de televizor
era dorinta generala (in plus de aceasta detinutii isi doresc ca si camera
lor sa fie racordata la reteaua de televiziune prin cablu, in momentul vizitei
ei putand sa vizioneze numai cele 2 canale ale televiziunii publice). Detinutul
Radu Popescu este inclus in categoria “periculosi” deoarece in 1991, a
dezertat din armata si a dezarmat soldatul de paza. Atat pe dosarul
de penitenciar cat si pe fiecare ordin de transportare a detinutului de
la un penitenciar la altul, apare mentiunea “periculos – evadare (?!) din
armata si atac cadre”. Detinutul recunoaste ca a avut mai multe rapoarte
de incident in diverse penitenciare (marea majoritate pentru conflicte cu
alti detinuti) dar contesta vehement un astfel de raport intocmit la Poarta
Alba, in 18 iulie 2000, pentru “instigare”. In dosarul de penitenciar, raportul
de incident mentioneaza textual: “detinutul a instigat pe ceilalti detinuti
creand astfel o stare de tensiune pe motiv ca hrana nu este destul de
buna” (subl.n.). “Instigarea” a avut ca urmare izolarea, tinerea in
lanturi si – afirma detinutul – bataia. Radu Popescu a trimis o plangere
la DGP, dar in raspunsul din 5 septembrie 2000, se precizeaza ca reclamatia
cu privire la Poarta Alba “nu se confirma”. Reprezentantii APADOR-CH sunt
de acord ca Radu Popescu este un detinut mai dificil, care uneori isi face
singur dreptate in conflictele cu alti detinuti. Dar nu este normal ca el
sa poarte eticheta de “periculos” pentru o fapta (pentru care a si fost
condamnat) comisa in urma cu 11 ani intr-o institutie din afara sistemului
penitenciar. Reprezentantii asociatiei considera nefireasca si acuza de
“instigare” pentru simplu motiv ca un detinut s-a declarat nemultumit de
calitatea hranei. Reprezentantii APADOR-CH solicita serviciului socio-educativ
al penitenciarului Margineni, in special psihologilor, sa acorde o atentie
mai mare detinutului Radu Popescu, a carui agresivitate se datoreaza – foarte
probabil – si frustrarilor personale.
Detinutul Kajcsa Emil
are 70 de ani si o condamnare de 12 ani, din care a executat 5 ani si 3
luni. Mama sa traieste si locuieste in Brasov, motiv pentru care detinutul
roaga sa fie transferat la penitenciarul din Codlea. El nu a pus niciodata
probleme de disciplina si a insistat ca, in cazul in are nu este posibil
un transfer definitiv, sa fie analizata posibilitatea unuia temporar, de
2 – 3 luni, in care mama sa sa-l poata vizita. O problema de transfer –
macar temporar – a ridicat si Jenica Raduc (condamnat la 15 ani de inchisoare).
El are intreaga familie in Bacau. Ambii parinti sunt bolnavi si are si 4
frati minori. Detinutul a facut de-a lungul timpului 15 cereri la DGP si
toate au primit raspuns negativ.
In camera 21 (sectia
a III-a) erau 15 minori si 15 paturi (minorii tocmai se intorsesera de la
activitati sportive, unde jucasera fotbal timp de o ora). Plimbarea zilnica
dureaza circa 2 ore. Si aici exista televizor, insa si aceeasi dorinta a
detinutilor ca programul de vizionare a emisiunilor sa fie prelungit in
asa fel incat sa acopere perioadele in care nu sunt angrenati in nici o
alta activitate. Exista de asemenea difuzor iar detinutii primesc zilnic
ziare. Lunar le sunt asigurate lame si pasta de ras, hartie igienica si
sapun. Patru minori urmau cursurile de alfabetizare. Ceilalti 11 – toti
absolventi a opt clase – au zilnic discutii cu psihologii. Grupul sanitar
avea o cabina cu un WC turcesc si o chiuveta metalica in camera. Negativ
este faptul ca minorii – mai ales cei necondamnati definitiv – sunt obligati
sa poarte uniforme de penitenciar. De asemenea, reprezentantii asociatiei
si-au exprimat dezacordul cu practica de a se numi detinuti adulti ca responsabili
de camere la minori.
Cabinetul medical
Pentru asigurarea asistentei
medicale a detinutilor, penitenciarul are incadrati 3 medici de medicina
generala, 1 stomatolog si 9 asistenti medicali (dintre care 1 farmacist
si 1 tehnician dentar). O problema este aceea ca unul dintre medicii generalisti
absenteaza de mai mult timp (se afla in concediu medical, intentionand,
se pare, sa se pensioneze). La data vizitei, programul medicilor era de
la 8.00 la 15.00 plus o dupa-amiaza pe saptamana, insa incepand din urmatoarele
cateva zile se intentiona ca si restul dupa amiezelor sa fie asigurate cu
un medic. Zilnic se acorda circa 100 de consultatii (afectiunile cele mai
frecvente sunt cele respiratorii). In evidentele serviciului medical sunt
17 bolnavi de lues (“negativati”, aflati in consolidarea tratamentului dupa
ce au fost internati in spitalul penitenciar Jilava). Reprezentantii asociatiei
au retinut ca un lucru pozitiv ca detinutilor li se fac teste HIV numai
in conditiile in care acestora le este asigurata o consiliere din partea
personalului medical al unitatii si numai cu acordul lor scris. Detinutii
pot primi medicamente de acasa numai pe baza unei retete eliberate de serviciul
medical din penitenciar. In cazurile in care de la aresturile politiei sunt
adusi detinuti cu leziuni corporale, serviciul medical ii primeste numai
daca politia face examenele medicale care se impun. In caz contrar, detinutii
sunt respinsi iar lucrul acesta este consemnat intr-un registru special,
pentru evidenta “respinsilor”. Reprezentantii asociatiei s-au informat despre
cazul detinutului Nicolae Maghiran, condamnat la 5 ani si jumatate pentru
talharie. Detinutul – care se afla internat in spitalul penitenciar din
Colibasi – are amputate ambele picioare iar cu nu mult timp in urma i-a
fost amputat si un brat. Reprezentantii APADOR-CH au apreciat ca este necesar
ca penitenciarul si DGP sa analizeze situatia detinutului si sa faca demersurile
care se impun pentru eventuala sa punere in libertate. Reprezentantii asociatiei
au consemnat ca serviciul medical are mare nevoie de un electrocardiograf.
S-a constatat, ca fapt pozitiv, ca asistenta medicala pentru personalul
penitenciarului este asigurata de o doctorita care se ocupa exclusiv de
cadre.
La infirmerie, in camera
de boli acute, se aflau 5 bolnavi si 7 paturi. Detinutul M.T. – 45 de ani,
condamnat la 25 de ani de inchisoare – era internat cu ulcer, diabet si
astm bronsic. Plimbarea zilnica a detinutilor dureaza in jur de o ora si
jumatate. Detinutii erau multumiti de calitatea mancarii si de felul cum
sunt ingrijiti medical.
Grupul sanitar, aflat
intr-o incapere separata, avea 1 chiuveta, 1 cadita pentru picioare si 2
cabine cu WC-uri cu scaun.
Compartimentul cultural
– educativ
Personalul compartimentului
este compus din 4 ofiteri, 4 subofiteri si 1 preot. Erau in curs de desfasurare
4 programe mai importante – de educatie legislativa, civica, moral – crestina
si de alfabetizare. Potrivit reprezentantilor compartimentului, detinutii
manifesta cel mai mare interes pentru programul de educatie civica (“Educolex”).
Se lucreaza cu grupuri de cate 30 de detinuti, durata unui program fiind
de 3 luni. Sunt de asemenea organizate cursuri de scolarizare (clasele I
– VIII) si de calificare in meseria de tamplari, in cadrul fabricii R.A.
Multiproduct. Cei 2 psihologi ai penitenciarului sunt preocupati mai ales
de cele doua programe destinate diminuarii depresiei si agresivitatii detinutilor.
Se lucreaza in cicluri de 5 – 6 luni cu grupe de maximum 10 detinuti. Cu
minorii sunt organizate zilnic programe de terapie ocupationala. Psihologii
nu au programe speciale destinate celor trei detinuti pe viata din unitate.
Desi au inteles ca penitenciarul nu are si acest profil, al detentiei celor
condamnati pe viata, reprezentantii APADOR-CH au apreciat ca, daca asemenea
persoane exista totusi in penitenciar, compartimentul cultural educativ
ar trebui sa includa aceasta categorie printre prioritatile programelor
sale. Compartimentul a avut si are in atentie organizarea de activitati
in comun cu institutii de cultura din comunitate. In ultimii doi ani au
fost organizate, in municipiul Targoviste, expozitii de iconografie si arta
decorativa, in cadrul carora detinutii au expus si prezentat lucrari proprii.
Au fost si vor fi organizate – mai cu seama in cursul acestui an, “anul
I.L. Caragiale” – spectacole de teatru, standuri si prezentari de carte
si proiectii de diapozitive. Aproape toti detinutii cu convingeri religioase
sunt ortodocsi iar preotul penitenciarului este si el ortodox. In unitate
exista si 22 de catolici; la data vizitei se faceau pregatiri pentru sarbatorirea
de catre acestia a Pastelui. Un preot catolic de la Targoviste vine in unitate
atunci cand este solicitat iar preotul ortodox nu asista la intalnirile
reprezentantilor altor culte cu credinciosii lor.
Serviciul Umanitar pentru
Penitenciare si Misiunea Crestina pentru Penitenciare desfasoara regulat
activitati de educatie religioasa.
Sectorul vizite
Regula este ca detinutii
pot sa primeasca vizite din partea rudelor apropiate. In celelalte situatii,
detinutii fac o cerere la comandant, cerere care le este aprobata de fiecare
data. Cele doua telefoane publice sunt instalate in sectorul vizitei. O
convorbire telefonica poate sa dureze cel mult 10 minute iar subofiterul
supraveghetor aude ce vorbesc detinutii. Simultan se pot primi 7 vizite
obisnuite si 2 la cabine, pentru detinutii considerati periculosi. Prin
felul in care este amenajata, incaperea pentru primirea coletelor permite
detinutilor sa vada ce este in ele si ce fac subofiterii pe timpul cat le
controaleaza.
Discutia cu detinutul
Nicolae Popescu
Detinutul este cazat
in sectia a IV-a – pentru detinutii considerati periculosi – si a fost transferat
de la penitenciarul Rahova la 14 decembrie 2001, impreuna cu alti 11 detinuti.
Popescu a precizat ca acest transfer a avut loc la putin timp dupa “scandalul
colonelului Trutulescu” (au facut valva dezvaluirile unor ziaristi care
au aflat ca respectivul colonel in rezerva, detinut in cunoscutul caz “Tigareta
II”, iesea in repetate randuri in Bucuresti, in interes personal, cu complicitatea
unor cadre). Unii ofiteri de la Margineni le-au spus lui Nicolae Popescu
si celorlalti detinuti adusi de la Rahova, neoficial, ca au fost transferati
pentru ca “sunt incomozi, stiind prea multe lucruri despre cadrele corupte”.
Mai mult, seful sectiei a insistat pe langa directorul penitenciarului ca
Popescu sa fie tinut in sectia a IV-a pentru ca ar fi “din banda lui Miron
Cozma”. Detinutul a fost transferat de la Bucuresti desi are afaceri judiciare
la Curtea Suprema de Justitie iar familia lui locuieste in capitala. El
este foarte nemultumit de faptul ca a fost transferat si introdus in sectia
de “periculosi” fara nici o explicatie oficiala, in conditiile in care nu
a avut si nu are vreun raport de incident iar cadrelor nu au ce sa-i reproseze
cu privire la comportamentul si activitatea sa. Desi nu a facut absolut
nimic care sa justifice categorisirea sa ca periculos, el este tinut in
aceasta sectie, de unde la plimbare este scos doar intre 10 si 30 de minute
zilnic, nu poate sa primeasca echipament sportiv si sa participe la activitati
sportive, iar la avocat este scos cu catuse la maini si cu paza. “Daca am
gresit cu ceva sa mi se spuna, sa fiu pedepsit, dar sa mi se clarifice situatia
in care ma aflu” a solicitat detinutul reprezentantilor APADOR-CH. El a
spus ca a beneficiat de doua iesiri la raportul directorului penitenciarului
insa pana in prezent solicitarile sale nu au fost rezolvate.
Cazul detinutului Iurie
Leanca
Pe timpul vizitei in incinta
penitenciarului, reprezentantii asociatiei s-au intalnit cu detinutul Leanca,
un tanar in varsta de circa 20 de ani, in timp ce acesta mergea la vizita
(il vizitau parintii). Detinutul era incatusat si escortat de doi subofiteri
din subunitatea de interventie, imbracati in combinezoane negre – specifice
trupelor antiteroriste – cu cagule pe fata, inarmati cu pistoale mitraliera
si dotati cu un adevarat arsenal pentru imobilizare si de telecomunicatii.
La vederea responsabililor penitenciarului si reprezentantilor APADOR-CH,
detinutul i-a implorat disperat sa nu fie dus in fata parintilor cu catuse
si paza. El a spus ca este socat de maniera in care este tratat, mai ales
ca pana atunci primise vizite la masa, fara a fi supus unor masuri atat de
speciale, ca in ziua aceea. La interventia responsabililor unitatii –care
au precizat ca asemenea masuri se iau de la inceputul anului, in urma unor
dispozitii ale DGP – detinutului i-au fost scoase catusele.
Concluzii
In penitenciar exista, in
general, o stare lipsita de tensiuni intre detinuti si personal. Aceasta situatie
se explica mai ales prin: preocuparea conducerii unitatii pentru cunoasterea
si rezolvarea problemelor detinutilor, precum si pentru o buna asigurare cu
mijloace materiale si financiare a penitenciarului; asigurarea unui program
de plimbare zilnica, inclusiv sambata si duminica, cu o durata de circa o ora
si jumatate; organizarea de activitati sportive cu detinutii; asigurarea unei
asistente medicale de calitate si a unei hraniri de care cei mai multi dintre
detinuti s-au declarat multumiti; implicarea intr-o masura satisfacatoare a
compartimentului cultural – educativ in organizarea activitatilor cu detinutii,
inclusiv prin asigurarea de televizoare (sunt 55 de aparate in penitenciar)
in fiecare din camerele de detentie. Situatia buna amintita este favorizata
si de faptul ca in jur de 900 de detinuti au posibilitatea sa munceasca permanent
(precum si de faptul ca la data vizitei efectivele unitatii erau cu circa 400
de detinuti mai mici decat in mod obisnuit, datorita transferurilor impuse de
repararea unuia din cele doua pavilioane de detinere).
APADOR-CH considera ca la
Margineni exista premisele imbunatirii in continuare a situatiei din penitenciar.
In sensul acesta asociatia apreciaza ca la nivelul penitenciarului este necesar:
sa se renunte in mod
categoric la folosirea in viitor a lanturilor pentru imobilizarea detinutilor;
sa se analizeze cu solicitudine
dorinta detinutilor de a le fi prelungit programul de televizor si de a putea
purta haine civile, mai ales la vizite (si, in orice caz, obligatoriu, in
cazul detinutilor care nu sunt condamnati definitiv);
sa se analizeze cu atentie
si intelegere putinele cazuri in care detinutii se declara nemultumiti de
situatia pe care o au in penitenciar; asociatia considera ca prin ceva mai
multa intelegere din partea responsabililor unitatii, cele cateva exceptii
– detinutii Nicolae Popescu, Radu Popescu si Valeriu Curin – puteau fi usor
evitate; APADOR-CH solicita conducerii unitatii analizarea aspectelor semnalate
in legatura cu fiecare dintre cei trei detinuti;
Asociatia considera ca la
nivelul DGP se impune:
reanalizarea masurilor
dispuse la inceputul acestui an cu privire la modul de actiune a subunitatii
de interventie pe timpul vizitelor detinutilor si al altor activitati; APADOR-CH
considera ca masurile descrise in cazul detinutului Iurie Leanca constituie
nu doar un tratament inuman si degradant dar sunt si complet excesive si de
natura sa produca, in mod gratuit, o nemultumire profunda din partea detinutilor;
analizarea posibilitatii
de a se asigura serviciului medical cel de-al treilea medic generalist si
un electrocardiograf;
analizarea cu solicitudine
a cererilor de transfer ale detinutilor Kajcsa Emil si Jenica Raduc.
Manuela Stefanescu
Valerian Stan