Raport asupra vizitei la Penitenciarul-Spital Poarta Albă
Pe data de 6 mai
2009, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul-Spital
Poarta Albă situat în imediata vecinătate a penitenciarului cu acelaşi nume.
1. Personal şi specializări medicale, efective de
deţinuţi internaţi, condiţii de detenţie
Penitenciarul-Spital
Poarta Albă are 5 secţii: medicală, boli infecţioase, psihiatrie,
dermato-venerice, boli cronice. 14 medici, un epidemiolog şi 17 asistenţi
medicali se ocupă de deţinuţii bolnavi. Programul zilnic al medicilor se
termină la ora 15.30 când toţi pleacă
din spital, garda de după-amiază fiind asigurată numai la ambulatoriu de un
medic care nu are legătură cu deţinuţii internaţi şi deci nu cunoaşte
problemele medicale din secţii. Din păcate, reprezentantele asociaţiei nu l-au
găsit decât pe acesta şi deci nu au putut obţine informaţii privind
tratamentele medicale şi alte aspecte specifice. Ceea ce este aproape sigur
este că nu s-au semnalat cazuri de HIV/SIDA şi nici de deţinuţi care ar fi
folosit droguri. Oricum acest penitenciar-spital nu are niciun program de
prevenire a răspândirii infecţiilor cu HIV/SIDA sau a bolilor cu transmitere
sexuală.
Penitenciarul-Spital
are o capacitate de 158 de paturi. La data vizitei erau 125 de deţinuţi bolnavi
din care mai mult de o treime (48) la secţia de psihiatrie. Bolnavilor li se
adaugă 22 de deţinuţi sănătoşi („plantoane”) care prestează servicii pentru
spital (în principal curăţenie). Ei provin de la Penitenciarul Poarta Albă şi sunt
selectaţi de administraţia penitenciarului. În spital, sunt cazaţi în camere
separate din secţia de boli cronice şi în general nu au niciun contact cu
deţinuţii bolnavi. Deşi numărul „plantoanelor” pare cam ridicat în comparaţie
cu cel al bolnavilor, trebuie remarcată curăţenia din saloane, de pe coridoare
şi din cele 3 curţi de plimbare care sunt mai degrabă părculeţe cu bănci cu
umbrare şi multă verdeaţă.
Datorită
amplasării în incinta Penitenciarului Poarta Albă şi folosirii de către
penitenciarul-spital a anumitor utilităţi ale acestuia, condiţiile de detenţie
sunt oarecum similare în cele două unităţi penitenciare.
Hrana deţinuţilor
din Penitenciarul-Spital Poarta Alba este preparată în blocul alimentar,
insalubru din cauza mucegaiului, al Penitenciarului Poarta Albă şi este de o
calitate nesatifăcătoare mai ales pentru persoane bolnave şi care, din cauza
transferării de la penitenciarele unde îşi execută pedeapsa, primesc cu
siguranţă mai puţine pachete de la aparţinători. APADOR-CH revine asupra ideii
că o soluţie simplă pentru îmbunătăţirea calităţii hranei în întreg sistemul
penitenciar o reprezintă externalizarea serviciilor.
Apa caldă se
furnizează după programul din penitenciar, adică de două ori pe săptămână.
Asociaţia consideră că persoanele bolnave ar trebui să aibă condiţii de a-şi
întreţine o foarte strictă igienă corporală mai ales în condiţiile în care
spitalul tratează boli infecţioase şi dermato-venerice (de curând fusese
internat un bolnav de râie). APADOR-CH solicită furnizarea permanentă a apei
calde la Penitenciarul-Spital Poarta Albă.
2. Vizita în saloane, discuţii cu deţinuţii bolnavi
Mai mulţi bolnavi
din cele 3 saloane vizitate (din secţiile medicală, psihiatrie şi respectiv
boli cronice) s-au plâns de lipsa
medicamentelor de la cabinetelor medicale ale penitenciarelor în care îşi
execută pedepsele. Astfel cel puţin trei bolnavi transferaţi de la
Penitenciarul Poarta Albă şi de la secţia exterioară de la Valu lui Traian au
spus că la cabinetele medicale respective lipsesc până şi banalele medicamente
de tip paracetamol sau algocalmin. C.I. – internat din martie în secţia de
psihiatrie – a reclamat că la Penitenciarul Mândreşti – Focşani nu i s-a dat
niciun tratament. Aceeaşi situaţie a fost semnalată şi la Penitenciarul Tulcea
de către un deţinut bolnav din secţia de boli cronice. Toţi au spus că la
Penitenciarul-Spital Poartă Albă sunt bine trataţi, dar se gândeau cu
îngrijorare la momentul în care vor fi externaţi şi se vor întoarce în
penitenciarele respective.
Dat fiind numărul
celor care au reclamat lipsa medicamentelor
din diverse penitenciare (la care se mai adaugă scrisori pe aceeaşi
temă primite de asociaţie de la deţinuţi din alte penitenciare decât cele deja
menţionate) APADOR-CH cere Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să precizeze cauza (cauzele) care a (au) generat
această situaţie îngrijorătoare şi să ia urgent măsuri pentru
remedierea sa. Asociaţia reaminteşte că Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi administraţia fiecărui penitenciar din România sunt direct răspunzătoare de starea de sănătate a
persoanelor private de libertate care se află în custodia lor.
Deţinutul Viorel
Ciobanu internat la secţia de boli cronice a ridicat o problemă personală de cu
totul altă natură. În vara anului 2008 el era deja arestat când concubina lui a
născut o fetiţă. Deţinutul ar fi dorit să îşi asume paternitatea, dar copilul a
decedat în septembrie 2008. Viorel Ciobanu a cerut şefului secţiei în care îşi
executa pedeapsa (Penitenciarul Tulcea) permisiune de ieşire din penitenciar
pentru a participa la înmormântare. Cererea i-a fost respinsă deşi art. 69
lit.e din Legea 275/2006 permite o astfel de ieşire dacă este vorba de
„înhumarea soţului/soţiei, unui copil,
părinte, frate/soră sau bunic” (subl.n.) şi cu toate că deţinutul ar fi
acceptat şi cătuşe şi escortă la înmormântare. Deşi s-ar putea specula ideea că
articolul nu precizează „un copil recunoscut
sau născut din căsătorie legală” spiritul prevederii vizează familia
legal constituită. Din acest punct de vedere şeful secţiei a decis corect. Cu
toate acestea pe lângă aspectul pur uman al dorinţei tatălui natural de a fi
alături de mamă în acea situaţie dramatică, mai există şi acceptarea statului de concubină de către sistemul
penitenciar care îi acordă dreptul la vizite/pachete dacă deţinutul a
nominalizat-o la depunerea în locul de deţinere. Cu alte cuvinte
concubina se bucură de aceleaşi drepturi ca şi soţia legitimă. Din ambele puncte de vedere – uman şi al
recunoaşterii statutului concubinei – şeful secţiei de deţinere de la Tulcea a
interpretat legea excesiv de restrictiv. Viorel Ciobanu nu a ştiut – sau ar fi
fost tardiv – că se putea adresa fie conducerii Penitenciarului Tulcea, fie
judecătorului delegat, fie amândurora. Cert
este că deţinutul a rămas cu convingerea că i s-a făcut o mare nedreptate. Asociaţia sugerează ca în astfel de situaţii
administraţia penitenciară să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi
înţelegere.
În
concluzie, din informaţiile sumare obţinute,
dar şi din faptul că nu a existat nicio plângere din partea deţinuţilor bolnavi
cu privire la tratamentele medicale se poate afirma că Penitenciarul-Spital
Poarta Albă se prezintă destul de bine exeptând calitatea hranei şi programul
de furnizare a apei calde. Totuşi, APADOR-CH
ar sugera organizarea pe ture a
prezenţei medicilor de specialitate astfel încât cel puţin un medic care
cunoaşte problemele deţinuţilor internaţi, dar şi ale spitalului să asigure
permanenţa în fiecare după-amiază.
Manuela
Stefănescu Maria-Nicoleta
Andreescu
Raspunsul ANP in acest caz