Raport asupra vizitei la Secţia 19 de Poliţie din Bucureşti
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Doua reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Sectia 19 de Politie pe data de 7 septembrie 2007. Scopul vizitei era de a constata daca regimul de detinere în arestul sectiei respecta – si în ce masura – prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum si pe ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 aprobat prin H.G. nr. 1897/2006.
Arestul sectiei a fost închis în 2006 ca „necorespunzator” pentru ca, potrivit comandantului sectiei, „nu avea spatiu de plimbare” pentru persoanele private de libertate. Reprezentantele asociatiei au vizitat totusi arestul renovat dar înca nepopulat si folosit, provizoriu, ca depozit de materiale si echipamente. Pardoseala este din gresie, în camere s-au montat WC-uri si chiuvete (ceea ce arata ca mai exista înca cel putin un motiv pentru închiderea arestului si anume lipsa dotarilor minime igienico-sanitare, ceea ce însemna tratament inuman si degradant), s-a zugravit si – se pare – s-a montat o centrala termica noua. Problema initiala – curtea de plimbare – a ramas nerezolvata si prin urmare este neclar ce se va face, în viitor, cu acest spatiu renovat.
Persoanele retinute de politistii de la aceasta sectie sunt depuse în aresturile altor sectii din Bucuresti, cu precadere în sectorul 6. Evident, anchetele ramân în competenta sectiei 19 dar nu pare a exista vreo regula cu privire la locul unde se desfasoara acestea: în arestul „gazda” sau în sediul sectiei 19, cu transportarea, de fiecare data, a persoanelor private de libertate? Amanuntul nu este lipsit de importanta pentru ca, în a doua varianta, persoanele respective ar putea fi mai vulnerabile pe durata transportului data fiind absenta aparatorului.
Din discutia cu comandantul sectiei, au rezultat unele aspecte pe care APADOR-CH le-a întâlnit si semnalat în rapoartele sale.
1. La aproape un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006, nu exista înca regulamentul de aplicare în aresturile politiei, document ce, conform legii, ar fi trebuit elaborat în comun de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Justitiei. Desi, în opinia asociatiei, nu ar trebui sa existe diferente de tratament între persoanele private de libertate, indiferent de faza procesului penal în care se afla la un moment dat, de vreme ce legea însasi a prevazut elaborarea a doua regulamente de aplicare, lipsa celui privind aresturile da nastere la interpretari trunchiate, „dupa ureche”, ale prevederilor în vigoare.
Un exemplu este încatusarea la scoaterea din arest a persoanelor private de libertate: imobilizarea este regula, cu putine exceptii (minori, femei vârstnice sau gravide, persoane cu handicap fizic) în vreme ce Legea nr.275/2006 prevede la art.37 patru cazuri în care se pot folosi catusele dar numai daca exista „un pericol real si concret”. Un alt exemplu de interpretare discutabila a legii este însasi institutia judecatorului delegat pentru executarea pedepselor. În mod normal, judecatorul delegat ar trebui sa supravegheze toate persoanele private de libertate, deci inclusiv retinutii si arestatii preventiv. În toate aresturile vizitate anterior de APADOR-CH (la sectia 19 nu este cazul din lipsa de „clienti”), rolul judecatorului delegat – acolo unde acesta exista – se limita numai la situatiile de refuz de hrana, ca forma de protest a arestatilor. Nimeni – nici arestatii, dar nici politistii – nu parea sa cunoasca atributiile judecatorului delegat potrivit Legii nr.275/2006.
La acestea se adauga problema, rezolvata doar partial si mai mult „de forma”, a respectarii principiului confidentialitatii corespondentei si convorbirilor telefonice ale arestatilor si, în primul rând a discutiilor dintre acestia si avocatii lor. Cutiile postale sunt, în majoritatea aresturilor, de dimensiuni mici si fixate în afara spatiului de detinere, ceea ce înseamna îngreunarea accesului arestatilor. Este si cazul Sectiei 19. Mai exista chiar aresturi în care, ca si înainte, tot politistii colecteaza corespondenta persoanelor private de libertate depunând-o apoi în cutie. În privinta convorbirilor telefonice, trebuie precizat ca în majoritatea aresturilor vizitate de asociatie, telefonul accesibil arestatilor era instalat în camera supraveghetorului iar apelurile aveau loc în prezenta sa. Iar întâlnirile dintre arestati si avocati au loc, de regula, în încaperi mici, cu usa deschisa, în prezenta unui supraveghetor aflat la câtiva pasi.
2. Asa cum a reiesit si din discutia cu comandantul sectiei 19, cea mai buna solutie ar fi ca aresturile sa fie transferate de la Ministerul Internelor si Reformei Administrative la Ministerul Justitiei. Este pozitia sustinuta de APADOR-CH în mod public si explicit. Din punctul de vedere al unor politisti, paza arestatilor, cu tot ce implica ea (cazare, hrana, activitati zilnice, transferuri etc.) ar trebui sa intre în competentele altor institutii si nu ale politiei, al carei rol în societate este cu totul altul. Aresturile înseamna o povara în plus, personal blocat, raspunderi suplimentare. Din punctul de vedere al asociatiei, detentia în aresturile politiei înseamna un grad sporit de vulnerabilitate a persoanelor private de libertate care depind integral de buna – sau reaua – vointa a anchetatorilor si colegilor acestora. Ideala ar fi transferarea aresturilor la instantele de judecata sau macar la penitenciare. Politia si-ar pastra doar competentele în materie de retinere de 24 de ore (perioada ce include „conducerea la sediul politiei”). S-ar micsora astfel riscul presiunilor exercitate asupra persoanelor private de libertate si ar creste sansele acestora de a avea parte de un proces echitabil.
Varianta agreata – se pare – de Directia Generala a Politiei Municipiului Bucuresti este construirea unui centru unic de retinere/arestare pe capitala si desfiintarea tuturor aresturilor de sectii. În opinia asociatiei, solutia ar fi buna doar pentru retinerea de 24 de ore. În cazul persoanelor cu mandat de arestare, competentele trebuie sa revina altei institutii decât politia.
Manuela Stefanescu Maria Andreescu