Raportul APADOR-CH cu privire la incidentele petrecute pe data de 2 aprilie 2008 la Societatea Flaros (Timpuri Noi) din Bucureşti
1. Circumstanţe
Intre 2 şi 4 aprilie 2008, Bucureştiul a fost gazda summit-ului
NATO ceea ce a dus la adoptarea unor măsuri de securitate suplimentare,
unele justificate, altele, evident excesive (de exemplu, interdicţia
intrării în România a unui grup de 6 cetăţeni germani etichetaţi
drept „anarhişti”, deşi singura „acuzaţie” care le-a fost
adusă de autorităţile de frontieră a fost deţinerea
unor …. fluturaşi şi bannere).
Cu nouă zile înainte de începerea summit-ului NATO la Bucureşti,
câţiva tineri pacifişti au închiriat, cu acte în regulă, o
hală aflată în proprietatea societăţii Flaros (Timpuri Noi)
unde urmau să organizeze o serie de evenimente culturale – ateliere,
concerte, proiecţii de filme etc. – prin care să îşi exprime
opţiunile anti-război şi anti-NATO. Acest gen de activităţi, dar şi demonstraţiile
paşnice pe străzi, sunt legale
în toate ţările democratice, inclusiv România. Dreptul de
asociere paşnică, dreptul la opinie şi libertatea de exprimare
trebuie respectate indiferent de natura şi importanţa evenimentelor
oficiale. Poliţia şi/sau jandarmeria din aceste ţări recurg
la forţă numai dacă
demonstranţii se manifestă violent.
Pe data de 2 aprilie, numărul participanţilor – bărbaţi
şi femei – din hala Flaros ajunsese la 46, cei mai mulţi fiind români
şi germani dar şi de alte naţionalităţi
(eleveţiană, cehă, portugheză, moldovenească etc.). Din
relatările persoanelor din hală a rezultat că unii tineri, iar
apoi întreg grupul, s-au aflat constant sub supravegherea poliţiei,
jandarmeriei şi, foarte probabil, a serviciilor secrete. In acea
dimineaţă, majoritatea tinerilor erau în hală şi
pregăteau primul atelier de lucru ce urma să înceapă la ora
14.00. Câţiva erau plecaţi în oraş. Pe la 10.30 – 11.00 a avut
loc o altercaţie între trei tineri şi patronul societăţii, Gheorghe
Cristea, acesta din urmă susţinând că a fost trântit la
pământ şi lovit. Fost poliţist la Mangalia, patronul a cerut
imediat intervenţia secţiei 11 poliţie din Bucureşti
şi a dispus închiderea porţii principale. Ar mai fi avut loc şi
un conflict între câţiva tineri care doreau să intre în curte cu o
dubiţă roşie şi paznicul firmei care nu le-a permis
accesul. In doar câteva minute, poliţiştii s-au prezentat la Flaros. Se
pare că în momentul în care se
pregăteau să pătrundă în incintă, câţiva tineri
pacifişti reveniţi din oraş au încercat să intre o
dată cu ei, ceea ce a dat naştere unor altercaţii. In
aşteptarea întăririlor (serviciul de intervenţie rapidă al
poliţiei şi jandarmeria), poliţiştii au interzis tinerilor
din stradă să intre în incinta societăţii dar şi celor
din hală, să iasă (acest lucru se întâmpla pe la 11.30). O
oră mai târziu, „cineva” a întrerupt curentul electric ce alimenta hala.
Dacă incidentele dintre câţiva tineri din grup şi
proprietarul, respectiv paznicul firmei, au existat cu adevărat (îndoiala
se datorează chiar patronului „victimă” care şi-a schimbat
declaraţiile de mai multe ori; la un moment dat purtătorul de cuvânt
al Polţiei a susţinut chiar că patornul l-ar fi identificat ca
agresor pe un tânăr de la o organizaţie neguvernamentală ajuns
la faţa locului după terminarea
conflictului!), atunci acestea trebuia tratate drept exact ce au fost,
adică altercaţii fizice şi
verbale individuale. Nimic nu a
justificat masiva desfăşurare ulterioară de forţe ale poliţiei şi
jandarmeriei şi, cu atât mai puţin, brutalitatea intervenţiei.
2. Acţiunea în forţă a
poliţiştilor de la serviciul de intervenţie rapidă
şi a jandarmilor
Între 13.30 şi 14.00, mai mulţi poliţişti şi
jandarmi (50, după unii, o sută, după alţii), toţi cu
măşti pe faţă, au spart uşa de acces în hală, au
năvălit urlând peste tineri, au folosit spray-uri cu gaze lacrimogene
şi i-au obligat să se întindă pe podea cu faţa în jos. Cei
care au fost mai lenţi au fost „stimulaţi” cu lovituri cu picioarele
sau bastoanele din dotare. Toţi „anarhiştii” au fost
încătuşaţi. Dacă vreunul dintre ei îndrăznea să
spună ceva, era imediat lovit. In plus, poliţiştii şi
jandarmii i-au înjurat şi insultat permanent (pe lângă
înjurături de mamă şi cu referire la o presupusă orientare
homosexuală, s-a auzit şi „Hitler trebuia să vă omoare pe
toţi”!!), atât în hală cât şi pe traseul până la 4
secţii de poliţie din sectorul 3 (secţiile 10, 11, 12 şi
23). La percheziţia persoanelor şi bagajelor, nu s-au găsit nici droguri, nici arme. Toţi cei 46 de
tineri, dar şi alţii care se aflau – chiar şi întîmplător –
în zona Flaros au fost „conduşi” la
cele 4 secţii cu cătuşe la mâini ca şi cum ar fi fost vorba
de criminali periculoşi.
APADOR-CH a criticat
constant în ultimii 15 ani posibilitatea oferită poliţiştilor
prin lege încă din 1993 – şi
menţinută şi în prezent – de
a priva de libertate o persoană fără ordonanţă de
reţinere poliţienească sau mandat de arestare pe o
perioadă de până la 24 de ore. Ulterior, şi jandarmii au fost
autorizaţi să „conducă” persoane la sediile poliţiei. Atât poliţia cât şi jandarmeria
susţin că nu este vorba de privare de libertate ci numai de o
„măsură administrativă” în vederea „verificării
identităţii” persoanelor suspectate de comiterea unei infracţiuni. Este evident că
încătuşarea şi ţinerea unor persoane în sediile
poliţiei cu orele nu se pot defini
ca măsuri administrative,
fără a mai aminti de spray-uri lacrimogene, violenţe fizice
şi insulte. Soluţia propusă în mod repetat de APADOR-CH este aborgarea prevederilor legale privind
„conducerea” atât în cazul poliţiei cât şi al jandarmeriei (sau al
oricărei alte autorităţi/instituţii). Această
formă de privare de libertate este generatoare de abuzuri, aşa cum
s-a întâmplat şi pe data de 2 aprilie a.c.
Chiar admiţând că poliţiştii şi jandarmii
implicaţi în acţiunile violente din hala Flaros aveau dreptul legal
de a-i „conduce” pe tineri la sediul poliţiei, trebuie precizat că
chiar legile poliţiei şi respectiv jandarmeriei precizează
că este nevoie de două
condiţii cumulative pentru recurgerea la acest procedeu: 1) existenţa
unei serioase suspiciuni că persoana vizată a comis – sau este pe cale de a comite – o faptă penală şi 2) identitatea persoanei nu poate
fi verificată pe loc . Or, grupul de tineri din hala Flaros nu comisese nicio faptă penală (chiar
dacă au existat într-adevăr incidente între unii dintre ei şi
directorul societăţii şi/sau paznicul firmei, acestea au fost de
natură individuală, implicând
doar câteva persoane, nu pe toate 46 care se aflau în hală, şi cu
atât mai puţin persoanele care au fost „ridicate” din strată,
fără a avea absolut nicio legătură cu incidentul) iar
identitatea fiecăruia putea fi verificată chiar acolo în hală,
persoanele respective având acte de identitate.
Prin urmare, sunt două aspecte
ce trebuie investigate: a) descinderea extrem brutală disproporţionată şi complet nejustificată a
poliţiştilor şi jandarmilor, asezonată cu insulte şi
injurii; b) privarea de libertate pe durata a câteva ore în secţiile de
poliţie. Trebuie menţionat faptul că nimeni nu a mai
reclamat abuzuri fizice sau verbale din partea poliţiştilor de la
cele 4 secţii. Totuşi, avocaţii din partea unor organizaţii
neguvernamentale, inclusiv APADOR-CH, care s-au prezentat în scurt timp la
secţii au avut dificultăţi în contactarea tinerilor dar şi
în îndeplinirea formalităţilor legale pentru punerea lor în
libertate.
3. Relatări individuale
Pe 3 aprilie, reprezentantele APADOR-CH
au discutat în hala Flaros cu câteva dintre victimele intervenţiei
din ziua precedentă. Din motive lesne de înţeles, ele au cerut să
fie citate doar cu iniţialele numelui şi prenumelui sau cu numele mic,
cu excepţia unei persoane. Toţi au spus că violenţele
fizice şi verbale au încetat în secţiile de poliţie. Insă
niciunul dintre ei nu a fost informat
că are dreptul de a tăcea, adică de a nu da nicio
declaraţie care l-ar putea încrimina.
In momentul descinderii poliţiştilor şi jandarmilor
mascaţi, M.V. (sex feminin) se afla undeva la marginea halei. După
ordinul „la pământ”, a fost împinsă şi lovită puternic din
spate, în piciorul drept, provocându-i-se dureri puternice. Intinsă pe
podea, cu cătuşe la mâini, tânăra i-a rugat pe agresori, în mai
multe rânduri, să îi permită să ia din rucsac o faşă
elastică. Nu i s-a permis. Cu toate că nu putea sta în picioare a
fost totuşi dusă în dubă şi transportată la secţia
23 poliţie. La ieşirea din hală, a fost forţată
să ridice capul pentru a fi filmată din faţă, cel mai
probabil de poliţişti sau de lucrători ai serviciilor secrete. De
altfel, toşi tinerii au fost filmaţi la ieşirea din hală
iar la secţiile de poliţie, cei mai mulţi au fost
amprentaţi şi fotografiaţi. In secţia de poliţie, unde
M.V. a stat cel puţin 30 de minute,
a fost amprentată şi a dat o declaraţie despre „liderul
grupului” şi despre „ce se discută” în grup. Cum durerile din picior
deveniseră insuportabile, poliţiştii de la secţie s-au
înduplecat să cheme salvarea. A fost dusă la un spital de
urgenţă, dar însoţită de doi poliţişti care,
probabil, credeau că se preface. Rezultatul examenului medical : entorsă de genunchi de gradul I şi
aplicarea ghipsului, cu recomandarea de a reveni la control după şapte-zece zile. M.V. este vizibil marcată fizic şi psihic de
cele întâmplate.
T.M. (sex masculin) a relatat că imediat după pătrunderea
primului grup masiv de poliţişti şi jandarmi, un al doilea grup
de scutieri mascaţi a intrat în hală prin altă poartă de
acces. T.M. a fost lovit de persoane din acest al doilea grup. Printre
mascaţi, el a remarcat şi câţiva „muncitori” cu jachete de
protecţie, pe care îi văzuse anterior prin curtea firmei. T.M. a
redat cele mai şocante insulte şi injurii proferate de forţele
de intervenţie. A afirmat şi că, la revenirea de la secţia de
poliţie, a constatat dispariţia banilor din bagajul personal
rămas în hală.
T.S. (sex masculin) a confirmat comportamentul extrem de violent al
poliţiştilor şi jandarmilor. Cătuşele i-au fost
aplicate atât de strâns încât urmele la ambele încheieturi ale mâinilor erau
vizibile şi a doua zi. A fost agresat în maşina jandarmeriei numai
pentru că a cerut poliţiştilor să nu mai lovească un
alt tânăr pe nume Gheorghe Zugravu. A fost ţinut în secţia de
poliţie până la ora 18.00 din lipsă de traducător, fiind
cetăţean străin.
A.M. (sex masculin) a fost şi el lovit în prima fază a
intervenţie. A văzut cât de rău a fost bătut Gheorghe atât
în hală cât şi în duba jandarmeriei şi a confirmat încercarea
lui T.S. de a-i opri, şi modul în care
acesta a fost „pedepsit” pentru intervenţie. A.M. nu a cerut interpret. La
revenirea în hală, a descoperit că îi lipseau din bagaj două
curele şi un briceag.
O altă victimă, Eugen, a
confirmat modul în care s-a desfăşurat intervenţia în
forţă a poliţiştilor şi jandarmilor. El a mai spus
că, anterior descinderii, fuseseră „organizate” conflicte verbale
între tineri şi „muncitorii” de la firmă. Cu alte cuvinte, era vorba
despre provocări repetate pentru a-i determina să facă ceva ce
ar fi justificat intervenţia poliţiei şi jandarmeriei. In plus,
cu doar câteva minute înainte de pătrunderea forţelor de ordine, cineva (unii cred că chiar
proprietarul firmei) i-a luat camera video unui tânăr german, lucru
confirmat de acesta. Cel mai probabil, s-a dorit ca intervenţia în
forţă ce urma să nu poată fi filmată. Eugen a repetat
injuriile şi insultele ce le-au fost adresate de poliţişti
şi jandarmi şi a adăugat că orice reacţie din partea
tinerilor – o vorbă sau chiar un zâmbet – era sancţionată
imediat cu lovituri. Eugen a fost dus la secţia 11, unde a fost
fotografiat şi a dat declaraţie scrisă.
Gheorghe Zugravu a fost cel mai agresat dintre toţi tinerii din
hală. El a susţinut că, la începutul intervenţiei în
forţă, i s-a dat cu spray lacrimogen în faţă. A încercat
să se protejeze şi nu exclude posibilitatea ca, în timp ce se
zbătea, să fi atins un poliţist sau jandarm. Din această –
posibilă – cauză, a fost apoi lovit în mod sălbatic în cap
şi pe tot trupul şi în hală şi în duba jandarmeriei.
Faţa era vânătă şi tumefiată, buza superioară spartă,
avea sânge închegat în urechea dreptă iar semnele loviturilor erau
vizibile atât în zona coastelor cât şi pe picioare. A fost
încătuşat cu două rânduri de cătuşe (de plastic, ca
şi ceilalţi tineri, dar şi metalice)
şi prezenta urme vizibile la încheieturile mâinilor. La revenirea în
hală, a constatat că îi lipseau din bagaj un telefon mobil, un stick de memorie, cablul de alimentare
al calculatorului şi o borsetă. După discuţia cu
reprezentantele APADOR-CH, Gheorghe urma să se prezinte la Institutul medico-legal
pentru examinare.
O situaţie aparte a fost relatată de un alt tânăr, S.D.
Acesta a afirmat că, în secţia 12 poliţie, i s-a cerut să se dezbrace în pielea goală, în faţa
poliţiştilor şi a tinerilor aduşi acolo. După
unele ezitări, tânărul s-a conformat. Unul din poliţişti a
controlat toate obiectele de îmbrăcăminte după care i le-a
restituit ca şi cum ar fi fost cea
mai firească procedură!! (Controlul la piele se practică numai la introducerea suspecţilor în arest, ceea ce, evident, nu era cazul.)
APADOR-CH consideră că măsura impusă de poliţişti
faţă de S.D. înseamnă
tratament degradant.
Concluzii:
–
Intervenţia
în forţă a poliţiştilor şi jandarmilor a fost nejustificată şi
disproporţionată. Grupul de tineri protestatari nu avea arme, droguri sau substanţe interzise, nu planifica
demonstraţii violente şi nu făcea decât să îşi
manifeste paşnic opiniile anti-război şi anti-NATO într-un
spaţiu închis. APADOR-CH cere investigarea şi tragerea la
răspundere a celor care au dispus şi coordonat descinderea şi a
executanţilor. Totodată, asociaţia cere cercetarea şi
sancţionarea poliţiştilor de la secţia 12 care l-au supus
pe S.D. unui tratament degradant;
–
Asociaţia
solicită o atentă evaluare a
metodelor de instruire a membrilor serviciului de intervenţie rapidă
din poliţie şi jandarmilor. Folosirea unui limbaj suburban,
proferarea de insulte cu caracter rasist, sexist şi xenofob şi de
injurii de către poliţişti şi jandarmi sunt inadmisibile în orice situaţie şi trebuie interzise cu desăvârşire;
–
APADOR-CH solicită
Guvernului să iniţieze de urgenţă un act normativ prin care
să elimine posibilitatea „conducerii
la sedii” atât pentru poliţie şi jandarmerie cât şi pentru orice
altă autoritate/instituţie. „Conducerea”
persoanelor înseamnă privare de libertate şi este sursă
sigură de abuzuri.