Raportul Mineriada 1990
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
„Reacțiile alergice la critică ale deținătorilor puterii, înscenările grosolane, învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora (este emblematică folosirea lozincii „noi muncim, nu gândim”), prezentarea criticismului politic drept tentativă destabilizatoare, revenirea sau rămânerea în funcțiile cheie a nomenclaturii comuniste, lipsa de credibilitate a informațiilor privind desființarea Securității, tergiversarea anchetelor privind vărsările de sânge din timpul revoluției, dispariția fără urmă a „teroriștilor” care făcuseră sute de victime, toate au marcat începutul unei decepții din ce în ce mai adânci, care avea să se instaleze în societatea românească.”
Acesta este un fragment din preambulul raportului despre Mineriada din iunie 1990, întocmit de reprezentanți ai Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) împreună cu Grupul pentru Dialog Social.
După cum veți putea citi în acest raport – care cuprinde mărturii la cald, fapte, date și fotografii despre manifestațiile din Piața Universității și represiunile la adresa protestatarilor – climatul social al vremii era încă puternic influențat de evenimentele din decembrie 1989 și de impresia că noua putere încearcă să zădărnicească dezvăluirea adevărului despre Revoluție.
La 25 de ani de atunci, din păcate ne aflăm cam în aceeași situație. Dosarul Revoluției se zbate între clasare și continuarea anchetei (românii tot nu știu cine a tras în decembrie 1989 și de ce), iar dosarul Mineriadei abia a fost redeschis, ca urmare a unei decizii CEDO la care a contribuit și un avocat APADOR-CH (detalii aici).
Din cuprinsul raportului:
Citiți și distribuiți acest document istoric:
