conditii detentie minori

Posts

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Centrul de detenție Craiova

28/07/2014/in Penitenciare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La data de 28 iulie 2014, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție pentru minori și tineri Craiova. Aceasta este o revenire la vizita făcută la 14 martie 2014 în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de Est, finanțat de UE.

Precedenta vizită a avut loc la numai o lună după intrarea în vigoare a Legii 254/2013 (privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate). Situația s-a schimbat în privința efectivelor și a regimurilor de executare a pedepselor. La data vizitei de revenire, în CD se aflau 281 de minori, tineri şi majori (14-18 ani, 18-21 ani și peste 21 de ani), toate minorele şi tinerele din sistem, arestați preventiv și deținuți aflați în carantină. Regimurile de detenție sunt numai închis și deschis. Capacitatea centrului a rămas aceeaşi de data trecută- 504 locuri conform standardului de 4mp/persoană.

Din cei 281 de deținuți, 74 erau minori (dintre care 6 fete), 118 tineri (dintre care 31 de fete) și 89 majori (toţi de sex masculin). Dispunerea pe secții era următoarea: secția 1 – minori regim deschis, secția 2 – tineri regim deschis, secția 3 – preventivi, carantină și majori regim deschis. În clădirea a doua sunt organizate cu regim închis secțiile 4 – minori, 5 – tineri și 6 – majori. Minorele și tinerele sunt cazate în clădirea clubului, la etaj, în secţia 8 unde sunt amenajate atât regimul deschis, cât şi cel închis. În secţia 7 funcţionează infirmeria.

Conducerea instituției a afirmat că titulatura centrului a rămas în continuare „Penitenciar pentru minori și tineri”, din cauza faptului că nu a fost dată încă o hotărâre de guvern care să oficializeze noua titulatură, dar că activitățile din interior corespund unui centru de detenție. Deși specificul centrului s-a schimbat, personalul a rămas același, atât din punct de vedere numeric, dar şi al formării profesionale.

Reprezentantele asociaţiei consideră că personalul care desfăşoară activităţi socio-educative cu deţinuţii din centru ar trebui să urmeze o formare profesională continuă corespunzătoare în vederea creşterii calităţii serviciilor prestate.

Au fost luate câteva măsuri în urma recomandărilor făcute de asociație la precedenta vizită, astfel:

Aspecte pozitive:

1. Majoritatea camerelor au fost zugrăvite, instalațiile electrice reparate, au fost montate prize și butoane de panică, au fost achiziţionate 70 de saltele noi şi instalate în camerele minorilor, au fost instalate bideuri în grupurile sanitare ale fetelor. Directorul susține că 95% dintre camere au astfel de modalități de alarmare vizuală și sonoră și că în curând vor avea toate. Aspectul camerelor vizitate de reprezentantele asociației era curat, chiar dacă în unele camere ocupanții s-au plâns că nu primesc materiale de curățenie, însă li se cere să întrețină curățenia.

2. La blocul alimentar a apărut o tablă pe care sunt scrise meniurile din ziua respectivă, pe regimuri.

3. Deținuții au primit mere la desert ca urmare a recomandării asociației, însă pentru o scurtă perioadă de timp, după vizita APADOR-CH. Asociația apreciază eforturile conducerii, dar recomandă ca ele să continue, mai ales că anotimpul permite achiziții ieftine de fructe. Conducerea susține că birocratic este foarte complicat să se cumpere pepeni, de exemplu, deoarece se vând mai ales fără factură.

4. Între cele două vizite s-a derulat cursul de calificare în meseria de tâmplar, curs absolvit de 24 de deținuți.

Probleme:

1. Conducerea afirmă că a făcut demersuri pentru a folosi cele trei ateliere construite în centru în 2011, cu fonduri austriece – de patiserie, de fier forjat și de tipografie-flexografie – și că speră să găsească cât mai curând instructori care să le predea deținuților respectivele meserii în acele ateliere. Atelierele sunt în continuare nefolosite (cu excepția celui de patiserie în care se mai prepară gogoși pentru deținuți). Din păcate conducerea afirmă că și dacă ar produce diverse bunuri în ateliere, acestea nu ar putea fi valorificate în bani, ci cel mult ar putea produce anumite bunuri pentru sistemul penitenciar sau de justiție, de exemplu plicuri, bibliorafturi sau hârtie igienică. Reprezentantele APADOR-CH nu au înțeles exact dacă nu există un cadru legal pentru a putea valorifica astfel de produse și pe piața locală sau dacă penitenciarelor le este interzis să-și vândă eventualele producții.

Asociația recomandă ANP să încurajeze astfel de activități care ar contribui deopotrivă la obținerea de venituri pentru penitenciare, la formarea deținuților în diverse meserii și chiar la îmbunătățirea imaginii deținuților în comunitățile în care s-ar putea desface produsele lor.

2. Un incident care a avut loc după vizita precedentă a reprezentantelor APADOR-CH (chiar în 14 martie 2014) s-a soldat cu un dosar la Parchet și o anchetă internă. Doi deținuți, minori la data respectivă, au făcut plângeri scrise că au fost bătuți de un gardian, în urma unei altercații între ei. Dosarul pus la dispoziție de conducere conține plângerile deținuților, din care reiese că ar fi fost loviți de respectivul gardian, precum și declarații ale gardienilor din tura în care a avut loc incidentul, în care se afirmă că nu ar fi avut loc nicio agresiune. Conducerea spune că a făcut o anchetă internă din care a reieșit că gardianul respectiv a fost nevinovat, totuși datorită procedurii obligatorii în astfel de cazuri dosarul a ajuns la Parchet, de unde nu venise nicio soluție până la data vizitei. Conducerea centrului nu făcuse demersuri ca să afle ce parcurs are respectivul dosar. Reprezentantele APADOR-CH au cerut să vorbească cu deținuții care au reclamat bătaia. Unul dintre ei, devenit major între timp, nu a recunoscut că a fost implicat în acel caz. Celălalt, încă minor, a spus că este dezamăgit de faptul că nu s-a întâmplat nimic în urma plângerii făcute, nici pe plan intern (deși i-ar fi scris și judecătorului de supraveghere), nici la Parchet, dar susține că de atunci nu a mai avut probleme cu acel gardian. Deținutul nu a dorit să-i fie făcut public numele în raportul asociației. Reprezentatele APADOR-CH au discutat și cu judecătorul de supraveghere, care s-a deplasat la centru la solicitarea directorului, însă acesta a spus că nu-și amintește să fi fost informat în respectivul caz.

Asociația recomandă ANP să acorde o atenție sporită cazurilor de agresivitate din partea personalului de pază, semnalate timid de unii deținuți. O mușamalizare a plîngerilor duce la descurajarea deținuților de a cere respectarea drepturilor lor sau de a semnala abateri disciplinare ale cadrelor.

3. Judecătorul de supraveghere a avut, însă, propria nemulțumire de semnalat. El consideră că amenajarea curții de plimbare pentru minore și tinere în apropierea secțiilor pentru băieți contribuie la o agitare a spiritelor în centru și sporește cazurile de căsătorii făcute pentru obținerea dreptului la vizită intimă. Judecătorul a cerut să fie amenajată o curte pentru fete undeva în afara ariei vizuale a deținuților băieți. Conducerea a admis că de când există secție de minore și tinere în centru s-a înmulțit numărul căsătoriilor între deținuți (chiar la data vizitei avusese loc una), dar nu vede cu ochi răi stabilirea de relații între deținuți, dimpotrivă, consideră că acest fapt contribuie la detensionarea spiritelor în centru. În plus, conducerea susține că potrivit noii legi, din toamnă vor trebui amenajate clase mixte de deținuți la școala din cadrul centrului, chestiune pe care nu știu deocamdată cum o vor rezolva logistic.

4. Deși centrul nu are o grupă de intervenții în accepțiunea clasică – mascați – există practica încătușării deținuților recalcitranți. Acest fapt a fost semnalat de unii deținuți, în discuțiile purtate de reprezentantele asociației în camere, și recunoscut de conducere. Conducerea consideră însă că este o măsură benefică pentru deținuți și afirmă că încătușarea are loc pentru câteva ore, până când deținutul se liniștește.

5. Mai mulți deținuți au reclamat faptul că nu primesc la masă fructe și legume proaspete și că din păcate acestea nu se găsesc nici la magazinul unității, ca să le poată cumpăra pe banii lor.

6. Câteva deținute minore au reclamat faptul că materialele de igienă intimă pe care le primesc nu le sunt suficiente, în special tampoanele igienice, cazurile fiind dificile deoarece respectivele deținute nu au familii care să le trimită bani sau să le viziteze. Conducerea centrului a afirmat că fetele primesc lunar cât prevede norma, că nu le pot achiziţiona produse mai multe fără a depăși bugetul, dar că încearcă să găsească sponsorizări pentru a completa necesarul de materiale sanitare.

APADOR-CH consideră că acea cantitate de produse prevăzute în normă este insuficientă pentru a asigura igiena intimă necesară unei femei. O stare de igienă personală corespunzătoare este o primă condiţie pentru o stare de sănătate bună, fapt care scuteşte ulterior centrul de eventuale cheltuieli cu medicamente sau controale medicale.

7. Tot deținutele minore – printre care și una gravidă în luna a 5-a – s-au plâns că nu sunt scoase la activități, mai ales de când s-a încheiat anul școlar.

8. Conducerea centrului a afirmat că uşile camerelor de la regim deschis vor rămâne închise în timpul prânzului pentru a evita furtul din camere.

9. Referitor la observaţia făcută centrului la vizita trecută cum că prea puţini minori şi tineri merg la şcoală, conducerea a justificat că există din start categorii care nu fac obiectul educării (arestaţii preventiv, cei aflaţi în carantină, cei fără documente şcolare) şi că responsabilitatea de obţinere a documentelor şcolare nu revine centrului, ci deţinutului. Deţinuţii nu sunt interesaţi să meargă la şcoală, iar pedeapsa şi totodată metoda centrului pentru a-i determina să urmeze cursuri şcolare este raportul de incident care duce la tăierea altor drepturi, cum ar fi cel la vizită şi inclusiv amânarea liberării condiţionate. Conducerea centrului a părut resemnată în faţa acestei situaţii, dar reprezentantele asociaţiei amintesc că acum există o resursă importantă – educatorul de caz – care poate investi mai mult timp şi energie în îndrumarea minorilor şi tinerilor în vederea înscrierii la şcoală.

Dollores Benezic Doina-Adelina Boboșatu

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Centrul Educativ Târgu Ocna

17/07/2014/in Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe 17 iulie 2014, doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat Centrul Educativ Târgu Ocna. Această vizită a fost una de revenire, la vizita din 4 octombrie 2013 realizată în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de est, finanțat de UE. Scopul acestei vizite a fost de a evalua ce schimbări au avut loc ca urmare a recomandărilor formulate de APADOR-CH cu prilejul vizitei anterioare și a intrării în vigoare a noilor reglementări în materie penală și execuțional penală la data de 1 februarie 2014.

În general la momentul vizitei au putut fi constatate o serie de îmbunătățiri în sensul respectării drepturilor persoanelor private de libertate.

Aspecte generale

La momentul vizitei, centrul găzduia 59 de persoane (în scădere cu 14 persoane față de vizita anterioară), din care 13 tineri și 46 de minori, toți de sex masculin. Spațiul destinat efectiv cazării este de 395.7 mp, respectându-se astfel standardele internaționale în materie (4mp/persoană).

Ca urmare a modificărilor recente în materie penală și execuțional penală a scăzut numărul persoanelor deținute în centru, multe din cele eliberate beneficiind de aplicarea legii mai favorabile. De asemenea, o nouă schimbare este că în centru sunt cazați și tineri (între 18-21 de ani), ceea ce, conform administrației centrului, aduce o serie de complicații.

O altă schimbare introdusă de noua legislație constă în faptul că acum centrul are un judecător de supraveghere a privării de libertate și că minorii participă la întâlnirile comisiilor ce le analizează cazurile și-și pot expune punctul de vedere. De asemenea, noile reglementări înlocuiesc pedeapsa cu izolarea cu măsura separării de colectiv care poate fi dispusă pentru o durată de cel mult 4 ore pe zi, dar nu mai mult de 5 zile consecutive.

Situația privind personalul a rămas, în mare, aceeaşi ca şi la vizita anterioară, cu excepția a două persoane care între timp s-au pensionat, una care lucra în sectorul educație și asistență psihosocială și cealaltă, în sectorul siguranța, evidența și drepturi minori. Astfel, la momentul vizitei în sectorul educație și asistență psihosocială erau încadrate 34 de persoane (din 41 prevăzute în grilă), la sectorul siguranță, evidență și drepturi minori 31 persoane (din 34 prevăzute) și la sectorul medical lucrau 5 persoane (din 7 prevăzute).

Centrul tot nu are un doctor, situația semnalată și la vizita anterioară. Conducerea centrului a explicat că s-au depus eforturi pentru identificarea unui medic dar fără succes. La momentul vizitei exista un protocol de colaborare cu un medic care vine la centru de două ori pe săptămână și în situații de urgență. În continuare centrul nu beneficiază de serviciile vreunui psihiatru.

La vizita anterioară s-a semnalat o prevalență ridicată a afecțiunilor dermatologice în rândul minorilor. Acestea au fost ameliorate prin schimbarea tratamentului medicamentos administrat și prin sporirea măsurilor de igienă.

În privința condițiilor de cazare acestea se mențin în continuare bune, cu precizarea că toate camerele vizitate de reprezentanții APADOR-CH au geamuri mari cu deschidere spre coridor ceea ce aduce atingere dreptului la viață privată, minorii și tinerii fiind supuși unei supravegheri vizuale continue. Pentru a remedia situația se recomandă achiziționarea de jaluzele (sau orice alt dispozitiv/material) pentru a acoperi aceste ferestre şi a asigura astfel un minim de intimitate celor cazați acolo.

Acuzații de abuzuri la adresa minorilor

La vizita anterioară mai mulți minori au relatat reprezentantelor APADOR-CH că au fost supuși (sau au asistat) la abuzuri fizice din partea unor agenți de pază. Minorii au relatat că ei sau colegi de-ai lor au fost bătuți cu țevi de pexal acoperite cu bandă adezivă, iar unii ar fi fost chiar încătușați în timp ce erau bătuți. La momentul vizitei directorul centrului a afirmat că nu știa despre aceste acuzații ale minorilor.

Ca urmare a raportului APADOR-CH a fost demarată o anchetă pentru a stabili dacă ceea ce relataseră minorii chiar se întâmplă și, în caz afirmativ, a stabili vinovații.

În cadrul anchetei au fost identificați 5 minori, dintre care 3 au admis că au declarat reprezentantelor APADOR-CH că aceste abuzuri au avut loc, dar și-au retras afirmațiile, susținând că au mințit când au discutat cu reprezentantele APADOR-CH, din diferite motive. Ceilalţi doi minori și-au menținut acuzațiile dar au adăugat că abuzurile s-au petrecut în situații în care ei nu s-au supus ordinelor agenților de pază. Ancheta a stabilit că în cazul ambilor minori s-a impus imobilizarea ca urmare a comportamentului violent al acestora. Ceilalți minori intervievați de comisia de ancheta (aproximativ 20 de minori) au negat că ar fi discutat cu reprezentantele APADOR-CH și au afirmat ca nu au avut loc niciun fel de abuzuri.

De asemenea, directorul centrului a purtat discuții cu 3 agenți de pază – cei transferați de la Miercurea Ciuc, deoarece minorii au identificat agentul abuziv ca fiind unul recent transferat de la Miercurea Ciuc. Deși ancheta a stabilit că aceste abuzuri nu ar fi avut loc, unul dintre agenți a fost transferat la un alt post, tot în cadrul centrului, dar fără a mai intra în contact direct cu minorii și tinerii.

Reprezentanții APADOR-CH au încercat să discute din nou cu minorii indicați în ancheta ANP, dar, conform conducerii, aceștia fuseseră eliberați. De asemenea, reprezentanții APADOR-CH au discutat cu mai mulți minori și tineri aflați în centru la momentul vizitei, dar cei mai mulți au afirmat că nu au loc abuzuri în centru. Unii dintre ei au refuzat să comenteze pe marginea acestui subiect.

APADOR-CH recomandă administrației centrului să:

1. Intensifice eforturile pentru găsirea unui medic care să lucreze permanent în centru;

2. Identifice soluții pentru asigurarea unui minim de intimitate în camerele destinate cazării minorilor și tinerilor; cea mai la îndemînă soluție pare instalarea unor jaluzele;

3. Dezvolte pârghii de comunicare cu minorii și tinerii pentru a identifica posibile abuzuri ale agenților de pază, să informeze minorii și tinerii cu privire la posibilitatea contactării judecătorului de supraveghere cu privire la abuzuri ale agenților de pază și să desfășoare activități de sensibilizare și pregătire a agenților de pază cu privire la modul în care să lucreze cu minorii și tinerii.

Dollores Benezic Cristinel Buzatu

Răspuns ANP la vizita de revenire din 2014

Report on the visit to the Penitentiary for Minors and Youth in Tichileşti

28/06/2013/in Penitenciare /by Rasista

On July 28, 2013, two representatives of APADOR-CH visited the Penitentiary for Minors and Youth (PMT) in Tichileşti.

The previous visit had taken place in June 2009 and the situation was now different, first of all because a new building was inaugurated in January, considerably increasing detention space and solving the overcrowding problem at PMT Tichileşti.

General information

PMT Tichileşti had two detention buildings, an older one and the recently inaugurated unit. The detention space was now large enough for the capacity of 391 places. Another major change from the previous visit was that a very old building that no longer served the purpose had been demolished, creating a lot of space in the courtyard that had been turned into a green area.

The penitentiary had separate sections for all detention regimes, including preventive arrest and maximum security (only for young detainees, not for minors), as well as an external section for the open regime. At the time of the visit, the semi-open regime detainees complained that legal detention conditions were not observed, more precisely rooms did not remain open throughout the day, being locked when detainees were taken out to the exercise yards. The same problem was signaled by the representatives of APADOR-CH during their previous visit in 2009, when the prison management explained that they locked the door in order to avoid theft or conflicts among detainees. Then, as now, the Association recommended that a solution should be found as fast as possible so that detainees held under the semi-open regime could move freely inside the section throughout the day, as provided by Law no. 275/2006.

Prison population

At the time of the visit, PMT Tichileşti held 289 detainees, exclusively male, of whom 45 were minors;18 were over 21 years old, but still held at Tichileşti to complete the education stages they had been enrolled for; and the were aged 18-21. The detainees were divided by detention regimes as follows: 20 under preventive arrest, 10 in quarantine, 41 under open regime (all of them living at the farm), 151 under semi-open regime, 47 under closed regime and 20 under maximum security regime.

The security personnel counted 132 agents. The medical staff included six members, the socio-cultural department employed other seven (five educators, one psychologist and one orthodox priest) and the place was kept clean by four janitors. Each security agent had in charge a little over two detainees, a very good ratio according to international standards (which recommend four or at most five detainees per agent).

Detention space measured 1682 sq m, of which 180 sq m at the farm. The legal capacity of the penitentiary was of 391 places, while the number of beds at the time of the visit was 480. For the 289 detainees, the detention space fell well within and even went beyond the CPT recommended standard of 4 square meters per person – a commendable example for the Romanian penitentiary system. If all 480 beds were occupied, the space would be a little less than 4 sq m per person, but the Tichileşti prison management said that the facility had never been fully occupied since the inauguration of the new building.

School, professional training

A special school for grades I-VIII functioned on the second floor of the new building, while high-school distance learning courses were organized in cooperation with a local high-school and its teachers. For the school year that had just ended, the school had 162 gymnasium students and 82 high-school students, who had all passed.

The County School Inspectorate employed 13 teachers and 2 auxiliary teachers (for high-school) to work with the children at the special school. Starting this year, PMT Tichileşti planned to launch the “A Second Chance”, because, as the prison governor said, the priority of the facility was to educate the detainees. Beside school classes, the penitentiary also organized literacy courses and qualification training courses throughout the year, including the summer vacation. The masonry course exams were ongoing at the time of the visit. If they passed the final test, the attendees received a professional certificate allowing them to work as masons.

The school had 10 rooms, each with new furniture and all the necessary equipment of a normal school. Each room bore the name of a Romanian personality in order to inspire the students, the prison management explained. Each had a teacher’s desk and desks for 10 students. Commendably, classes brought together students from al detention regimes. A special room for IT courses with 13 functional computers was also organized on the ground floor of the building.

At the time of the visit, school was over and the students had returned their books. The representatives of APADOR-CH could see that the books were in sufficient number and in good state. They also visited the workshops for carpentry, bakery, masonry – all of them in good condition and well furnished with materials. The workshop functioned with 14-15 students and lasted for 3 or 6 months, depending on how complex the skills they had to learn were.

Both on the ground floor and on the first floor of the new building there were counseling rooms, educational video rooms and a library with an impressive number of books and musical instruments that the prison management planned to use for future activities. A chapel was organized in the same building, where an Orthodox priest conducted various activities with the children and young men. The prison management said that representatives of other denominations came to the penitentiary upon request.

During their visit to the sections, the representatives of APADOR-CH met a group of 11 detainees who had gone for a walk on the Danube bank, accompanied by 4 adult supervisors. The prison management said that such outings were frequent and that the minors/young detainees did not have to wear their uniforms while going out.

The Association appreciates the openness of the prison management for a diversity of educational activities, both in school and extra-curricular, and recommends that these should remain the main priority of PMT Tichileşti.

Medical care

The medical sector was organized in the new building and, like the rest of the spaces here, was endowed with new furniture and equipment, including a well furnished pharmacy. The medical sector included 3 quarantine rooms, with 4 beds each, a room for TB sputum sampling, an isolation room for TB patients (unoccupied at the time of the visit), a dentistry room, a doctor’s room and a nurses’ room. It must be said that although the dentist practice was fully equipped, it was not used because there was no dentist hired, so detainees with dental problems had to be sent to the Slobozia penitentiary, which had an operational practice.

Understaffing could be seen not just in the case of the dentist, but also of the GPs. At the time of the visit, only one of the three positions was occupied, and the GP in cause was sub-contracted from a nearby hospital. Therefore he could not be present on the premises every day, but only upon request, when health problems arose. PMT Tichileşti also had six positions for nurses, of which only five were occupied, and the pharmacy was tended by an assistant pharmacist. The medical sector had the necessary emergency drugs at hand, while the others could be taken from the pharmacy. Although the prison management said there was no problem with drug procurement, the reality seemed different. The representatives of APADOR-CH met several minors and young detainees with untreated afflictions. The lack of medical personnel was most probably one of the causes for a large number of ailing detainees. The Association asks the prison management to allocate priority funds to hire specialized staff on the existing vacant positions, especially since the detainees are boys and young men, with special medical needs.

At the time of the visit, neither the doctor nor any nurse were in, only the pharmacy assistant. He said that there had been no serious health problems lately, just a few cases of chickenpox. He also said that during the previous year, about 30 detainees had been tested for HIV, while the penitentiary could make 70 HIV tests available every year, and that condoms were available at the medical ward and at the conjugal visitation room. APADOR-CH reminds the National Administration of Penitentiaries (ANP) that this is a frequent situation in the Romanian penitentiary system and insists that condoms should be placed at the disposal of detainees, in special distribution boxes placed on each section. From the point of view of costs, we must point out that prevention is much cheaper than the cost of treatment for STDs.

The pharmacy assistant also said that there were cases of former drug-users in the penitentiary, but there was no procedure for adequate medical care. There had been however plans to introduce medical care for drug addictions in the future. It was considered that minors and young men who were drug users were not in need of further treatment because they came to PMT Tichileşti only after stopping at an addiction treatment center.

Several cases of hepatitis were also mentioned as being under treatment. To the question of the representatives of APADOR-CH about possible skin conditions of the detainees, the answer was that no such cases were under evidence. However, during their visit, the representatives of the Association found a very different reality, as described further in the report.

The infirmary, with four beds, was empty at the time of the visit.

The kitchen

The kitchen was preparing lunch for the detainees: vegetable soup and portioned pork and beans. Once every 3 days, each detainee received an egg. On the dinner menu that night: potato stew with pork scraps (general) or liver (diet). Breakfast usually consisted of bread, margarine, cheese and tea.

The kitchen employed two cooks, aided by young detainees from the open regime. The detainees who worked got their prison time reduced. The cook said that each detainee had a ration of 100 g of meat and one bread loaf per day.

The kitchen was well maintained and the food looked and smelled good.

Visits to detention rooms

As already mentioned, PMT Tichileşti held detainees in two buildings, an older one and a brand new one, opened in January 2013.

Only young detainees categorized into the maximum security/closed regime or as “high risk detainees”, as well as those on preventive arrest were accommodated in the old building – a total of 72. In what concerns the “high risk” detainees, APADOR-CH has always insisted that detainees identified as high-risk should only be carefully supervised by the security agents/officers; they should not be isolated from the others and treated as if they were under the maximum security regime. The Association asks PMT Tichileşti to explain why and by what procedures have some young detainees been moved into the high-risk group, since this labeling fails to take into account the prison term and the nature of their crimes.

Maximum security regime detainees were held in two rooms and high-risk detainees in a separate one. The latter room had 8 beds, 7 of which were occupied at the time of the visit. It measured about 25 sq m, therefore a little less than 4 sq m of space for each detainee – the legal provision to avoid overcrowding. To avoid overcrowding, this room should only have six beds, especially since maximum security detainees had little privileges compared to other categories and spent most of their time in their cells.

Only one detainee was in the room, while the rest were in the exercise yard. He said that accommodation and food were satisfactory and that hot water was provided twice a week. The room was well lit and aired, equipped with a TV set and a clean lavatory (shower, sink, toilet). The alert system remained primitive: knocking at the door.

It must be said that maximum security prisoners were not allowed to take part in qualification courses. The Association considers that such detainees also need to be reinserted into society, and the choice of not allowing them to enlist for professional training, their chances to do that are diminished. An operative team is in place to intervene for this detention regime, and a masked agent is constantly present in the section. The representatives of APADOR-CH could see this agent during their visit. He was equipped only with a baton and a spray. As the prison management said, only maximum security prisoners and high risk detainees were handcuffed whenever they were taken outside the facility. The prison management also said that for high risk detainees, regulations also stipulated the use of chains, but it did not happen in practice. APADOR-CH points out that handcuffing prisoners whenever they are taken out of the facility should not be the exception, rather the norm, only for cases of strict necessity.

The representatives of the Association also visited one of the 3 rooms for closed regime detainees. It measured about 55 sq m and had 22 beds, only 12 of which were occupied at the time of the visit. The amount of space per detainee was therefore 4.6 sq m, but the Association points out that if all beds were occupied, that room would be overcrowded. The room was clean, with a high ceiling and enough natural light; it had access to its own lavatory. A problem encountered in both buildings at PMT Tichileşti was the huge number of flies that had invaded the rooms after the detainees had removed the windows to cool the place. The Association recommends that mosquito nets be fitted on the window frames.

One of the two rooms for preventive arrestees measured 58 sq m and had 20 beds, all of them occupied at the time of the visit. At only 2.9 sq meters of space for each detainee, that meant overcrowding. The young men held there said they received one loaf of bread every day, that they had received an egg three day ago and that they were generally satisfied with the conditions. The only complaint was that they were not taken out of their rooms more often, for various activities (especially sports – soccer and ping pong). This room, too, was full of flies. One of the detainees had visible marks on his legs (ulcerations) and told the representatives of APADOR-CH that he had been given antibiotic treatment for the disease, although he could not say what it was. Detainees had no idea what the liaison judge’s role was in the penitentiary. APADOR-CH asks the prison management to post information about the attributions and contacts of the liaison judge in visible places in each section.

The building also had a canteen where meals were served, as well as exercise yards measuring 12 sq m each (more appropriately called exercise boxes), without any equipment that would make any activity possible. The Association reiterates the necessity to install equipment allowing detainees to do some physical exercise in the yard, such as pull-ups or ball games.

Half of the new building was occupied by the education, psycho-social and medical departments, while the other half was used for accommodation. Conditions were very good, not just because the furniture was new, but also because auxiliary spaces had been planned to cover various necessities, such as lavatories for staff members, laundry, canteens, waiting rooms, barber’s shop, personal belongings storage, video monitoring rooms, visual alert system.

The building accommodated minors (on preventive arrest, open, semi-open and closed regime) and young detainees (open and semi-open regime), as well as the quarantine rooms (for minors and young detainees).

The representatives of APADOR-CH visited one of the rooms for minors held under the closed regime. The room measured 28 sq m and had 8 beds, only 4 of which were occupied. Mattresses and beddings were new and well maintained, as were the walls and floor. There was no TV set in the room and the prison management explained that it had been removed after being destroyed by the inmates. Three of the four boys held here had ulcerations on their legs. Asked what was the cause, one of them answered that he did not know what he suffered from, but that he had been treated with Oxacillinum. Although the treatment had been completed, the skin ulcerations were not cured.

The section for minors and young detainees on semi-open regime was on the first floor. During the visit, a revolt started among detainees, unhappy that the doors did not remain open throughout the day, as the law provided for semi-open regime detention. The prison management explained that doors were locked during exercise time to prevent stealing, but since not all detainees were taken out at the same time, the others remained in their rooms, with the door closed. The Association considers that this is not a reason to break the law and asks the prison management to take urgent measures to provide the legal detention conditions.

Many detainees bore the same marks on the bodies as those under the closed regime; some of them said they had been treated with antibiotics for a short period of time, others had not. Since it afflicted so many detainees, the skin condition had obviously become an epidemic. The representatives of the Association asked to see the medical record of one of the young detainees who suffered from the condition and he agreed. He had been transferred from Poarta Albă Penitentiary, where he had been diagnosed with scabies and treated with Betadine, to the Focşani Penitentiary, where he had been diagnosed with generalized folliculitis, but received no treatment. Currently, at PMT Tichileşti, he was not under any kind of treatment either.

The same medical problem was encountered during the previous visit by APADOR-CH to PMT Tichileşti. The Association points out that, then as now, the situation is unacceptable and the matter requires to be made a priority. All cases should be identified, diagnosed and treated accordingly, to stop the disease from spreading more than it already has. Also, during the health education sessions, young detainees need to learn how to maintain personal hygiene, given that many of them – as pointed by the prison management – are orphans with many gaps in their education.

A special case encountered during the visit at the semi-open regime section was a young man with apparent mental issues. Seeing the representatives of APADOR-CH, he became agitated and started to list all his complaints about the penitentiary, including the problem with the doors that remained locked during the day. With the detainee’s agreement, the representatives of the Association checked his medical record. The prison management also said that the young man had a difficult family situation and that they tried to contact his family and get them come to visit, but nothing happened. The medical record contained no diagnostic to suggest a psychiatric condition, but a mention of a cut wound had been added that very day. The detainee had cut his hand on top of an older scar, in protest. The older incident was not mentioned either, although the detainee said it had taken place during detention. APADOR-CH asks the prison management to give special care to such mentally challenged detainees, to identify their problems and provide appropriate medical care, because these are people with special need, whose state of health may be deteriorated by the hostile environment.

At the time of the visit, the minors and young detainees who served their terms under the open regime were, most of them, out to work or to various educational activities. The representatives of the Association visited one of the rooms, were there were only two young men. One of them suffered from the same skin condition and said that he had been given antibiotic, although he did not know for what. The detainees said that doors remained unlocked throughout the day. The room was clean and well maintained.

One of the detainees, Iancu Vasile, asked to have a private conversation with the representatives of APADOR-CH about his situation at the penitentiary. He complained about detention conditions, saying that detainees were instigated by the agents to become violent and then were reported. He said that his electric water heater was seized after several discipline reports, and now he was no longer allowed to go shopping at the in-house shop. Also, he said that when he was brought before the discipline commission for one of the incidents, his opinion and version of the facts was not heard. Moreover, he said that he received no answer from the liaison judge after he contested the decision of the discipline commission. Iancu Vasile also said that he had worked at the kitchen for a long time and knew that food was prepared in inappropriate conditions and that ingredients were of poor quality.

Correspondence, visits, other aspects

Letters were posted personally by detainees, and access to the mailbox was not restricted in any way. Phones were available in every section, and so were info-kiosks – which detainees said they knew how to use.

The liaison judge was not present at the penitentiary at the time of the visit, but the prison management said that, in some cases, he had reversed the decisions of the discipline commission.

Visits took place in the new building and were generally open visits. The special visitation room had 11 tables. For detainees held in the closed and maximum security regime (no minors among them) there were separated cabins. Visitors were allowed to bring in parcels, containing at most 10 kilos of food, 6 kilos of fruit and 20 liters of water/juice. Medicine could be brought only with the prior consent of the doctor.

The in-house shop, also visited by the representatives of APADOR-CH, was well provided, except for fruit and vegetables. The prison management said that fresh products were only brought in upon request. The prices were similar with the ones in local shops outside the prison.

The matrimonial visitation room was in the new building and was appropriately furnished. Condoms were distributed there, too.

Conclusions and recommendations

The Association asks that the health problems of the minors and young men detained PMT Tichileşti should be solved with priority, especially the skin ulcerations, that require constant treatment until they cure completely.
Specialized medical staff should be hired on the available positions, so that a doctor can be present every day at the facility.
A solution should be found with celerity to leave the doors of the semi-open regime section unlocked during the whole day, thus observing the legal provisions regulating detention regimes.

Other conclusions and recommendations have been included in the report.

Maria-Nicoleta Andreescu Doina-Adelina Boboşatu

Raport asupra vizitei la Centrul de Reeducare pentru minori Tg. Ocna

05/02/2004/in Penitenciare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În ziua de 5 februarie 2004, doi reprezentanţi ai APADOR-CH au vizitat Centrul de reeducare pentru minori Tg. Ocna.

1. Aspecte generale

Centrul de reeducare Tg. Ocna a fost reînfiinţat la 1 august 2001 şi funcţionează în aceeaşi incintă cu Şcoala de subofiţeri Tg. Ocna. Elevii şcolii şi minorii din Centru sunt cazaţi la cele două nivele ale clădirii dormitoarelor, învaţă în aceeaşi clădire şi impart sala de masă. Centrul deserveşte toate judeţele Moldovei, precum şi judeţele Bihor, Maramureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita, Buzău. La data vizitei, în Centru se aflau 71 minori (toţi băieţi) faţă de care instanţele de judecată au dispus, în conformitate cu dispoziţiile art 104 din Codul penal, măsura educativă a internării într-un centru de reeeducare. Dintre aceştia, 11 aveau vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, 59 între 16 şi 18 ani, iar unul avea peste 18 ani. În anul 2003 au fost rulaţi un număr de 89 de minori, dintre care 44 au fost puşi în libertate.

În toate cazurile în care de la internarea în Centru s-a împlinit un an, Consiliul profesoral analizează situaţia minorilor iar în cazul în care constată că aceştia au făcut dovada corectării comportamentului, că au fost sârguincioşi la învăţătură şi în însuşirea pregătirii profesionale propun instanţelor de judecată (acelora care au dispus măsura internării) liberarea minorilor înainte de a deveni majori. Situaţia fiecărui minor este de asemenea analizată la sfârşitul fiecărui an şcolar şi cu 2 luni înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. În anul 2003, 21 de minori au fost puşi în libertate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Instanţele de judecată au acceptat în proporţie de 100% propunerile de punere în libertate promovate de Consiliul profesoral. În cazul minorilor care împlinesc vârsta de 18 ani şi care nu au probleme disciplinare sau şcolare, Centrul îi pune în libertate fără a mai fi nevoie de încuviinţarea instanţei de judecată. La discuţiile din cadrul Consiliului profesoral minorii nu sunt invitaţi să participe. Situaţia lor le este prezentată în discuţii directe, anterior luării unei decizii de către Consiliul profesoral. Cei care urmează să fie puşi în libertate sunt mutaţi într-un dormitor separat şi incluşi într-un program special de pregătire pentru liberare – “Prolib” -, cu aproximativ o lună înainte de aceasta.

Condiţiile în care trăiesc şi învaţă minorii sunt bune. Cele 7 dormitoare ale minorilor se află la etajul I al clădirii în care sunt cazaţii şi elevii şcolii. Pentru viitor se doreşte amenajarea dormitoarelor elevilor într-un corp separat, astfel încât întreaga clădire să fie destinată cazării minorilor din Centrul de reeducare. Camerele sunt spaţioase, bine încălzite şi cazează aproximativ 10-11 elevi fiecare (deşi numărul de paturi suprapuse instalate în fiecare cameră este de 14-18 paturi). Două camere dispun de spălătoare proprii. Minorii au acces la un spălător cu 21 de chiuvete, o sală baie cu 11 duşuri, două toalete cu mai multe cabine, o sală de lectură, o cameră pentru activităţi educaţionale (unde sunt instalate şi două computere), un club, o cămară de alimente (unde pot depozita alimentele primite prin pachet sau cumpărate din incinta Centrului) şi un oficiu cu mese şi scaune unde pot servi în condiţii civilizate alimentele proprii. Toate dotările acestor anexe sunt în perfectă stare de funcţionare şi curăţenie. Minorii pot circula nestingheriţi între camere şi anexele lor, situate toate pe acelaşi nivel, şi sunt însoţiţi de cadre numai când părăsesc etajul.

Minorii au acces la o cutie poştală, instalată la intrarea sălii de masă şi la un telefon, instalat la sectorul vizite, neexistând limitări în privinţa folosirii telefonului. Potrivit noilor reglementări, cartelele telefonice nu pot fi împrumutate între minori. La solicitarea minorilor cadrele îi însoţesc la telefon sau la cutia poştală, precum şi pentru a realiza cumpărături în incinta Centrului. Orele de clasă se desfăşoară într-o clădire separată, unde minorii şi elevii şcolii militare învaţă pe acelaşi etaj. De altfel, există un parteneriat cu şcoala militară, în cadrul căruia fiecare elev al şcolii are grijă de câte un minor. În interiorul Centrului, minorii poartă o ţinută obligatorie, inclusiv în timpul vizitelor cu familia. La vizitele în exteriorul centrului, minorii sunt îmbrăcaţi într-un costum de velur. De asemenea, pe perioada iernii, la vizitele în exterior poartă geci standard, obţinute de Centru prin intermediul unei asociaţii neguvernamentale.

În privinţa pedepselor aplicate pentru abateri de la regulamentul Centrului, în anul 2003, 11,5% din efectivele de minori au fost pedepsiţi cu mustrare sau izolare. Conducerea Centrului i-a informat pe reprezentanţii APADOR-CH că, de obicei, pedepsele cu izolarea se aplică în cazul violenţelor fizice asupra altor colegi. De exemplu, statistica abaterilor disciplinare din semestrul II al anului 2003 arată că s-au aplicat trei pedepse cu mustrare (doi minori au fost mustraţi pentru confecţionarea de obiecte interzise şi unul pentru instigare la lovire) şi patru pedepse cu izolare (în trei cazuri pentru lovirea altor minori şi într-un caz pentru instigare la lovire).

În acelaşi timp, în anul 2003, minorii au fost evidenţiaţi în 125 de cazuri, în 7 cazuri au fost învoiţi cu familia şi în 19 cazuri au fost în oraş cu familia, ca formă de recompensare. În luna ianuarie 2004, au fost aplicate două pedepse cu izolarea.

În luna ianuarie 2003 a existat un caz în care un minor s-a plâns că a fost lovit cu bastonul de către trei subofiţeri. Aceştia au fost sancţionaţi cu câte 5, 4 şi respectiv 3 zile de arest, executat la locul de muncă, abaterea a fost consemnată în fişa lor şi au fost schimbaţi din serviciul de supraveghere. Personalul care încadrează Centrul numără 97 de cadre. În cadrul compartimentelor de învăţământ, calificare şi asistenţă socială/psihologie sunt încadraţi: 3 profesori, 1 învăţător, 3 maiştri instructori, 1 bibliotecar, 1 ofiţer psiholog, 1 asistent social, 6 educatori, 3 ofiţeri specialişti, 4 maiştri militari, 10 subofiţeri tehnici. Din discuţiile cu cadrele penitenciarului a reieşit nevoia ca numărul educatorilor să fie dublu, de 12 persoane.

2. Discuţia cu directorul adjunct pentru învăţământ

În Centru funcţionează “Şcoala cu clasele I-VIII nr.7 Tg. Ocna” şi “Şcoala profesională nr.2 Tg. Ocna”.

În cadrul şcolii cu clasele I-VIII există un curs de alfabetizare (clasele I-IV) în care sunt cuprinşi 17 minori, o clasă a V-a (12 minori), o clasă a VI-a (12 minori), o clasă a VII-a (13 minori), o clasă a VIII-a (7 minori). Cursurile claselor a VI-a, a VII-a şi a VIII-a sunt cu frecvenţă redusă. Pe lângă pregătirea şcolară, minorii din clasele cu frecvenţă redusă, participă şi la cursurile de profesionalizare cu durata de un an astfel: cei din clasele a VI-a şi a VII-a la cursurile de lăcătuş mecanic (25 de minori) şi cei din clasa a VIII-a la cursurile de tâmplar universal (7 minori). La Şcoala de arte şi meserii (profil lăcătuş mecanic), 7 minori sunt înscrişi la cursurile clasei a IX-a. În plus, în cadrul disciplinei de învăţământ “activităţi de profesionalizare”, minorii din clasele a V-a şi a VI-a sunt iniţiaţi în meseria de frizer, iar elevii claselor a VII-a şi a VIII-a în meseria de ospătar.

Pentru viitor, în colaborare cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, Centrul doreşte să organizeze cursuri de calificare de scurtă durată (4 luni) pentru sectorul servicii: legumicultori, pomicultori, îngrijitori spaţii verzi, instalatori instalaţii sanitare.

Cursurile şcolare sunt asigurate de către cei 3 profesori şi un învăţător încadraţi, la care se adaugă 2 profesori de istorie/geografie şi un profesor care predă educaţie civică/psihologie, cu plata cu ora. “Activităţile de profesionalizare” sunt organizate de către personalul Centrului (frizerul unităţii şi subofiţerul care se ocupă de bucătărie).

Şcoala şi orele de atelier se desfăşoară lunea, marţea şi miercurea, până la ora 14. De joi până dumnică au loc activităţi recreative şi educaţionale. Joia şi vinerea după-amiază minorii au timp la dispoziţia lor. Cei care participă la cercurile Clubului elevilor din Tg. Ocna au posibilitatea de a o face vinerea după-amiază. Deficitul de material didactic al şcolii şi dotarea atelierelor vor fi acoperite dintr-o finanţare Phare în valoare de 100.000 euro, pe parcursul anului 2004. Conducerea şcolii a apreciat această sumă ca fiind suficientă pentru nevoile de material didactic şi dotarea atelierelor.

3. Discuţia cu personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie

Din discuţia cu psihologul şi aistentul social a reieşit că la internarea minorilor în centru are loc o evaluare a lor psihologică şi socio-familială (pe bază de teste şi interviu cu minorul). În funcţie de nevoile identificate, minorul este inclus în programe socio-educative şi terapeutice. În cadrul programelor socio-educative, în semestrul II al anului 2003, 8 minori au fost în tabăra Vânătorul din jud. Dâmboviţa (cu sprijinul Fundaţiei Terre des hommes), 34 de minori au participat la diferite excursii (de exemplu, la Muzeul de istorie din Oneşti, la Borzeşti, la Mausoleul de la Mărăşeşti etc.), iar 15 minori au participat la un meci de fotbal cu Centrul de reeducare de la Găeşti.

De asemenea, în colaborare cu Asociaţia Familia, în cadrul programului “O casă pentru fiecare”, un minor care s-a liberat din Centru (fost “copil al străzii”) a beneficiat de o locuinţă. În noiembrie 2003, în Centru a fost organizată o masă rotundă la care au participat atât minori internaţi, cât şi elevi ai Şcolii nr.2 din localitate. De asemenea, minorii au participat la Balul Mărţişorului, împreună cu elevii din localitate. Opt minori ai Centrului au participat în luna decembrie 2003 la o expoziţie de pictură organizată la un liceu economic din Bucureşti. Cu această ocazie minorii au vizitat şi oraşul. În luna decembrie 2002, alţi doi minori au participat cu icoane pe sticlă la o expoziţie de pictură organizată de Ministerul Justiţiei.

La data vizitei în Centru a reprezentanţilor APADOR-CH, erau în desfăşurare mai multe programe socio-educative. De exemplu, în cadrul programului “Educaţia prin influenţă” fiecare elev al şcolii militare are în grijă un minor. În programul “Educaţie integrată”, minorii participă la programele educaţionale ale Clubului elevilor din Tg. Ocna, Şcolii generale nr.2 Tg. Ocna şi ale Şcolii profesionale din Tg. Ocna. La Clubul elevilor, o dată pe săptămână, 30 de minori din Centru participă alături de copiii din localitate la cercurile de karting, muzică, pictură şi electronică. Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere Bacău desfăşoară în Centru programul “7 paşi”.

În cadrul programului “Pregătire pentru liberare”, cei care urmează să se libereze din Centru sunt mutaţi într-o cameră specială cu o lună înainte de acest eveniment. Tot cu o lună înainte de liberare se trimit scrisori, după caz, către Serviciile de Reintegrare Socială şi Supraveghere, Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, autoritatea tutelară, Direcţiile Judeţene pentru Protecţia Copilului, bisericile din localităţile de domiciliu ale persoanelor ce urmează să se libereze. Instituţiile vizate sunt informate despre liberarea persoanei şi le este solicitat ajutorul pentru sprijinirea sa în vederea reintegrării sociale. pe baza protocolului închieiat cu Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere Bacău, un consilier de la această instituţie vine la Centru şi îi informează pe cei ce urmează să se libereze că pot solicita asistenţă post penală Serviciului. Personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie se implică şi în restabilirea relaţiilor cu familia ale minorilor necăutaţi. Ei încercă să localizeze şi să contacteze familia, iar în unele cazuri acest lucru a dus la o reluare a legăturilor de familie.[/su_note]

4. Vizita în Centru

La momentul vizitei, la clubul din clădirea unde sunt cazaţi minorii se aflau elevii clasei I-IV (15 minori), care desfăşurau activităţi educative sub supravegherea unuia dintre educatori. Minorii au spus că participă la asemenea activităţi în fiecare dimineaţă a zilelor de joi şi de vineri. După-amiezele zilelor de joi şi vineri, minorii au timp la dispoziţia lor, iar cei care participă la cercurile de la Clubul copiilor din localitate o fac vinerea după-amiază. Minorii au spus că pot circula liber între dormitoare, club şi celelalte facilităţi de pe etajul unde sunt cazaţi, lucru apreciat ca fiind foarte bun de către cei care au fost anterior internaţi în Centrul de reeducare de la Găeşti, unde nu aveau această posibilitate.

La telefon se pot duce ori de câte ori solicită, însoţiţi de către un cadru. La televizoarele din cameră (racordate la reţeaua de cablu) se pot uita fără restricţii, până la stingere, care are loc la orele 22. Vinerea şi sâmbăta se pot uita la televizor până la orele 23.

Baie fac de două ori pe săptămână. În privinţa ţinutei de interior, minorii şi-au expirmat dorinţa de a fi lăsaţi să poarte hainele de acasă şi numai în măsura în care nu au asemenea haine să poarte ţinuta.

Reprezentanţii APADOR-CH au intrat în trei dintre cele 7 dormitoare, minorii cazaţi în acestea nefiind prezenţi la momentul vizitei.

În dormitorul nr.1 existau 14 paturi suprapuse în care, conform listei afişate în cameră, erau cazaţi 11 minori. Paturile metalice suprapuse aveau saltele deosebit de uzate, din câlţi. În afară de acestea, în cameră existau fişete de metal, câte unul pentru două persoane, în care minorii îşi pot depozita bunurile personale. Camera avea şi trei chiuvete în stare foarte bună, precum şi un televizor.

Dormitoarele nr.2 (12 minori în 18 paturi) şi nr.3 (11 minori în 18 paturi, aproximativ 50 m2) erau asemănătoare, cu excepţia faptului că dormitorul nr.2 nu avea chiuvete. Toate camerele vizitate erau aerisite, curate şi încălzite corespunzător. Sala de baie era de asemenea curată şi prevăzută cu 10 duşuri separate prin pereţi despărţitori. În anticamera sălii de baie, exista o cameră prevăzută cu dulapuri, unde minorii îşi depozitează încălţămintea. Cele două grupuri sanitare aveau câte 4 cabine WC, 3 pisoare şi 1 chiuvetă, toate instalaţiile sanitare fiind funcţionale şi în stare bună. Pe etaj mai există şi un spălător cu 21 de chiuvete, toate în stare perfectă şi foarte curate.

Cămara unde minorii îşi depozitează alimentele primite de acasă sau cumpărate din banii proprii în interiorul Centrului era încuiată şi pentru a avea acces la alimente era nevoie de ajutorul cadrelor. Oficiul unde minorii pot consuma aceste alimente în condiţii civilizate, era prevăzut cu scaune şi mese şi cu o chiuvetă. Sala de lectură unde există câteva pupitre individuale a fost transformată în cameră de izolare. În acest sens a fost adăugat un pat suprapus metalic. Camera nu are televizor. Camera pentru minorii care urmează să se libereze are mobilier de lemn – patru paturi, nesuprapuse, o masă cu scaune, o mini-bibliotecă şi un şifonier. Există 3 chiuvete în cameră, precum şi o cabină de WC şi un duş, la care au acces numai minorii incluşi în acest program. Într-o clădire separată se află camera de carantină şi infirmeria.

La carantină, într-o cameră destul de mică, se aflau 8 minori, cazaţi în 10 paturi. Există un televizor şi o masă cu 6 scaune. Toţi minorii aflaţi la carantină au fost tunşi “zero” la momentul internării, deşi nici unul dintre ei nu avusese păduchi sau alţi paraziţi. Acest fapt a fost confirmat în discuţia ulterioară cu medicul Centrului, care a apreciat că este o măsură care nu se impune din punct de vedere al igienei. Fără acordul lor, informaţii despre fraţii G.R. (16 ani) şi M.R. (15 ani) au fost publicate în ziarul “Ancheta” din Brăila, la data de 3 noiembrie 2003, când aceştia se aflau în arestul Poliţiei din localitate, practică contravenind regulilor internaţionale în materie.

La infirmerie erau doi minori, fără ca aceştia să prezinte probleme de sănătate. Unul dintre ei K.A.G., solicitase pe 29 ianuarie 2004 să fie separat de colectiv, deoarece se afla în conflict cu nişte colegi şi nu dorea să aibă probleme, urmând a fi liberat în curând. Celălalt minor era separat de colectiv deoarece era inclus într-un program de terapie intensivă pentu diminuarea tulburărilor de comportament. Separarea avea loc numai pentru timpul liber al minorului, el participând în continuare la cursurile şcolare şi la programele educative (de altfel, reprezentanţii APADOR-CH l-au întâlnit anterior la club, participând la programele educative).

Cabinetul medical şi cabinetul stomatologic acordă asistenţă atât minorilor, cât şi elevilor şcolii militare, cadrelor din unitate şi deţinuţilor adulţi care lucrează la GAZ şi sunt cazaţi separat. Cabinetul medical are încadraţi 1 medic generalist şi 5 asistenţi medicali generalişti, dintre care unul este detaşat la Spitalul Penitenciar Tg. Ocna. În anul 2003, cabinetul medical a acordat în total 6000 de consultaţii, din care 2500 pentru minori (aproximativ 8 consultaţii pe zi). Cabinetul medical colaborează cu Spitalul penitenciar pentru analize, dar ţinând cont de specificul spitalului (TBC activ), recoltarea se realizează la Centru.

Medicul Centrului a afirmat că minorii nu au probleme deosebite de sănătate, ci în general doar simple viroze. De aceea, a apreciat că un singur medic este suficient pentru o asistenţă medicală corespunzătoare. Totuşi, cabinetul medical mai are nevoie de doi asistenţi, dintre care unul de farmacie şi încă un generalist. În acest sens s-a înaintat deja o solicitare către Direcţia Generală a Penitenciarelor. Cabinetul stomatologic are încadraţi un medic, un asistent şi un tehnician dentar, dispunând şi de un laborator de tehnică dentară propriu. Cabinetul stomatologic acordă aproximativ 10 consultaţii pe zi din care 5 pentru minori.

Sala de masă este comună pentru minori şi pentru elevii şcolii militare. La data vizitei în Centru, elevii şcolii militare erau în practică, astfel încât la masă erau prezenţi numai minorii. Masa de prânz se serveşte la orele 14.

Meniul de prânz din ziua vizitei reprezentanţilor APADOR-CH a constat din borş de fasole, cartofi cu carne (din cele constatate, în farfurii existau bucăţi minuscule de carne şi slănină), pâine şi biscuiţi. La micul dejun, meniul a constat în ceai, brânză, margarină, omletă, marmeladă şi salam. Pentru masa de seară, se pegăteau paste cu carne şi biscuiţi. Pentru masa de prânz şi cea de seară, se scoseseră de la magazie 7 kg. de carne (câte 100 g pentru fiecare minor), care fuseseră împărţite în cantităţi egale pentru fiecare masă.

Reprezentanţii APADOR-CH au putut constata direct, prin cântărire, că pentru masa de seară cantitatea de carne era de 3,5 kg.

După masa de prânz, reprezentanţii APADOR-CH s-au întors la dormitoare pentru a discuta cu minorii care au fost pedepsiţi cu izolarea în luna ianuarie 2004. H.D., fost pedepsit cu 5 zile de izolare pe motiv că a bătut un coleg. Minorul a susţinut că nu a agresat pe nimeni, dar cu toate acestea subofiţerul Zamfir i-a întocmit raport de pedepsire. A fost prezent în faţa Comisiei, dar nu a făcut contestaţie împotriva pedepsei. În timpul cât a fost la izolator nu a participat la cursurile şcolare. Minorul D.V.I s-a certat cu un coleg pe data de 16 ianuarie 2004 şi a primit drept pedeapsă 10 zile de izolare (directorul centrului a argumentat că minorul ar fi avut abateri repetate şi din această cauză i s-a aplicat pedeapsa cu izolarea). Până la stabilirea pedepsei, minorul a stat la izolare alte 4 zile, astfel încât în total a petrecut 14 zile la izolator.

Reprezentanţii APADOR-CH au stat de vorbă şi cu minorii de la camera 4, elevi ai clasei a VI-a (11 persoane în 16 paturi). Aceştia au spus că primesc hârtie igienică, periuţe şi pastă de dinţi, precum şi lame de unică folosinţă, o dată pe lună. De asemenea, ei pot face cumpărături din incinta Centrului, cu banii pe care îi câştigă în urma activităţilor de la atelier. Aici ei sunt plătiţi în funcţie de timpul efectiv de lucru. Astfel, minorul H.A a câştigat 347.000 lei într-o lună ca tâmplar, realizând uşi şi paturi de spital. Cel mai mic câştig lunar realizat de unul dintre minorii din această cameră a fost de 138.000 lei. Şi minorii din această cameră şi-au exprimat dorinţa de a purta propriile haine şi nu ţinuta Centrului.

La camera de izolare, reprezentanţii APADOR-CH l-au găsit pe D.C.A., în vîrstă de 15 ani, homosexual. Acesta nu executa o pedeapsă cu izolarea ci, datorită atitudinii colegilor de cameră, solicitase să fie izolat de colectiv. Reprezentanţii APADOR-CH au remarcat că şi în timpul servirii mesei, D.C.A. a stat separat, singur la o masă. Minorul s-a plâns că nu are televizor în cameră, el neputând viziona programe TV decât la club, unde se aflau alţi minori.

5. Concluzii

APADOR-CH apreciază atmosfera destinsă din Centrul de reeducare. Aceasta se datorează atitudinii personalului propriu şi deschiderii pe care o are către problemele minorilor. Este de remarcat faptul că directorul Centrului îi cunoştea pe minori şi problemele lor. Acest lucru este facilitat şi de numărul redus de minori internaţi în Centru.

De asemenea, APADOR-CH consideră benefică pentru menţinerea unei atmosfere bune practica din Centru, conform căreia cadrele sunt îmbrăcate în haine civile. Faptul că atmosfera din Centru nu este ostilă este demonstrată şi de faptul că mobilierul, instalaţiile sanitare, pupitrele şcolare şi materialele didactice sunt păstrate de către minori în stare bună, nefiind consemnate cazuri de distrugere.

De apreciat este şi includerea minorilor din Centru în programe comune cu elevii din localitate, participarea lor la cercurile de la Clubul elevilor din Tg. Ocna, trimiterea lor în tabere şcolare, precum şi faptul că stabilesc relaţii directe cu elevii şcolii militare. Acest gen de activităţi educaţionale integrate sunt esenţiale în vederea unei bune reintegrări sociale, ulterior eliberării din Centru.

APADOR-CH consideră totodată că:

– deşi nu reiese un abuz în aplicarea pedepselor, iar sistemul de recompense este utilizat eficace pentru stimularea minorilor, o atenţie deosebită trebuie avută atunci când se aplică pedeapsa cu izolarea. Aceasta nu poate avea decât un caracter cu totul şi cu totul extraordinar, pentru abateri deosebit de grave şi nu pentru orice conflicte (chiar şi repetate) între minori. De asemenea, în cazul în care se aplică totuşi pedeapsa cu izolarea, este imperios necesar ca perioada pe care minorul o petrece la izolare înainte de a se hotărî durata pedepsei să fie dedusă din totalul zilelor de izolare;

– trebuie avută în vedere posibiliatea ca minorii care urmează să fie discutaţi în Consiliul profesoral în vederea liberării să fie prezenţi pentru a-şi susţine cauza în faţa acestuia. Directorul Centrului şi-a exprimat deschiderea faţă de această propunere;

– minorii ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi purta propriile haine, fără a fi obligaţi să poarte o ţinută anume. Aceasta ar trebui pusă la dispoziţia lor numai în măsura în care nu au haine proprii;

– practica confrom căreia minorii sunt raşi în cap în momentul în care sunt internaţi în Centru, deşi acest lucru nu este impus de raţiuni de igienă, este împotriva standardelor internaţionale în materie şi a jusrisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care o califică drept tratament degradant;

– asociaţia solicită DGP să analizeze posibilitatea renunţării la interdicţia ca minorii să-şi împrumute între ei cartelele telefonice (experienţa de până acum arată că lipsa unei asemenea interdicţii nu a creat probleme de natură disciplinară şi de ordine interioară);

– asociaţia solicită DGP să dea Centrului susţinerea necesară pentru: reparearea acoperişului şcolii, achiziţionării unui cazan nou la centrala termică şi la reparaţia capitală a unui corp de clădire, în prezent în conservare, în care să fie mutaţi elevii şcolii militare; încadrarea a doi noi asistenţi medicali, unul cu specializarea farmacie şi un generalist.

Diana Călinescu
Valerian Stan

Raspuns ANP Botosani-Tg Ocna 2004

Tag Archive for: conditii detentie minori

Posts