Câte drepturi avem, atâtea instituții ni le parazitează. Hai să le evaluăm împreună!
Dragi colegi oengiști,
Vă invităm să vă alăturați demersului nostru, de evaluare a instituțiilor publice care ar trebui să ne promoveze și să ne apere drepturile, așa cum sunt ele prevăzute în convențiile internaționale ratificate de România. După cum știți, APADOR-CH a derulat în ultimii ani mai multe proiecte care au avut legătură cu unele dintre aceste instituții (de exemplu Avocatul poporului), dar au rămas nebăgate în seamă restul instituțiilor, care se mulțumesc să funcționeze într-un comod cvasi anonimat. Anul ăsta vrem să le tulburăm siesta.
Am demarat proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții”, în care ne propunem să cartografiem domeniul și să dezvoltăm un sistem de evaluare a instituțiilor de apărare a drepturilor omului existente în România. Pentru asta avem nevoie și de sprijinul vostru, în funcție de aria de expertiză pe care o aveți, să contribuiți cu informații la sistemul de evaluare și la propunerile pe care le vom înainta la final autorităților.
Selectarea organizațiilor care doresc să ni se alăture se face în funcție de domeniul de activitate și expertiză, demersurile anterioare, capacitatea de a se implica în acţiuni de monitorizare.
Vă invităm la o discuție pe această temă, miercuri, 24 mai 2017, de la ora 10.00 (locul va fi anunțat ulterior). Vă rugăm să vă înscrieți printr-un email la adresa office@apador.org până la data de 20 mai.
Informații necesare
România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Toate aceste instituții trebuie să respecte o serie de criterii și principii denumite „Principiile de la Paris” – adică să fie independente, să aibă o componență transparentă și să-și îndeplinească atribuțiile (să elaboreze rapoarte privind respectarea drepturilor omului în România, să reacționeze de câte ori drepturile ne sunt încălcate, să propună modificări legislative și să monitorizeze respectarea legilor etc).
În Micul Paris principiile astea se aplică și nu prea, așa încât unele dintre instituțiile înființate să le respecte au fost declasificate de ONU din cauza asta. De exemplu Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), instituție pe care a trebuit s-o dăm în judecată ca să aflăm cu ce se ocupă, pe ce bani și cine o conduce.
Mai avem Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD).
Cum nu există o evidență clară a tuturor acestor instituții și nici o analiză a activității lor, este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului. Aici intervine proiectul nostru.
Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile in parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank