Instituții publice care apără drepturile omului în secret
În România avem tot felul de instituții de stat care au drept scop apărarea drepturilor omului. Totuși, conform unui studiu realizat pentru APADOR-CH, 80% dintre români consideră că nu le sunt respectate drepturile. Vina este împărțită, între o comoditate combinată cu lipsă de informare din partea cetățenilor, și o neputință, reavoință și lipsă de transparență, din partea instituțiilor menite să le apere drepturile cetățenilor.
Ce zic principiile de la Paris
Toate aceste instituții trebuie să respecte o serie de criterii și principii denumite „Principiile de la Paris”. În textul de mai jos aflați mai multe despre aceste principii și despre principalele instituții de drepturile omului din România.
Cum se aplică ele în Micul Paris
De asemenea, la nivelul ONU există și un sistem de evaluare a acestor instituții, un fel de „examen” pe care ele îl pot da. Dintre toate instituțiile de drepturile omului din România doar una a susținut acest „examen” și l-a picat cu brio (sursa). Această instituție se numește Institutul Român pentru Drepturile Omului – IRDO – și a fost înființată în 1991, dar puțini au auzit despre ea.
[box]Exemplul norvegian
Norvegienii au constatat de curând că Institutul lor de drepturile omului (omologul lui IRDO de la noi) nu se conformează complet cu principiile de la Paris, așa că au decis să-l desființeze și să înființeze altul nou. Reprezentantul noului IRDO norvegian a fost recent la București și a vorbit despre asta aici.
[/box]Pentru că nici noi, care practic suntem de-o vârstă cu IRDO, nu am auzit de vreo acțiune de-a lor în acești 25 de ani de existență, am trimis, cu bună credință, o solicitare de informații conform Legii 544/2001, în care am cerut IRDO să ne spună cum a apărat drepturile cetățenilor români în ultimii ani măcar, și câți bani cheltuie anual pentru asta.
Vedeți solicitarea APADOR-CH către IRDO:
Am primit un document care ni s-a părut o glumă proastă, dat fiind că toate așa zisele răspunsuri formulate la întrebările noastre fac trimiteri la legi și acte care nu numai că nu figurează pe site-ul instituției, așa cum ar fi legal și obligatoriu, ci uneori sunt și imposibil de găsit fizic sau virtual în arhivele altor instituții.
Î: Câte documentări a realizat IRDO?
R: Câte i s-au cerut!
Nu e banc. Întrebarea este doar una din cele zece pe care le-am adresat IRDO, iar răspunsul este ilustrativ pentru modul în care IRDO înțelege să dea curs solicitărilor de informații publice.
Iată răspunsul IRDO la întrebările APADOR-CH:
Printr-o documentare proprie, am reușit, totuși, să aflăm că:
- Instituția există încă din 1991;
- A fost înființată prin Legea 9/1991;
- Scopul ei este informarea autorităților publice, ONG-urilor și cetățenilor cu privire la drepturile omului;
- IRDO este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.
Ce nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției:
- Care este bugetul anual al acestei instituții;
- Cine conduce această instituție – cine sunt membrii din consiliul general;
- Care este durata unui mandat al conducerii;
- Ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.
Din păcate site-ul IRDO nu prezintă aceste informații. Site-ul nu prezintă nici măcar cele mai recente rapoarte de activitate- cel mai recent fiind cel din anul 2007.
Pe site-ul Camerei Deputaților putem totuși găsi rapoarte mai recente, de exemplu am reușit să găsim raportul de activitate pe anul 2014. Din acesta, încă de pe prima pagină aflăm că IRDO este singura instituție recunoscută ca atare de către Comitetul Internațional de Coordonare a Instituțiilor Naționale pentru Promovarea si Protejarea Drepturilor Omului. Informație care este parțial adevărată deoarece acest Comitet ONU într-adevăr a evaluat IRDO, dar a stabilit că IRDO alături de alte 9 organizații, din care doar 2 mai sunt din Europa, sunt singurele dintr-un total de 106 instituții care nu respectă principiile de funcționare, acele principii de la Paris despre care am scris mai sus.
Ne aflăm, așadar, în etapa în care am dat în judecată IRDO pentru a primi niște informații publice despre o instituție susținută de la buget, dar cu o conducere secretă și o activitate așijderea.
Vă vom ține la curent cu evoluția procesului și cu informațiile obținute în urma lui, ca să știm și noi pe cine plătim de 25 de ani de la buget ca să ne învețe care ne sunt drepturile.
***
Acest demers face parte din proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
