Tag Archive for: penitenciar femei

În general cam tot ce vedeți la Ikea și vi se pare scump în România se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii și electrocasnice

„Există două cuțite la dispoziția deținutelor, unul pe etajul ăsta și celălalt la parter. Deținutele au voie să le folosească la bucătărie, pe timpul zilei, dar seara le luăm și le punem la loc sigur. Trebuie să ne asigurăm că cuțitele sunt în siguranță” – explică gardianul de pe secția de maximă siguranță a Penitenciarului de femei din Bredtveit, arătându-ne, cu cel mai natural aer din lume, un cuțit lung de 20 de cm. Lângă el, o deținută cu statură nordică, sănătoasă, spală vasele după masa de prânz. Suntem, deci, într-una din bucătăriile unicului penitenciar de femei din Norvegia, dotate ca orice casă locală: cu frigider, mașină de spălat vase, cuptor electric, aparatură completă de bucătărie și plită ceramică – norveginii nu au gaze, ni se spune.

Aici gătesc și mănâncă împreună deținute care au diverse pedepse, pentru crimă, trafic de droguri sau molestare de copii. Au celule individuale, fiecare de dimensiunea unei camere de cămin studențesc, cu pat, birou, dulap, o chiuvetă, un WC și ferestre mari care dau spre un peisaj frumos de toamnă norvegiană, într-o mică localitate satelit a capitalei. Gardianul care are în sarcină și securitatea cuțitului nu poartă vreo armă, ca de altfel toți gardienii norvegieni, și spune zâmbind că „arma lui e gura”. Așa îi învață la Academie, să gestioneze deținuții, dar recunoaște că asta nu dă rezultate în toate cazurile.

Clădirea penitenciarului Bredtveit are peste o sută de ani, dar înăuntru nimic nu-i trădează vechimea. Poate doar micile obiecte de decor vintage păstrate în biroul directorului. După război a fost închisoare pentru colaboratorii naziștilor. (Oslo mai are o închisoare ceva mai veche, pentru bărbați, despre care autoritățile spun că va fi închisă în viitorul apropiat pentru că nu mai corespunde standardelor. Un fel de Jilava noastră, dar pe stil nordic.) Bredtveit e considerată o închisoare normală, cu condiții medii, dar Avocatul poporului norvegian consideră că e loc de mai bine chiar și aici. Celulele au mobilier ce pare nou, pereții sunt curați, sistemele de pază moderne. În general cam tot ce vedeți la Ikea, și vi se pare scump în România, se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii.

     

Bredtveit are patru secții de maximă securitate și una de regim deschis, în care găzduiește 64 de deținute (45 la maximă siguranță și 19 la deschis). Sunt 45 de gardieni care le păzesc, bărbați și femei, și câteva camere video de supraveghere, amplasate discret pe perimetrul extern al închisorii. Nu sunt camere video nici pe holurile clădirii, nici în camere. O femeie gardian ne spune că au existat tentative de evadare. Nereușite.

Sunt în general needucate, au o boală psihică sau au făcut abuz de pastile, schițează Nils Leyell Finstad, directorul închisorii, portretul robot al deținutelor sale.

Multe au copii, dar nu țin legătura cu ei, deși ar avea toate facilitățile aici – un apartament special în care pot să stea cu copiii lor 24 de ore, lunar când au dreptul la vizite cu copiii, sau o oră pe săptămână. În general când e vorba de copii mai forțăm regulamentul și încercăm să le oferim cât mai mult timp cu ei ca să întreținem această legătură. Însă familiile lor au preferat să rupă legătura cu ele și apartamentul ăla stă mai mult nefolosit”, spune directorul, dezamăgit.

Într-adevăr, apartamentul cu două dormitoare, o baie, o cameră de joacă și un living cu bucătărie este aproape nou și era folosit, când am vizitat noi penitenciarul, de niște studenți în practică ai Academiei KRUS, care pregătește viitori gardieni.

 

„Vreau să-mi dea interdicție pe viață pentru țara asta, pentru toate țările, numai să merg acasă la copilul meu!”

Doris Bakker, adjuncta închisorii, remarcă faptul că spre deosebire de deținuții bărbați, femeile suferă mai mult în detenție, prin înstrăinarea de familie. Când ei sunt cei rămași afară, tații vin mai greu la gardul închisorii decât mamele. O categorie și mai lovită sunt deținutele străine, adesea private de toate drepturile, deoarece dacă nu cunosc limba norvegiană sau engleză nu prea pot fi antrenate în activitățile normale din penitenciar și în cele mai multe cazuri nu primesc nici dreptul de a vorbi cu familia la telefon, pentru că dintr-o des clamată lipsă de fonduri nu se găsesc translatori pentru convorbiri.

Elena din Buzău pare a fi totuși o excepție fericită. Am găsit-o modelându-l pe Iisus în lut, la un atelier cu alte deținute, iar când a auzit că suntem din România ne-a întâmpinat cu veselie. Zice că de câteva luni de când e în penitenciar a făcut deja trei cursuri de engleză – la care vorbește „mai pe scurt așa, nu ca în română” – și a avut permisiunea să și vorbească acasă, la Buzău, în română. Încântată de minunatele condiții de la Bredtveit, Elena este de fapt arestată preventiv și își așteaptă condamnarea. În Norvegia arestații sunt ținuți numai în penitenciare, la un loc cu condamnații, nu și în secțiile de poliție ca la noi. Elena povestește cu nonșalanță că vine și pleacă din Norvegia deja de câțiva ani (permisul de ședere durează 3 luni, iar rețeta e să pleci câte o săptămână din țară la fiecare trei luni, ca să nu fii expulzat), și că trăia aici din „vânzarea de cărți” – de fapt niște reviste gratuite pe care conaționalii noștri le vând pe la gurile de metrou. Spune că e nevinovată, că dacă ar fi știut că e acuzată de ceva nu se mai întorcea, ca să dea ocazia să fie „săltată”.

Nu la fel de încântată de situație și de penitenciar a fost o altă româncă, de 19 ani, care născuse acolo de câteva săptămâni, iar soțul îi plecase cu copilul în România, la părinți. Norvegia, spre deosebire de România, nu permite lăuzelor să-și țină copiii cu ele în penitenciar în primul an de viață, pe motiv că niciun nevinovat n-ar trebui să stea în închisoare. „E stipulat în constituție”, zice Doris Bakker. Românca părea depresivă, nu vorbea decât românește și se plângea de tratamentul gardienilor. „Vreau să-mi dea interdicție pe viață pentru țara asta, pentru toate țările, numai să merg acasă la copilul meu!”.

Directorul Nils Leyell Finstad spune că timp de câteva săptămâni soțul femeii venise zilnic cu căruțul la penitenciar și mama avea voie să-și vadă copilul, beneficiind astfel de o permisiune specială. Dar acum please cu copilul în România ca să-i facă acte.

Pretty woman de Norvegia

Bredtveit este singurul penitenciar exclusiv de femei din Norvegia, un fel de Târgșor al României. Și la ei, ca și la noi, femeile mai sunt deținute în câteva secții speciale în alte penitenciare din țară, unde sunt și bărbați. Dar din Bredtveit femeile pot ajunge, în ultima perioadă de detenție, în acele halfway  houses din comunitate, despre care vă povesteam aici.

    

Aici nicio deținută nu are voie să stea în cameră pe timpul zilei, trebuie să aleagă între muncă sau școală. În ziua vizitei noastre am nimerit într-un fel de „săptămâna altfel” în care tot penitenciarul era antrenat în activități cultural distractive. Biblioteca era plină de femei care sporovăiau și căutau cărți sau filme de închiriat de pe rafturi (fiecare cameră are un televizor), iar într-o sală de curs se făcea „chimie” sub forma unui experiment cosmetic. Adică se producea o cremă de față. Sala de clasă avea tablă electronică interactivă și cele mai moderne dotări pe care le poți găsi într-o școală. Norvegiană.

În curtea de plimbare, amenajată cu iarbă, copaci și băncuțe, într-o căsuță pe care scrie „Pretty woman” e amenajat permanent un soi de magazin cu haine, încălțăminte și accesorii donate de personal sau Crucea roșie, unde deținutele pot veni să facă shopping gratis. Turnul înalt al închisorii, care pe vremuri adăpostea numai vechea biserică a clădirii, acum este împărțit frățește în trei:  o mică capelă cu altar și băncuțe, o sală de concert cu scenă și o sală de sport cu spaliere și coșuri de baschet.

Majoritatea deținutelor au pedepse mici, de 30-90 de zile, până la 5 ani. Dar există și 5 deținute cu pedepse foarte mari care beneficiază de regimul norvegian numit „preventiv”, adică sunt condamnate pe termen nedefinit, pentru crime sau abuz asupra copiilor. Pentru ele legea prevede amenajări speciale și asistență medicală psihiatrică mai ales, dar aici nu li se poate asigura acest regim.

Aici încălcăm legea zi de zi, pentru că deținutele de la preventiv trebuie să stea în unități speciale, dar pentru că sunt prea puține nu este fezabil să se amenajeze așa ceva numai pentru ele. Pentru bărbați există Illa, de exemplu, dar femeile sunt defavorizate pentru că numărul lor nu este suficient de mare pentru astfel de facilități”, explică directorul închisorii Nils Leyell Finstad.

Directorul este de acord, din punctul ăsta de vedere cu concluziile raportului făcut de Avocatul poporului (Mecanismul pentru Prevenirea Torturii) după vizita din primăvara lui 2016 și spune că de atunci a încercat să schimbe unele deficiențe, dar nu stau toate în puterea lui. Surprinzător, deși din raportul amintit, închisoarea ieșise destul de șifonată, directorul ne-a citat din document aproape cu religiozitate, de parcă l-ar fi lăudat.

20 de minute de telefon pe săptămână, în era Internetului

Adjuncta lui spune că nu sunt frustrați de atâta monitorizare, doar că s-a întâmplat ca toate cele trei mecanisme de control să le vină pe cap în același timp, ba chiar să le facă recomandări diferite: Mecanismul pentru Prevenirea Torturii, Avocatul poporului pe probleme de antidiscriminare (la ei sunt mai mulți avocați ai poporului pe diverse domenii) și Inspecția muncii. „De exemplu Inspecția muncii se uită să vadă câte ore lucrează personalul, cum își iau pauzele, concediile etc. Iar ceilalți ne cer ca deținutelor să le fie respectate drepturile, să fie scoase la activități. Or și noi vrem să facem toate lucrurile astea, dar lipsa de personal și de spații face imposibilă respectarea ambelor cerințe.”, e nedumerită Doris Bakker.

Directorul crede că de regulă inspectorii se pierd în controale cu chestii mărunte, cum ar fi plângerile deținuților, că vor mai multă mâncare, sau perne mai bune, și pierd din vedere problemele mari ale sistemului, de rezolvarea cărora ar depinde și cele mărunte. Totuși, directorul subliniază că Mecanismul pentru Prevenirea Torturii a reușit să facă un raport foarte corect și să sesizeze exact toate deficiențele de sistem pentru că a stat trei zile în penitenciar și a reușit să înțeleagă mai bine de ce funcționează lucrurile așa și nu cum ar fi ideal.

De exemplu, printre activitățile criticate a figurat asistența medicală insuficientă, cea stomatologică și comunicarea dintre deținuți cu familiile. Asistența medicală e oferită de medici din comunitate, care vin de câteva ori pe săptămână și la penitenciar și sunt plătiți de sistemul național de sănătate, nu de penitenciar ca la noi. Acum sistemul penitenciar se gândește să investească într-un autobuz stomatologic cu care să facă turul închisorilor și să le ofere deținuților consultații dentare.

Cu comunicațiile sunt de acord și eu că pentru anul 2016, să vorbești la telefon numai 20 de minute pe săptămână este prea puțin. Avem și skype și video conferințe. Skype nu e permis, deși unele penitenciare îl folosesc, dar nu e legal. În penitenciarul din Olanda au skype, de exemplu, de ce nu putem avea și noi?”, se întreabă directorul.

Autoritățile norvegiene intenționează să mai deschidă un penitenciar pentru femei, în care să cazeze numai deținute străine, care urmează să fie expulzate din țară. Pentru că Norvegia are o listă de așteptare la intrarea în pușcării de 300 de persoane, momentan, iar coada care crește cel mai repede e a femeilor.

În episodul următor aflăm poveștile unor deținuți care au reușit să se reintegreze iar acum îi ajută pe alții s-o facă

Citiți și celelalte episoade ale seriei:

Ziua 0  – O zi la serviciul de probațiune București

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons

Ziua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui

 

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume

 

 

Proiectul  „O societate incluzivă prin reforma închisorilor” este finanţat cu 26.445 de lei prin granturile SEE 2009-2014 din FONDUL PENTRU RELATII BILATERALE – Programul RO01 Asistență tehnică și Fondul Bilateral la Nivel Național – Măsura I – Support for travel și Măsura II – Justice and Home Affairs, judicial capacity building and Schengen cooperation

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreagă răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine APADOR-CH. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org