Și președintele interimar poate fi suspendat
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Președintele Românei a declarat public, luni, 10 februarie 2025, că își dă demisia, începând de miercuri, 12 februarie 2025, dând astfel țării un preaviz de două zile.
Anunțul demisiei președintelui a intervenit după ce, în Parlament, a fost declanșată procedura de suspendare a președintelui. După suspendare, ar fi urmat referendumul de demitere, cu sanșe mari să treacă, iar, în caz de demitere, președintele demis și-ar fi pierdut toate privilegiile (și nu sunt deloc puține – casă mare, indemnizație mare etc.).
A. Ce urmează după demisia președintelui? Președintele interimar.
Constituția dedică art. 97-99 acestei situații și președintelui interimar.
Art. 98 din Constituție prevede că președintele interimar nu poate îndeplini anumite atribuții prezidențiale, menționate expres în textul constituțional, respectiv:
-nu poate adresea Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;
-nu poate să dizolve Parlamentul (prevedere redundantă, istoria recentă a dovedit că Parlamentul nostru este insolubil);
-nu poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Pe cale de interpretare logică, președintele interimar poate exercita restul atribuțiilor ce revin președintelui țării, atribuții care nu au fost excluse în mod expres, printr-un text constituțional, din sfera atribuțiilor interimarului.
Problema nu este chiar atât de simplă, având în vedere că, în jurisprudența Curții Constituționale a României (CCR) a fost introdus conceptul de „loialitate constituțională”, concept destul de ambiguu, pentru că ambiguitatea pare a fi pe placul CCR, cel puțin în ultima perioadă. În linii mari, loialitate constituțională înseamnă că instituțiile publice, inclusiv președintele, permanent sau interimar, trebuie să se comporte cu bună-credință, inclusiv să nu profite de anumite împrejurări sau conjuncturi pentru a lua decizii în favoarea/defavoarea cuiva, inclusiv a viitorului președinte, încălcând astfel linia comportamentului rezonabil, echitabil.
Această discuție despre loialitate are o relevanță practică, deoarece, în spațiul public, s-a pus, relativ frecvent, întrebarea dacă președintele interimar poate sau nu să facă numiri în funcții publice importante (de exemplu, numiri de judecători la CCR, numiri în funcții de conducere la parchet etc.).
Având în vedere faptul că textele constituționale nu interzic expres posibilitatea președintelui interimar de a face numiri în funcții publice importante, pare că răspunsul la întrebare ar fi pozitiv.
Cu toate acestea, există anumite particularități care ar trebui să nuanțeze posibilitatea unui președinte interimar de a face numiri în funcții publice importante. Astfel:
- Președintele interimar nu a fost ales în cadrul unui scrutin uninominal, specific alegerilor prezidențiale. Președintele interimar a fost ales pe o listă de candidați (nu nominal) pentru Parlament (nu pentru președinție) și nu a beneficiat de numărul de voturi cu care este ales un președinte, ci de un număr semnificativ mai mic. Deci, interimarul nu are „în spate” puterea votului popular cu care este ales un președinte de țară. El nu este un vicepreședinte, ales odată cu președintele, ca în sistemul american, ci este un substitut temporar, care nu a fost ales ca președinte, dar ocupă scaunul gol lăsat de președinte, printr-un concurs de împrejurări.
- Trebuie respectat principiul loialității constituționale. Președintele interimar nu ar trebui să profite de faptul că, timp de câteva zile, se află la conducerea țării, pentru a lua decizii care pot avea impact pe termen lung (de exemplu, o numire de judecător la CCR se face pe termen de 9 ani), știrbind astfel substanțial conținutul atribuțiilor constituționale ale unui președinte ales.
Cu alte cuvinte, președintele interimar trebuie să exercite în mod loial atribuțiile sale, ținând cont de caracterul temporar (extrem de limitat în timp) al funcției sale și de faptul că nu a fost ales ca președinte. El ar trebui să se abțină, dând dovadă de loialitate constituțională, de la a lua măsuri care vor avea impact sau efecte pe termen lung. Rolul său nu este ca, în câteva zile, cât este interimar, să „pustiască terenul” până când va veni președintele ales.
B. Ce se poate face dacă președintele interimar nu își exercită atribuțiile în mod loial?
Răspunsul la întrebare este dat de art. 99 din Constituție, care prevede că și președintele interimar poate fi suspendat. Și, apoi, demis prin referendum. După suspendarea președintelui interimar (funcție ce revine, inițial, președintelui Senatului) interimatul prezidențial va fi deținut, de data aceasta, de președintele Camerei Deputaților. Și el va putea fi suspendat de Parlament.
Deci, președintele interimar nu este mai liber în a face ce vrea decât președintele ales. Și președintele interimar poate fi suspendat de Parlament. Reamintim că, pentru președintele care tocmai și-a anuntat demisia, procedura de suspendare fusese deja declanșată în Parlament.
Profităm de această ocazie pentru a-i ura președintelui interimar succes în exercitarea atribuțiilor noii funcții. Și multă loialitate.