POZIŢIA APADOR-CH CU PRIVIRE LA RECENTA MODIFICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ
APADOR-CH constată cu
îngrijorare că ultimele modificări aduse Codului de Procedură
Penală includ prevederi ce restrâng dreptul la apărare, dreptul la
viaţa privată şi dreptul la libertatea persoanei. Asociaţia cere Ministerului Justiţiei să
iniţieze de urgenţă un act normativ prin care să
abroge/modifice articolele referitoare la următoarele aspecte:
1. Camera Deputaţilor a menţinut posibilitatea supravegherii persoanelor chiar şi
în situaţia în care acestea nu au săvârşit o faptă
penală, ci doar “pregătesc”
săvârşirea ei (art.91/1 alin.1). Termenul de “pregătire” este
vag, ambiguu şi permite încălcări substanţiale ale
dreptului la viaţa privată. Mai mult, Camera Deputaţilor a
dublat, nejustificat, de la 24 la 48 de ore, durata pentru care o persoană
poate fi supravegheată fără autorizaţie de la
judecător. De asemenea, nu s-a prevăzut nicio limitare a acestei
măsuri, care poate fi repetată, practic, la nesfârşit (art.91/2
alin.1).
2. Prin adoptarea articolului care prevede posibilitatea folosirii ca probă în proces a
înregistrării convorbirilor dintre avocat şi client, (art.91/1
alin.6) Camera Deputaţilor a încălcat în mod vădit Legea nr.
51/1995, cu modificările ulterioare, privind organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat şi Statutul profesiei de avocat, publicat
în Monitorul Oficial nr. 45/2005.
Legea nr. 51/1995 prevede că
nici un organ al statului nu poate stânjeni sau controla, nici direct şi
nici indirect, contactul dintre avocat şi clientul său (art. 34 al.
1), iar Statutul prevede caracterul confidenţial al oricărei
comunicări dintre avocat şi client (art. 10 al. 1), imposibilitatea
folosirii ca probă a corespondenţei şi informaţiilor
transmise între avocat şi client (art. 10 al. 4), precum şi dreptul
avocatului de a refuza contactul cu clientul dacă are
cunoştinţă că există un sistem de control al acestui
contact (art. 212).
Practic, eliminarea prin lege a caracterului confidenţial al
convorbirilor ar putea genera blocarea sistemului judiciar, în special în
situaţia cauzelor penale, întrucât asistenţa juridică nu poate
fi acordată fără contacte cu clientul. Astfel va fi
afectată însăşi substanţa dreptului la apărare al
persoanelor bănuite de comiterea unor fapte penale.
3. Camera Deputaţilor a restrâns total nejustificat
dreptul la apărare în cursul
urmăririi penale, deoarece avocatul nu mai poate asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, ci numai la cele care
implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului (art.172
alin.1). Astfel se crează un
dezechilibru evident în defavoarea persoanei bănuite de comiterea unei
infracţiuni, afectându-i dreptul la un proces corect.
4. La art.144 (durata reţinerii) s-a introdus un alineat
nou – 1/1 – prin care se precizează că dacă reţinerea se
dispune după audierea învinuitului
citat de către organul de urmărire penală, “termenul de 24 de ore se calculează de
la ora emiterii ordonanţei (de reţinere – n.n.)”. Or, reţinerea
unei persoane trebuie calculată din
momentul în care aceasta îşi exprimă dorinţa de a
părăsi sediul organului de urmărire penală şi nu i se permite să facă
acest lucru. Aceasta este chiar definiţia privării de libertate din art.4 al Protocolului Opţional
la Convenţia ONU împotriva Torturii, semnat de România. APADOR-CH cere
modificarea alin.1/1, nou introdus, în
sensul acestei definiţii.