Raport asupra vizitei la Centrul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Tulcea

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul de Reținere și Arestare Preventivă (CRAP) din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Tulcea la data de 19 noiembrie 2013.

Efective, personal, spații de detenție, dotări

La data vizitei CRAP Tulcea găzduia şapte arestați, toţi bărbați. Dintre aceştia, şase erau arestaţi preventiv iar unul era condamnat, însă la momentul arestării nu avusese acte de identitate aşa că până la eliberarea documentelor rămâne în arest. Persoanele cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH erau arestate de câteva zile. Durata şederii în CRAP Tulcea este în general de câteva zile şi nu depășește (conform șefului de arest) o lună, chiar şi pentru cei care nu deţin acte de identitate.

Personalul arestului este format din 15 agenți (din care o femeie). Agenta se ocupă exclusiv de femeile arestate însă atunci când nu există femei în arest îndeplineşte şi atribuţii de secretariat. Un medic şi o asistentă medicală angajaţi ai Centrului Medical din cadrul Ministerului de Interne asigură consult medical persoanelor private de libertate de la momentul intrării în arest şi asistenţă medicală în perioada în care aceştia stau în arest. Cadrele medicale asigură servicii medicale atât personalului din cadrul IPJ Tulcea ca medici de familie cât şi arestaţilor. Dacă vreo persoană prezintă semne de violență (sau susține că a fost lovită) se consemnează în fişa arestatului. Din discuţia cu medicul care ţinea locul doctorului titular, a reieşit că acesta consideră că ar trebui să existe un medic pentru deţinuţi şi unul pentru cadre având în vedere că medicii nu sunt remuneraţi la numărul de pacienţi şi trebuie să asigure şi permanenţa în caz de urgenţă pentru deţinuţi fără a fi remuneraţi corespunzător.

În arest este angajat un psiholog atât pentru cadre cât şi pentru persoanele private de libertate însă în prezent doamna psiholog este în concediu de creştere a celui de al doilea copil de mai bine de 2 ani. În caz de nevoie se apelează la serviciile unui psiholog din Constanţa . Din discuţia reprezentantelor asociaţiei cu persoanele private de libertate a rezultat că acestea nu ştiau de existenţa psihologului şi de posibilitatea pe care o au de a apela la serviciile acestuia. Totuşi, în dosarul unui arestat exista un proces-verbal, semnat de acesta, în care se preciza că respecivul fusese informat că poate solicita prezenţa psihologului dacă crede că este necesar. APADOR-CH atrage atenţia că este important ca arestatul să fie informat şi verbal într-un limbaj accesibil despre toate drepturile şi serviciile de care beneficiază în perioada în care este arestat iar simpla sa semnătură dată pe diverse documente într-un moment cu un mare impact emoţional (privarea sa de libertate) poate lipsi de conţinut prevederile legale.

Arestații nu desfășoară niciun fel de activitate cu excepția plimbărilor zilnice în curtea arestului și vizitele la club unde pot viziona programele TV. Pentru vizitele la club nu există un program stabilit.

Arestul este amplasat la demisolul unei clădiri din incinta IPJ Tulcea. Spațiile de deținere constau în 9 camere, de aproximativ 12 mp fiecare, în total având o capacitate de 27 de paturi. În perioada 2006-2007 au fost renovate 5 din cele 9 camere. Niciuna dintre camere nu are grup sanitar propriu sau cambuze. Acest aspect reprezintă o deficiență gravă deoarece o persoană care depinde de alta pentru satisfacerea nevoilor fiziologice este pusă într-o situație umilitoare. Mai mult, la ora 22 se dă stingerea şi persoanele private de libertate, în caz de necesitate nu mai pot merge la toaletă peste noapte fiindcă supraveghetorii nu mai deschid uşile şi le pun deţinuţilor găleţi în camere pentru nevoile fiziologice. APADOR-CH atrage atenţia că o persoană care se află în situația de a apela la bunăvoința unui supraveghetor pentru a merge la toaletă este supusă unui tratament umilitor iar lipsa posibilităţii de a-şi satisface nevoile fiziologice pe timpul nopţii şi plasarea în camere a unor găleţi cu scopul de a suplini lipsa toaletelor este, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului tratament degradant.

Reprezentantele asociației au vizitat mai multe camere de ambele tipuri (renovate şi nerenovate), precum și grupurile sanitare și dușurile. Camerele renovate sunt în general curate deşi vopseaua de pe pereţi stă să cadă în unele locuri, au geamuri termopan şi parchet şi câte 3 paturi instalate, fără niciun alt obiect de mobilier. Ce atrage atenţia sunt paturile extrem de joase şi puţin rezistente. Zona camerelor renovate este despărţită de zona camerelor nerenovate printr-o uşă tip termopan care stă închisă. Când se intră în zona nerenovată se simte un miros de mucegai şi igrasie care face aerul greu respirabil. Camerele nerenovate, în care sunt instalate tot câte 3 paturi, sunt într-o stare avansată de degradare, cu pereţi murdari, decojiţi, plini de igrasie şi mucegai.

Iluminatul natural este slab din cauza geamurilor mici, dublate cu plasă deasă şi gratii. Geamurile pot fi deschise numai din exterior, apelându-se din nou la bunăvoinţa suraveghetorilor. În cele 4 camere nerenovate tocurile geamurilor sunt în stare avansată de degradare şi lipsesc bucăţi din geamuri. Arestul este dotat cu saltele vechi şi foarte uzate.

Dușurile pentru arestaţi constau în două baterii amplasate într-un spaţiu impropriu iar singurul WC (tip turcesc) era murdar, cu un miros pestilenţial care pătrundea şi în holul arestului din zona nerenovată. Arestații fac duş la momentul intrării în arest şi ori de câte ori şeful arestului constată un miros  necorespunzător (!). Nu există un program clar stabilit pentru duş. În zona toaletei existau infiltraţii pe tavan care proveneau de la coloanele wc-urilor etajelor superioare, cu miros insuportabil.

CRAP pune destul de rar la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică.

Clădirea nu are un sistem video de supraveghere pe hol. Camerele de deţinere au fost dotate cu un sistem audio (interfon) care nu mai funcţiona. Ori de câte ori arestatul doreşte să meargă la toaletă sau să comunice cu supraveghetorul trebuie să bată puternic în uşă pentru a putea fi auzit. Aşa cum sunt dispuse camerele pe un singur hol care este despărţit la mijloc de o uşă tip termopan care se închide este aproape imposibil ca supraveghetorul care stă la capătul holului să audă bătăile în uşă din ultima cameră situată lângă toaleta arestaţilor.

Arestul are o singură curte de plimbare (de 5x5m), destul de mică fără nicio dotare şi acoperită cu o plasă de sârmă care nu asigură protecţie în caz de ploaie sau ninsoare. Arestații pot ieși zilnic în curte 30 de minute – o oră, precum și la clubul amenajat într-una din camerele arestului, unde există televizor. O altă cameră nu serveşte, după toate aparenţele, la nimic. Pe uşă scrie « frizerie » dar înăuntru este doar aparatură veche pentru identificarea şi amprentarea arestaților şi nicio dotare ce ar putea aminti de frizerie. Niciuna dintre camere nu are televizor pentru că nu există prize dar în fiecare cameră se aude un difuzor ce transmite muzica de la un post de radio local ales de agenți.

Hrana arestaților

Hrana asigurată arestaților din CRAP Tulcea este preparată și furnizată de Penitenciarul Tulcea. Persoanele cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au afirmat că hrana este în general acceptabilă. Arestații au posibilitatea să primească și pachete de la familie cu ocazia fiecărei vizite. Arestații pot achiziționa bunuri pe baza unei liste care se predă supraveghetorului. Arestul dispune de o bucătărie în care este depozitată vesela şi se distribuie hrana, dotată cu un frigider unde arestaţii îşi pot depozita hrana, un cuptor cu microunde şi o plită electrică.

Contactul cu exteriorul, alte proceduri aplicate în arestul IJP Tulcea

Sectorul vizite este amenajat într-o cameră amplasată în exteriorul arestului, în apropierea biroului şefului de arest. Aceeaşi cameră este folosită şi pentru întâlnirea avocatului cu arestatul. Agentul stă în interiorul camerei, aspect confirmat de arestaţi dar şi de unul dintre agenţii arestului, acest lucru fiind de natură să afecteze intimitatea și discreția discuțiilor purtate de arestat cu aparținătorii şi confidenţialitatea discuţiilor cu apărătorul din oficiu sau ales. Şeful arestului a încercat să convingă reprezentantele asociaţiei că supraveghetorul asistă vizual din exteriorul camerei însă susţinerea sa nu se coroborează cu nicio altă relatare (a deţinuţilor sau angajaţilor). Fiecare arestat poate fi vizitat simultan de maxim patru persoane, doi adulți și doi minori.

Nu există în arest o cameră destinată percheziţiei, Practic, percheziţia se face la intrarea în arest, în holul de acces unde există biroul agentului supraveghetor.

Arestaţii care nu au posibilităţi materiale nu primesc din partea arestului plicuri, hârtie sau timbre în cazul în care doresc să îşi exercite dreptul la corespondenţă. Angajaţii arestului au susţinut că arestul nu are obligaţia de a suporta cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă pentru persoanele private de libertate care nu dispun de mijloacele băneşti necesare exercitării acestor drepturi. Asociaţia atrage atenţia că nerespectarea art. 46 alin.5 din Legea nr. 275/2006, (text de lege aplicabil şi aresturilor), care prevede în mod expres că

“ Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului“ reprezintă încălcarea dreptului la corespondenţă şi petiţionare.

Telefonul și cutia poștală sunt în interiorul arestului, pe hol, în apropiere de camera supraveghetorului. Arestații pot comunica telefonic cu familia ori cu avocatul dacă au bani pe cartele (Romtelecom, primite de la aparținători). Arestaţii şi agenţii arestului au menţionat că de cca. 2 săptâmâni nu se mai găsesc în tot oraşul Tulcea cartele telefonice prin urmare telefonul nu mai este folosit în lipsa cartelelor Romtelecom. Telefonul nu este dotat cu vreun paravan sau orice alt fel de dispozitiv care să asigure confidențialitatea convorbirilor şi este extrem de aproape de locul în care stă supraveghetorul. APADOR-CH consideră că dreptul arestaților la confidențialitatea convorbirilor telefonice nu este respectat iar lipsa cartelelor tefefonice încalcă în mod nejustificat acest drept.

Judecătorul delegat

Numele şi numărul de telefon al judecătorul delegat, care activează și la Penitenciarul Tulcea, este afișat pe perete, în camera supraveghetorilor, alături de regulamentul de ordine interioară. Existenţa şi rolul judecătorului delegat erau aspecte necunoscute arestaţilor, lucru confirmat şi de şeful de arest care a precizat că el nu este obligat să le comunice arestaţilor atribuţiile judecătorul delegat ci doar să afişeze datele de contact ale acestuia.

Concluzii și recomandări:

Asociația solicită măsuri pentru dotarea camerelor cu grup sanitar.
APADOR-CH solicită amenajarea celor 5 camere nerenovate care necesită igienizare urgentă inclusiv schimbarea tâmplariei, igienizarea şi recompartimentarea duşurilor şi dotarea lor corespunzătoare;
Asociația recomandă reamenajarea sectorului vizite și amenajarea corespunzătoare a acestuia în sensul acordării unui spațiu care să asigure confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și aparținători, arestaţi şi avocaţi.
Asociaţia recomandă amenajarea spaţiului nefolosit numit “Frizerie” în cameră pentru percheziţia persoanelor private de libertate care sunt introduse în arest;
APADOR-CH solicită alocarea de fonduri pentru achiziţionarea de plicuri, hârtie şi timbre pentru a fi acordate arestaţilor care nu au posibilităţi finaciare şi care doresc să îşi exercite dreptul la petiţionare şi corespondenţă;
Asociaţia recomandă găsirea unei soluţii cu operatorul de telefonie pentru a asigura cartele telefonice, în caz contrar contractarea unui alt operator de telefonie pentru a asigura respectarea dreptului la convorbiri telefonice.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Adelina Boboşatu