Raport asupra vizitei la penitenciarul Ploiesti
1. Pe data de 19 iunie 2002,
doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul Ploiesti. Precedenta
vizita a avut loc pe 8 februarie 2001.
APADOR-CH precizeaza de
la inceput ca problema esentiala a acestui penitenciar este supraaglomerarea,
comparabila doar cu Jilava si Bacau.
Situatia este atat de
grava incat poate da nastere in orice moment unui conflict serios intre detinuti
sau intre acestia si cadrele din penitenciar. Asociatia cere DGP sa ia urgent
masuri prin transferarea unor detinuti – in primul rand cei “necautati” sau
ai caror familii nu locuiesc in zona – la penitenciare mai putin aglomerate.
2. Date generale
Statutul de “casa de arest”
atribuit penitenciarului Ploiesti presupune ca aici se afla numai persoane in
arest preventiv care, odata condamnate definitiv, vor fi transferate – pentru
executarea pedepsei – in celelalte penitenciare din tara. DGP a avut , probabil,
in vedere decongestionarea penitenciarului de tranzit Jilava. Din pacate, rezultatul
este exact opus: Jilava ramane unul din cele mai supraaglomerate penitenciare
din tara iar Ploiestiul are acum un numar de detinuti dublu fata de capacitate.
La vizita precedenta din
februarie 2001, penitenciarul Ploiesti era in faza de finalizare a preluarii
unei garnizoane militare dezafectate de la Teleajen unde urmau sa fie transferati
circa o suta de detinuti in regim semi-deschis. Garnizoana a fost amenajata
(90 de locuri de detentie) dar nu in regim semi-deschis. Dupa toate aparentele,
experimentul acestui tip de regim de detentie a fost, pentru moment, abandonat.
Sau mai corect spus, conditiile de selectie au devenit atat de aspre (numai
detinuti primari, condamnati pentru fapte ce nu prezinta pericol social, care
sa mai aiba doar cateva luni pana la liberare si, evident, sa aiba o conduita
ireprosabila) incat conducerile penitenciarelor nu prea au “candidati”. Situatia
aceasta este rezultatul unui numar – redus – de evadari, in special de la punctele
de lucru exterioare, unde lucreaza detinutii “fara paza” (in realitate cu
paza) sau in regim semi-deschis.
Reprezentantii APADOR-CH
au sustinut permanent ca putinele cazuri de evadare (sau tentative de evadare)
nu trebuie sa duca automat la inasprirea conditiilor de detentie pentru toti
detinutii si la stoparea initiativelor/experimentelor in directia apropierii
de standardele internationale. In acelasi timp, asociatia si-a exprimat in mod
repetat opinia ca, in situatia in care au loc “evenimente” (inclusiv evadari)
in penitenciare, sanctiunile aplicate cadrelor – daca este cazul – trebuie
sa aiba in vedere numai vina individuala si nu intreaga ierarhie militara a
unui penitenciar, de la supraveghetor la comandant/director. Acest sistem
punitiv excesiv si depasit descurajeaza nu numai initiativele locale ci chiar
si aplicarea unor masuri stabilite de DGP, daca ele comporta unele riscuri.
2.1. Efective
Capacitatea normata a penitenciarului
este de 574 locuri (inclusiv sectia Teleajen). Numarul de paturi instalate este
de 760 iar numarul total al detinutilor se ridica la 1136 (fata de 864,
in februarie 2001). Supraaglomerarea este o caracteristica generala a penitenciarului
dar in camerele de minori, tineri, recidivisti este insuportabila, aici media
fiind de doi-trei detinuti intr-un pat.
Din totalul de 1136, 493
de detinuti erau arestati preventiv, 609 aveau condamnari definitive (dar, in
proportie covarsitoare, acestia – inclusiv un condamnat pe viata -aveau alte
procese pe rol la Ploiesti) si 34 erau contravenienti. Conducerea penitenciarului
a admis ca, in conditiile supraaglomerarii, nu poate asigura separarea preventivilor
de condamnatii definitiv. Cum si cele mai apropiate penitenciare – Margineni,
Rahova, Jilava – sunt supraaglomerate, singura posibilitate – pentru viitor
– ar fi ca, pana la modificarea legii penale, DGP sa caute si sa preia in zona
alte garnizoane MapN dezafectate (cum a fost cazul celei de la Teleajen).
APADOR-CH continua sa sustina
ca persoanele care au comis contraventii (deci fapte minore ce nu prezinta pericol
social) nu trebuie pedepsite cu inchisoarea (indiferent daca este condamnare
directa de catre instanta de judecata sau transformarea unei amenzi neplatite),
mai ales in conditii de supraaglomerare. Pe de o parte, statul cheltuieste bani
cu intretinerea contravenientilor, pe de alta, sporeste supraaglomerarea (contravenientii,
oricat de putini la numar, trebuie – sau ar trebui – tinuti separat de ceilalti
detinuti). Ar fi de dorit ca munca in folosul comunitatii – alternativa
legala pentru contravenienti – sa devina regula pentru instantele de judecata
iar primariile, care trebuie sa coordoneze si supravegheze serviciile prestate
de contravenienti, sa respecte si aplice hotararile judecatoresti. In
prezent, primariile pot refuza prestarea de servicii de catre contravenienti,
cu consecinta trimiterii acestora in inchisoare. (A se vedea cazul lui Mihai
Iorga din comuna Calugareni, Prahova, decedat in martie 2002 in arestul IPJ
Prahova unde fusese dus pentru executarea unei pedepse cu inchisoare contraventionala
in urma refuzului primariei locale de a-i permite sa munceasca in folosul comunitatii.)
Din cei 1136 de detinuti,
57 erau minori si 118, tineri (18-21 de ani). Penitenciarul nu primeste detinute.
Din totalul de 186 de cadre,
circa 120 lucreaza la operativ, dar numarul de supraveghetori este sub jumatate,
ajungandu-se la o proportie de circa unu la 15 (si peste 15) detinuti.
2.2. Contractele
de munca pentru detinuti
In ziua vizitei, 192 de
detinuti iesisera la munca. Penitenciarul are, deocamdata, numai doua contracte
de munca de lunga durata (cu SALUB, firma privata care se ocupa de curatenia
orasului, pentru 14 detinuti si cu SC Lucifer, pentru 40 de detinuti care urmeaza
sa construiasca o platforma pentru stationarea masinilor care transporta petrol
de la rafinaria Brazi). Este aproape finalizat un contract cu grupul de santiere
CFR, pentru o prelungire de cale ferata. APADOR-CH apreciaza faptul ca DGP a
acordat mai multa libertate conducerii penitenciarelor in privinta incheierii
contractelor de munca, permitand si coborarea sub nivelul salariului minim pe
economie. Asociatia considera ca, atata vreme cat exista o rata mare a somajului
in unele zone, impozite ridicate pe care trebuie sa le plateasca beneficiarii
(35% din salariul fiecarui detinut), supraaglomerare si lipsa de activitati
in penitenciare, este de preferat ca detinutii sa iasa la munca (practic, sa
iasa din camerele sufocante) chiar cu un salariu mai mic. Aceasta cu atat
mai mult cu cat ei primesc doar 10% din suma prevazuta dar au avantajul unor
“zile-castig” (numar de zile ce se scad din pedeapsa). Cu privire la acest aspect,
asociatia solicita DGP sa reanalizeze modalitatea de calcul a “zilelor-castig”.
In prezent, un detinut poate beneficia de o reducere a pedepsei cu 3 pana la
maximum 7 zile/luna (rar 8 zile) dar numai daca indeplineste norma in proportie
de minimum 105%. Problema este ca daca, in functie de cerere, un detinut
este scos la munca doua-trei saptamani intr-o luna si alte doua-trei saptamani
luna urmatoare, el nu are cum sa-si faca norma (numarul de ore muncite
pe luna se imparte la un coeficient unic la nivel national – cam 25,5
– valabil pentru oricine lucreaza cu contract de munca in Romania). Asociatia
sugereaza DGP ca, in cazul muncilor sezoniere sau ocazionale, “zilele-castig”
sa fie calculate la numarul cumulativ de ore lucrate pe perioade mai
indelungate, de exemplu trei luni.
APADOR-CH a inteles ca la
penitenciarul Ploiesti s-a renuntat la pedepsele aplicate detinutilor care refuza
sa iasa la munca. Nu este vorba despre refuzul initial din fata comisiei
de repartizare (dupa perioada de carantina) care, oricum nu se pedepsea, ci
de eventualul refuz ulterior al unui detinut declarat apt de munca. Reprezentantii
asociatiei spera ca renuntarea la pedepsirea detinutilor care refuza sa iasa
la munca, in conditiile in care nici un penitenciar nu poate asigura locuri
de munca pentru toti detinutii apti, este o masura general valabila pentru
tot sistemul.
2.3. Pedepse pentru
incalcarea Regulamentului de ordine interioara
La data vizitei, nici un
detinut nu se afla in regim restrictiv. Dintre cei doi detinuti pedepsiti cu
izolarea, unul isi terminase pedeapsa chiar in ziua vizitei. Amandoi au recunoscut
ca au gresit si ca trecusera prin toate procedurile stabilite in cazuri de incalcari
ale regulamentului.
APADOR-CH a constatat insa
– ca si in alte penitenciare – o interpretare discutabila a notiunii de “separare
de colectiv”, formulata fara nici un fel de precizare, in ordinul DGP ce
reglementeaza aplicarea pedepselor pentru incalacarea ROI. Asociatia considera
ca interpretarea normala si logica a acestei notiuni este separarea de colectivul
(camera) in care un detinut a creat probleme si nu de intregul efectiv de detinuti.
Conducerea penitenciarului Ploiesti interpreteaza “separarea de colectiv”
in sensul introducerii imediate a detinutului in camera de izolare. Cum
comisia de disciplina se intruneste o data pe saptamana, inseamna ca detinutul
poate astepta la izolare 5-6 zile pana se decide pedeapsa. Perioada de asteptare
nu se deduce din sanctiunea comisiei. Chiar daca pana la stabilirea
pedepsei detinutul are dreptul la efecte personale si la saltea si asternuturi
(efectele personale se ridica la stabilirea sanctiunii iar salteaua si asternuturile
sunt luate din camera de la 6.00 la 22.00), acesta este totusi in izolator,
separat de restul detinutilor. Era cazul detinutului Nicolae Bavari, 22
de ani, condamnat la 2 ani si jumatate inchisoare pentru tentativa de omor,
care fusese adus in izolator pe 7 iunie a.c. Detinutul a recunoscut ca l-a “intepat”
pe un coleg de camera cu o coada de lingura ascutita. Comisia s-a intrunit dupa
3-4 zile si a decis 10 zile de izolare, respectiv pana pe 22 iunie. Prin
urmare, detinutul sta la izolare in total 15 zile, cu 5 zile mai mult decat
sanctiunea aplicata de comisie.
APADOR-CH cere DGP sa
clarifice problema “separarii de colectiv” si propune urmatoarele variante:
detinutul acuzat de
incalcarea ROI, daca aceasta se refera la relatia cu colegii de camera, sa
fie mutat in alta camera pana la luarea deciziei de catre comisia de disciplina;
detinutul respectiv
sa fie introdus in izolator dar atunci numarul de zile pana la decizia comisiei
sa fie scazute din pedeapsa.
O alta problema legata de
pedeapsa cu izolarea este interdictia de a primi ziare si carti. APADOR-CH
este de acord ca sanctiunea trebuie perceputa de detinut ca o pedeapsa reala,
in sensul inaspririi regimului sau de detentie : imposibilitatea de a comunica
cu altii, cu exceptia posibilului coleg de izolare, de a se uita la televizor
sau de a asculta radioul, iesitul la aer separat de alti detinuti, eventualele
vizite sau pachet numai cu aprobarea conducerii etc. Insa interdictia
de a citi este excesiva, cum tot excesive sunt ridicarea saltelelor
si asternuturilor pe toata durata zilei si scoaterea la aer cu catuse la maini.
Asociatia cere DGP sa elimine aceste restrictii exagerate ce figureaza
in Ordinul MJ nr.778/C din 24.03.2000. Pedeapsa cu izolarea presupune un
risc pentru sanatatea fizica si psihica a detinutului, risc confirmat de obligatia
medicului de a-l consulta atat la introducerea in izolator cat si pe intreaga
durata a izolarii. Restrictiile suplimentare amintite nu fac decat sa sporeasca
in mod inutil si periculos acest risc.
Conform afirmatiilor conducerii
penitenciarului, de la vizita precedenta din februarie 2001 (cand reprezentantii
asociatiei au gasit doi detinuti tinuti in lanturi) pana in iunie 2002
nu s-au mai folosit lanturile. Nici din discutiile cu detinutii nu a
rezultat ca s-ar mai folosi aceasta metoda de imobilizare. Cu toate acestea,
APADOR-CH cere din nou DGP sa anuleze ordinul din 2000 prin care se permite
folosirea lanturilor dupa ce fusesera interzise in 1992. Nu trebuie sa existe
nici macar posibilitatea de a folosi acest mijloc de imobilizare, interzis
de standardele internationale.
2.4. Legatura cu exteriorul
Ca si la vizita precedenta,
reprezentantii asociatiei au constatat ca un subofiter aude tot ce vorbesc
detinutii la telefon. Exista trei telefoane publice, toate amplasate pe un coridor
ingust. Spre diferenta de anul trecut, telefoanele erau blocate cu bare prevazute
cu lacate, “ca sa nu se strecoare vreun detinut” si sa telefoneze fara aprobare!
Asociatia insista ca folosirea telefoanelor publice de catre detinuti ar trebui
limitata numai in functie de numarul de solicitanti raportat la numarul de
aparate disponibile. Asociatia considera ca telefoanele publice ar trebui mutate
in interiorul spatiului de cazare (in prezent, in aproape toate penitenciarele,
ele sunt instalate in sectorul vizite), de exemplu, pentru inceput, la parterul
fiecarui tronson si ulterior, in masura posibilitatilor, cate un telefon public
la fiecare etaj. In acest fel s-ar simplifica si formalitatile, s-ar usura si
munca supraveghetorilor iar detinutii si-ar putea exercita mai eficient acest
drept, inclus de Constitutie in categoria “corespondenta”.
APADOR-CH a mai constatat
ca initiativa simplificarii aprobarilor pentru telefoane (tabele in loc de cereri
individuale), laudata anul trecut, este pe cale de a fi abandonata, revenindu-se
la circuitul greoi al cererilor personale. Asociatia cere din nou DGP sa ia
masuri pentru simplificarea procedurilor si pentru renuntarea la ciudata idee
ca accesul la un telefon public este un privilegiu si nu un drept constitutional.
3. Vizita in penitenciar
3.1. Blocul alimentar
Conditiile igienico-sanitare
sunt, ca si anul trecut, bune. Meniul zilei cuprindea:
la comun: dimineata
– ceai, biscuiti, marmelada (adultii au primit si slanina); pranzul – ciorba
de legume si varza calita cu slanina; seara – pilaf simplu pentru adulti
si cu lapte, pentru minori;
la regim (in total
83 de portii): dimineata – ceai, biscuiti, branza, marmelada; pranzul –
ciorba de legume si piure cu carne; seara – gris cu lapte.
Cantitatea de carne folosita
in ziua vizitei era de 6,3 kg porc (numai pentru regim) si 50 kg slanina. Calitatea
hranei era in mod clar inferioara celei constatate in februarie 2001. Lipsa
totala a carnii din meniu(in seara precedenta, detinutii primisera spanac tot
fara carne), ciorba de “legume”, practic o zeama lunga plina de tulpini intregi
de zarzavat, slanina dimineata si la pranz nu au cum sa indeplineasca baremele
obligatorii de hrana. A fost neclar pentru reprezentantii asociatiei in ce consta
regimul “imbunatatit” pentru minori care au primit exact aceeasi mancare ca
si adultii, minus slanina dimineata si plus lapte seara. In plus, in penitenciar
exista 6 detinuti turci pentru care se scosesera 0,7 kg de carne de vaca dar,
cand restul hranei era deja pregatita pentru distribuire (pe la 12.20), iar
blocul alimentar incuiat, inca nu se stia ce li se va servi impreuna
cu carnea.
3.2. Asistenta medicala
Penitenciarul are doi medici
generalisti si 6 asistenti (din care unul la farmacie). Cea mai mare problema
este stomatologia. Fata de februarie 2001, conducerea penitenciarului a
reusit sa amenajeze un cabinet de stomatologie cu echipamente, are si un medic
stomatolog gata oricand sa inceapa munca, dar cabinetul nu poate functiona
pentru ca nu are instrumentarul necesar, in valoare de aproximativ 100 milioane
lei. Foarte multi detinuti au probleme de stomatologie care sunt aproape
imposibil de rezolvat in absenta unui cabinet dentar al penitenciarului, dat
fiind ca nu sunt bani pentru plata serviciilor stomatologice din oras (toate
cabinetele stomatologice sunt private). Ar mai fi solutia transportarii detinutilor
cu astfel de probleme la alt penitenciar cu cabinet dentar dar, evident, aceasta
ar presupune complicatii administrativ-financiare. APADOR-CH cere DGP sa
aloce de urgenta suma necesara penitenciarului Ploiesti pentru achizitionarea
instrumentarului necesar. Tergiversarea inadmisibila a rezolvarii acestei
probleme a avut si are consecinte extrem de nefaste asupra sanatatii si moralului
detinutilor din acest penitenciar.
Cabinetul medical rezerva
doua ore pe zi pentru cadrele din penitenciar. Asociatia cere din nou
DGP ca medicii din penitenciare sa se ocupe exclusiv de detinuti iar
cadrele sa vina la cabinet numai pentru urgente. In plus, in penitenciarul
Ploiesti numai unul din cei doi generalisti se ocupa zilnic de detinuti, celalalt
(medic primar) fiind angrenat in diverse actiuni, legate desigur de meserie,
dar care reduc timpul afectat consultatiilor medicale.
Numarul consultatiilor acordate
detinutilor se ridica la o medie de 35 pe zi (media include si zilele nelucratoare)
dar sunt si zile in care se prezinta la cabinet si o suta de detinuti. Cele
mai frecvente afectiuni sunt cele digestive si respiratorii si, evident, bolile
cronice.
Infirmeria are trei camere.
La camera 30 – afectiuni cronice – erau 6 bolnavi la 4 paturi. Cu o luna in
urma fusesera 8 detinuti in acea camaruta de 7-8 metri patrati. Bolnavii sunt
scosi zilnic la aer (inclusiv sambata si duminica) cam o ora, dar curtea de
plimbare este doar un spatiu cu beton pe jos, acoperit cu gratii, fara nici
un pic de umbra. Din cei 6 bolnavi, doi sunt cardiaci iar unul sufera de astm.
Scoaterea la aer, in special vara, nu este deloc o bucurie pentru ei. Din pacate,
nici in a doua curte de plimbare nu exista pic de umbra. Singura solutie ar
fi ca, pe perioada caldurilor, acesti bolnavi sa iasa la aer ori dimineata devreme,
ori spre seara. Camera 30 nu are televizor. Detinutii nu au posibilitatea sa
aduca un televizor de acasa, iar penitenciarul nu are in dotare televizoare
functionale. Grupul sanitar consta dintr-o cabina cu un WC turcesc si dus, iar
im camera exista o chiuveta.
3.3. Activitati socio-educative
Biroul si-a dublat personalul
fata de anul trecut, format acum din 4 educatoare (trei juriste si o psihologa).
Detinutii (cu exceptia celor de la infirmerie si a detinutilor care muncesc)
au fost impartiti in 21 de grupuri antrenati in programe cum sunt “educolex”
(educatie juridica), “educosport” (practic, gimnastica “suedeza”) si “cetatean-stat-societate”
(educatie civica). Fara indoiala ca programul care starneste un interes real
printre detinuti este cel privind “educatia sanitara” (inclusiv, sau mai ales,
educatia sexuala). Este un program aplicat in comun de biroul socio-educativ
si cabinetul medical si deja s-a depasit faza de retineri contraproductive care
caracterizeaza, inca, acest gen de discutii.
Revenind la celelalte programe
si la impartirea pe grupuri de detinuti, reprezentantilor asociatiei le-a ramas
neclar cati detinuti sunt cuprinsi in acele activitati si cu ce frecventa. 21
de grupuri a cate 12-15 detinuti inseamna maximum 315, plus 25 la infirmerie
si circa 200 care muncesc, in total 540 de detinuti. Si cu restul pana la peste
1100 ce se intampla? In privinta frecventei actiunilor, detinutii de la camera
3 au declarat ca nu au mai fost la club de vreo trei luni. Biroul socio-cultural
a sustinut ca 15 detinuti din camera 3 ies la program la club de doua ori
pe luna. Clubul este destul de spatios iar cand reprezentantii APADOR-CH
au intrat in club, la sfarsitul vizitei, circa 5 detinuti faceau exercitii de
gimnastica in cadrul programului “educosport”.
Singura organizatie neguvernamentala
care continua sa fie prezenta in penitenciar este SUP (Serviciul umanitar pentru
penitenciare), care se ocupa de educatie religioasa.
Penitenciarul are abonamente
la trei cotidiane centrale si la publicatii locale, in total cam 30 de exemplare
zilnic, aproximativ cate un exemplar pe camera.
3.4. Camerele de detentie
In camera 19 (minori) erau
49 de detinuti la 24 de paturi. Inca 8 minori (aflati in carantina) urmau
sa se adauge celor 49 in urmatoarele zile. Insuportabila supraaglomerare a dat
nastere unui conflict intre doi minori, aplanat, din fericire, la timp. In seara
zilei de 13 iunie, doi minori s-au luat la cearta pentru ca unu sparsese cana
celuilalt. Ofiterul de serviciu a intrat in camera insotit de doi (sau trei)
subofiteri, i-a aliniat si l-a scos pe “faptas“ pe coridor, lasand usa deschisa.
Cand i-au vazut lovindu-l cu bastoanele, minorii au inceput sa strige, alertandu-i
si pe detinutii din camerele alaturate. Doi minori s-au taiat cu lamele in incercarea
de a opri agresiunea asupra colegului lor. Trupa de interventie era pregatita
dar nu a mai fost cazul, conflictul fiind aplanat de conducerea penitenciarului
sosita imediat la fata locului. Varianta sustinuta de cadre (cei doi minori
care s-au taiat cu lama in timpul incidentului s-ar fi automutilat inainte
si fara legatura cu interventia brutala a ofiterului de serviciu) nu este
credibila din urmatoarele motive: in primul rand, un detinut care se automutileaza
cere ceva, face scandal pentru a atrage atentia supraveghetorilor. Cei
doi minori n-au facut nici una, nici alta; in al doilea rand, scandalul provocat
de spargerea canii s-a produs in jurul orei 20.00. Daca minorii s-ar fi taiat
inainte de incident, cum se explica faptul ca supraveghetorii nu au stiut
nimic pana in momentul in care au intrat in camera? Cazurile de automutilare
sunt semnalate imediat iar detinutii respectivi sunt dusi de urgenta la cabinetul
medical.
Nimeni dintre minori nu
a fost pedepsit iar reprezentantii asociatiei spera nici sa nu se intample acest
lucru. Totusi, ofiterul de serviciu care a avut acea interventie brutala ar
trebui sanctionat si, in orice caz, mutat de pe sectia unde se afla minorii.
Incidentul din 13 iunie
a avut si o consecinta concreta : doi detinuti adulti au fost mutati in camera
minorilor (“la cererea lor”, a declarat comandantul), unul ca sef de camera
si celalalt ca adjunct. Este primul penitenciar vizitat de APADOR-CH in care
exista – in toate camerele – sef si adjunct. Cu alte cuvinte, in loc
sa se renunte la acest sistem, deloc recomandabil pentru ca atribuie puteri
unor detinuti asupra celorlalti, se merge pe ideea intaririi lui.
Conducerea penitenciarului
incearca sa usureze, cat de cat, situatia cauzata de supraaglomerare. Astfel,
minorii sunt scosi in curte o jumatate de ora dimineata si o ora si jumatate
dupa-amiaza, in fiecare zi, de luni pana vineri, primesc lapte in fiecare seara
si merg la club in fiecare saptamana. Chiar in ziua vizitei APADOR-CH, minorii
participasera la club la o expunere despre educatia sexuala si, desi nu avusesera
curajul sa puna intrebari, s-au declarat interesati de subiect.
Minorii au televizor in
camera, urmarirea programelor fiind permisa de la 10.00 la 22.00 cu pauza de
o jumatate de ora la pranz (la data vizitei, televizorul era defect).
Cei care au venit de la
Centrul de reeducare Tichilesti cred ca mancarea este mai buna la Ploiesti.
Doi minori, transferati de la Margineni considera ca hrana era mai buna acolo.
Grupul sanitar este identic
cu cel de infirmerie, cu diferenta ca bolnavii au apa calda, ceea ce nu se intampla
in restul penitenciarului.
In camera 14 (tineri, 18-21
de ani) erau 50 de detinuti la 24 de paturi. Camera a intrat in carantina
deoarece joi 13 iunie, exact in ziua incidentului din camera minorilor, a fost
depistat un caz de scarlatina (Ionut Stan). Dupa toate aparentele, este vorba
de o pura coincidenta. Dar, cum unii detinuti din aceasta camera au frati sau
veri la minori, declararea carantinei a produs agitatie.
Tinerii sunt scosi la aer
cam 45 de minute – o ora pe zi, exclusiv sambata si duminica. De cateva zile
nu mai aveau televizor in camera dar unul din detinuti obtinuse deja aprobare
sa primeasca un aparat de acasa.
Penitenciarul le asigura
pasta de ras, hartie igienica, sapun si detergent (dar nu pasta de dinti!).
Saltele sunt foarte deteriorate
Cea mai serioasa problema
de sanatate a tinerilor tine de dantura. Foarte multi s-au plans de dureri si
de infectii succesive netratate. “Suntem terminati cu maselele” a spus unul
din detinuti.
Tinerii ar dori ca, in curtea
de plimbare, sa se instaleze aparate de forta, asa cum exista in alte penitenciare.
Ei ar vrea si sa fie scosi la aer o data cu minorii, asa cum se intampla pana
la incidentul din 13 iunie.
Un lucru bun este faptul
ca li se permite sa foloseasca hainele de acasa, insa cu obligatia ca la pantaloni
sa coasa, ca semn distinctiv, o vipusca.
Grupul sanitar este identic
cu cel de la minori, cu precizarea ca in camera sunt doua chiuvete (una era
defecta in ziua vizitei).
In camera 3 (recidivisti)
erau 60 de detinuti la 24 de paturi. Cam 10-15 detinuti dorm pe jos,
ceilalti, cate doi intr-un pat. Supraaglomerarea este, evident, principalul
motiv de nemultumire, la care se adauga lipsa de activitate. Detinutii sunt
scosi in curte 4 zile pe saptamana, timp de 10, 20, maximum 30 de minute, iar
in rest, stau in camera sufocanta si se uita la televizor, dupa un program mai
redus decat cel pentru minori (10.00-12.00 si 15.00-22.00). Asa cum s-a mentionat
la subcapitolul “activitati socio-educative”, ei s-au plans ca nu mai fusesera
la club de circa 3 luni. Conform afirmatiilor biroului socio-educativ, 15 detinuti
din aceasta camera sunt scosi la club de doua ori pe luna. Rezulta ca grupurile
organizate de birou nu ii cuprind pe toti detinutii care nu ies la munca,
asa cum au sustinut educatoarele. APADOR-CH intelege dificultatile create
de supraaglomerare si sugereaza ca programul zilnic obligatoriu, cu ore fixe
pentru cea mai marunta “activitate” (de pilda igiena corporala) sa fie mai elastic,
in special in perioada caldurilor, si sa se rezerve mai mult timp pentru activitati
socio-educative. De asemenea, este necesar ca – indiferent de anotimp – in zilele
in care detinutii sunt dusi la cabinetul medical sau la baie sau fac curatenie
in camere, sa aiba loc si alte activitati (cel putin plimbarea).
Unii detinuti s-au plans
ca au cerut sa iasa la cabinetul medical si ca au asteptat una-doua saptamani
pana sa fie dusi la medic. Altii au spus ca medicul sau asistentii doar s-au
uitat la ei si i-au trimis inapoi fara sa-i examineze. Reprezentantii asociatiei
atrag din nou atentia asupra riscului de a cataloga unii detinuti drept “simulanti”
sau de a decide, de la bun inceput, ca un detinut care a cerut sa fie dus la
cabinet a facut-o fara nici un motiv real, “doar ca sa iasa din camera”. Oricare
din acesti detinuti poate avea o problema reala de sanatate care risca sa
fie ignorata. Dupa stiinta asociatiei, inca mai este in vigoare un ordin
al DGP prin care detinutii care au cerut sa iasa la doctor in mod nejustificat
in opinia acestuia, pot fi pedepsiti. Daca ordinul mai exista, APADOR-CH
cere DGP sa il anuleze.
Detinutii s-au plans ca,
in ciuda deparazitarilor, au paduchi si ca saltelele si cearsafurile sunt in
stare avansata de degradare.
Majoritatea detinutilor
doresc sa urmareasca emisiunile de la televizor si dupa ora 22.00, dat fiind
ca oricum “dorm in ture” iar peste zi nu au nici un fel de activitate care st
presupuna cheltuiala de energie. Asociatia solicita conducerii penitenciarului
sa analizeze cu bunavointa posibilitatea prelungirii programului (cu minimum
o ora) la toate camerele cu detinuti care nu ies la munca.
Detinutul Robert Gheorghe
Coman a sustinut ca are probleme cu rinichii si ca a cerut, in mod repetat si
fara succes, sa i se faca analizele necesare. La cabinetul medical, reprezentantii
APADOR-CH au constatat ca el facuse cerere de punere in libertate pe motiv de
boala si ca urma ca vineri 21 iunie, sa fie dus la spital (inclusiv la urologie)
pentru o serie de analize cerute de serviciul medico-legal. Din nou s-a pus
problema comunicarii cu detinutii pentru ca Robert Gheorghe Coman nu
stia ca era programat la analize. Reprezentantii asociatiei au fost mirati
sa auda ca, daca a venit dispozitia sa-l duca pe detinut la spital, cadrele
vor face acest lucru, cu riscul de a nu gasi doctorii respectivi, asa
cum s-a mai intamplat. Ar fi normal ca, inainte de a transporta detinutul
la spital, cadrele sa verifice, cu un simplu telefon, daca doctorii sunt – sau
nu – acolo.
Paul Pleisanu este bolnav
psihic. Singura lui dorinta este sa stea mai mult afara la aer. Emilian Braina
a declarat ca sufera de ficat si splina (are burta nefiresc de umflata) dar
ca medicul penitenciarului – care il examinase cu o saptamana in urma – nu i-a
spus nimic si nu i-a dat nici un tratament.
Detinutul Iulian Dinu are
o problema de natura diferita. Cei doi fii ai sai – Robert si Catalin – sunt
tot in penitenciarul Ploiesti, in vreme ce mama lor, Mieluta Mioara, este detinuta
la Targsor. Deoarece de cativa ani s-au interzis vizitele “penale” (intre detinuti),
mama nu si-a mai putut vedea fiii de multa vreme. Adjunctul comandantului a
gasit o solutie care, daca va fi aprobata de DGP, va permite intalnirea mamei
cu cei doi fii.
3.5. Sala de baie
Exista o singura sala de
baie pentru intreg penitenciarul. Dotata cu 15 dusuri (fara site), este folosita
in fiecare vineri, sambata si duminica. Detinutii sunt scoti pe camere si au
la dispozitie 10 – 20 de minute pentru dus. Nu exista gratare de lemn (detinutii
ar fi cerut sa fie scoase pentru ca sunt alunecoase) asa incat stau cu picioarele
direct pe ciment. Trebuie notat ca instalatiile sanitare ar permite furnizarea
apei calde zilnic, in toate camerele, lucru imposibil, spun cadrele, din
cauza costurilor gazului metan.
3.6. Sectorul vizite
Trei pupitre, o cabina pentru
“periculosi” si trei mese cu scaune formeaza sectorul vizite. Cam 10 detinuti
si tot atatia vizitatori se inghesuiau in cele doua camere. Un spatiu separat
este folosit pentru primirea pachetelor si sortarea corespondentei primite si
expediate. O alta camera de circa 6 metri patrati este destinata discutiilor
dintre avocati si clienti. Ca si la vizita precedenta, reprezentantii APADOR-CH
au gasit, pe langa masa si cele doua scaune destinate clientului si avocatului,
inca trei scaune. Pentru cine? Cine mai asista la discutiile confidentiale
dintre avocat si client? Chiar daca scaunele sunt folosite numai in situatia
in care un avocat are mai multi clienti – asa cum a afirmat o avocata prezenta
intamplator – tot nu este in ordine. Discutiile ar trebui purtate separat
cu fiecare membru al lotului. Si mai putin acceptabila a fost explicatia
cadrelor: scaunele in plus sunt pentru … reprezentantii politiei si/sau parchetului,
pentru ca toate discutiile intre anchetatori si detinuti presupun prezenta avocatului!
Cum este greu de crezut ca anchetele se desfasoara in acea camera minuscula,
reprezentantii asociatiei cer scoaterea celor trei scaune din incapere si
readucerea lor numai la cererea expresa a avocatilor sau clientilor lor.
Tot ca in februarie 2001,
in sectorul vizite exista o camera cu placuta “Mama si copilul” care nu este
deloc destinata – asa cum s-ar putea crede – mamelor si copiilor care vin in
vizita la detinuti. Camera respectiva este biroul unei angajate a penitenciarului.
Reprezentantii asociatiei nu au nimic impotriva folosirii spatiilor asa cum
considera administratia penitenciarului dar cere scoaterea placutei care poate
induce in eroare un vizitator neavizat.
Concluzii:
– Sub aspect administrativ,
se remarca unele imbunatatiri fata de vizita precedenta: amenajarea cabinetul
stomatologic, angajarea a inca doua educatoare, amenajarea unui al doilea loc
de plimbare. Din pacate, rezultatele concrete sunt diminuate de supraaglomerare
(fata de februarie 2001, efectivele de detinuti au crescut cu peste 25%);
– APADOR-CH considera bine
venita initiativa biroului socio-cultural de a imparti detinutii pe grupuri
de 12-15 persoane si pe programe. Dar este clar ca nu toti detinutii care nu
muncesc pot fi cuprinsi – altfel decat pe hartie – in activitati concrete. Reprezentantii
asociatiei solicita conducerii penitenciarului sa relaxeze programul strict
al activitatilor cotidiene obisnuite( trezire, spalat, plimbat etc. toate cu
ore si minute fixe) si, in masura posibilului, sa extinda activitatile socio-culturale,
cel putin pana la rezolvarea – chiar si partiala – a supraaglomerarii;
– Asociatia cere conducerii
penitenciarului sa analizeze posibilitatile de a instala cateva aparate de forta
in una din curtile de plimbare si de a permite iesirea detinutilor minori si
tineri impreuna la aer, asa cum, dupa spusele acestora, s-a si intamplat pana
la incidentul din 13 iunie. De asemenea, sa analizeze cu bunavointa solicitarea
detinutilor care nu ies la munca de a li se permite sa se uite la televizor
dupa ora 22.00;
– Asociatia cere conducerii
penitenciarului sa faca toate eforturile pentru a ameliora situatia plimbarii
zilnice, in special pentru detinutii din camerele cele mai supraaglomerate;
– APADOR-CH cere DGP
sa ia masuri urgente pentru decongestionarea penitenciarului Ploiesti.
O sugestie ar fi transferarea detinutilor necautati sau ai caror familii
nu locuiesc in zona, in penitenciare mai putin aglomerate;
– Asociatia solicita DGP
sa aloce de urgenta penitenciarului Ploiesti sumele necesare achizitionarii
instrumentarului fara de care cabinetul stomatologic nu poate intra in functiune.
Manuela Stefanescu
Valerian Stan