amprentare – APADOR-CH

Articole

După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției

07/12/2017/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

Dar acum MAI discută modificarea lui, așa că citiți-l pe ăsta aflat în vigoare, ca să știți ce drepturi aveați până acum când vă întâlneați cu poliția. Ce se va schimba în el aflați dacă participați la dezbaterea organizată de MAI, luni, 11 decembrie

După doi ani și două luni de procese și tergiversări am obținut în sfârșit de la IGPR Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, document public pe care-l cerusem în baza Legii 544/2001. Ținut la secret până acum, pe motiv că modul în care trebuie să se comporte poliția cu cetățenii nu e bine să fie aflat de „elementele criminogene”, manualul era totuși vândut prin librării, sub semnătura unor șefi ai poliției.

În el sunt detaliate toate procedurile pe care polițiștii sunt obligați să le respecte atunci când abordează, legitimează, percheziționează și conduc la secție un cetățean. De asemenea sunt explicate practicile de încătușare, amprentare, folosire a armamentului din dotare și chiar a forței. O lectură utilă pentru orice cetățean pe care-l preocupau până acum întrebările:

Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Da, polițistul se legitimează numai în caz de nevoie. Totuși, polițistul trebuie să se prezinte (pagina 5)
Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic? Da, dacă refuzați să vă legitimați, polițistul poate să vă percheziționeze (vedeți cum în paginile 8-10)
Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine? Da, dacă totuși polițistul nu v-a putut stabili identitatea (pagina 6)
Are voie să-mi percheziționeze mașina pe motiv de „control de rutină”? Nu, dar… (paginile 10-11)

Acest manual este în vigoare din 2005, lucru recunoscut în sfârșit de IGPR după atâtea procese (deși la un moment dat susținea că nu ne dă manualul pentru că nu mai e în vigoare), și e singurul act care reglementează aceste proceduri momentan.

Citește manualul polițistului

Totuși, din luna noiembrie 2017 MAI a pus în dezbatere publică un proiect care modifică mai multe legi privitoare la ordinea publică, iar asta va duce și la modificarea manualului în discuție (Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an). APADOR-CH a făcut câteva sugestii de modificare a acestor propuneri, întrucât unele dintre ele erau de natură să încalce drepturile civile (inventarea unei noi proceduri de privare de libertate numită „reținere administrativă” și a unei sintagme bizare – „poziția inofensivă” pe care ar trebui s-o adopte orice cetățean atunci când e cercetat de poliție).

În urma discuțiilor MAI a acceptat să renunțe la unele propuneri și chiar a preluat unele sugestii ale APADOR-CH, astfel că noua formă a proiectului arată diferit. De exemplu huiduitul la proteste nu mai este sancționat, de asemenea a fost eliminată „reținerea administrativă” și clarificată „poziția inofensivă” a cetățenilor. Au fost introduse și măsuri de garantare a drepturilor civile ale persoanelor conduse la secție (dreptul de a contacta un avocat, de a fi informate pentru ce sunt conduse la secție, dreptul de a fi consultate de un medic etc)

Noua formă a modificărilor propuse de MAI poate fi consultată aici. Vă recomandăm să urmăriți procesul de consultare publică, pe care MAI l-a prelungit cu încă 20 de zile față de termenul inițial (până la 14 decembrie) și să faceți demersuri cetățenești pentru a preveni adoptarea unor modificări legislative care pot încălca drepturile cetățenilor. În ziua de 11 decembrie de la ora 13.00 va avea loc la Centrul Cutural MAI o dezbatere pe această temă, la care se poate participa pe bază de înscriere.

UPADTE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

Cronologia procesului APADOR-CH cu MAI și IGPR pentru obținerea informațiilor publice

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția a fost obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri. A mai urmat un an de recursuri și procese pentru executare silită, rămase tot fără răspuns:

Octombrie 2015 deschiderea acțiunii în instanța de contencios împotriva IGPR și MAI pentru refuzul de a respecta Legea 544/2001
Septembrie 2016 – APADOR-CH câștigă procesul și pe fond și la recurs – Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție
Decembrie 2016 – proces deschis pentru executarea hotărârii, întrucât poliția refuza în continuare să respecte și decizia instanței – Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice
Ianuarie 2017 – IGPR și șeful său, obligați de instanță să plătească penalități pe fiecare zi de întârziere a executării hotărârii – Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice
Februarie 2017 – IGPR face recurs la executare, recursul este admis pe motive de procedură.
Iunie 2017 – Instanța dispune rejudecarea procesului. În fond Tribunalul București respinge cererea de amendare, dar până la această dată nu a fost formulată și motivarea.
Decembrie 2017 – Între timp IGPR acceptă să furnizeze Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, prin urmare APADOR-CH renunță să mai facă recurs la ultima decizie a Tribunalului

Va urma!

Dacă vi se pare util demersul APADOR-CH și vreți să ne susțineți activitatea, iată câteva moduri în care puteți să ne fiți alături.

Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice

10/02/2017/în Articole, Blog /de APADOR-CH

[button link=”http://www.apador.org/manualul-de-bune-practici-al-politiei/” style=”alert” color=”red” window=”yes”]UPDATE decembrie 2017 – După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției[/button]

Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române – a fost obligat de instanță la plata către bugetul de stat a unei amenzi de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data la care APADOR-CH a dat în judecată Poliția Română pentru că a refuzat să furnizeze informații publice. În aceeași decizie pronunțată de Tribunalul București la 30 ianuarie 2016, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) este obligat să plătească APADOR-CH penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu aceeași dată a introducerii acțiunii în instanță, până la momentul furnizării informațiilor.

Aceasta este cea mai recentă decizie judecătorească pe care am obținut-o în procesul purtat cu IGPR de anul trecut, de când i-am cerut să ne furnizeze informații privind procedurile de conducere la secție, amprentare, fotografiere și control aplicate cetățenilor escortați la secția de poliție. Poliția a refuzat să ne furnizeze aceste informații, solicitate conform Legii 544/2001, pe motiv că popularizarea lor ar fi de natură să afecteze activitatea organelor. Totuși procedurile sunt informații publice, pe care orice cetățean are dreptul să le cunoască, iar dovada că motivarea IGPR invocată în proces este falsă e faptul că aceste proceduri sunt publicate într-un manual care se vinde la liber în librării, sub semnăturile unor polițiști.

IGPR a fost obligată de instanță să facă publice procedurile, dar în loc să se conformeze a preferat să trimită un răspuns alambicat, cu informații contradictorii, ba că ordinul ce conținea procedurile ar fi fost abrogat, ba că procedurile în sine sunt specificate într-un alt act administrativ, dar care nu se aplică.

APADOR-CH a dat din nou în judecată IGPR și pe șeful acestuia, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, cerând ca inspectorul șef Bogdan Despescu și instituția pe care o conduce să fie amendate conform legii. Instanța a decis și de această dată în favoarea dreptului publicului de a fi informat, obligând poliția să respecte legea sub sancțiunea financiară. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată de poliție în 15 zile.

Dacă va rămâne definitivă, șeful IGPR va fi obligat să plătească din salariul propriu către buget suma de 250 de lei x cel puțin 100 de zile (până acum) câte s-au scurs de la începerea acestui proces. În același timp, IGPR va achita (de data asta de la buget) către APADOR-CH amenda zilnică de 100 de lei, pentru că unul dintre funcționarii săi refuză să respecte legea.

Obligă pârâtul Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române, la plata către bugetul de stat a unei amenzi în cuantum de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Obligă pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata către reclamantă a unei penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal 30.01.2017 (citește textul deciziei)

[box]

Demersuri făcute în acest proces:

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice

[/box]

Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice

22/12/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

[button link=”http://www.apador.org/manualul-de-bune-practici-al-politiei/” style=”alert” color=”red” border=”#0a0a0a”]UPDATE decembrie 2017 – După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției[/button]

IGPR zice că procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, aplicate de poliție, ba sunt abrogate, ba există, dar nu se aplică, și de fapt nici nu avem nevoie de ele, de vreme ce am cumpărat deja manualul comercializat de doi chestori în care se spune cum procedează organul când acostează cetățeanul

După ce am câștigat procesul prin care ceream IGPR să ne comunice procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, am deschis alt proces pentru executarea hotărârii. IGPR refuză să ne furnizeze informațiile, argumentând în contradictoriu cu logica și chiar cu propriile afirmații, de la un proces la altul, că procedurile stabilite printr-o dispoziție a inspectorului general al poliției din 2005 sunt aplicate prin alte acte emise în anii următori, apoi că toate sunt de fapt abrogate de un ordin al ministrului de finanțe, emis în 2005 și abrogat printr-un alt ordin al aceluiași ministru în 2015. Apoi că toate acestea au fost abrogate de un alt ordin al secretarului general al guvernului din 2015, și că prin asta se revine la dispoziția inițială a inspectorului general al poliției din 2005, dar cu toate astea nu e clar dacă procedurile stabilite prin ea se mai aplică sau nu.

Dacă nu ați înțeles nimic din asta, nu e vina dumneavoastră, ci a juriștilor IGPR, care în loc să comunice simplu și cinstit procedurile pe care cu siguranță le aplică polițiștii în activitatea lor de zi cu zi (că doar se fac zilnic conduceri la secție, percheziții, amprentări și fotografieri), preferă să consume timp și resurse ca să pretexteze de fapt de ce nu vor să ne pună la dispoziție niște informații publice și să respecte legea.

Ce am înțeles noi din corespondența cu IGPR:

Obligată de instanță să ne comunice procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, IGPR ne-a trimis un răspuns sec în care ne-a spus doar numărul dispoziției, nu și conținutul ei: 643/2005, pe motiv că instanța nu ar fi obligat inspectoratul să ne dea dispoziția „în materialitatea ei”. (citește răspunsul IGPR după ce a pierdut procesul)
Această dispoziție din 2005, însă, conform IGPR, deși nu e abrogată ea nu se mai aplică, deoarece între timp au fost emise alte ordine și dispoziții legale, cum ar fi Ordinul secretarului general al Guvernului 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice. Acest ordin nr. 400 din 22.06.2015 la care face referire IGPR abia acum, în procesul deschis de APADOR-CH pentru executarea hotărârii instanței, era în vigoare şi pe tot parcursului procesului privind fondul cauzei (procesul în care s-a obţinut titlul executoriu). În acel proces (început la 17.07.2015), însă, IGPR nu a invocat ordinul nr. 400 şi nu a susţinut că reglementările/procedurile solicitate nu ar mai fi „valabile” începând cu data de 22.06.2015 din cauza acelui ordin. Dimpotrivă, IGPR a susţinut şi la instanţa de fond şi la instanţa de recurs că acele reglementări există, că nu sunt clasificate, dar că nu este oportun să ni le comunice.
De abia după ce a pierdut definitiv fondul şi a fost obligat să comunice reglementările respective, IGPR a invocat, doar în faţa instanţei de executare, ordinul 400 din 22.06.2015, ordin pe care, dacă era de bună-credinţă, trebuia să-l invoce în faţa instanţelor de fond şi de recurs. (citește întâmpinarea IGPR la chemarea în judecată pentru executarea hotărârii)
În fața instanței de executare IGPR mai invocă şi „Ordinul M.F.P.[ministrul finanţelor publice –n.n.] 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, ce a fost abrogat prin Ordinul M.F.P.[ministrul finanţelor publice –n.n.] nr. 808/2015…” . Întrebarea elementară care se pune este cum poate un ordin al ministrului finanţelor publice să abroge proceduri poliţieneşti privind legitimarea, percheziţionarea, conducerea administrativă etc.?
De altfel, nici ordinul nr. 400/2015 al secretarului general al guvernului, ordin axat pe controlul financiar intern (a fost emis în aplicarea OG nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv) nu a abrogat în mod expres procedurile poliţieneşti în discuţie. „Abrogarea” procedurilor poliţieneşti este doar consecinţă pe care, doar uneori, IGPR o leagă de acest ordin. Astfel, atunci când litigiul s-a aflat în faţa instanţelor de fond şi de recurs, IGPR a interpretat acest ordin în sensul că nu a abrogat reglementările/procedurile solicitate prin cererea de informaţii. Numai în faţa instanţei de executare, acelaşi IGPR a interpretat acelaşi ordin 400/2015 în sensul că a abrogat respectivele reglementări/proceduri. De fapt, IGPR, nici nu foloseşte explicit termenul „abrogat”, ci expresia „şi-au încetat valabilitatea”, expresie ambiguă, fără semnificaţie juridică precisă.
Iar bomboana de pe coliva acestei argumentații contradictorii este aceea că IGPR consideră că de vreme ce APADOR-CH a depus la dosarul procesului extrase din cartea vândută de chestorii Eugen Neata și Mihai Pruteanu – Elemente de tactică polițienească și proceduri operaționale privind intervenția structurilor de ordine și siguranță publică – înseamnă că are cunoștință de procedurile cerute și nu mai e nevoie să le primească direct de la poliție, așa cum prevede legea informațiilor publice.

Faptul că am cumpărat din comerț cartea celor doi nu ne dă garantia ca procedurile din ea sunt INTEGRAL cele aplicabile. Asta putem ști doar după ce primim un răspuns oficial de la IGPR care să conțină acele Prezența lor într-o carte dovedește doar că dacă sunt publice ele nu produc nicio vătămare pentru activitatea poliției și nici nu îi învață pe hoți cum să fure mai bine decât știu – așa cum a pretins IGPR în timpul procesului.

APADOR-CH a depus azi la Tribunalul București un răspuns la această întâmpinare obraznică și contradictorie a IGPR și va continua să solicite procedurile aplicate de poliție la amprentare, fotografiere, percheziție și conducere la secție, deoarece acestea sunt informații publice și este normal ca ele să fie cunoscute de cetățeni. Vă vom ține la curent cu decizia instanței. Marcăm astfel astăzi împlinirea a 15 ani de la intrarea în vigoare a Legii 544/2001, a liberului acces la informații de interes public. Sunt 15 ani în care unele instituții au învățat că informațiile publice sunt … publice, altele încă mai au nevoie de ordin de la judecători ca să respecte legea.

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

14/09/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția este obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri.

În august 2015, APADOR-CH finaliza un proiect despre abuzurile polițiștilor, pe parcursul căruia constatase că mulți cetățeni nu știu exact cum să se comporte atunci când sunt opriți de poliție pe stradă. „Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic?Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine“.

Legile sunt foarte vagi. În legea poliţiei, de exemplu, există un articol care practic permite poliţiştilor să conducă pe oricine la secţia de poliţie sub pretextul legitimării – așa numita conducere administrativă, care poate dura până la 24 de ore.

Ne-am asumat noi rolul de a-i educa pe cetățeni despre drepturile pe care le au atunci când interacționează cu agenții – deși această îndatorire îi revine totuși instituției publice -, dar ne-am lovit de secretomania Poliției Române care ne-a comunicat sec, la cererea de informații pe Legea nr.544/2001, că acele proceduri deși nu sunt secret de serviciu ele nu sunt nici destinate publicului larg. Deoarece „Cunoașterea de către public a pașilor detaliați necesari a fi urmați de către polițiști în desfășurarea activităților specifice poate fi utilizată pentru premeditarea și pregătirea minuțioasă a activității criminogene în sine” – zice poliția.

Contra cost, totuși, publicul larg și elementele criminogene ar fi putut afla procedurile astea, dacă ar fi cumpărat cartea scrisă de doi domni polițiști – Eugen Neata și Mihai Pruteanu – Elemente de tactică polițienească și proceduri operaționale privind intervenția structurilor de ordine și siguranță publică. Acum cu 10% mai ieftină , adică numai 39.02 de lei. Cartea cuprinde, așadar, informații publice, dar pe care niște polițiști le vând ca să-și rotunjească veniturile. Cu binecuvântarea fostului ministru, Chestor-şef de Poliţie Petre Tobă, care scrie aşa în prefață:

„Suntem prima instituţie care intră în contact cu cetăţeanul la producerea unui eveniment în spaţiul public, iar percepţia acestuia este conturată în special de reacţia Poliţiei atunci când are nevoie de ea. De aceea, este necesară o acţiune unitară în aplicarea normelor legale, în conformitate cu procedurile de lucru. Consider că orice aport la profesionalizarea poliţiştilor este binevenit. În acest context, este de apreciat iniţiativa autorilor de a elabora o asemenea lucrare, care reprezintă, adunate la un loc, normele legale şi dispoziţiile specifice, elemente de tactică poliţienească şi proceduri operaţionale, putându-se astfel transforma într-un instrument de lucru care să vina în ajutorul poliţiştilor.“

În octombrie 2015 am dat în judecată Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, pentru nerespectarea prevederilor Legii 544/2001. În fața instanței, cele două instituții au susținut că „divulgarea” acestor informații publice ar „genera un risc major la adresa activităților Poliției” și că nu consideră normal să respecte Legea 544/2001 în acest caz:

„Considerăm că nu poate reprezenta un cadru de normalitate ca orice cetățean/asociație să poată accesa în baza Legii nr.544/2001, mențiunile detaliate referitoare la modul de desfășurare a activităților efectuate de personalul Poliției Române.

Divulgarea prevederilor cu caracter intern referitoare la modul de lucru care poate afecta activitatea polițiștilor în sensul oferiririi de elemente ce pot fi speculate de elementele criminogene.”

Instanța ne-a dat dreptate și la fond și la recurs, considerând nejustificat refuzul MAI și IGPR de a furniza acele informații publice. Recursul s-a judecat în 9 septembrie 2016, la aproape un an de la deschiderea procesului, iar decizia a rămas definitivă. Poliția e obligată să facă publice procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Gratis. De îndată ce le vom obține, le vom publica pe site-ul nostru ca să le afle oricine vrea să știe ce drepturi are atunci când e oprit de un polițist pe stradă.

Narcis Iordache: M-am opus amprentării și fotografierii

25/01/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

Daca mergi sa protestezi non-violent in Piata Universitatii si ai ghinionul sa te umfle jandarmii la gramada pe strada si sa te “conduca” la sectia de politie, unde afli ca ai participat la un “protest neautorizat” drept pentru care vei fi amendat pentru deranjarea ordinii si linistii publice, ofiterii de politie te vor informa ca trebuie sa iti ia amprentele si sa te fotografieze pentru a fi inregistrat in baza de date a Politiei, fara sa te informeze nici macar o data ca ai dreptul sa refuzi aceasta procedura. Ba mai mult, daca stii deja ca ai acest drept si le spui politistilor, acestia pretind ca amprentarea si fotografierea este o procedura standard obligatorie, desi nu este adevarat.

Am trecut personal prin aceasta experienta în noaptea de 19 ianuarie 2012, dupa ce sute de jandarmi, porniti in urmarirea unui grup restrans si violent care a incercat sa sparga cordonul fortelor de ordine si sa porneasca in mars spre Piata Unirii, i-au maturat practic pe toti protestatarii din piata, acestia retragandu-se in degringolada pe platoul din fata TNB si pe strazile laterale. Interventia in forta jandarmilor a durat doar cateva minute la capatul carora Piata Universitatii s-a umplut efectiv cu scutieri, printre ei incercand sa isi faca loc grupuri dezorientate de protestatari speriati. Erau protestatarii care scandau “fara violenta”, cei care nu aruncasera cu garduri in jandarmi, pentru ca aceia au reusit sa fuga si sa scape.

Eu mai aflam intr-un grup de protestatari obisnuiti, de aproximativ 20-30 de persoane, impreuna cu cativa prieteni, langa fantana din fata Facultatii de Arhitectura. Dupa ce am stat o vreme pe loc, incercand sa ne ferim din calea scutierilor care veneau din toate partile, am crezut ca situatia s-a mai calmat astfel ca am incercat sa iesim din zona pietei pe strada Edgar Quinet. Nu am apucat sa facem decat cativa pasi cand ne-am trezit blocati pe aceasta strada, intre doua cordoane de jandarmi, unul in fata noastra, celalalt in spatele nostru, la o distanta de circa 50 de metri unul fata de celalalt. Scutierii ne-au spus sa stam pe loc si sa asteptam. Dupa aproximativ 10-15 minute, ne-au cerut sa ne aliniem de-a lungul zidului Facultatii de Arhitectura (in dreptul magazinului non-stop de unde oamenii iesiti la protest se aprovizioneaza in fiecare seara cu apa, cafea si ceai fierbinte) si au inceput sa ne legitimeze. Apoi, unul dintre jandarmi le-a spus fetelor si femeilor din grupul nostru ca au voie sa plece, in schimb barbatii vor fi dusi la o sectie de politie pentru a fi identificati si amendati. Cei ramasi – cam 15 oameni – am fost invitati apoi sa urcam intr-un vehicul al Jandarmeriei si am fost dusi cu totii la Sectia 11 de Politie, langa Mall Vitan. In timp ce coboram din masina si intram in sediul Politiei, am reusit sa pun telefonul mobil pe inregistrare.

Poliția face bază de date cu fotografiile și amprentele protestatarilor

Am fost dusi cu totii intr-o sala mare la primul etaj al cladirii si ni s-a spus ca vom fi amendati de jandarmi pentru deranjarea si linistii publice intrucat am participat la un “protest neautorizat” unde am provocat larma si zgomot. In timp ce jandarmii completau procesele verbale, politistii au venit la randul lor cu un alt formular pe care au inceput sa ne treaca datele personale, mai exact o fisa dactiloscopica, document prevazut in Legea cazierului si utilizat de Politie pentru a inregistra semnalmentele si amprentele digitale ale persoanelor care au comis infractiuni. Dar eu nu am comis nici ieri si nici alta data nicio infractiune si stiam ca am dreptul sa refuz sa mi se ia amprentele sau sa mi se faca fotografii pentru aceasta fisa dactiloscopica. Ma asteptam ca ofiterii de politie insisi sa ma informeze ca am dreptul sa refuz o astfel de procedura dar nu s-a intamplat asa, ci dimpotriva, au incercat sa ma convinga ca ar fi vorba de o procedura standard obligatorie.

Redau mai jos dialogul pe care l-am avut, pe acest subiect, cu cei cativa politisti care au facut cerc in jurul meu atunci cand le-am spus ca vreau sa uzez de dreptul de a refuza sa fiu amprentat si fotografiat, discutie care s-a inregistrat pe telefonul meu mobil:

[box type=”note” style=”rounded”]

Politist: Va sanctioneaza acum si dupa aceea o sa mergem la amprentat – fotografiat.
Eu: Refuz amprentarea si fotografierea
Politist: Nu stiu, sa mergem jos (la parterul sectiei de politie) sa vedem, nu stiu daca exista asa ceva.
Eu: Ba exista, cum sa nu existe.
Politist: Cum?
Eu: Exista, va zic eu… Mai trebuie sa completati niste hartii in care sa consemnati ca refuz.
Politist: Trebuie sa completam aici (imi arata rubrica pentru amprente de pe fisa pe care a completat-o deja cu datele mele din buletin)
Un alt politist: Va zic ca nu aveti dreptate.
Eu: Iar eu va zic ca am dreptate pentru ca stiu…. Nu ma puteti lua de pe strada si sa ma amprentati.
Politist: Auziti…
Eu: Eu doar vreau sa refuz chestiile alea si gata. Atat.
Politist: Numai putin… Asta este fisa dactiloscopica si trebuie aici… (aratandu-mi din nou cu degetul rubrica din fisa unde se presupune ca ar trebui sa mi se puna amprentele)
Eu: Va inteleg, dar eu va spun ca in lege scrie ca eu pot sa refuz si dvs. trebuie sa consemnati chestia asta.
Politist: Nu stiu…pe-asta n-am mai auzit-o… Este o masura politieneasca… conducerea la sectie, amprentat, fotografiat…
Eu: Poate sa fie, dar si eu am dreptul sa refuz, asa ca asta este… Pai nu stiu, atunci cautam un avocat.
Politist: Aveti ceva de ascuns?
Eu: Nu am nimic de ascuns dar, de exemplu, nu vreau sa-mi fac nici pasaport bioemetric, tot din cauza amprentarii. Nu-mi convine sa fiu amprentat asa de autoritati.

[/box]

In cele din urma, dupa ce am fost amendat, unul dintre politistii cu care discutasem mai devreme mi-a spus sa-l urmez pe scari catre parter. Credeam ca voi fi dus sa mi se ia amprentele si ma pregateam sa ma impotrivesc din nou insa politistul respectiv m-a condus pana la iesire si mi-a urat drum bun, moment in care am realizat ca, de fapt, discutia de mai devreme nu era neaparat pentru mine, ci pentru urechile celorlalti colegi de protest “retinuti” de jandarmi, care ar fi putut sa nu stie exact ce drepturi au.

Ce s-a intamplat insa cu obligatia oamenilor legii de a te informa care iti sunt drepturile atunci cand esti retinut intr-o forma sau alta si implicat in proceduri pe care multi oameni, in special cei care nu au avut de-a face cu Politia, nici nu le cunosc? La ce vor folosi bazele de date in care Politia strange in mod abuziv amprente, semnalmente si fotografii ale oamenilor care nu sunt infractori ci doar au iesit sa protesteze impotriva Guvernului?

Narcis Iordache, editor România curată

Arhiva tag-ul pentru: amprentare

Articole

Poliția face bază de date cu fotografiile și amprentele protestatarilor