Consilierii demnitarilor: avem noi dreptul să-i știm sau au ei dreptul să fie anonimi?
O propunere a APADOR-CH, de modificare a Legii 544/2001, vizează obligarea instituțiilor statului să publice din oficiu numele funcționarilor din diverse comisii, precum și numele consilierilor din cabinetele demnitarilor
Numele și CV-urile consilierilor din primele trei cabinete ale Guvernului (premier și vicepremieri) nu sunt date de inters public – așa au răspuns autoritățile la interpelarea PressOne, care ceruse să afle cine sunt consilierii celor trei politicieni de la vârful executivului.
E adevărat, numele, prenumele, adresa de email sunt date cu caracter personal și conform GDPR (art.6) nu pot fi prelucrate fără un temei legal adecvat, în anumite condiții prevăzute de GDPR. Însă cum rămâne cu dreptul publicului de a ști cine sunt cei care îi sfătuiesc și influențează pe conducători? Și de ce ar vrea premierul sau miniștrii săi să își ascundă consilierii, de care sunt atât de mândri?
Nici Legea 544/2001, a informațiilor publice, nu prevede o obligație în acest sens pentru instituții, de aceea APADOR-CH a mai făcut și în noiembrie anul trecut o propunere de modificare a legii pentru publicarea componenței nominale a diverselor comitete și comisii care iau decizii în varii domenii. Atunci era vorba despre celebrul Grup de Comunicare Strategică, dar nu numai.
Cum împacă UE datele personale ale funcționarilor și dreptul nostru la informare
Articolul 6 din GDPR spune că prelucrarea datelor este legală dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:
| (a) | persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice; |
| (b) | prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract; |
| (c) | prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului; |
| (d) | prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice; |
| (e) | prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul; |
| (f) | prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil. |
Așadar, conform articolului 6 litera c din GDPR, pentru a putea dezvălui publicului datele personale ale funcționarilor sau consilierilor este necesar ca o lege să prevadă că această categorie de date trebuie dezvăluite (de exemplu Legea 544/2001).
Litera f a aceluiași articol din GDPR spune că nu e nevoie de o lege dacă există un interes legitim al terților. Numai că această prevedere este lăsată atât la latitudinea instituției căreia i se cer informațiile respective – și am văzut din răspunsul Guvernului către PressOne cum a interpretat interesul publicului – sau la interpretarea instanței, către care s-ar putea îndrepta acum ziariștii, nemulțumiți de răspunsul Guvernului.
Specialiștii europeni în protecția datelor, reuniți în Grupul de lucru al articolului 29, au tranșat această dilemă prin Avizul 6/2014 privind noțiunea de interese legitime ale operatorului de date în temeiul articolului 7 din Directiva 95/46/CE (această directivă a precedat GDPR la nivel UE):
„Publicarea datelor în scopul transparenței și al răspunderii. Un context important în care articolul 7 litera (f) [actualul art. 6 par. 1 lit. f din GDPR – n.m.] poate fi relevant este cazul publicării datelor în scopul transparenței și al răspunderii (de exemplu, remunerațiile personalului administrativ de conducere dintr-o întreprindere). În acest caz, se poate considera că divulgarea publică se realizează, în principal, nu în interesul operatorului care publică date, ci în interesul altor părți interesate, precum angajații sau jurnaliștii sau publicul larg, cărora le sunt divulgate datele.” (pag. 29-30 din Aviz)
Specialiștii europeni recomandă totuși, în același aviz, să existe o lege cu specificație clară a datelor care trebuie publicate:
„Din perspectiva protecției datelor cu caracter personal și a vieții private și pentru a asigura certitudinea juridică în general, se recomandă ca datele cu caracter personal să fie făcute publice pe baza unei legi care permite și – atunci când este cazul – specifică în mod clar datele care urmează să fie publicate, scopul publicării și orice alte garanții necesare. Aceasta înseamnă, de asemenea, că ar putea fi de preferat să se utilizeze ca temei juridic articolul 7 litera (c) [actualul art. 6 par. 1 lit. c din GDPR – n.m.], mai degrabă decât articolul 7 litera (f) [actualul art. 6 par. 1 lit. f din GDPR – n.m.] atunci când datele cu caracter personal sunt comunicate în scopul transparenței și al răspunderii.”(pag. 30 din Aviz)
Propunerile APADOR-CH de modificare a Legii 544/2001
Așadar revenim acum cu încă o propunere de completare a legii privind informațiile de interes public, prin care cerem ca instituțiile să fie obligate să publice din oficiu și numele consilierilor acelor demnitari care au un cabinet sau o cancelarie în subordine – premier, vicepremieri, miniștri, secretari de stat, președinți de consilii locale, prefecți, primari, viceprimari etc, conform articolului 544 din Codul Administrativ*.
Forma actuală a art 5, alin 1 lit c din Legea 544/2001:
Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public:
1.c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
Forma propusă de APADOR-CH:
c/1) numele și prenumele persoanelor din compunerea comisiilor, comitetelor, grupurilor și altor structuri similare, înființate în cadrul autorităților sau instituților publice sau care funcționează sub autoritatea, subordinea sau coordonarea autorităților sau instituțiilor publice;
c/2) componența nominală a cabinetului sau cancelariei persoanelor care, potrivt art. 544 din Codul administrativ, au dreptul de a avea cabinet sau cancelarie în subordine, inclusiv consilierii onorifici ai acestora.
*ARTICOLUL 544 din Codul administrativ – Persoanele care au dreptul de a avea cabinet sau cancelarie în subordine
(1) Au dreptul la organizarea unui cabinet care funcționează în cadrul instituțiilor pe care le conduc sau în cadrul cărora își desfășoară activitatea:
- a) prim-ministrul;
- b) viceprim-ministrul;
- c) ministrul de stat, ministrul și ministrul delegat;
- d) secretarul general al Guvernului, secretarul general adjunct al Guvernului și șeful Cancelariei Prim-Ministrului;
- e) consilierul de stat, secretarul de stat și subsecretarul de stat și asimilații acestora din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, din cadrul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
- f) conducătorul organelor de specialitate ale administrației publice centrale, cu rang de secretar de stat;
- g) președintele consiliului județean;
- h) primarii;
- i) vicepreședinții consiliilor județene;
- j) viceprimarii.
(2) În subordinea viceprim-ministrului care are și calitatea de ministru funcționează un singur cabinet, cu numărul maxim de posturi stabilit pentru funcția de viceprim-ministru cu portofoliu, organizat în cadrul ministerului pe care îl conduce.
(3) În cadrul instituției prefectului se organizează și funcționează cancelaria prefectului.
APADOR-CH a transmis aceste propuneri de îmbunătățire a Legii 544/2001 parlamentarilor din toate partidele, pentru a fi avute în vedere în eventuale demersuri legislative în care se va discuta modificarea legii informațiilor publice.
Later edit – textul a fost corectat la 13.18 pentru a menționa mai clar că nu există o ierarhie a temeiurilor legale activate conform GDPR