Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
I-am trimis premierului o scrisoare cu două propuneri simple și clare: 1 – pentru o protecție mai bună a magistraților care reclamă nereguli în sistem și 2 – pentru dreptul tuturor de a contesta deciziile CCR privind alegerile
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) i-a trimis astăzi o scrisoare oficială Prim-ministrului Ilie Bolojan, cu două modificări legislative esențiale pentru o justiție mai corectă și mai transparentă.
Având în vedere că Guvernul a înființat recent un comitet pentru analizarea legilor din domeniul justiției, APADOR-CH solicită includerea următoarelor clarificări în viitoarele proiecte de lege:
Protecție reală pentru judecătorii și procurorii care reclamă nereguli în sistem (avertizorii în interes public). În prezent, există interpretări juridice, inclusiv la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care spun că legea care îi protejează pe cei ce reclamă ilegalități la locul de muncă nu li s-ar aplica și magistraților.
APADOR-CH consideră că și în instanțe sau parchete pot apărea nereguli (de exemplu, la împărțirea dosarelor sau organizarea instanțelor), iar judecătorii sau procurorii care observă aceste lucruri trebuie să le poată raporta fără teamă de sancțiuni.
Îi cerem premierului modificarea Legii 361/2022, a avertizorilor de integritate, astfel încât să fie clar că și magistrații beneficiază de aceleași garanții ca orice alt angajat care apără interesul public.
Dreptul de a contesta hotărârile CCR legate de alegeri. După evenimentele electorale recente, legate de anularea alegerilor prezidențiale și de interzicerea unor candidaturi, s-a observat că hotărârile Curții Constituționale nu pot fi verificate de nicio altă instanță. Acest lucru a creat tensiune și frustrare în societate.
Conform Constituției, numai deciziile CCR sunt definitive, hotărârile date în materie electorală nu ar trebui să fie de neatacat, însă printr-o adăugire nepermisă la Constituție, făcută în legea de funcționare a CCR, hotărârile au ajuns și ele să fie considerate la fel de definitive ca și deciziile.
APADOR-CH propune ca aceste hotărâri (în materie electorală) să poată fi contestate la Înalta Curte de Casație și Justiție, o instituție formată din judecători de carieră, independenți și apolitici, spre deosebire de componența politizată a CCR.
Pentru această schimbare nu este nevoie de modificarea Constituției, ci doar de corectarea a două legi existente (Legea 47/1992 și Legea 370/2004).
Este de preferat ca aceste modificări să fie făcute acum, între alegeri, și nu în anii electorali, sub presiunea viitoarelor alegeri.
Justiția are nevoie de reguli care să nu lase loc la interpretări politice. Ne dorim ca propunerile noastre să fie analizate și integrate în legislație, pentru a crește încrederea cetățenilor în procesul electoral și în independența magistraților.
https://apador.org/wp-content/uploads/2026/02/draga-ilie-1.jpg325512Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2026-02-19 12:56:562026-02-19 12:56:56De la APADOR-CH către Ilie Bolojan, pentru o justiție mai justă
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Dorina Milea, femeia care s-a luptat în ultimii ani pentru aerul locuitorilor din Ciulnița, a fost dată afară de la serviciu
În Slobozia, numele Dorinei Milea a ajuns să fie rostit cu iritare sau admirație. Pentru unii, este „aia care face probleme”. Pentru alții, este femeia care a îndrăznit să ceară să fie respectate legile. În realitate Dorina Milea, avertizoare de integritate și activistă civică, plătește un preț prea mare pentru faptul că a vorbit despre corupție, poluare și abuz de putere, într-un mic oraș de provincie. Pentru că „nu s-a potolit”, ea a ajuns în cele din urmă să aibă „de-a face cu primarul”.
Servicii publice, în slujba intereselor private
Dorina Milea a fost, timp de aproape nouă ani, director general și administrator al Societății Servicii Publice Slobozia, companie aflată în subordinea Consiliului local. Când a preluat conducerea, în 2016, societatea avea pierderi, probleme grave de organizare și prejudicii constatate de Curtea de Conturi.
Încă din primul an de mandat, spune că a început să aplice legea: a cerut recuperarea prejudiciilor, a corectat contracte păguboase, făcute cu diverse firme locale cu conexiuni politice, a introdus reguli clare și a scos la lumină practici tolerate ani la rând în piețele și cimitirul orașului. Societatea publică a ajuns pe profit încă din primul an, iar controalele ulterioare ale instituțiilor statului i-au apreciat activitatea.
Paradoxal, tocmai aceste demersuri au deranjat conducerea politică locală.
Când firmele politicienilor fac regulile statului
Unul dintre punctele sensibile a fost administrarea cimitirului municipal – o zonă unde haosul și lipsa regulilor generaseră ani de câștiguri informale pentru firme protejate de politicienii locali. „Am găsit locuri de veci care fuseseră concesionate mai multor persoane în același timp, iar unele suprafețe erau mult mai mari în realitate decât în acte”, spune Dorina Milea. Ea povestește că a inițiat cartografierea locurilor de veci și a propus un Regulament de organizare care să aducă ordine, trasabilitate și control.
Rezultatul muncii Dorinei a fost că interesele unei firme private de pompe funebre, deținută de un consilier local, au fost direct afectate de noile reguli. Milea spune că acest consilier-patron ar fi făcut presiuni pentru modificarea Regulamentului, și încălcarea unor legi în vigoare, lucru care s-a și întâmplat în cele din urmă.
În toamna anului 2024, după schimbarea primarului, regulamentul cimitirelor a fost modificat rapid, în favoarea aceleiași firme private de pompe funebre, deținute de consilierul local. Dorina Milea a avertizat Consiliul local că noul regulament încalcă mai multe legi, dar nu a avut vreun succes. Ulterior a transmis aceleași informații și la Agenția Națională de Integritate, dobândind oficial calitatea de avertizor de integritate, ceea ce ar fi trebuit să-i ofere și o protecție, conform Legii avertizorilor.
Corupția din Slobozia impute aerul la Ciulnița
Și cum un necaz nu vine niciodată singur, pe lângă problemele profesionale, s-a stricat și aerul de acasă. În vara anului 2022, Dorina Milea se mutase împreună cu soțul ei în Ciulnița, într-o casă construită cu credit, unde visa la o viață liniștită, „la țară”, departe de agitația și poluarea orașului. La doar câteva zile după mutare a descoperit că aerul era greu de respirat, sufocant, cu o duhoare persistentă de hoit de animale. Venea de la circa 700 de metri distanță de casă, de la fabrica Clean Tech International.
„Nu aveam unde să ne ascundem de duhoare: în casă mirosea, iar afară mirosea mai rău”, povestește Dorina Milea.
Până aici ajunsese mirosul corupției locale din Slobozia.
Avertizare de integritate la muncă, activism civic acasă
Dorina Milea – sursa foto Facebook
Obișnuită să conteste lucrurile care nu merg bine, Dorina a început să strângă semnături pentru o petiție împotriva poluării olfactive provocate de Clean Tech. În scurt timp, sute de localnici au semnat-o, iar o parte dintre ei au fondat ONG-ul AER Muntenia.
Dorina Milea și vecinii ei au depus zeci de sesizări cetățenești la Garda de Mediu, Direcția de Sănătate Publică și Prefectură, au organizat proteste și au cerut în instanță suspendarea autorizației integrate de mediu a fabricii Clean Tech. Curând aveau însă să-și dea seama că aceeași corupție care parazita instituțiile locale se manifesta din plin și în cazul aerului poluat de Clean Tech.
Conform unei investigații de presă, Clean Tech este un gigant european al deșeurilor de animale, cu afaceri și în alte țări, de exemplu în UK și Franța. Și în acele țări vecinii fabricilor Clean Tech au reclamat mirosurile, dar autoritățile din respectivele țări au ținut mai mult cu cetățenii și au obligat firma să-și filtreze noxele pe care le emană. Nu s-a întâmplat același lucru la Ciulnița și Slobozia, unde fabrica a transformat viața locuitorilor într-un coșmar din cauza „duhorii”. În plus, încurajată de autoritățile „competente”, compania a mers până acolo încât a cerut și despăgubiri colosale de la cetățenii care au îndrăznit să-și apere aerul.
Cât costă aerul curat din Ciulnița
În ciuda mirosului evident chiar și la poarta tribunalului, instanțele nu le-au dat dreptate oamenilor: cererea de suspendare a activității Clean Tech a fost respinsă. Încurajată, fabrica a formulat la rândul ei o cerere de despăgubiri de20 de milioane de euro împotriva membrilor fondatori ai ONG-ului AER Muntenia. O sumă exorbitantă pentru oamenii simpli, majoritatea salariați, fără resurse financiare însemnate, care nu doreau decât să respire un aer curat în localitatea lor.
Această tactică folosită de Clean Tech, cunoscută la nivel european ca SLAPP – procese strategice împotriva participării publice – are ca scop să intimideze și să epuizeze financiar activiștii și avertizorii de integritate care îndrăznesc să ceară respectarea legislației într-un domeniu. Chiar și atunci când cererile exorbitante de despăgubiri sunt respinse de instanță, cum a fost în cele din urmă și cazul de față, efectul rămâne: teamă, presiune socială și efecte pe termen lung asupra celor care se implică civic.
„Unii dintre vecinii cu care am fondat organizația AER Muntenia au renunțat să mai facă parte din organizație, spunând că preferă să stea închiși în casă și să se țină de nas decât să-și piardă job-urile sau casele”, povestește Dorina Milea.
Împreună cu cei care au rămas, ea totuși a mers mai departe. A vorbit public despre mirosul insuportabil, despre faptul că fabrica deversa apele uzate și netratate, rezultate din prelucrarea hoiturilor, direct în stația de epurare a orașului, în cârdășie cu firma locală Urban SA, care ar fi trebuit să gestioneze respectiva stație de epurare. Această nouă luptă i-a atras alte reproșuri de la conducătorii locali, întrucât, spune Milea, Urban SA ar fi condusă de finul primarului.
Băgarea minților în cap, la Slobozia
Schimbarea primarului, în 2024, a coincis și cu intensificarea presiunilor la adresa avertizoarei Dorina Milea. „În mandatul primarului precedent nu am fost niciodată chemată în birou sau admonestată, deși l-oi fi deranjat și pe el cu luptele mele. În schimb de cum a venit actualul primar am fost chemată în mod repetat la primărie și chiar la sediul PSD, unde, în prezența prefectului județului, mi s-a reproșat că nu-i las în pace pe anumiți consilieri și firmele lor. Mi s-a transmis că dacă nu-mi bag mințile în cap, voi avea de-a face cu primarul, care poate face și el nenorociri”, povestește Milea.
În primăvara lui 2025, Consiliul local a declanșat o procedură de „guvernanță corporativă” aplicată… ca la Slobozia. Dorina Milea a fost revocată din funcția de administrator al Societății municipale de servicii publice, iar în locul ei a fost numit un apropiat al noii conduceri (fostul soț al consilierei personale a noului primar), printr-o procedură considerată nelegală chiar de Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP).
Toate avertismentele venite de la centru (de la AMEPIP și ANI care îi recunoscuse Dorinei Milea statutul de avertizor de integritate) au fost ignorate de conducerea locală.
Izolată, hărțuită, concediată
După revocare, Dorina Milea a rămas pentru scurtă vreme director general, dar din cauza stresului prelungit a avut nevoie de concediu medical și terapie psihologică. În acest timp, situația a degenerat rapid: i s-au cerut parolele și echipamentele electronice, i-a fost blocat accesul în sediul societății, a fost amenințată cu „audituri” menite să „scoată lucruri grave” la iveală și a fost umilită public, inclusiv prin declarații ale foștilor subordonați, dintre care unii au recunoscut ulterior că li s-au dictat anumite declarații denigratoare la adresa Dorinei Milea.
„Deși toate controalele – inclusiv ale ANAF, plus o expertiză extrajudiciară <pentru a găsi neapărat ceva> – au confirmat că nu am avut prejudicii sau abateri în funcție, dimpotrivă, postul mi-a fost desființat, iar în noiembrie 2025 m-au concediat”, arată Dorina Milea.
Acum șomeră, Milea a ajuns din nou în instanță, încercând să conteste legalitatea concedierii sale, care miroase și arată ca un abuz de putere.
Ce arată cazul Milea
Cazul Dorinei Milea este mai mult decât lupta unei comunități cu poluarea. El arată un sistem nefuncțional, în pofida legilor care teoretic ar trebui să-i protejeze pe oameni. Este oglinda unei societăți în care avertizorii de integritate și activiștii civici se confruntă cu bariere administrative, presiuni juridice și chiar cu riscul de a fi excluși forțat din viața profesională sau personală. Această luptă a locuitorilor din Slobozia și Ciulnița, pentru aer și apă, este de fapt o luptă cu corupția locală. Momentan, corupția a câștigat.
*În fotografia principală, Dorina Milea, în 2025, la primirea Premiului european „Coporate Bully of the year” – premiu acordat asociației AER Muntenia, pentru lupta cu Clean Teach.
https://apador.org/wp-content/uploads/2026/02/dorina-milea-paulo-teixeira-de-morais.jpeg14701852Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2026-02-16 13:28:392026-02-16 15:01:40Cum miroase și cât costă corupția la Slobozia
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Conform CSM, un judecător care semnalează o ilegalitate NU e protejat de Legea avertizorilor; APADOR-CH cere modificarea legii
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a răspuns recent la o solicitare de informații, transmisă de APADOR-CH, privind aplicarea Legii avertizorilor în interes public (Legea 361/2022) în sistemul judiciar. Răspunsul este problematic: CSM consideră că legea nu s-ar aplica judecătorilor, pentru că aceștia nu sunt vizați de textul legii.
Această interpretare, bazată pe o analiză internă și pe o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (182/2024), exclude din protecția legală orice judecător care ar denunța o neregulă în cadrul instanței în care lucrează, chiar dacă aceasta afectează drepturile cetățenilor sau integritatea justiției.
Ce spune CSM?
CSM nu a luat o decizie oficială a Plenului sau a Secției de Judecători în această problemă, ci a invocat o analiză internă a Comisiei de judecători pentru legislație. Aceasta a ajuns la concluzia că Legea 361/2022 nu s-ar aplica instanțelor de judecată, deoarece textul legii nu vizează judecătorii. CSM susține că, deoarece legea nu enumeră explicit judecătorii, aceștia nu sunt acoperiți de protecție.
APADOR-CH, organizație care a militat pentru transpunerea extinsă în lege a Directivei europene în domeniul avertizorilor, consideră că principiul general al legii este că dacă denunți o încălcare a legii în interes public, ai drept la protecție, principiu care trebuie să se aplice și în domeniul justiției.
Ce spune Directiva UE despre avertizori?
În opinia APADOR-CH, Directiva (UE) 2019/1937, care a stat la baza Legii 361/2022, nu exclude justiția. Ba chiar spune, la articolul 2, că această directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a extinde protecția în temeiul dreptului intern, în ceea ce privește domeniile sau actele care nu intră sub incidența acestei directive. Deci România poate și ar trebui să extindă protecția la justiție. CSM, însă, pare să facă exact opusul: o restrânge.
Legea ar trebui să se aplice tuturor celor care denunță încălcări ale legii în interes public, indiferent de profesie, poziție socială sau post ocupat.
Ce e de făcut?
Cea mai sigură măsură este modificarea Legii avertizorilor, pentru a clarifica acest aspect.
O modificare a Legii 361/2022 ar elimina disputele privind interpretarea și aplicarea ei. Dacă legiuitorul a vrut să-i includă pe toți cei care denunță nereguli în interes public, atunci trebuie să o spună explicit, pentru a preveni abuzuri interpretative.
Modificarea ar trebui să includă, așadar, „persoanele care își exercită funcțiile în cadrul instanțelor de judecată și parchetelor”.
De asemenea, modificarea legii ar trebui să se facă obligatoriu cu consultarea CSM, pentru ca textul rezultat în urma modificării să nu mai ridice probleme de interpretare.
Protecția avertizorilor este un pilon al sistemului democratic. Iar justiția nu poate fi justă dacă cei care o aplică nu pot denunța abuzurile din interior.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/07/avertizor-integritate-dileme.jpg477696Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2026-02-05 13:53:132026-02-05 13:53:13De ce judecătorii n-au voie să fie avertizori de integritate?
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În sfârșit vom avea o creștere la ceva – la numărul de infractori la hectar; APADOR-CH cere Guvernului să renunțe la modificarea legislativă din Codul administrativ, care îi va transforma în infractori pe toți cetățenii care nu-și achită amenzile contravenționale într-un an de zile
APADOR-CH cere Guvernului să renunțe la propunerea de modificare a Codului administrativ, care prevede transformarea amenzilor contravenționale neplătite în amenzi penale. Potrivit proiectului pe care Guvernul vrea să-și asume răspunderea la finalul acestei luni, neplata unei amenzi contravenționale timp de 12 luni ar permite instanței să dispună fie muncă în folosul comunității, fie aplicarea unei amenzi penale.
APADOR-CH atrage atenția că amenda penală este o sancțiune specifică dreptului penal și poate fi aplicată exclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu a unei contravenții. În prezent, legislația română nu califică neplata unei amenzi contravenționale drept infracțiune, iar transformarea unei datorii într-o sancțiune penală contravine principiilor fundamentale ale dreptului penal.
Prin această modificare, Guvernul ar încălca prevederile Codului penal și ale Constituției. APADOR-CH consideră că soluția propusă creează artificial noi „infractori” și solicită eliminarea acestei prevederi din proiectul de act normativ aflat momentan în dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Dezvoltării.
Scrieți și voi Ministerului Dezvoltării că nu sunteți de acord cu asta
Pe lângă solicitarea de a renunța la modificarea legislativă propusă, APADOR-CH a transmis Guvernului și o variantă de modificare a legii care ar putea rezolva chestiunea neplății amenzilor contravenționale din rea-intenție, prin introducerea unei prevederi că doar acest caz ar putea fi considerat infracțiune și deci pedepsit penal.
Întrucât dezbaterea publică durează până la 23 ianuarie, iar propunerile trebuie transmise în format tabelar, ca mai jos, vă încurajăm să transmiteți și voi pe adresa: transparenta@mdlpa.gov.ro poziția APADOR-CH, prin preluarea tabelul transmis de noi:
Nr. crt.
Nr. articol
Textul propus de autoritatea inițiatoare
Conținut propunere/sugestie/opinie
Argumentarea propunerii/sugestiei
1
Art. IX din proiect
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor se modifică și se completează după cum urmează:(…)
4. La articolul 28, după alineatul (3) se introduc cinci noi alineate, alin. (4)-(8), cu următorul cuprins: (…)
(7) Dacă în termen de 12 luni de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună:
a) transformarea în muncă în folosul comunității;
b) transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile.
Eliminarea literei b) de la art. 28 al. 7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
2) Introducerea unui nou alineat, (9), cu următorul conținut:
„Neexecutarea, în tot sau în parte, cu rea-credință, a muncii în folosul comunității,care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale, se pedepsește cu amendă penală.“
Amenda penala este o sancțiune penala, care nu poate fi aplicata decât pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu si pentru săvârșirea unei contravenții. Deocamdată, nu este prevăzută in nicio lege o infracțiune care sa constea in neachitarea amenzii contravenționale in termen de 12 luni de la data comunicări procesului-verbal de constatare a contravenției. Practic, e foarte greu de acceptat ca simpla neplata unei datorii sa constituie infracțiune (exista o excepție, in art. 6/1 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, care prevede ca este infracțiune fapta de reținere și neplată a anumitor impozite și contribuții – dar, in acel caz, infracțiunea este prevăzută într-o anumita lege; in cazul fata, in nicio lege nu se prevede ca e infracțiune neplata amenzii contravenționale intr-un anumit termen.). Doar daca era prevăzută in lege o astfel de infracțiune, se putea stipula aplicarea unei amenzi penale.
Ca atare, nu se pot prevedea sancțiuni penale (inclusiv amenda penala) pentru comiterea unor contravenții, adică pentru fapte care nu sunt prevăzute de lege ca fiind infracțiuni.
Potrivit art. 1 si 2 din Codul penal, nicio persoană nu poate fi sancționată penal (inclusiv prin aplicarea unei amenzi penale) pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, ca infracțiune, la data când a fost săvârșită.
In concluzie, prin introducerea acelui text, care prevede posibilitatea sancționării penale (prin amenda penala) a unei fapte care nu e prevăzută de lege ca fiind infracțiune sunt încălcate art. 1 si 2 din Codul penal si, astfel, este încălcat art. 1 al. 5 din Constituție.
Prin incriminarea neexecutarii, integrale sau partiale, comisă cu rea-credință, a muncii în folosul comunității, care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale s-ar putea rezolva problema pe care doreste să o rezolve Guvernul, privind creșterea eficienței sancțiunilor contravenționale. Prin acest text, se realizează incriminarea unei fapte de sustragere de la executarea muncii care a înlocuit amenda contravențională, fapta nesancționată până în prezent de lege, ceea ce este o cauză principală a ineficienței sancțiunilor contravenționale. Pentru ca, în prezent, cine nu efectuează munca, nu este supus niciunei consecințe.
Desigur, incriminarea nu se poate referi la cei care nu prestează munca din motive întemeiate (de exemplu, afecțiuni medicale incompatibile cu munca respectivă), motive care exclud ideea de rea-credință.
https://apador.org/wp-content/uploads/2026/01/penal.jpg5521023Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2026-01-21 11:00:142026-01-23 11:25:07Guvernul transformă amenzile contravenționale în amenzi penale
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În fiecare an, la 10 decembrie, marcăm Ziua drepturilor omului, o zi în care mai facem câte un bilanț și constatăm că iar suntem pe minus. Anul trecut pierdusem dreptul de a alege și de a fi ales. Anul ăsta, chipurile l-am recăpătat, dar tot nu știm ce s-a întâmplat atunci, în noiembrie 2024, de a trebuit să ne fie anulate alegerile.
Ni se tot spune că am fost dezinformați, induși în eroare, păcăliți de forțe necunoscute, să votăm pe cine nu merita să ne fie președinte. Dar azi, la mai bine de un an distanță, tot nu știm adevărul. A fost sau n-a fost, cine ne-a manipulat, și de ce?
Dezinformarea părea să fie subiectul acestui an. O realitate palpabilă, pe care o simțim cu toții. Statul s-a bătut cu pumnii în piept că-i va veni de hac, că nu se mai poate așa, că cetățenii au dreptul să NU fie dezinformați. S-au făcut declarații belicoase și promisiuni sforăitoare, ba chiar s-au descoperit strategii naționale, care trebuiau puse în aplicare de ani de zile. În lupta asta generală lipsea însă un singur lucru: definiția dezinformării. Ca să știm totuși, s-o recunoaștem.
Apoi, ca orice subiect efemer, pe la mijlocul anului a căzut în uitare și dezinformarea. Au început să doară mai mult prețurile, taxele, tăierile. Autoritățile și-au văzut de vechile lor obiceiuri: informații publice ținute la secret sau obținute cu țârâita, ziariști împiedicați să-și facă meseria, prea aproape de politicieni. Milioane de lei din bani publici cheltuite discreționar de partide, ca să mituiască o parte a presei. Și în fruntea tuturor, noul președinte care admite, de câte ori are ocazia, că statul trebuie să ne recâștige încrederea.
Dar cum?
În polifonia asta generalizată, dezinformarea continuă să existe și să facă victime. Oamenii sunt lăsați să creadă în cine și ce li se pare lor mai adevărat, exploatați de rețele sociale, de algoritmi, de „actori statali și nestatali” fără scrupule. Statul și politicienii nu se mai numără printre sursele de încredere și, după cum se vede, nici nu fac ceva ca să repare lucrurile.
Așa că am ales ca de acest 10 decembrie să-i întrebăm pe oameni ce cred ei că e dezinformarea și cine ne dezinformează mai mult. Majoritatea răspunsurilor au arătat spre „cei de sus”, „clasa conducătoare”, „politicienii”. Dar oamenii ne-au mai spus și cum încearcă ei să se apere de dezinformare, deși sunt conștienți că în acest război nimeni nu e la adăpost. Vedeți răspunsurile lor în video și lăsați-ne în comentarii și părerile voastre.
Anul ăsta de 10 decembrie marcăm ziua în care avem dreptul de a NU fi dezinformați, dar vedem totodată că nimeni nu ni-l apără și nici nu ni-l garantează. Și aici suntem pe cont propriu, ca în multe alte situații. Așa că, iată și câteva sugestii despre ce putem face ca să fim mai puțin victime, și mai mult cetățeni:
Să cerem transparență de la autorități – folosiți deștept Legea 544/2001 ori de câte ori aveți vreo întrebare la care ar trebui să vă răspundă autoritățile;
Să verificăm sursele informațiilor care ajung la noi, să nu dăm share emoțiilor, să nu răspândim zvonuri;
Să susținem presa independentă și pe jurnaliștii care ne-au demonstrat prin articolele lor că sunt obiectivi;
Dreptul la informare, dreptul de a NU fi dezinformat, este un drept al omului, statul ar trebui să ni-l garanteze, dar între timp nici noi nu trebuie să stăm cu mâinile în sân.
https://apador.org/wp-content/uploads/2025/12/sondaj-dezinformare2.jpg362600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-12-09 19:26:492025-12-09 19:27:10Dreptul de a NU fi dezinformat
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
La doi ani de când am cerut niște informații publice de la poliție, și un an de când am dat-o în judecată pentru refuzul de a ni le da, Poliția Română se vede încă o dată obligată de justiție să respecte legea; Dar oare o va face de data asta?
Curtea de Apel București a confirmat, la 25 noiembrie 2025, verdictul dat în februarie 2025 de Tribunalul București, cum că Poliția Română a încălcat legea atunci când a refuzat să ne transmită procedura internă privind protecția avertizorilor de integritate. Instanța a reiterat, de asemenea, că solicitantul unei informații publiceNU trebuie să-și motiveze cererea, iar instituțiile statului au obligația legală de a furniza informațiile cerute în termenele prevăzute de lege.
Refuzul Poliției de a comunica documentul și comportamentul instituției pe durata procedurii administrative au fost considerate de instanță ca fiind un „exces de putere”, ceea ce reprezintă un semnal puternic cu privire la necesitatea schimbării practicilor netransparente.
APADOR-CH cere IGPR să execute hotărârea instanței fără noi întârzieri, și să ne transmită procedura internă solicitată conform Legii 544/2001, încă din octombrie 2023.
Aceasta nu este prima și probabil nici ultima dată când învingem în justiție secretomania poliției, de aceea transmitem IGPR că respectarea unei hotărâri judecătorești nu este opțională, iar conformarea rapidă ar reprezenta un gest minim de responsabilitate instituțională.
De la ce ne-am luat: de la principiul proiecției pe verticală…
Concret, APADOR-CH a întrebat IGPR, în octombrie 2023, dacă poliția a stabilit o procedură internă de raportare pentru avertizorii de integritate. Conform legii avertizorilor (Legea nr. 361/2022), instituțiile publice și firmele private sunt obligate să aibă astfel de proceduri clare, aduse la cunoștința angajaților și afișate pe paginile lor de Internet. Orice angajat ar trebui să știe, la locul lui de muncă, cum poate semnala pe filieră internă eventuale încălcări ale legii, făcute chiar de colegi sau șefi, și trebuie să aibă la dispoziție un canal sigur de raportare, sau mai multe, (telefon, email, chat) pe care le poate folosi inclusiv anonim.
Primul răspuns primit de la IGPR la această cerere – în octombrie 2023 – spunea cu cuvinte meșteșugite (cum ar fi „principiul proiecției verticale” – că procedurile ar fi în lucru.
În aprilie 2024 i-am întrebat din nou, mai clar, dacă totuși au stabilit procedurile alea, când, cine e responsabil cu ele și unde sunt afișate? Firește, am cerut (fără succes) să ne traducă și ce înseamnă acest „principiu al proiecției verticale” din răspunsul precedent.
În luna mai am primit încă un non-răspuns (adică ni s-a răspuns la o singură întrebare din cinci), în care responsabilul cu informațiile publice din IGPR spunea că ar fi avut deja cinci avertizări de integritate, dar au considerat că patru dintre ele nu sunt eligibile, conform prevederilor legale. Un motiv în plus să insistăm cu procedurile alea prevăzute de lege, pentru că era clar că oamenii nu știu cum să raporteze neregulile din instituție, de vreme ce patru din cinci greșiseră procedura.
A treia revenire pe același subiect, tot în luna mai 2024, a fost de natură să-l enerveze pe polițistul responsabil cu informațiile publice de la IGPR, care ne-a transmis un răspuns țâfnos, în care spunea pe scurt că Poliția e o instituție responsabilă, capabilă să aplice o lege și s-o interpreteze, că are proceduri, sunt afișate unde trebuie „iar angajaților li s-a adus la cunoștință posibilitățile legale de care beneficiază sau pe care le pot uzita”.
Mai mult decât faptul că „de la centru” ni s-a refuzat furnizarea de informații, din răspunsurile copy-paste primite de la toate inspectoratele județene am înțeles și că s-a dat ordin să nu se respecte legea nici în teritoriu. Spre cinstea lui, Inspectoratul de poliție Brașov a fost singurul care a nesocotit ordinul și ne-a răspuns corect, în termenul prevăzut de lege, furnizând și informațiile cerute. Dovadă că nu era nimic secret, de natură să destabilizeze siguranța instituției dacă ar fi public.
Așteptăm, așadar acum, ca Poliția Română să respecte legea, măcar în ultimul ceas, și să ne furnizeze informațiile cerute. Potrivit legii contenciosului administrativ, IGPR are obligația de a ne comunica informațiile solicitate în cel mult 30 de zile de la data de 25 noiembrie 2025. Adică până la Crăciun. Asteptam ca statul să respecte legea, într-un stat de drept.
UPDATE 20 ianuarie 2026 – Am primit de la Poliție „Procedura operațională privind protecția avertizorilor de integritate” – documentul pentru care ne-am judecat timp de doi ani, deși putea fi furnizat la cerere, conform Legii 544/2001, pentru că nu reprezintă niciun secret de stat. Mai jos, documentul:
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/06/politisti.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-12-02 09:24:282026-01-21 14:12:10Poliția Română respectă legea numai obligată de instanță?
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Cum un concept nedefinit, care nu e nici logic, nici constitutional, reușește să încurce mai mult decât să clarifice Strategia Națională de Apărare;
Documentul intitulat „Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030” debutează cu un exemplu clasic de lipsă de rigurozitate, fapt surprinzător pentru un document de o astfel de importanță.
Astel, chiar în capitolul 1 al strategiei este introdus un nou concept, și anume cel de „independență solidară”. Acest concept nu se aplică doar unei singure instituții sau autorități, ci României în ansamblu, întrucât strategia în care a fost introdus este chiar strategia de apărare a României.
Contrar unei minime rigurozități, necesară măcar atunci când sunt introduse concepte noi în documente de o importanță ridicată, conceptul de „independență solidară” nu este definit. Se spune din ce el „se naște” („din analiza lucidă a actualității și dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la țară”), se mai spune că „nu se naște și nici nu operează din vid”, dar nu se spune cum arată și ce este nou-născutul (conceptul), urmând ca fiecare să aprecieze, dupa propriile puteri, ca în cazul unei picturi abstracte, ce a rezultat din acea „naștere”. Or, abstracționismul are farmecul său în artă, dar nu este potrivit într-o strategie de apărare națională.
Se mai spune că „Prin manifestarea loială a solidarității cu aliații și partenerii săi, România și-a consolidat statutul și poziția în cadrul NATO și UE”. E o afirmație greu de combătut. Dar, nu e definiția conceptului de „independență solidară”.
Sigur, este bine să fii loial. Pentru că lipsa de loialitate este o trăsătură negativă de caracter. O umbră de întrebare apare însă în legătură cu expresia „manifestarea loială a solidarității”, și anume dacă „solidaritate loială” nu este o expresie redundantă, întrucât este greu de imaginat cum ar arăta o solidaritate neloială.
Pe de altă parte, dacă solidaritate înseamnă să respecți tratatele NATO și UE, confuzia cu privire la întelesul conceptului de „independență solidară” persistă. Respectarea tratatelor internaționale este o obligație, o condiție minimală pentru a rămâne membru al tratatelor respective. Dacă nu le respecți, ești sancționat (de exemplu, infringement) sau, în cele din urmă, ești exclus. Respectarea tratatelor nu înseamnă solidaritate, ci este obligație de ordin general care asigură funcționarea dreptului internațional public. Obligație care există nu doar pentru tratatele NATO și UE, ci și pentru orice tratat internațional la care România este parte.
Lipsa definirii conceptului de „independență solidară” este cu atât mai gravă cu cât există cel puțin aparența că acest concept este contrar prevederilor constituționale, pentru că adaugă, în mod nepermis, la Constituție. Adică, adaugă la Constituție fără să fie parcursă o procedură de revizuire a Constituției.
Articolul 1 al. 1 din Constituție prevede că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” Se observă că în Constituție nu se prevede că România este și stat „solidar” sau „independent solidar”.
De asemenea, art. 152 al. 1 din Constituție prevede că „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”
Cu alte cuvinte, potrivit Constituției, România nu poate fi transformată, nici chiar prin revizuirea Constituției, din stat „independent” în stat „independent solidar”. Asta, lăsând la o parte faptul că, în prezent, nici nu se știe ce s-a dorit să se înțeleagă prin conceptul de „independent solidar”.
Ca atare, soluția rezonabilă pe care o propune APADOR-CH este de eliminare a conceptului de „independență solidară”, care este nedefinit, imprevizibil și în contradicție cu prevederile constituționale, din Strategia Națională de Apărare a Țării.
https://apador.org/wp-content/uploads/2025/11/pisica-soarece.jpg508510Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-11-18 10:01:492025-11-18 13:42:44Independență solidară – noul termen care promite nimic și livrează confuzie
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Primarul din Târgu Jiu îi cere 500.000 de lei despăgubiri unui jurnalist care îl critică constant în presă. Și nu e singurul
În așteptarea transpunerii Directivei anti SLAPP în legislația națională – operațiune anevoioasă, precum se vede – autoritățile și puternicii zilei fac ce știu ei mai bine: dau jurnaliști în judecată, cerându-le sume astronomice ca despăgubiri, pe motiv că un articol sau altul le-ar fi lezat onoarea. De toți banii. Astfel de procese sunt cunoscute și catalogate ca SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation), ceea ce poate fi tradus și adaptat în limba română ca: Procese Strategice Împotriva Implicării în Chestiuni Publice. Indiferent de finalitatea lui aparentă, un proces de tip SLAPP are rolul, prin simpla sa inițiere, de a intimida și a reduce la tăcere vocile critice din societate.
Unul dintre cazurile recent descoperite de APADOR-CH este cel al jurnalistului Narcis Daju, din Târgu Jiu. Daju pare să fie favoritul politicienilor din Gorj, când vine vorba de procese SLAPP. De mai mulți ani el își petrece o bună parte din viață pe holurile tribunalelor, apărându-și libertatea de exprimare. Daju spune că numeroasele procese în care este implicat sunt de fapt modul prin care primarul și alți politicieni aflați la conducerea județului încearcă să-l împiedice să scrie critic despre activitatea autorităților locale, într-un peisaj media dominat de site-uri și televiziuni obediente.
„Activând preponderent în Târgu Jiu, era absolut firesc ca mare parte din investigațiile mele de presă și acțiunile civice să privească aspecte din activitatea Primăriei acestui municipiu și a conducerii ei. În acest context, Romanescu Marcel Laurențiu, primar al Târgu Jiului din 2017 până în prezent, a încercat permanent să mă obstrucționeze în desfășurarea activităților mele jurnalistice și civice de interes public, refuzându-mi ilegal accesul la unele informații publice (…), să mă hărțuiască judiciar, determinând subordonați din Primăria Târgu Jiu și apropiați ai săi, pe care i-a numit în funcții publice, să-mi intenteze procese civile în care mi s-a solicitat plata unor așa-zise daune morale substanțiale”, spune Narcis Daju.
Câte critici, atâtea procese
În 2019, Daju a fost dat în judecată de managerul regiei de apă și canal, APAREGIO GORJ SA, pentru „caracterul ilicit al unor articole și postări” în care regia de apă și conducătorul ei erau criticați. În acel proces i s-au cerut daune morale de 593.212 lei. Procesul a durat până în 2022 și s-a încheiat în favoarea jurnalistului, mai multe instanțe succesive constatând că afirmațiile din articolele incriminate au fost făcute în scopul de a sesiza autoritățile, nu pentru a le denigra, că afirmațiile jurnalistului au temei factual și sunt protejate de libertatea presei.
Un alt proces a fost cel în care actualul ministru al economiei, Radu Miruță, fost deputat local, i-a cerut daune jurnalistului pentru că în campania electorală acesta a criticat un videoclip prin care Miruță își prezenta părinții, subliniindu-și astfel originea umilă. În acest proces Daju aduce acuzații grave judecătoarei din prima instanță, de la Tribunalul Olt, susținând că aceasta s-ar fi antepronunțat, mai mult, ar fi șters încheierea de ședință publicată în sistem, înlocuind-o cu alta mai puțin compromițătoare.
Daunele morale dispuse de respectiva judecătoare în prima instanță – de 20.000 de lei – au fost reduse substanțial, la 4.300 de lei de alte două instanțe în apel, instanțe care au constatat că daunele acordate erau disproporționat de mari în raport de prevederile CEDO.
Cel mai recent proces, din 2024, în care este implicat jurnalistul Narcis Daju este cel în care primarul de Târgu Jiu, Marcel Romanescu, îi cere daune de 500.000 de lei. Motivul invocat de primar este prejudiciul de imagine adus de articolele publicate de Daju, în care primarul este acuzat de corupție și legături cu grupuri de interese. Acesta este al doilea proces în care primarul Romanescu îl dă în judecată pe Daju, primul fiind în 2018, când primarul a renunțat la judecată înainte de primul termen.
Și pentru că justiția e o lume mică și plină de coincidențe neașteptate, acest din urmă proces între primar și jurnalist a ajuns, după regula repartizării aleatorii, la aceeași judecătoare de la Tribunalul Olt cu care Daju deja s-a „pus bine” în timpul procesului cu ministrul Miruță, judecătoare pe care a reclamat-o pentru conduita din precedentul proces. Ghinion.
Narcis Daju a cerut strămutarea procesului la o altă instanță. Rămâne de văzut ce va decide instanța și de această dată și cât va mai avea noroc Narcis Daju să se bucure de libertatea de exprimare gratis.
La ce e bun un proces SLAPP
Procesele de tip SLAPP sunt cele mai sigure mijloace prin care instituții sau persoane puternice folosesc justiția pentru a reduce la tăcere vocile critice. Jurnalistul Narcis Daju spune că nu se limitează doar să scrie despre diversele probleme din județ, dar face demersuri și în justiție pentru anchetarea vinovaților. Pare firesc, deci, ca el să nu fie un personaj prea iubit în localitate, iar eforturile celor criticați de el să se îndrepte spre reducerea lui la tăcere.
Daju duce o luptă constantă cu instituțiile statului, contestând ordonanțe de clasare date de DNA în urma anchetelor sale (de exemplu despre modul în care s-a construit centura Târgu Jiului sau despre spălarea cu apă a Porții Sărutului). Daju a mai câștigat, ca orice jurnalist, și numeroase procese pe Legea 544/2001 (liberul acces la informațiile de interes public) împotriva CNAIR și a Primăriei Târgu Jiu, ajungând chiar să sesizeze Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate a Legii Contenciosului Administrativ.
În acest context sunt cu atât mai explicabile procesele de tip SLAPP în care jurnalistul este implicat. Prin astfel de procese, jurnaliștii și activiștii sunt adesea supuși unei presiuni financiare și psihologice imense, fiind forțați să își cheltuie resursele și timpul în instanțe, în loc să își continue activitatea de supraveghere a puterii.
Demersurile APADOR-CH pentru Legea Anti-SLAPP
Împreună cu alte organizații din societatea civilă, APADOR-CH a militat încă din 2024 pentru transpunerea Directivei europene anti-SLAPP într-o legislație națională eficientă. Găsiți aici monitorizarea celor mai importante cazuri de SLAPP din România, făcută de APADOR-CH în cadrul acestor demersuri, de transpunere a Directivei.
În prezent proiectul legii naționale anti SLAPP nici măcar nu a ajuns în Parlament. Procesele prin care jurnaliști și activiști sunt hărțuiți prin procese de tip SLAPP, însă, continuă să existe.
https://apador.org/wp-content/uploads/2024/06/libertate-de-exprimarea.jpg8331190Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-11-07 11:01:012025-11-06 09:22:33Cât mai costă libertatea de exprimare în Gorj?
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
De la cartelă telefonică doar cu buletinul, la cont online doar cu buletinul; Sub pretextul protejării minorilor, statul impune o supraveghere generalizată pe Internet
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis Camerei Deputaților o serie de observații pe marginea proiectului așa zisei „Legi a majoratului digital” (PL-x nr. 356/2025), aflată în dezbatere. Deși este prezentat ca o măsură pentru protejarea minorilor în mediul online, proiectul ridică probleme serioase de respectare a dreptului la viață privată, proporționalitate și chiar retroactivitate.
Protejarea minorilor, prin colectarea datelor tuturor
Principala prevedere a proiectului este obligația de „validare a vârstei” utilizatorilor, impusă de articolul 4 alineatul (3), obligație care cade în sarcina furnizorilor de servicii online. Aceștia vor putea face asta și utilizând „metode de estimare probabilistică”, respectând „principiile minimizării datelor” din GDPR, spune legiuitorul, dar fără să clarifice cum anume va putea un furnizor de servicii să verifice vârsta unui utilizator, altfel decât prin clasica metodă de a cere un act de identitate. Iar rezultatul acestei prevederi va fi că furnizorii vor trebui să-i verifice pe absolut toți utilizatorii, ca să vadă cine are peste 16 ani și deci are voie pe Internet. Așadar, cont online doar cu buletinul.
În acest fel, invocarea principiului „minimizării datelor” din GDPR este doar formală. În realitate, aplicarea acestei legi ar duce exact la contrariul acestui principiu – la o colectare masivă de date cu caracter personal, disproporționată față de scopul declarat.
Furnizorii de servicii online și chiar ANCOM vor ajunge să colecteze și să stocheze datele de identificare ale tuturor utilizatorilor de Internet din România (ca să vadă care sunt minorii). În acest fel, proiectul creează cadrul legal pentru o nouă formă de supraveghere în masă, similară cu vechile inițiative de tip Big Brother declarate neconstituționale între 2008 și 2016, și împotriva cărora APADOR-CH a militat constant (Legea cartelelor pre-plătite, Legea securității cibernetice).
Ca și precedentele tentative de Big Brother, noul proiect nu protejează pe nimeni, ci doar creează baze de date cu informații despre identitatea fiecărui utilizator, permițând profilarea acestora și urmărirea activității lor online. Este visul oricărui serviciu de informații.
Parlamentarii vor să aplice legea și retroactiv
O altă problemă gravă a proiectului este caracterul retroactiv al legii. Articolul 5 alineatele (2) și (4) prevăd că, în termen de 180 de zile de la publicarea legii, furnizorii de servicii online trebuie să solicite „acordul parental” pentru toate conturile deja existente. Dacă acest acord nu este obținut, conturile vor fi mai întâi blocate, apoi șterse.
În practică, așadar, toți utilizatorii – inclusiv adulții – ar trebui să trimită o cerere la ANCOM cu datele lor de identificare (nume, CNP, domiciliu, data nașterii) și o copie a actului de identitate. În caz contrar, conturile online deținute pe diversele platforme le-ar fi radiate. Condițiile pentru deschiderea de conturi online noi NU ar trebui să se aplice și conturilor deja existente, pentru că asta ar însemna retroactivitatea legii.
Lăsând la o parte incapacitatea instituțiilor și a furnizorilor de a îndeplini acest deziderat, și absurdul situației, această prevedere încalcă mai ales articolul 15 alin. (2) din Constituție, care interzice aplicarea retroactivă a legii.
Fără să nege necesitatea protejării minorilor în mediul virtual, APADOR-CH solicită deputaților să clarifice modul în care vârsta acestora poate fi verificată, astfel încât legea să nu încalce drepturi fundamentale ale tuturor, precum și eliminarea prevederilor care ar face ca legea să se aplice retroactiv.
Deși ambalată generos, „Legea majoratului digital” nu este o premieră, ci o nouă încercare a statului de a introduce mecanisme de supraveghere în masă, după modelul legilor Big Brother respinse anterior de Curtea Constituțională.
De la cartele telefonice doar cu buletinul, România riscă să ajungă la conturi online doar cu buletinul – un pas periculos spre pierderea anonimatului și a vieții private în spațiul digital.
APADOR-CH atrage atenția că, așa cum lupta împotriva terorismului a fost folosită ca pretext pentru limitarea libertăților civile, acum același rol îl joacă „protecția minorilor”. Este un obiectiv legitim, dar care nu poate justifica sacrificarea altor drepturi fundamentale – în special dreptul la viață privată și libertatea de exprimare.
În plus, statul nu trebuie să se substituie părinților în supravegherea copiilor, decât în situații excepționale. Or proiectul votat rapid de Senat și ajuns la Camera Deputaților transferă către stat și către furnizorii de servicii online o responsabilitate care aparține, în mod firesc, familiei.
APADOR-CH subliniază că legiuitorul are obligația să găsească metode de protejare a minorilor care să nu ducă la identificarea și monitorizarea generalizată a populației.
https://apador.org/wp-content/uploads/2025/10/libertatea.jpg6671000Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-10-16 09:50:192025-10-16 09:50:19Legea majoratului digital – un nou Big Brother și multă ipocrizie
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Proiectul noii Legi a Apărării Naționale are formulări vagi care pot justifica abuzuri în țară și acțiuni militare arbitrare în afara țării
APADOR-CH a cerut Parlamentului să rescrie câteva articole din proiectul noii Legi a Apărării Naționale, care în forma actuală pot duce la restrângerea arbitrară a unor drepturi și angajarea țării în război fără acordul NATO.
Mai multe articole din proiectul care se află acum în Camera Deputaților (Pl-x nr. 351/2025) sunt ambigue și pot deschide calea unor decizii abuzive, în afara cadrului constituțional, aspect sesizat de altfel și de Consiliul legislativ, în avizul dat legii.
Formulări vagi care pot justifica restrângerea unor drepturi
Proiectul folosește expresii precum „amenințări și pericole” sau „măsuri corespunzătoare în domeniile de competență” fără a le defini. În lipsa unor limite clare, autoritățile ar putea lua măsuri similare celor din starea de urgență – cum ar fi închiderea unor televiziuni, interzicerea unor partide sau restricționarea protestelor – fără ca o astfel de stare să fie declarată oficial.
Legea trebuie să indice în mod clar în ce pot consta „ameninţările şi pericolele” care pot justifica luarea de către autorităţi a unor măsuri restrictive și să indice în mod clar gama de măsuri care pot fi dispuse de autorităţi în situaţia respectivă.
România ar putea porni acțiuni militare fără decizia NATO
Un alt articol problematic (art. 4 al. 3) permite intervenții militare în afara țării pentru contracararea așa-numitelor „amenințări hibride” – un termen care nu este definit nici în acest proiect de lege, nici în altele la care face trimitere.
„(3) Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”
În teorie, o astfel de prevedere ar putea justifica trimiterea de trupe într-un stat străin fără o decizie prealabilă a NATO, ceea ce contravine principiilor alianței din care România face parte.
Dincolo de acest neobişnuit avânt războinic, foarte suspect, care rezultă din textul de lege propus, avânt în contradicţie vădită cu comportamentul paşnic al ţării de până în prezent, întrebarea care se pune este ce înseamnă şi în ce pot consta acele „ameninţări hibride” care justifică acţiuni militare împotriva altui stat. Dacă tot e să mergem la război, măcar să ştim pentru ce.
Ca studiu de caz, ne putem întreba dacă „documentul” extras dintr-un rechizitoriu, prezentat, la Copenhaga, de preşedintele Nicușor Dan, drept „probă solidă” a interferenţei ruseşti în alegerile prezidenţiale din 2024 ar putea fi sau nu considerat probă solidă a unei „ameninţări hibride”, care să justifice o intervenţie militară împotriva statului bănuit ca autor al acelei ameninţări?
Pe lângă definirea clară a noțiunii de „amenințări hibride”, legea ar trebui să indice şi un prag minimal al gravităţii acelei ameninţări, pentru ca ea să poată sta la baza iniţierii unei acţiuni militare pe teritoriul altei ţări, adică al declanşării unui război.
APADOR-CH mai solicită și ca legea să prevadă expres că o intervenție militară externă se poate face doar pe baza unei decizii a Consiliului Atlanticului de Nord (NATO).
Text neclar privind trimiterea de trupe pentru „situații care generează riscuri”
Tot articolul 4, dar alin. 4 permite folosirea armatei în afara țării pentru „protejarea cetățenilor români” și „alte situații care generează riscuri”. Formularea este atât de vagă încât ar putea permite intervenții militare în aproape orice context — chiar și în afara unor conflicte armate sau dezastre naturale.
Dacă art. 4 al. 4 este clar atunci când se referă la „cazul unor dezastre naturale” sau „conflicte armate”, nu mai este clar atunci când se referă şi la „alte situații care generează riscuri pentru siguranța acestora”. Prin lipsa de precizie, expresia permite ca orice situaţie să fie apreciată, în mod pur subiectiv, ca justificând intervenţia armată în afara ţării.
APADOR-CH cere rescrierea acestor articole pentru a asigura claritate, previzibilitate și respectarea principiilor constituționale, astfel încât măsurile de apărare să nu poată fi folosite pentru restrângerea nejustificată a libertăților sau pentru acțiuni militare arbitrare.
https://apador.org/wp-content/uploads/2025/10/Amenintari-Hibride.jpg5261000Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2025-10-10 09:41:042025-10-10 09:41:04Cine și pentru ce vrea să ne trimită la război în afara țării?
