Un flashmob cu rufe murdare câștigă la CEDO împotriva Ungariei

Tatár și Fáber contra Ungariei, un caz ce ar trebui să dea de gândit și autorităților române

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis în favoarea a doi cetățeni ungari care fuseseră amendați de poliție pentru atârnarea unor rufe murdare de gardul  Parlamentului din Budapesta. Cazul Tatár și Fáber contra Ungariei spune în esență că un flashmob se poate desfășura și fără autorizație de la poliție, deoarece el are loc în virtutea dreptului la liberă exprimare.

Cetățenii maghiari József Tatár și Károly Fáber au protestat în februarie 2007, lângă gardul Parlamentului din Budapesta, atârnând câteva rufe murdare acolo și acordând declarații presei. Ei au spus că aceea era o manifestare menită să ilustreze expresia „atârnarea rufelor murdare ale națiunii” în contextul crizei politice. Deși a fost vorba de un flashmob la care au participat doar cei doi cu rufele lor, și câțiva jurnaliști, iar totul s-a încheiat în 13 minute, cei doi au fost amendați de poliție cu echivalentul în forinti a 250 de euro fiecare, pe motiv că nu au avut autorizație de protest.

Cei doi s-au judecat cu autoritățile dar au pierdut procesele naționale, pe motiv că Legea adunărilor publice din Ungaria interzice orice manifestație care nu e notificată în prealabil la poliția locală.

Reclamanții s-au adresat apoi CEDO, acuzând că prin această pedeapsă le-a fost încălcată libertatea de exprimare, prevăzută de Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ce a zis Guvernul maghiar

În cadrul procesului, Guvernul Maghiar a arătat că amenda nu a vizat restrângerea libertății de exprimare, deoarece cei doi protestatari nu au fost împiedicați să-și exprime vederile politice în public, și nici sancționați că au făcut-o. Ci că au fost amendați pentru că au nesocotit legea ce reglementează adunările publice, și care presupune o înștiințare a poliției. Această înștiințare, spun autoritățile, ar fi benefică atât pentru protestatari, cât și pentru ordinea publică din zonă, prin impunerea preventivă a unor măsuri de protecție.

Reclamanții au argumentat, în contradictoriu cu guvernul, că manifestația lor a fost doar un mod de exprimare socială a unui punct de vedere, mai ales că a durat puțin și a implicat numai doi oameni. Și că argumentul poliției, cum că manifestația avea nevoie de protecție, este caduc, de vreme ce nu a avut loc nicio tulburare a ordinii publice și nici nu a presupus vreun alt pericol, dat fiind că evenimentul a avut mai degrabă un caracter „artistic”.

Ce a decis CEDO

Curtea a spus că este dificil să conceapă că un astfel de eveniment ar putea genera mulțimi de manifestanți care să necesite măsurile de ordine garantate de autorități. Curtea consideră că reclamanții au dorit mai degrabă să transmită un mesaj prin media, decât să adune mai mulți oameni în fața Parlamentului – ceea ce ar fi fost oricum imposibil în numai 13 minute – de aceea Curtea numește acest gen de manifestație ca un „comunicat de presă făcut în public”. De aceea, consideră Curtea, amendarea celor doi încalcă Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privitor la libertatea de exprimare și îi descurajează să se mai exprime liber pe viitor.

CEDO a dat câștig de cauză reclamanților și a obligat Guvernul ungar să le plătească despăgubiri de 1.500 de euro la fiecare.