Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Mugurel Soare şi alţii c. României

22/02/2011/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 22 februarie 2011, CEDO s-a pronunţat
asupra cazului Mugurel Soare şi alţii
împotriva Statului Român. APADOR-CH a preluat cazul încă de la
început, a efectuat propriile investigaţii extrajudiciare, a asigurat asistenţă
juridică pe întreaga durată a procedurilor interne şi apoi în faţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului.

În fapt, pe 19 mai 2000, Mugurel Soare, atunci în
vârstă de 19 ani, a fost bătut şi împuşcat în cap de un poliţist în civil.
Incidentul s-a petrecut în jurul orei 19.00, în plină stradă (în apropiere de
Spitalul Caritas din Bucureşti), în prezenţa unor martori oculari. „Vina”
victimei a fost că alerga pe stradă după cumnatul său care îşi abandonase
soţia (sora lui Mugurel) şi copilul. Transportat la Spitalul de Urgenţă,
Mugurel Soare a fost în comă timp de 5 zile, apoi operat dar a rămas paralizat
pe partea dreptă a corpului şi cu afectarea foarte gravă a centrilor vorbirii.
După mai multe tratamente şi-a recăpătat, în bună măsură, capacitatea de a se
deplasa fără ajutor, dar nu şi darul vorbirii, handicap ce a afectat profund
viaţa sa şi a familiei.

La evenimentul din 19 mai 2000 au fost prezenţi
şi doi martori oculari care au fost privaţi ilegal de libertate (au fost ţinuţi
timp de 10 ore în sediul poliţiei pentru „declaraţii”) şi trataţi inuman (au
rămas în sediul poliţiei toată noaptea de 19 spre 20 mai, fără apă şi fără
hrană, sub presiune psihică permanentă pentru a-i determina să dea declaraţii
favorabile poliţiştilor). După epuizarea căilor de atac interne, cei doi
martori oculari s-au adresat CEDO împreună cu Mugurel Soare.

Curtea Europeană a examinat plângerea primului
reclamant pe terenul articolului 2 al Convenţiei Europene care protejează
dreptul la viaţă şi a criticat legislaţia română în vigoare la momentul
faptelor deoarece nu reglementează strict folosirea armelor de foc în cadrul
operaţiunilor de poliţie şi nici modul de pregătire a unor astfel de
operaţiuni. Curtea a apreciat că folosirea forţei letale a fost excesivă în
cauză şi a înlăturat apărarea Guvernului român care susţinuse că poliţistul în
cauză fusese de fapt atacat de reclamant cu un cuţit şi în consecinţă acţionase
în legitimă apărare deoarece Guvernul nu a furnizat suficiente elemente de
probă pentru a-şi susţine această apărare. În concluzie, Curtea a constatat violarea
articolului 2 din perspectivă materială. Curtea a mai constatat violarea
articolului 2 din perspectivă procedurală deoarece statul român nu a desfăşurat
în urma evenimentelor din mai 2000 o anchetă efectivă, aptă să identifice şi să
pedepsească persoanele responsabile, ancheta împotriva poliţiştilor implicaţi
finalizându-se cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Curtea a
constatat de asemenea încălcarea articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv)
combinat cu articolul 2 din Convenţia Europeană deoarece din cauza soluţiei
favorabile poliţişilor de neîncepere a urmăririi penale reclamantul nu a putut
iniţia o acţiune civilă în daune.

Curtea Europeană a mai pronunţat violarea
articolului 3 din Convenţia Europeană în ce priveşte pe ceilalţi doi reclamanţi
şi a concluzionat că faptul că aceştia au fost ţinuţi în sediul poliţiei în
noaptea de 19 spre 20 mai fără apă şi hrană reprezintă un tratament degradant
contrar prevederilor Convenţiei.

Textul integral al hotărârii este disponibil în
limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

22 februarie 2011

APADOR-CH

Pentru detalii suplimentare: Diana-Olivia
Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cauza Cucolaş împotriva României

26/10/2010/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 26
octombrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Cucolaş împotriva României şi a condamnat
statul român pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus la rele tratamente. Reclamantul,
Marius Stelian Cucolaş, a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii
Europene de APADOR-CH.

Reclamantul s-a
plâns în faţa Curţii Europene de condiţiile în care a fost deţinut pe parcursul
arestării sale preventive şi ulterior al executării pedepsei (între anii
2000-2003) în arestul Inspectoratului judeţean de poliţie Suceava şi
penitenciarele Botoşani, Bucureşti Jilava şi Poarta Albă. Curtea Europeană a
constatat încălcarea articolului 3 al Convenţiei Europene şi a concluzionat că
supraaglomerarea camerelor în care a fost deţinut reclamantul timp de mai bine
de 4 ani reprezintă o încălcare a Convenţiei Europene. Curtea a mai criticat
condiţiile de deţinere deplorabile, în special lipsa apei potabile şi a apei
calde, lipsa de aerisire a camerelor şi lipsa de igienă a celulelor.

APADOR-CH atrage
atenţia că problemele identificate de Curtea Europeană au caracter general şi
persistă în sistemul penitenciar românesc, cu consecinţa unor posibile noi
condamnări ale României în cauze similare.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

26 octombrie 2010

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Raluca Stăncescu
– jurist, telefon 0733.078.722

Cazul Gabriel Carabulea, torturat și omorât de polițiștii de la Secția 9

25/03/2010/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Procese CEDO /de Rasista

Gabriel Carabulea (Bucuresti, 1996)

La 13 aprilie 1996, Gabriel Carabulea, urmarit de politistii de la sectia 9 pentru talharie, a ajuns la sectia 14 in urma unei coliziuni minore a masinii pe care o conducea cu un alt autoturism. A fost transferat in aceeasi zi la sectia 9 politie. La data de 16 aprilie 1996 a fost dus, in stare foarte grava (tensiunea 4) mai intai la Spitalul Penitenciar Bucuresti, unde nu a fost primit, si apoi la Spitalul Fundeni. A decedat pe data de 3 mai 1996. Sotia si cativa prieteni care au reusit sa discute cu Gabriel Carabulea doar atunci cand se deschidea usa salonului in care era internat sub paza, au afirmat ca tanarul le-a spus ca fost rulat intr-un covor si batut salbatic in sectia 9 Politie. Exista cateva fotografii facute de familie inainte de inmormantare care arata existenta unor echimoze pe picioare si la cap si a unui urias hematom in zona organelor genitale. Dupa o prima solutie de „neincepere a urmaririi penale” impotriva politistilor de la sectia 9, pe motiv ca Gabriel Carabulea ar fi decedat ca urmare a traumatismelor suferite in accidentul de masina avut pe data de 13 aprilie (!), a urmat infirmarea acestei decizii si dispunerea completarii investigatiilor.

La 21 ianuarie 1997, reprezentantii APADOR-CH au transmis Sectiei Parchetelor Militare din Bucuresti unele precizari privind cazul Carabulea:

„a) familia este nemultumita de rezultatele autopsiei, sustinand ca Gabriel Carabulea nu a fost niciodata bolnav si nici nu s-a plans vreodata de dureri. Hematomul din zona organelor genitale nu putea fi cauzat de o coliziune – destul de usoara – intre doua masini. Familia propune efectuarea unei noi autopsii;

b) familia sustine ca Ilie Mihai, complicele lui Gabriel Carabulea in acte de talharie, nu a fost audiat de procurorul militar insarcinat cu investigarea cazului, cu toate ca a fost de fata la interogarea lui G.C. in sectia de politie. Ilie Mihai se afla in prezent in arest preventiv la Penitenciarul Bucuresti. Familia propune audierea acestui martor important;

c) familia Carabulea nu cunoaste numele posesorului masinii Dacia cu care masina condusa de Gabriel Carabulea a intrat in coliziune in dimineata zilei de 13 aprilie 1996 cand a fost retinut de politistii de la sectia 14 Politie. La aceasta sectie trebuie sa existe datele legate de accidentul de circulatie si credem ca ar fi necesara audierea proprietarului Daciei pentru a se putea stabili cat de grav au fost avariate cele doua masini. Mai precizam ca masina pe care a condus-o Gabriel Carabulea a fost luata de la sectia de politie de fratele sau, autovehiculul avand doar bara din fata lovita si masca radiatorului usor infundata. Audierea proprietarului celeilalte masini ar ajuta la confirmarea sau infirmarea sustinerii politistilor de la sectia 9 – unde a fost transferat G.C. – conform careia decesul din 3 mai ar fi survenit in urma accidentului din 13 aprilie.”

Pana la sfarsitul anului 1997, APADOR-CH nu a fost informata asupra rezultatului completarii investigatiilor initiale ale Parchetului militar. Dupa parerea APADOR-CH, acesta este un caz deosebit de grav de tortura care a condus la moartea victimei.

Decizia CEDO – România condamnată pentru tortură

Pe data de 13 iulie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Carabulea împotriva României şi a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului la viaţă şi a dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante . Reclamantul,
Viorel Carabulea, a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene
de APADOR-CH.

Reclamantul, Viorel Carabulea s-a plâns în faţa Curţii Europene, că fratele său, Gabriel
Carabulea, în vârstă de 27 de ani, a fost torturat de către ofiţeri de poliţie din Bucureşti, în perioada imediat următoare arestării sale şi a murit în custodia poliţiei în lipsa unui tratement medical corespunzător. Reclamantul s-a mai plâns şi de faptul că autorităţile române nu au făcut o anchetă imparţială şi eficientă care să identifice cauzele morţii lui Gabriel Carabulea. Faptele au avut loc în aprilie 1996.

Curtea Europeana a constatat încălcarea Art.2, 3 şi 13 din Convenţia Europeană. Curtea a considerat că moartea lui Gabriel Carabulea a survenit ca urmare a traumatismelor suferite de acesta în timp ce se afla în custodia poliţiei. Curtea a reţinut că autorităţile nu i-au acordat acestuia tratament medical corespunzător, nu au oferit „o explicaţie plauzibilă” pentru moartea sa şi nu au realizat o anchetă eficientă care să stabilească circumstanţele morţii lui Gabriel Carabulea In concluzie, statul român a fost găsit vinovat de încălcarea articolului 2 al Conventiei.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat că Articolul 3 din Convenţia Europeană care garantează dreptul de a nu fi torturat a fost încălcat atât sub aspect material cât şi procedural. Faptul că reclamantul a fost lipsit de o cale de atac eficientă în privinţa decesului fratelui său în custodia poliţiei a determinat Curtea Europeană să constate că şi articolul 13 din Convenţie a fost încălcat.

APADOR-CH atrage atenţia că prin aceasta hotărâre statul român este condamnat pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului -dreptul la viaţă si dreptul de a nu fi torturat sau supus unor tratamente inumane sau degradante.

Textul integral al hotărârii Carabulea împotriva României (45661/99) este disponibil în limba
engleză pe e-ul www.echr.coe.int.

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârile CEDO în cele două cazuri Ieremeiov împotriva României

24/11/2009/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 24
noiembrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România
pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la liberă
exprimare, în două cauze Ieremeiov împotriva
României.

Reclamantul, Laurian
Ieremeiov, este jurnalist de profesie. În primul caz, reclamantul a fost
cercetat penal în anul 2000 pentru infracţiunea de calomnie în urma publicării
unui articol referitor la acuzaţiile de hărţuire sexuală aduse directorului de
atunci al Direcţiei Judeţene Timiş de Sănătate Publică de către un medic
rezident. Deşi a fost achitat, reclamantul a fost condamnat la plata unei
amenzi administrative precum şi la plata unor despăgubiri civile către
directorul Direcţiei Judeţene. În cel de-al doilea caz, reclamantul a fost
supus unei proceduri similare, tot în anul 2000, pentru publicarea unui articol
referitor la colaborarea primarului din Buziaş cu fosta Securitate. În urma acestei
proceduri, reclamantul a fost achitat, dar obligat de asemenea la plata unei
amenzi administrative şi a despăgubirilor civile către primar.

Curtea europeană
a stabilit în ambele cazuri că, prin condamnarea penală a reclamantului, statul
a adus o ingerinţă disproporţionată în dreptul său la liberă exprimare chiar şi
în condiţiile în care sumele pe care fusese obligat să le plătească erau modice.
Curtea europeană a apreciat că reclamantul acţionase cu bună credinţă şi a
constatat încălcarea Articolului 10 din Convenţia europeană a Drepturilor
Omului care garantează dreptul la liberă exprimare. Curtea europeană a mai
constatat că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece nu i-a
fost respectat dreptul său la apărare în condiţiile în care instanţele de
recurs nu l-au audiat în cursul celor două proceduri. Curtea a concluzionat
astfel că Articolul 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului care
garantează dreptul la un proces echitabil a fost încălcat.

APADOR-CH atrage
atenţia că, datorită deciziei Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 2007 care
a declarat dezincriminarea insultei şi calomnei drept neconstituţională, şi în
prezent se pot pronunţa sancţiuni penale ca cea din cauzele Ieremeiov, care să
atragă condamnarea României de către CEDO. APADOR-CH mai subliniază că
motivaţia Curţii Constituţionale pentru menţinerea în Codul penal a acestor
infracţiuni a fost lipsa unui cadru legal civil sau contravenţional pentru a
proteja eficient demnitatea şi onoarea persoanei. În consecinţă, APADOR-CH
solicită Parlamentului României să adope de urgenţă prevederi civile apte să
protejeze efectiv aceste valori şi să pună capăt stării de incertitudine
juridică cu privire la infracţiunile de insultă şi calmonie.

Textele integrale
ale hotărârilor sunt disponibile în limba engleză pe site-ul www.echr.coe.int.

24 noiembrie 2009

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH 0733 078 718

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Damian-Burueană şi Damian împotriva României

26/05/2009/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 26 mai
2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza
Damian-Burueană şi Damian împotriva României şi a condamnat statul român pentru
încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente inumane, a dreptului la o
anchetă efectivă în cazul supunerii la tratamente inumane, a dreptului la un
proces efectiv şi a dreptului la respectarea domiciliului. Reclamanţii au fost
susţinuţi în demersurile sale în faţa Curţii Europene de APADOR-CH.

Reclamanţii s-au
plâns în faţa Curţii Europene că, pe 29 ianuarie 1995, au fost luaţi şi duşi cu
forţa la sediul poliţiei şi că au fost agresaţi de mai mulţi poliţişti. Ancheta
penală pentru purtare abuzivă împotriva poliţiştilor a fost finalizată cu o
soluţie de neîncepere a urmăririi penale. În noaptea de 29 spre 30 ianuarie
1995, poliţia a efectuat o percheziţie la domiciliul celui de-al doilea
reclamant în absenţa unui mandat al procurorului. Reclamanţii au mai arătat că au
fost arestaţi preventiv fără ca dispoziţiile legale în materie să fie
respectate şi că acţiunea celui de-al doilea reclamant împotriva arestării
nelegale nu a fost finalizată într-un termen rezonabil.

În hotărârea de
astăzi, Curtea Europeană a constatat că reclamanţii au fost victima unor rele
tratamente din partea poliţiştilor şi că Guvernul român nu a demonstrat că folosirea
forţei de către aceştia din urmă ar fi fost necesară sau determinată de
comportamentul reclamanţilor. Mai mult, Curtea a observat că autorităţile
statului nu au desfăşurat o anchetă efectivă aptă să identifice şi să
pedepsească persoanele responsabile de producerea acestor rele tratamente.

În ce priveşte
durata procedurii pentru arestare nelegală, Curtea a apreciat că o procedură ce
a durat mai mult de opt ani, timp în care dosarul a fost retrimis de două ori
instanţei inferioare spre rejudecare, a depăşit durata rezonabilă pe care o
impune Convenţia Europeană.

Curtea Europeană
a concluzionat că şi dreptul la respectarea domiciliului a fost încălcat în
măsura în care în baza legii în vigoare la momentul faptelor procurorul
dispunea de atribuţii vaste în materia percheziţiei, în absenţa unui mandat
judecătoresc sau a posibilităţii de a contesta în instanţă o asemenea măsură.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

26 mai 2009

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cauza Olteanu împotriva României

14/04/2009/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 14
aprilie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Olteanu împotriva României şi a condamnat
statul român pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus la rele tratamente. Reclamantul,
Nicu Olteanu, a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene de
APADOR-CH prin avocaţii cu care colaborează.

Reclamantul s-a
plâns în faţa Curţii Europene că, în mai 1997, a fost agresat de către doi
poliţişti şi că în urma agresiunii a suferit un traumatism cranian însoţit de
numeroase echimoze. Mai grav, cei doi poliţişti au folosit împotriva sa
armamentul din dotare provocându-i o rană în talpa stângă, deşi incidentul în
care a fost implicat reclamantul a fost unul minor (reclamantul era suspectat
de furtul a şase sticle de apă minerală). Reclamantul s-a mai plâns Curţii
Europene că plângerea sa penală împotriva agresorilor s-a finalizat cu o
soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Mai mult, reclamantul a arătat că
statul român nu i-a asigurat un tratament medical adecvat în urma agresiunii a
cărei victimă fusese şi a insistat asupra faptului că a fost dus la
comisariatul de poliţie spre a i se lua un interogatoriu imediat după ce a
suferit o operaţie chirurgicală prelungită al cărei scop a fost extragerea
corpurilor metalice din talpă.

Curtea Europeană
a constatat încălcarea articolului 3 al Convenţiei Europene, atât sub aspect
material, pentru că reclamantul a fost supus de agenţi ai statului român unor rele
tratamente, cât şi sub aspect procedural, pentru că statul român nu a dispus o
anchetă efectivă cu privire la aceste rele tratamente. De asemenea, Curtea
Europeană a constatat încălcarea articolului 3 deoarece autorităţile statului
român nu i-au asigurat reclamantului un tratament medical adecvat urmărilor
agresiunii a cărei victimă fusese.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

14 aprilie 2009

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cauza Parohia Greco-Catolică Sfântul Vasile Polonă împotriva României

07/04/2009/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 7 aprilie
2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru
încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv
în cauza Parohia Greco-Catolică Sfântul
Vasile Polonă împotriva României. Reclamanta a fost susţinută în
demersurile sale în faţa Curţii Europene de APADOR-CH.

Cauza are ca
obiect durata excesivă a două proceduri judiciare iniţiate de reclamantă pentru
a recupera o biserică situată în Bucureşti, casa parohială şi terenul aferente
precum şi lipsa unui mecanism eficient de a contesta în justiţie durata
excesivă a procedurilor. Reclamanta s-a plâns în faţa Curţii Europene că acţiunea
în evacuare pe care a iniţiat-o în februarie 1992 nu s-a finalizat decât în
iunie 2006 şi că acţiunea în revendicare iniţiată în iulie 2000 a fost
finalizată doar în iunie 2007. Reclamanta a denunţat lentoarea procedurilor
caracterizate de altfel prin numeroase casări şi retrimiteri spre judecare
motivate prin chestiuni procedurale precum şi prin refuzul instanţelor de
judecată de a se pronunţa pe fondul cererilor reclamantei. Reclamanta s-a mai
plâns de absenţa unei acţiuni în justiţie eficiente care să-i fi permis să
conteste durata excesivă a acestor proceduri.

Curtea Europeană
a constatat, în primul rând, încălcarea dreptului la un proces echitabil
într-un termen rezonabil în ce priveşte ambele acţiuni iniţiate de reclamantă.
Curtea a criticat în special dispoziţiile procedurale care permit casarea unei
hotărâri şi retrimiterea spre rejudecare de un număr nelimitat de ori în cursul
procedurii şi a constatat că retrimiterile repetate spre rejudecare indică o
deficienţă în funcţionarea sistemului judiciar.

În al doilea
rând, Curtea Europeană a constatat încălcarea dreptului la un recurs efectiv
datorită absenţei unei căi în justiţie care să-i fi permis reclamantei să
denunţe lentoarea excesivă a acestor proceduri şi să primească o reparaţie a
prejudiciului astfel suferit.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

7 aprilie 2009

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Tarău împotriva României

24/02/2009/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 24 februarie
2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat cu privire
la plângerea înaintată de reclamanta Daniela Tarău împotriva României
şi a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului la libertate
şi siguranţă precum şi a dreptului la un proces echitabil.
Reclamanta a fost susţinută în demersurile sale în faţa
Curţii Europene de APADOR-CH.

Reclamanta a fost
arestată preventiv timp de 11 luni începând cu februarie 2001 şi s-a
plâns în faţa Curţii europene de încălcarea dreptului persoanei
arestate preventiv de a fi eliberată după o durată rezonabilă
a privării de libertate (apreciată în raport de conţinutul
faptelor reţinute în sarcina sa şi de datele ce individualizează
acea persoană), precum şi a dreptului persoanei arestate de a
contesta arestarea sau prelungirea acesteia în condiţii de egalitate a
armelor între arestat şi procuror. În legătură cu procedura
penală ce a urmat arestării preventive, reclamanta a mai
susţinut şi încălcarea dreptului său la un proces
echitabil, sub aspectul dreptului de a pune întrebări martorilor audiaţi
în cauză şi de a cere şi obţine audierea martorilor în apărare.

În hotărârea de astăzi, Curtea Europeană
a constatat în unanimitate că statul român a încălcat dreptul la
libertate al reclamantei deoarece autorităţile nu au justificat
necesitatea prelungirii arestării preventive pe baza unui pericol pentru
ordinea publică şi nici nu i-au asigurat reclamantei o participare
adecvată şi o apărare efectivă în cadrul procedurii de
recurs împotriva prelungirii arestării. Curtea a mai condamnat statul
român deoarece în cadrul procesului penal, reclamanta nu a putut obţine
audierea majorităţii martorilor acuzării şi a nici unui
martor propus de apărare.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

24 februarie 2009

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28.

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Rupa împotriva României

16/12/2008/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 16 decembrie
2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în primul din
cele două dosare înaintate de reclamantul Vili Rupa împotriva României şi
a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus la
tratamente inumane, a dreptului la o anchetă efectivă în cazul
supunerii la tratamente inumane, a dreptului la libertate şi
siguranţă, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la
respectarea domiciliului precum şi a dreptului la un recurs efectiv.
Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii
Europene de APADOR-CH.

Reclamantul s-a
plâns Curţii Europene că, în ianuarie 1998, a fost agresat de mai
mulţi poliţişti în sediul poliţiei Hunedoara unde a şi
fost reţinut timp de o noapte în condiţii inumane. În martie 1998,
reclamantul a fost luat cu forţa de la domiciliul său şi agresat
de către un echipaj de poliţie. Reclamantul a fost arestat preventiv
şi dus în arestul poliţiei Hunedoara. Pe durata arestării
preventive, reclamantul a fost supus în continuare unor rele tratamente care au
inclus şi imobilizarea mâinilor şi picioarelor cu lanţuri pe o
perioadă ce a depăşit 80 de zile. Curtea Europeană a
constatat că aceste tratamente precum şi lipsa unei anchete în
privinţa acestora reprezintă încălcări ale Articolului 3 al
Convenţiei Europene, care interzice tortura, tratamentele inumane şi
degradante.

Curtea
Europeană a mai constatat că arestarea preventivă a reclamantului
nu a îndeplinit exigenţele Articolului 5 al Convenţiei Europene,
fiind dispusă de către un procuror, care nu este un „magistrat” în
sensul Convenţiei Europene. Articolul 5 prevede că orice
persoană privată de libertate trebuie dusă de îndată în
faţa unui judecător care să se pronunţe asupra
legalităţii privării sale de libertate. Curtea a mai apreciat
că, în absenţa unui mandat de percheziţie, intrarea
poliţiştilor în domiciliul reclamantului reprezintă o
încălcare a Articolului 8 al Convenţiei Europene care garantează
dreptul la respectarea domiciliului.

Reclamantul s-a
mai plâns că procedura penală prin care a fost condamnat la o
pedeapsă de 1 an şi 2 luni de închisoare pentru trafic de
substanţe interzise (mercur) nu a respectat garanţiile unui proces
echitabil. Curtea Europeană a constatat că pentru a se pronunţa
cu privire la vinovăţia reclamantului, instanţele naţionale
s-au bazat doar pe declaraţiile poliţiştilor implicaţi în
evenimente şi nu au dispus administrarea altor probe.

Textul integral
al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

16 decembrie 2008

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28.

Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Iordache împotriva României

14/10/2008/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Astăzi, 14
octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România
pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la
respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv în
cauza Iordache împotriva României.
Reclamantul, Florian Iordache, a fost susţinut în demersurile sale în
faţa Curţii Europene de APADOR-CH.

Reclamantul s-a
plâns în faţa Curţii Europene că, în urma condamnării sale
penale la pedeapsa închisorii, a fost automat decăzut din drepturile
părinteşti faţă de fiul său minor şi că nu a
dispus de nicio cale de atac împotriva acestei decăderi automate. În plus,
în timpul executării pedepsei închisorii, a introdus o acţiune
civilă pentru stabilirea unui drept de vizită a minorului, dar
această acţiune a fost respinsă, în apel şi în recurs,
pentru neplata taxelor de timbru.

Curtea
Europeană a constatat, în primul rând, încălcarea dreptului de acces
la o instanţă, componentă a dreptului la un proces echitabil,
datorită faptului că instanţele de apel şi recurs au
respins cererea reclamantului de stabilire a unui drept de vizită pentru neplata taxelor de timbru şi
nu au analizat în niciun fel fondul cererii, neluând în considerare
situaţia particulară a reclamantului care nu dispunea de niciun fel
de resurse materiale. Curtea Europeană a mai remarcat că
instanţele române nu i-au explicat reclamantului că putea cere
scutirea de la plata acestor taxe de timbru.

În al doilea
rând, Curtea Europeană a constatat încălcarea dreptului la
respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv
datorită decăderii automate a reclamantului din drepturile sale
părinteşti. Curtea a aplicat în acest caz analiza sa din cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României (hotărârea din 28 septembrie 2004) în care a constatat că aplicarea
automată de către instanţele române a pedepsei accesorii a
decăderii din drepturile părinteşti, fără o
analiză a circumstanţelor concrete ale cazului, nu
urmăreşte un scop legitim în sensul Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului şi reprezintă o ingerinţă
nejustificată în dreptul la respectarea vieţii de familie. Curtea
Europeană a mai constatat că legea română nu îi punea
reclamantului la dispoziţie nicio cale de atac pentru a contesta această
decădere. Textul integral al hotărârii este disponibil în limba
franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

APADOR-CH atrage
atenţia asupra faptului că, în această hotărâre, Curtea
Europeană a considerat că decăderea automată din drepturile
părinteşti reprezintă o „situaţie continuă”. Or, în
cazul situaţiilor continue nu se aplică regula conform căreia
Curtea Europeană nu poate fi sesizată decât în termen de şase
luni începând cu data deciziei interne definitive. De aceea, orice
pedeapsă accesorie a decăderii din drepturile părinteşti
aplicată automat de instanţele române înainte de 2006, când Codul
Penal a fost modificat în urma hotărârii Sabou
şi Pârcălab, este susceptibilă să atragă
noi condamnări ale României de către Curtea Europeană. În plus,
APADOR-CH subliniază că acelaşi raţionament se aplică
şi în cazul decăderii automate din dreptul de a alege (a se vedea
hotărârea Calmanovici împotriva
României din 1 iulie 2008) şi solicită modificarea de
urgenţă a Codului penal pentru înlăturarea aplicării
automate a pedepsei accesorii de decădere din dreptul de a alege.

14 octombrie 2008

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28.