Comunicat al APADOR-CH cu privire la hotărârea CEDO în cazul Iordache împotriva României

Astăzi, 14
octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România
pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la
respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv în
cauza Iordache împotriva României.
Reclamantul, Florian Iordache, a fost susţinut în demersurile sale în
faţa Curţii Europene de APADOR-CH.

Reclamantul s-a
plâns în faţa Curţii Europene că, în urma condamnării sale
penale la pedeapsa închisorii, a fost automat decăzut din drepturile
părinteşti faţă de fiul său minor şi că nu a
dispus de nicio cale de atac împotriva acestei decăderi automate. În plus,
în timpul executării pedepsei închisorii, a introdus o acţiune
civilă pentru stabilirea unui drept de vizită a minorului, dar
această acţiune a fost respinsă, în apel şi în recurs,
pentru neplata taxelor de timbru.

Curtea
Europeană a constatat, în primul rând, încălcarea dreptului de acces
la o instanţă, componentă a dreptului la un proces echitabil,
datorită faptului că instanţele de apel şi recurs au
respins cererea reclamantului de stabilire a unui drept de vizită pentru neplata taxelor de timbru şi
nu au analizat în niciun fel fondul cererii, neluând în considerare
situaţia particulară a reclamantului care nu dispunea de niciun fel
de resurse materiale. Curtea Europeană a mai remarcat că
instanţele române nu i-au explicat reclamantului că putea cere
scutirea de la plata acestor taxe de timbru.

În al doilea
rând, Curtea Europeană a constatat încălcarea dreptului la
respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv
datorită decăderii automate a reclamantului din drepturile sale
părinteşti. Curtea a aplicat în acest caz analiza sa din cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României (hotărârea din 28 septembrie 2004) în care a constatat că aplicarea
automată de către instanţele române a pedepsei accesorii a
decăderii din drepturile părinteşti, fără o
analiză a circumstanţelor concrete ale cazului, nu
urmăreşte un scop legitim în sensul Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului şi reprezintă o ingerinţă
nejustificată în dreptul la respectarea vieţii de familie. Curtea
Europeană a mai constatat că legea română nu îi punea
reclamantului la dispoziţie nicio cale de atac pentru a contesta această
decădere. Textul integral al hotărârii este disponibil în limba
franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

APADOR-CH atrage
atenţia asupra faptului că, în această hotărâre, Curtea
Europeană a considerat că decăderea automată din drepturile
părinteşti reprezintă o „situaţie continuă”. Or, în
cazul situaţiilor continue nu se aplică regula conform căreia
Curtea Europeană nu poate fi sesizată decât în termen de şase
luni începând cu data deciziei interne definitive. De aceea, orice
pedeapsă accesorie a decăderii din drepturile părinteşti
aplicată automat de instanţele române înainte de 2006, când Codul
Penal a fost modificat în urma hotărârii Sabou
şi Pârcălab, este susceptibilă să atragă
noi condamnări ale României de către Curtea Europeană. În plus,
APADOR-CH subliniază că acelaşi raţionament se aplică
şi în cazul decăderii automate din dreptul de a alege (a se vedea
hotărârea Calmanovici împotriva
României din 1 iulie 2008) şi solicită modificarea de
urgenţă a Codului penal pentru înlăturarea aplicării
automate a pedepsei accesorii de decădere din dreptul de a alege.

14 octombrie 2008

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28.