Archive for category: Buna guvernare

You are here: / / Buna guvernare

Ce se întâmplă, după decizia CCR, cu decretele preşedintelui privind starea de urgenţă

/in , , , /by

Decretele prezidenţiale privind instituirea/prelungirea stării de urgenţă rămân valabile și nu pot fi contestate în contencios administrativ

Pe site-ul Curţii Constituţionale (CCR) a fost publicată, ieri, motivarea deciziei CCR nr. 152  din 6 mai 2020 privind actele normative care reglementează starea de urgenţă.

În prima parte a deciziei, în paragrafele 84 – 106, au fost analizate cele două decrete prezidenţiale emise pentru instituirea şi apoi pentru prelungirea stării de urgenţă.

CCR a stabilit că o parte dintre prevederile decretelor prezidenţiale, aflate în anexele la decrete, conţin dispoziţii pe care Preşedintele nu era îndrituit de lege să le emită.

Aceasta deoarece, spune CCR, Preşedintele nu poate să modifice legi sau să suspende aplicarea unor legi sau a unor articole din legi, acesta fiind atributul exclusiv al Parlamentului sau, după caz, al Guvernului (care poate adopta, cu anumite limitări, ordonanţe de urgenţă).

În paragraful 100 al deciziei CCR sunt date numeroase exemple de măsuri dispuse de Preşedinte cu depăşirea competenţelor legale, respectiv:

  1. achiziţionarea directă, de către autorităţile publice centrale și entităţile juridice în care statul este acţionar majoritar, de materiale şi echipamente necesare combaterii epidemiei;
  2. plafonarea preţurilor la medicamente şi aparatură medicală, la alimentele de strictă necesitate şi la serviciile de utilitate publică;
  3. suspendarea din funcţiile de conducere a conducătorilor unităţilor sanitare, direcţiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulanţă, precum şi autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul asistenţei şi protecţiei sociale, indiferent de statutul lor, cu posibilitatea ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcţii să nu fie funcţionari publici;
  4. transferuri  între  bugetele Ministerului Sănătăţii şi al Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
  5. faptul că prevederile Legii nr.19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, nu se aplică angajaţilor sistemului naţional de apărare, angajaţilor din penitenciare, personalului din unităţile sanitare publice şi altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri, şi al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, după caz;
  6. derogarea de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind  concediul  şi  indemnizaţia  lunară  pentru  creşterea  copiilor,  persoana  îndreptăţită păstrându-și stimulentul de inserţie în situaţia pierderii locului de muncă drept urmare a efectelor epidemiei COVID-19;
  7. neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere de orice fel, iar, dacă au început să curgă, suspendarea lor, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind  Codul  civil  sau  alte  dispoziţii  legale  contrare  nefiind  aplicabile;
  1. continuarea activității instanțelor judecătorești doar în cauzele de urgenţă deosebită, caz în care pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi;
  2. suspendarea de plin drept a cauzelor civile fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop;
  3. întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac;
  4. limitarea activității de urmărire penală şi cea a judecătorilor de drepturi şi libertăţi;
  5. suspendarea de drept a proceselor penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv a  celor aflate în procedură în camera preliminară;
  6. stabilirea atribuțiilor Ministerului Afacerilor Externe

CCR nu a stabilit că aceste măsuri dispuse de preşedinte erau rele sau neoportune, ci doar că ele nu puteau fi dispuse de Preşedinte, ci doar de Parlament sau, în anumite cazuri, de Guvern (ca legiuitor delegat).

Ce se mai poate întâmpla acum cu aceste prevederi care exced competenţelor Preşedintelui?

CCR răspunde că, practic, nu se mai poate face nimic, ceea ce înseamnă că ele rămân valabile.

Aceasta deoarece CCR a stabilit că decretele prezidenţiale în discuţie sunt acte administrative cu caracter normativ care privesc raportul Preşedintelui cu Parlamentul, motiv pentru care ele intră sub incidenţa art. 126 al. 6 din  Constituție,  fiind  exceptate  de  la  controlul  judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, efectuat în temeiul Legii nr.554/2004. 

Deci, decizia CCR stabileşte că decretele prezidenţiale privind instituirea/prelungirea stării de urgenţă nu pot fi contestate în contencios administrativ.

Pentru cele două decrete prezidenţiale există doar două modalităţi de control:

A – controlul parlamentar

B – controlul constituţional

CCR mai spune că, cu ocazia încuviinţării instituirii stării de urgenţă de către Preşedinte, Parlamentul avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor constituționale și legale pe care decretul Președintelui trebuia să le respecte. CCR a reţinut că Parlamentul nu a făcut aceste verificări, deşi ar fi putut să încuviinţeze starea de urgență, dar şi să „sancţioneze” depăşirea competenţelor din decretul prezidenţial. CCR nu precizează însă şi cum ar fi putut să „sancţioneze” Parlamentul aceste depăşiri.

De asemenea, CCR a precizat că pe calea controlului constituţional se poate verifica indirect decretul prezidenţial, prin verificarea constituţionalităţii hotărârii camerelor reunite prin care a fost încuviinţată sau nu instituirea stării de urgenţă. Această verificare nu se face din oficiu de CCR, ci ea trebuie sesizată conform legii, de anumiţi subiecţi (unul dintre preşedinţii celor două Camere, un grup parlamentar sau  un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori).

Având în vedere că nici Paramentul şi nici CCR nu au infirmat vreo prevedere din decretele prezidenţiale, toate prevederile din cele două decrete, inclusiv prevederile din anexe, rămân valabile. Ele au şi caracter definitiv, deoarece nu pot fi atacate nici în contencios administrativ.

Este de observat faptul că doi judecători, care au votat în favoarea deciziei CCR (decizie luată cu unanimitate de voturi), au formulat o opinie concurentă, atașată deciziei CCR, în care susţin că aceste decrete prezidenţiale pot fi atacate în contencios administrativ și că Parlamentul nu poate verifica legalitatea şi temeinicia decretelor prezidenţiale (atribut ce revine instanţelor de judecată), ci poate doar să încuviinţeze sau nu instituirea stării de urgenţă. Opinia este minoritară, astfel că se va ține cont de opinia majoritară, care este în sensul că decretele prezidențiale în discuție nu pot fi atacate în contencios administrativ.

Pentru cei tentaţi să judece foarte aspru erorile din cele două decrete prezidenţiale, nu ar trebui pierdut din vedere că problematica gestionării prin acte normative a unei stări de urgenţă a fost una complet nouă, inedită. Orice început, pe un teren absolut nou, nedefrişat, nu este scutit de unele erori.

Cum am putea evita deciziile „surpriză” ale CCR

Nu este prima dată când CCR, în mod abrupt și oarecum șocant,  reaşează lucrurile în ordinea constituţională, în chestiuni cu privire la care în Constituţie există prevederi eliptice sau vagi, susceptibile de interpretări diferite, chiar diametral opuse.

Poate că ar trebui prevăzută posibilitatea ca autorităţile publice relevante să solicite CCR, în avans, puncte de vedere sau îndrumări cu privire la modul constituţional de acţiune în anumite situaţii sau cu privire la anumite probleme. Astfel, s-ar evita adoptarea unor măsuri care să fie apoi declarate neconstituţionale şi să ducă la dispute – care puteau fi evitate – în opinia publică.

În acest sens, există o reglementare la nivel european, aplicabilă între statele care au ratificat-o (Protocolul nr. 16 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), prin care se introduce posibilitatea ca instanţele naţionale relevante să solicite opinia Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Opinia Curţii va fi exprimată sub forma unui aviz consultativ (cu caracter facultativ). România a semnat acest protocol în 2014, dar nu l-a ratificat, astfel că nu i se aplică încă (noi am tot solicitat ratificarea, dar fără succes).

De aceea, poate că ar fi bine dacă şi la noi s-ar prevedea în lege posibilitatea ca, în anumite cazuri, autorităţile publice importante, să solicite CCR ante factum opinii, puncte de vedere, îndrumări cu privire la probleme de substanţă sau proceduri relevante de natură constituţională.

Este posibilă prevederea prin lege a acestei noi atribuţii a CCR, fără a fi necesară şi modificarea Constituţiei, deoarece art. 146 lit. l din Constituţie prevede că CCR „îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.”

Aşa cum CEDO va putea formula opinii/avize, cu caracter facultativ (dar, cu foarte mare greutate, în practică) fără să poată fi acuzată că astfel se antepronunţă, tot aşa şi CCR ar putea formula opinii/avize, tot cu caracter facultativ (şi tot cu foarte mare greutate, în practică) fără să poată fi acuzată că se antepronunţă.

Măsuri de combaterea Covid 19 în penitenciarele din România

/in , /by

Răspunsurile Administrației Naționale a Penitenciarelor la întrebările APADOR-CH privind gestionarea sistemului de executare a pedepselor privative de libertate în perioada pandemiei de Covid 19

APADOR-CH a transmis Administrației Naționale a Penitenciarelor un set de întrebări, în virtutea Legii 544/2001, cu privire la modul în care administrația gestionează sistemul de executare a pedepselor în perioada pandemiei.

Printre informațiile cerute au fost cele privitoare la

  • numărul efectivelor de deținuți,
  • personalul medical dedicat acestora,
  • bolile cronice de care suferă deținuții,
  • care este strategia de combatere a Covid 19 în sistemul penitenciar,
  • câți deținuți au fost testați pentru această boală,
  • cât personal a beneficiat de testare,
  • câte cazuri au fost descoperite în urma testărilor,
  • ce măsuri au fost luate în cazul acestora,
  • dacă și câți deținuți au fost eliberați în această perioadă etc.

Răspunsurile primite de la ANP pot fi consultate în acest document. Din informațiile primite, am aflat că:

  • 333 de persoane deținute au fost testate pentru Covid 19;
  • Nicio persoană deținută nu a fost infectată cu Covid 19, deși în cazul a două persoane inițial testele au ieșit pozitive, dar au fost repetate și au ieșit negative de două ori ulterior;
  • 558 de polițiști de penitenciar au fost testați pentru Covid 19. Cei mai mulți la București-Jilava și la Penitenciarul Dej;
  • La data formulării răspunsului (7 mai 2020) erau confirmate ca infectate cu Covid 19 22 de cadre de penitenciar. Cele mai multe la Penitenciarul Jilava;
  • Niciun polițist de penitenciar confirmat cu Covid 19 nu s-a mai prezentat la lucru după confirmarea bolii

Citiți documentul cu răspunsurile ANP integral

Starea de alertă este tot starea de urgenţă, dar cu alt nume

/in , , , /by

De frica CCR, Guvernul a trimis în Parlament un proiect de lege pentru starea de alertă care restrânge aceleași drepturi ca și starea de urgență, deși între cele două stări ar trebui să existe diferențe substanțiale

Guvernul a trimis ieri Parlamentului, spre adoptare, un proiect de lege care prevede  că, pe durata stării de alertă, pot să fie luate aceleaşi măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi ca şi cele luate pe durata stării de urgenţă.

În stare de urgenţă, aceste măsuri se iau de ministrul afacerilor interne, cu aprobarea primului-ministru, prin ordonanţă militară. În stare de alertă, aceleaşi măsuri se iau de miniştri sau directori de instituţii publice, prin ordine, decizii, dispoziţii etc.

Diferenţa majoră este că starea de urgenţă este prevăzută în Constituţie şi trebuie instituită de preşedinte şi aprobată de Parlament, pe o durată de cel mult 30 de zile, cu posibilitate de prelungire, în timp ce starea de alertă, nu este prevăzută în Constituţie, nu are o durată precisă şi se declară de un comitet interministerial, format din unii miniştri şi şefi de instituţii publice, denumit „Comitetul național pentru situații speciale de urgență” sau, la nivelul unei sau unor localităţi, de comitetele județene/Bucureşti sau de comitetele locale pentru situații de urgență (formate din prefect, primar, şefi de servicii publice etc.).

Deci, deşi cele două stări, de urgenţă şi de alertă, au aceeaşi esenţă, pentru că presupun luarea aceloraşi măsuri de restrângere de drepturi şi libertăţi, ele pot fi instituite în moduri diferite: unul greu (care implică preşedintele şi Parlamentul) şi unul uşor (care implică, cel mult, un comitet interministerial).

Din acest motiv, starea de alertă poate fi privită ca un artificiu folosit pentru a permite luarea unor măsuri specifice stării de urgenţă, dar fără a mai declara starea de urgenţă. Deci, cu ocolirea procedurii prevăzute în Constituție.

În acest sens, trebuie precizat că OUG 1/1999 prevede că măsurile ce presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi pot fi luate numai pe durata stării de urgenţă. În schimb, OUG 21/2004, care introduce noţiunea de „stare de alertă” nu conţine o prevedere în sensul că pe durata stării de alertă pot fi restrânse drepturi şi libertăţi prin ordine şi dispoziţii de miniştri sau directori, tocmai pentru că declararea acestei stări nu implică entităţi constituţionale (preşedinte, Parlament) şi nici existenţa unei situaţii atât de grave, încât să implice restrângeri de drepturi şi libertăţi. Dacă există o situaţie gravă, atunci trebuie instituită starea de urgenţă, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Considerăm că starea de alertă trebuie reglementată diferit de cea de urgenţă cu privire la măsurile care se pot dispune pe durata ei. Dacă, în timpul stării de alertă, pot fi luate aceleaşi măsuri restrictive de drepturi ca şi în starea de urgenţă, aceasta înseamnă că, practic, între cele două stări nu există nicio diferenţă. Deşi ar trebui să existe diferenţe substanţiale, esenţiale. De ce? Pentru că nu este normal ca libera circulaţie, libertatea întrunirilor, dreptul la muncă, libertatea economică, dreptul la învăţătură, dreptul la viaţă privată şi restul drepturilor şi libertăţilor fundamentale să fie restrânse prin simpla voinţă a unor funcţionari din ministere şi instituţii publice.

Starea de alertă ar trebui să se rezume la impunerea de obligaţii doar pentru autorităţile şi instituţiile publice, adică statul e cel ce trebuie alertat să se pregătească serios şi să dea o atenţie deosebită situaţiei speciale apărute. Dar, starea de alertă nu ar trebui să permită, prin ea însăși, restrângeri de drepturi şi liberăţi prin decizii/ordine de directori sau ministri. Dacă situaţia excepţională este de o aşa seriozitate încât necesită pentru rezolvare măsuri care presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi, atunci nu ar trebui rămas în stare de alertă, ci ar trebui instituită (sau prelungită) starea de urgenţă, conform Constituţiei.

În cazul acestei pandemii, aflată încă în desfăşurare şi cu mare probabilitate de revenire la un nivel chiar mai ridicat decât a fost, soluţia corectă/constituţională era de prelungire sau de instituire din nou a stării de urgenţă, dacă trebuiau luate în continuare măsuri de restrângere de drepturi şi libertăţi pentru combaterea pandemiei. În schimb, a fost găsit artificiul redenumirii stării de urgenţă ca stare de alertă (mult mai uşor de instituit). Dar, dacă problemele sunt serioase, iar riscurile pentru comunitate rămân în continuare mari, din cauza acestei pandemii, de ce ne ferim să o recunoaştem şi nu menţinem starea de urgenţă? Şi în starea de urgenţă pot fi adoptate măsuri ceva mai relaxate decât cele iniţiale, cum se doreşte în prezent.

Este foarte posibil ca şi noua lege, aflată încă în stadiul de proiect, care reglementează starea de alertă, să fie declarată neconstituţională, tocmai pentru motivul că eludează procedura specială prevăzută în Constituie pentru instituirea unei stări excepţionale (starea de urgenţă), pe durata căreia pot fi restrânse, mai ușor, drepturi şi libertăţi.

În concluzie, despre relația actuală dintre starea de alertă şi starea de urgenţă, se poate folosi o expresie clară, precisă şi previzibilă, aşa cum cere şi Curtea Constituţională: „Aceeaşi Marie, cu altă pălărie.” 

APADOR-CH consideră că atât starea de urgenţă, cât şi starea de alertă trebuie reglementate unitar şi coerent, printr-un singur act normativ (lege), în care să se prevadă clar deosebirile dintre aceste stări, precum şi măsurile specifice care pot fi luate şi de către cine, în cazul fiecăreia dintre ele. Altfel, singurul pas care se face prin actualul proiect de lege este de la confuzie la improvizaţie.

A Response to the European Commission Consultation on Rule of Law in the EU

/in , /by

Romania situation – The Association for the Defence of Human Rights – the Helsinki Committee (APADOR-CH)

 

This contribution is a response to the European Commission’s consultation feed into its first Annual Rule of Law Report.

Justice system

Independence

Allocation of cases in courts

In Romania, cases are randomly allotted through an online informatics system, named ECRIS. Each judge or panel of judges is randomly allotted a certain number of cases by matching the object of the file with the specialization of the judge/panel of judges. Other criteria for the allotment are the degree of difficulty of the court session and the number of cases allotted per session.

By combining the two criteria, the degree of difficulty of the court session and the number of cases allotted per session, the result is that in some cases one judge/panel of judges is allotted few cases which are deemed by the system to be more difficult, while in other cases, a judge/panel of judges are allotted an excessive number of lower-difficulty cases.

The solution to prevent such inadequate situations is to implement hourly intervals within each court session, to increase the overall number of judges and to create more locative facilities for court sessions, since the main obstacle in establishing a court session is the lack of proper available room in which a session may be duly held.

Independence and powers of the body tasked with safeguarding the independence of the judiciary

Although the independence and the powers of the Romanian Council for the Judiciary do not seem affected from the 2019 legal developments, it is relevant to mention that curent legislation (Law no. 317/2004 regarding the Council for the Judiciary) provides that plenary board meetings of the Council must be held in the presence of 15 of its members, so that quorum requirements are met for legally passing resolutions.

This provision might and was used by certain members of the Council in contradiction with its purpose, by refraining to participate to board meetings so that certain points on the Council’s agenda could not be duly voted and passed.

An example in this respect is the recurent postponement in July 2019 of the Council meetings whose agenda was to appoint the chief prosecutor of the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates.

The solution to prevent such cases of unjustifiable postponements of Council’s plenary meetings is to amend the legislative framework for participating in the Council’s Board meeting either by eliminating the mandatory character of such a high presence of the members or by instituting effective sanctions against Board members who in ill-faith and without objective ground refrained from participating to a Board meeting, thus blocking the possibility of discussing the agenda by the rest of the members present.

Accountability of judges and prosecutors, including disciplinary regime and ethical rules

While a judge’s independence is a necessary element for the stability of the justice system, it is not a sufficient requirement for the corect and fair solution of particular cases. Romania has suffered from several ECHR convictions for breaching the obligation to ensure the right to a fair trial.

The breaches emerged from material erors committed by Romanian judges, and a legal framework sanctioning their conduct through a direct obligation to repay damages has yet to be implemented. Nevertheless, the Romanian State is the one who must initially pay these damages to its citizens, without having an effective possibility to recover the damages from the magistrate in default.

As such, in present, judges are not directly liable from a material point of view for judicial erors. However, in compliance with Law no. 303/2004 regulating the status of judges and prosecutors (“Law no. 303/2004”), the Romanian state is obliged to pay the damages. The Romanian Ministry of Public Finances shall alert the Judicial Inspection which shall investigate whether the judicial eror is committed as a result of gross negligence or illfaith.

Based on the report issued by the Judicial Inspection, the Romanian State through the Ministry of Public Finances, may pursue the eroneous magistrate requesting the recovery of material damages in 6 months as of the report of the Judicial Inspection. In practice, the Judicial Inspection’s findings are not sufficient to support the Romanian State’s action against the magistrate.

A solution to limit and prevent as extensively as possible potential judicial erors would be to introduce material accountability directly for the magistrate proven in default. If such an accountability is not a prefered instrument, other solutions may be the extension of the statute of limitation of Romanian State claims for damages against magistrates, since at present, the Romanian State may request damages only after it is obliged in its turn by the ECHR to pay these damages and ECHR trials are known to be lengthy.

Also, a potential solution may be the regulation of the possibility for the Romanian Ministry of Finances to pursue magistrates for the repair of material damages, without the necessity of the Judicial Inspection’s prior disciplinary sanctioning decision or without a criminal ruling attesting the default and the prejudice.

Remuneration/bonuses for judges and prosecutors

Law no. 303/2004 establishes the right for judges and prosecutors to be granted a special pension for their service as magistrates. The value of the magistrate’s pension is roughly 80% of the gross wage plus bonuses received in the month prior to retiring from activity. This value is supported partly from the social insurance budget, based on the magistrate’s contribution to the social system. The largest part of the special pension is supported from the state budget.

In practice, the value of the service pensions computed as described above reaches extremely high amounts (e.g. 3,750 EUR for the medium magistrates’ pension, as per public sources) and can turn out to be even higher than the magistrates’ salary. This situation may lead to a disruption in the public perception of judges and prosecutors, whose special pensions may not be perceived as meritorious due to their extremely high value.

In the first 3 months of 2020, judges and prosecutors in Romania have protested against a legislative initiative aimed to annul their service pensions. A solution to this situation would be to gradually reduce the percentage or the basis on which the service pension is computed, similar to cases of other categories of Romanian citizens who receive a service pension (e.g. policemen).

Independence/autonomy of the prosecution service

Law no. 303/2004 provides that prosecutors are impartial but also establishes hierarchical control and subordination between prosecutors. In practice, there are cases when the prosecutor’s conduct is not effectively controlled by its superior hierarchical prosecutor or the control is aimed to pressure the hierarchical inferior prosecutor.

For example, the indictment (the act by which a criminal case is sent by the prosecutor to the court for the trial) must be confirmed by the hierarchically superior prosecutor who drafted the indictment. To be confirmed, the indictment is examined by the hierarchically superior prosecutor both in terms of legality and in terms of soundness. If the hierarchically superior prosecutor does not confirm the indictment, the file cannot go to court. The possibility of the hierarchical prosecutor to infirm the indictment act may lead to political pressure on the latter, and this concern should be properly addressed within the legal framework.

A solution to prevent ineffective subordination of prosecutors to their hierarchical bodies would be the implementation of an active mechanism for magistrates’ accountability.

Significant developments capable of affecting the perception that the general public has of the independence of the judiciary

In 2019, several events could be interpreted as affecting the perception of the general public with respect to the independence of the judiciary:

• Emergency Ordinances No.7/2019 of 20 February 2019 and No.12/2019 of 5 March 2019 modifying the justice laws, which were criticized by magistrates due to alleged speed of adoption, lack of consultation and unclear rationale behind these emergency ordinances affected the legal certainty and predictability of the judicial process,

• Due to these frequent amendments of the justice laws, in February – March 2019, magistrates united and protested against the manner in which these laws were passed, by suspending the judgement of trial, by publicly protesting on the steps of courts of law or by wearing a distinctive white armband.

• The operation of the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates continued to raise questions regarding the legality of its creation, since the Special Section launched investigations against judges and prosecutors who had opposed the curent changes to the judicial system, as well as abrupt changes in the approach followed in pending cases, such as the withdrawal of appeals previously lodged by the DNA in high-level corruption cases. In December 2019, the Ministry of Justice submitted a proposal for the revocation of the Special Section, which was received positively by the Government. However, in lack of a legal initiative detailing the consequences of the envisaged revocation of the Section and considering that the Constitutional Court declared its existence to be in line with the Constitution, it is still unclear whether the Section shall cease to exist entirely, or its attributions shall be amended.

• On 14.10.2019, EU Council confirms Laura Codruţa Kövesi as first European chief prosecutor, after the application of Mrs. Kövesi raised divergent opinions in Romanian justice and political system. Controversies stemmed from her dismissal by President Klaus Iohannis following a decision of the Constitutional Court stating that he can only verify the legality of the Ministry of Justice’s proposal for the dismissal, not the arguments that lead to the proposal. Also, in 2019, prior to the appointment as European chief prosecutor, the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates publicly announced that Mrs. Kovesi is curently investigated in several criminal files.

Positive aspects were also registered within the public mindset, through the results of the Referendum in May 2019, called by the President of Romania, in which an overwhelming majority of Romanian citizens supported propositions to strengthen the safeguards against corruption and the arbitrary use of emergency ordinances.

 Quality of justice

Accessibility of courts

With respect to court fees, the amounts and the procedures established for requesting facilities for the payment of these court fees do not raise any issues of accessibility. However, the legal fees for the court appointed attorney are derisory and this circumstance may affect the quality of legal assistance provided by the public defender and subsequently, the accessibility to effective legal representation by the attorney.

A Protocol between the Ministry of Justice, the Public Ministry and the National Association of the Romanian Bar establishing public attorney fees has been adopted in February 2019. Although the adoption of this instrument was welcomed, in practice the matter of the low public defender fees is yet to be resolved, since the courts do not take into consideration the fees mentioned in the Protocol. Procedural laws allow judges to censor the court appointed attorney’s fees, without having to observe the minimal fees set out through the Protocol, since such Protocol is not binding and opposable to magistrates as a law would be.

Another matter related to the legal fees is the fact that the latter are usually paid with a certain delay, which can also lead disruptions in the quality of the legal representation. Solutions for these matters would be to enforce mandatory legal provisions establishing minimum attorney fees for public defenders, which are paid within 30 days as of the date when the legal services were performed.

 Resources of the judiciary

Considering the potential threat perceived by magistrates with respect to the abrogation of their service pensions, a large number of magistrates files requests for early retirement. In the near future, this circumstance determines a reduced number of magistrates per court, while the number of cases remains the same, thus leading to an overload of cases per magistrate.

In December 2019, Romanian Parliament voted that the anticipated retirement is postponed until January 2022, in order to prevent judicial system to be overwhelmed due to the lack of magistrates. This measure alone does not suffice and it is recommendable use this period of time to organize several competitions for the occupancy of positions as judges and prosecutors so that human resources at the court’s level are ensured once the magistrates are allowed to enter early retirement.

Use of assessment tools and standards

With respect to ICT systems, Romanian courts have recently adopted certain digitalization measures, including the implementation of the digital file at higher courts, by independently creating the software for the digital file where the court documents are stored. The digital file is considered to be a success, but the downside is that it can only function for newly registered claims, since the scanning capacity of physical documents is extremely limited. As such, financial resources should be increased so that the progress of Romanian court through technology is higher and allows courts to address curent needs of citizens and even of magistrates.

Romanian courts receive funding from the Ministry of Justice so a solution would be the increase of these funds and the implementation of a national technology scheme which would allow all courts to benefit from modern scanning equipment, from modern computers and would also provide that each judge has its own electronic signature (at present, there is only one electronic signature per court).

In Romania there is no method of monitoring and evaluating the quality of justice and assessing the results of the act of justice. A solution to create such a tool would be that the Council of the Judiciary caries out an annual report assessing the quality of justice in Romania, based on accurate feedback provided by citizens benefiting from the justice system.

Other issues related to the quality of justice

A proposal for the increase of the quality of the act of justice is to adopt mandatory rules obliging law offices with more than 50 attorneys to perform pro-bono legal services for a a limited number of hours per year. This could lead to a higher involvement of attorneys in corporate responsibility programs and would increase the overall quality of legal services, considering the vast experience, skills and know-how which attorneys may provide for free to those in need.

Efficiency of the justice system

Length of proceedings

Through the adoption of the New Romanian Civil Procedure Code in February 2013 and through the adoption of the New Romanian Criminal Procedural Code in February 2014, the length of proceedings has been substantially reduced and should be, at least in theory, somewhat predictable. However, in practice, the length of proceedings in certain types of trials is more than excessive.

For example, in April 2020 the High Court of Cassation and Justice established a first hearing in a recourse against a public administration’s decision in March 2022, approximately 2 years after the date of submission of the recourse. The extensive length of these proceedings is explained by magistrates as being caused by insufficient personal, a high burden of cases per magistrate and scarce court resources, such as rooms for trials and for hearings. Therefore, a solution for limiting the situations when the length of proceedings is excessive is to increase the number of judges and to allocate proper locative resource to courts, including ICT equipment for long distance hearings.

Anti-corruption framework

Prevention

Integrity framework

Lawyers’ situation Pursuant to Anti Money-Laundering Law no. 129/2019, attorneys are obliged to inform the national body established by law with respect to any potential information related to money laundering activities. However, point. 39 of Directive (EU) 2015/849 of the European Parliament and of the Council of 20 May 2015 on the prevention of the use of the financial system for the purposes of money laundering or terorist financing states that “Member States should have the possibility to designate an appropriate self-regulatory body as the authority to be informed in the first instance instead of the FIU.

In accordance with the case-law of the European Court of Human Rights, a system of first instance reporting to a self-regulatory body constitutes an important safeguard for upholding the protection of fundamental rights as concerns the reporting obligations applicable to lawyers. Member States should provide for the means and manner by which to achieve the protection of professional secrecy, confidentiality and privacy”.

Considering that lawyers have professional secrecy obligations (imposed by law and enshrined by the ECHR case-law-Michaud, req. n°12323/11) with respect to disclosing suspicious transactions and that they are part of a self-regulatory body, lawyers should address their suspicions to the President of the Bar who acts as a filter. Consequently, the provisions of Law no. 129/2019 may be interpreted as conflicting with the European acquis and it is recommendable to amend them, so that lawyers may disclose the information provided by Law no. 129/2019 to their self-regulatory body.

NGOs’ situation

Law no. 129/2019 also raises difficulties for NGOs, given its unclear provision regarding whether associations must also provide information regarding the real beneficiary, even though they are not administering and distributing funds.

Also, Law no. 129/2019 contains ambiguous provisions regarding the concept of real beneficiary, applied particularly to associations which do not administer funds. In particular, Law no. 129/2019 places NGOs in the same category of financial risk and under the same due diligence obligations towards partners or individuals as providers of gambling services or banking institutions without any previous risk assessment.

Under Law no. 129/2019, NGOs are required to communicate to the Government the personal data of their beneficiaries, which could include the personal data of abuse victims, journalists or other vulnerable individuals. In case of non-compliance, the organization may be dissolved.

A solution for the above is to amend Law no. 129/2019, so that the legislator clarifies if the category of entities obliged to provide information regarding the real beneficiary includes NGOs who do not administer funds. Also, Law no. 129/2019 should comprise an accurate definition of the real beneficiary which applies in the case of NGOs who do not administer funds.

Measures in place to ensure whistle-blower protection and encourage reporting of corruption

In 2004, Romania became the first European country to adopt a Whistle-blowers Law (Law no. 571/2004) as part of national anti-corruption measures in public administration. 15 years after the adoption of the law, the general conclusions of the monitoring of the implementation of the National Anticorruption Strategy 2016-2020 indicate that whistle-blowers are a vulnerable category to abuses by the authorities because there is no effective national protection system.

Romania was convicted at the ECHR for such a practice in 2013. ECHR found the lack of effective protection of whistle-blowers in the case of APADOR-CH Bucur and Toma v. Romania. In essence, the Court held that the applicant had been unjustifiably convicted of disclosing the information, considering that there was a public disclosing of law breaching based on good faith. The Court notes that the general interest in disclosing illicit acts committed within the institution is more important than the interest in maintaining public confidence in the institution. The Court also notes that the domestic courts convicted the applicant following an unfair trial in which they rejected essential evidence in his defense.

However, this case did not produce significant systemic improvements, on the contrary. The press constantly reports cases of sanctioned warnings in various fields: health, justice, environmental protection, water industry, public transport, mass media, culture. Several breaches that have been discovered in practice in publicly administered institutions, such as hospitals and public press institutions, included disciplinary sanctions for whistle-blowers so that the latter would be discouraged to come forward publicly with their information. A potential solution to this issue would be to regulate stronger material and disciplinary sanctions for individuals and legal entities who actively create obstacles and determine the discouragement of whistle-blowers.

APADOR-CH has repeatedly pointed out that the internal regulations of certain public institutions contain illegal provisions (contrary to Law no. 571/2004), because they provide sanctions for warnings in the public interest and / or prevent Whistle-blowers from addressing to the media directly. These regulations had to be modified, in the sense of providing for Whistle-blowers all the rights and facilities provided by Law no. 571/2004.

As a consequence of the adoption of the European Directive on the protection of persons reporting breaches of EU law in 2019 by the European Council and the European Parliament, Romania, similar to other Member States, has two years to transpose the provisions of the Directive into national law, the deadline being December 17, 2021.

Sectors with high-risks of corruption in a Member State and relevant measures taken/ envisaged for preventing corruption in these sectors

With respect to healthcare, as per Law no. 95/2006, hospital managers are appointed in Romanian through order of the Ministry of Health, of the Ministry of Transport or order of the mayor of the city/commune where the hospital is located. Considering that the appointment can be performed also by a mayor, who a representative of a political party with usually high influence in the city/commune, the decision to appoint a hospital manager can be subjective and performed in the interest of the political party and affiliation of the mayor. In such cases, hospitals are at risk of being managed by an inefficient manager, whose acts are subject to political interests.

A solution for the prevention of such cases would be the elimination of the legal provision allowing mayors to appoint hospital managers and adopting new provisions for the appointment of hospital managers after a proper competition and examination of their performances/ abilities.

With respect to other sectors with high – risks of corruption, mention should be made that in Romania, political campaign costs are reimbursed from the public budget, pursuant to Law no. 334/2006 for financing political parties and campaigns (“Law no. 334/2006”), within limits which reach up to 20,000 minimum gross salaries. The reimbursement of expenses is granted provided that the candidate obtains a minimum 3% of the total votes expressed. This provision determines political candidates who do not have objective chances to win elections to enroll in political campaigns for the purpose of increasing their own image capital, for the purpose of political games or for the purpose of contracting their relatives’ firms for consultation services, in order to benefit from the reimbursement of these expenses from the public budget.

A solution against this practice is to increase the level of votes which grant the right to reimbursement, which curently is of a mere 3% of the total votes expressed.

Repressive measures

Potential obstacles to investigation and prosecution of high-level and complex corruption cases

The members of the Romanian Government have immunity, meaning that only the Chamber of Deputies, the Senate and the President of Romania are entitled to request the criminal investigation of the members of Government for the acts performed while in function, in compliance with art. 109 of the Romanian Constitution. Since this type of immunity is singular in Romanian legal framework and prohibits any investigation with respect to the members of Government, even after serving office, without the approval of the Chamber of Deputies, of the Senate or of the President, it would be recommendable to consider its amendment and to limit the cases or the period of time for which immunity is granted to Government members.

 

Read the contributions of other states – Bulgaria, Croatia, Italy, the Netherlands and Spain – in a report submited by Liberties.

Decizia CCR pe înțelesul tuturor

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Ce a decis Curtea Constituţională cu privire la starea de urgenţă; Ce se întâmplă cu amenzile necontestate în termen; Poliția poate amenda în continuare; Ce trebuie să facă Parlamentul și Guvernul mai departe

În şedinţa din 6 mai 2020, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la sesizarea Avocatului Poporului privind două ordonanţe de urgenţă, respectiv OUG nr. 1/1999 şi OUG nr. 34/2020, care reglementează procedura instituirii stării de urgenţă şi a stării de asediu, precum şi amenzile ce se pot aplica pentru nerespectarea măsurilor stabilite pentru gestionarea stării de urgenţă/asediu.

Pe scurt, potrivit comunicatului emis, Curtea Constituţională a decis, cu unanimitate de voturi, următoarele:

1 Starea de urgență este constituțională

Starea de urgenţă a fost instituită în mod constituţional. Nu se pune problema „anulării” ei. Curtea a stabilit că, în mod corect, în decretul prezidenţial au fost identificate şi indicate drepturile şi libertăţile al căror exerciţiu urma să fie restrâns.

Dar în decret au fost prevăzute şi unele măsuri concrete, care au constat în modificarea, completarea sau suspendarea unor dispoziţii legale. Aceste măsuri concrete au depăşit limita prevăzută de lege (OUG 1/1999) în care preşedintele putea acţiona. Parlamentul ar fi putut să sancţioneze depăşirea competenţelor legale de către preşedinte, însă nu a făcut-o.

(Vom primi mai multe clarificări despre această problemă reţinută de Curtea Constituţională, privind depăşirea parţială a competenţelor legale prin decretul prezidenţial, odată cu publicarea motivării deciziei CCR)

2Nu și amenzile date pentru nerespectarea ei

Toate amenzile aplicate pe durata stării de urgenţă pentru nerespectarea măsurilor stabilite pentru combaterea pandemiei nu au o bază constituţională (fie pentru că reglementarea este neclară – cazul art. 28 din OUG 1/1999 – fie pentru că prin ordonanță de urgență nu se pot restrânge drepturi şi libertăţi – cazul întregii OUG 34/2020). Aceasta înseamnă că nu au bază constituţională nici amenzile „mici” (cele aplicate în prima fază a stării de urgenţă) şi nici amenzile „mari” (cele aplicate după majorarea amenzilor, care a fost stabilită prin OUG nr. 34/2020).

Se mai pot da amenzi acum?

Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai după publicarea ei în Monitorul Oficial, publicare care se va face, cel mai probabil, după încetarea stării de urgenţă, deci după 15 mai 2020.

Până la publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial, ea nu produce nici un efect, așadar se mai pot aplica amenzile stabilite prin ordonanţele care reglementează starea de urgenţă (cele majorate). Din punct de vedere practic, însă, aceste amenzi aplicate devin inutile, deoarece ele pot fi contestate la instanță şi vor fi anulate pe motiv că actul pe care s-au bazat a fost declarat neconstituţional (până la terminarea procesului din instanţă, decizia Curţii Constituţionale va fi publicată în Monitorul Oficial și va produce efecte pentru viitor, adică pentru toate procesele care se vor finaliza după publicarea ei).

Mai pot fi contestate amenzile?

Deci, Curtea Constituţională nu a anulat nicio amendă, dar în baza acestei decizii, fiecare persoană dintre cei amendaţi, dacă se mai află în termenul de contestaţie, de 15 zile de la primirea procesului-verbal prin care a fost amendată, poate contesta amenda în instanță şi  va câştiga procesul. După opiniile mai multor jurişti, toţi cei amendaţi încă se mai află în termenul de contestație, care este suspendat până la încetarea stării de urgenţă, conform unei prevederi din decretele prezidenţiale prin care a fost instituită şi apoi prelungită starea de urgenţă.

Vezi cum se poate contesta amenda Covid 19

Amenzile pentru tulburarea ordinii publice rămân în vigoare

Aceasta nu înseamnă că faptele prin care se tulbură liniştea şi ordinea publică vor rămâne nesancţionate în urma declarării neconstituţionale a art. 28 din OUG 1/1999 şi a OUG 34/2020, deoarece pentru astfel de fapte (petreceri zgomotoase, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare etc.) pot fi aplicate în continuare sancţiunile contravenţionale prevăzute de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice

La fel și dosarele penale pentru răspândirea bolilor

De asemenea, cei care nu respectă măsurile de combatere a pandemiei şi cauzează infectarea altor persoane vor putea fi urmăriţi penal, pentru comiterea infracţiunii de zădărnicire a combaterii bolilor. Dar, este de subliniat că şi în acest domeniu există o mare problemă: printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul a majorat pedepsele pentru această infracţiune şi a extins incriminarea cu privire la alte fapte. Şi în legătură cu acea ordonanţă de urgenţă există pericolul ca, dacă va fi atacată la Curtea Constituţională, să fie declarată neconstituţională (deoarece restrânge drepturi şi libertăţi şi încalcă un referendum naţional).

Ce trebuie să facă Parlamentul și Guvernul mai departe?

Dar, cât mai repede posibil, Parlamentul va trebui să reglementeze clar şi previzibil regimul stării de urgenţă, printr-o lege care să ţină cont de recenta decizie a Curţii Constituţionale. În prezent, ca urmare a acestei decizii, regimul stării de urgenţă poate fi considerat ca fiind unul haotic. Iar pandemia încă nu s-a terminat.

În acest context, APADOR-CH atrage atenţia asupra faptului că în cazul anunţatei „stări de alertă”, care, începând cu 15 mai 2020, ar putea să înlocuiască actuala stare de urgenţă, nu pot fi restrânse drepturi cetăţeneşti prin ordine de ministru, planuri de acţiune şi ale acte administrative cu caracter normativ inferioare legii. În măsura în care, în starea de alertă, se va dispune restrângerea de drepturi şi libertăţi prin alte acte normative decât prin lege, măsurile vor fi neconstituţionale, pentru că vor încălca art. 53 din Constituție.

Din acest motiv, APADOR-CH consideră că Guvernul ar fi trebuit să prezinte Parlamentului, până la această dată, un proiect de lege privind măsurile necesare pe durata stării de alertă pentru combaterea pandemiei, măsuri care presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi. A mai rămas o săptămână până la încetarea stării de urgenţă şi până la posibilul debut al stării de alertă, dar un astfel de proiect de lege nu a fost trimis Parlamentului. Proiectul de lege, dacă există, ar trebui trimis chiar şi acum Parlamentului, pentru a evita crearea unei stări de incertitudine normativă, de genul celei create prin reglementarea deficitară a amenzilor din starea de urgenţă, relevată prin recenta decizie a Curţii Constituţionale.

Reamintim că, în urma acestei decizii a Curţii Constituţionale, APADOR-CH a solicitat adoptarea urgentă a unei măsuri de amnistie fiscală pentru cei amendaţi în baza textelor legale declarate neconstituţionale. Scopul amnistiei fiscale este de a evita supraaglomerarea instanțelor de judecată cu cele peste 300.000 de contestații ale celor amendaţi, contestaţii care vor avea succes în instanță.

În cazul în care această problemă nu va fi rezolvată pe plan intern, există riscul de supraaglomerare a CEDO, deoarece este foarte posibil ca cei peste 300.000 de amendaţi să se adreseze CEDO. Să nu uităm că, în urmă cu câţiva ani, din cauza nerezolvării pe plan intern a problemei restituirii proprietăților confiscate înainte de 1989, s-a ajuns la supraaglomerarea CEDO cu astfel de cause.

Se impune o amnistie fiscală pentru degrevarea instanțelor

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere Guvernului să dea o amnistie fiscală pentru toți cei amendați că nu au respectat măsurile dispuse în starea de urgență

APADOR-CH atrage atenţia că, prin decizia Curţii Constituţionale din 6 mai 2020, au fost declarate neconstituţionale art. 28 din OUG nr. 1/1999 și întreaga OUG nr. 34/2020, prin care au fost stabilite și apoi majorate amenzile ce se pot aplica pentru nerespectarea măsurilor stabilite pe durata stării de urgenţă.

Din acest motiv, se va ajunge la o supraaglomerare a instanţelor de judecată, cu contestaţii împotriva tuturor amenzilor aplicate pentru nerespectarea măsurilor stabilite în stare de urgenţă (și amenzile mai mici, aplicate înainte de majorea lor, și cele mai mari, de după majorarea cuantumului lor).

Numărul persoanelor amendate era de 300.859, la data de 2 mai 2020, potrivit declaraţiilor ministrului de interne. Ceea ce presupune că vor exista peste 300.000 de dosare pe rolul instanţelor de judecată, doar cu privire la contestarea acestor amenzi.

APADOR-CH consideră că este inutilă supraaglomerarea instanţelor cu contestaţii privind amenzile aplicate în baza unui act normativ declarat neconstituţional, deoarece soluţia ce va fi dispusă de instanţe va fi aceeaşi în toate cazurile, și cât se poate de previzibilă: admiterea contestaţiei și anularea amenzii aplicate.

De aceea, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare ce ţin de administrarea justiţiei și pentru decongestionarea instanţelor de judecată (care, oricum, au foarte mult de lucru și fără aceste contestaţii), APADOR-CH solicită Guvernului să adopte o ordonanţă de urgență prin care să dispună amnistia fiscală pentru toți cei amendaţi pentru nerespectarea măsurilor dispuse pe durata stării de urgență.

O astfel de ordonanţă de urgență, prin care să se dispună amnistia fiscală, ar fi constituţională, deoarece vizează o situaţie care necesită o soluţie foarte rapidă și nu afectează (restrânge) drepturi și libertăţi, ci dimpotrivă repară efectele unui act neconstituţional, fără ca fiecare persoană amendată să mai fie obligată să iniţieze o procedură judiciară, pentru unii, destul de incomodă, iar pentru instanțe, de-a dreptul împovărătoare.

Această măsură de amnistie fiscală trebuie însoţită si de o prevedere care să se refere la cei care au achitat deja amenda, pentru evitarea unei situaţii discriminatorii între cei care au achitat amenda și cei care nu au achitat-o. Astfel, ar trebui prevăzut că persoanele care au achitat amenda au dreptul să opteze între restituirea sumei plătite și folosirea acestei sume achitate pentru plata altor datorii pe care le are la stat.

APADOR-CH consideră că este regretabilă această lipsă de profesionalism a autorităților, în gestionarea unei stări de urgentă, și solicită luarea de îndată a măsurilor reparatorii amintite (amnistia fiscală), fără a mai pune cetățenii pe drumuri, la instanțele de judecată.

În condiţii normale, APADOR-CH nu ar susţine amnistia fiscală, dar în faţa unei astfel de gafe a autorităţilor, amnistia fiscală pentru cei amendaţi pentru nerespectarea măsurilor stabilite în stare de urgenţă pare a fi singura măsură rezonabilă.

Răspunsul Ministerului Justiției la acest apel

Parlamentul vrea să facă abuzurile poliției mai greu de probat

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Câțiva parlamentari PSD vor să modifice statutul polițistului, astfel încât dovedirea unor abuzuri să nu se mai poată face cu fotografii sau video. APADOR-CH împreună cu mai multe organizații neguvernamentale au transmis Senatului și Camerei Deputaților câteva obiecții la propunerile de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, și câteva propuneri suplimentare

Patru parlamentari PSD au întocmit un proiect de lege, care prevede modificări ale statutului poliţistului, și l-au înregistrat la Senat la 28 aprilie 2020. Printre modificările dorite de inițiatori figurează unele bune (de exemplu acordarea unor drepturi bănești polițiștilor), unele inutile  (de exemplu prezumția de legalitate a acțiunilor polițiștilor) și altele de natură să îngreuneze dovedirea abuzurilor făcute de poliție, cum ar fi excluderea probelor foto și video cu care s-ar putea dovedi abuzuri ale polițiștilor. APADOR-CH a transmis azi un document către Senat și Camera Deputaților, în care solicită renunțarea la unele dintre propunerile inițiatorilor și sugerează introducerea altora noi în legea privind statutul polițiștilor. Mai multe organizații neguvernamentale s-au alăturat demersului APADOR-CH.

Principalele propuneri făcute de APADOR-CH:

1 APADOR-CH consideră că sunt necesare măsurile prevăzute în proiect care se referă la drepturile băneşti şi la sprijinul financiar care trebuie acordate poliţiştilor (de exemplu, compensaţiile pentru plata chiriei). Statul trebuie să creeze condiţii, inclusiv de natură financiară, pentru ca activitatea poliţiştilor să se desfăşoare în bune condiţii.

2 APADOR-CH solicită eliminarea prevederii că activitatea poliţistului se bucură de „prezumţia de legalitate”. Principiul legalităţii operează oricum, în orice domeniu de activitate, buna-credinţă este prezumată (în domeniul civil) şi principiul prezumţiei de nevinovăţie (în domeniul penal). În prezent, nici în circuitul civil şi nici în materie penală, un act sau o activitate nu sunt prezumate ca ilegale, ci ca legale, tocmai ca urmare a existenţei celor 2 principii menţionate.

3 APADOR-CH cere eliminarea prevederii privind limitarea probelor la martori și înscrisuri. Este complet inexplicabilă limitarea probelor pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate prin excluderea, printre altele, a probelor audio-video şi a fotografiilor, deşi, în practică, tocmai acestea sunt cele mai frecvente probe în astfel de situaţii. Este de notorietate că toate sesizările publice privind pretinse abuzuri ale poliţiei au fost făcute în baza unor înregistrări video. Ar trebui prevăzut că este admis orice mijloc de probă prevăzut de lege, respectiv de cele 2 coduri de procedură: penală şi civilă. Obligarea unei persoane de a dovedi doar cu martori şi înscrisuri existenţa unor pretinse abuzuri ale poliţiei este în contradicţie evidentă  și cu jurisprudenţa CEDO.

4 APADOR-CH a reiterat propunerea ca poliţiştii implicaţi în activităţi operative/de teren (ordine publică, circulaţie, intervenţii etc.) să fie dotaţi cu camere de corp („body camera”). Astfel vor exista probe video complete şi obiective în legătură cu posibilele incidente ce pot surveni. De aceea, APADOR-CH solicită introducerea unui nou articol în Legea 360/2002 care să prevadă obligativitatea dotării acelor categorii de poliţişti cu camere de corp, completată de obligaţiile de a purta şi de a activa acele camere în timpul acţiunilor întreprinse.

5 APADOR-CH solicită corelarea statutului polițistului cu cel al avertizorilor de integritate, astfel încât polițiștii care dezvăluie diverse neajunsuri din poliție să nu fie sancționați disciplinar, pentru că sunt avertizori de integritate. Potrivit actualei Legi 360/2002 (statutul poliţistului), dezvăluirile făcute de un poliţist, de exemplu, presei, cu privire la încălcări ale legii comise în cadrul poliţiei sunt anchetate şi sancţionate ca abateri disciplinare, deşi Legea 571/2004 privind protecţia avertizorilor în interes public prevede că avertizorii de bună-credinţă nu pot fi sancţionaţi pentru avertizările făcute cu bună-credinţă şi că instituţiile publice trebuie să-şi revizuiască reglementările pentru a nu mai împiedica angajaţii să formuleze avertizări în interes public.

Citiți propunerile APADOR-CH la Legea statutului polițistului

S-au alăturat acestui demers:

ActiveWatch

Asociatia MozaiQ LGBT

Miliția Spirituală

CeRe

Asociația Civica

Centrul FILIA

Funky Citizens

Cât de corecte sunt datele comunicate de Guvern privind Covid-19?

/in , , /by

Media deceselor zilnice de Covid 19, comparativ cu media deceselor înregistrate în România de diverse boli, în 2010-2016, pune câteva întrebări la care autoritățile ar trebui să dea un răspuns

Cât de corecte sunt datele comunicate de Guvern privind Covid-19? Deşi pare o întrebare cu tentă blasfemiatoare, ne-am pus-o totuşi, după ce am început să facem unele comparaţii de date statistice privind rata deceselor produse în România, în vremuri normale, înainte de Covid-19, şi a  deceselor celor infectaţi cu Covid-19.

Am folosit datele oficiale de pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi de pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, unde sunt postate comunicatele Grupului de Comunicare Strategică.

Concluzia pe care am tras-o poate fi una controversată, dar nu din vina noastră, ci din „vina” datelor oficiale, cel puţin cele cu privire la numărul deceselor persoanelor infectate cu Covid-19.

După cum vom detalia mai jos, în raport de datele oficiale existente până în prezent, în perioada dintre data primului deces covid-19 în România (23 martie 2020) şi data de 27 aprilie 2020, deci în 37 de zile, s-au produs în România, 631 decese, deci, în medie 17 decese pe zi ale infectaţilor cu Covid-19.

Potrivit datelor publice din anuarele statistice ale României, în perioada 2010-2016, media zilnică a deceselor din România este de 700, din care:

– 7 decese/zi cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza

– 3 decese/zi cauzate de tuberculoză

– 37 decese/zi cauzate de boli ale aparatului respirator

Deci, media de 17 decese/zi ale infectaţilor cu covid-19 este situată la jumătatea mediei zilnice a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de afecţiuni ale aparatului respirator (37 decese/zi) şi de 2.5 ori mai mare decât media zilnică a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza (7 decese/zi).

Întrebarea care se pune este dacă nu cumva această medie de 17 decese/zi a persoanelor infectate cu Covid-19, medie aflată la jumătatea mediei deceselor produse în perioada fără pandemie de afecţiuni ale aparatului respirator, exprimă sau nu cu adevărat realitatea consecinţelor letale ale Covid-19.

Chiar aşa de bine stăm statistic, pe vreme de Covid-19, încât atunci când nu este pandemie de Covid-19 se moare de boli ale aparatului respirator de 2 ori mai mult decât se moare de Covid-19?

Au fost testate toate persoanele decedate în perioada 23 martie – 27 aprilie 2020, pentru a se putea stabili cine era sau nu infectat cu Covid-19?

Cum s-a procedat practic pentru ca Guvernul să poată comunica, zilnic aproape, că X este numărul decedaţilor infectaţi cu covid-19?

Acestea sunt câteva întrebări pe care am vrea să le punem în discuţie publică.

Iată, în detaliu, cum am ajuns la cifrele prezentate mai sus:

Pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, este publicat Anuarul statistic al României. Cea mai recentă ediţie este din 2017.

În contextul pandemiei de Covid-19, în care, în toate ţările afectate sunt prezentate date privind numărul deceselor zilnice provocate de această boală infecţioasă transmisibilă, ne-am gândit să introducem un termen de comparaţie, şi anume rata zilnică a deceselor din ţară într-o perioadă în care nu era coronavirus.

Desigur, nu suntem experţi în sociologie, iar demersul nostru este mai degrabă unul empiric, dar, în lipsa altor termeni de comparaţie, oferit de profesioniştii în domeniu, poate că şi aceste date ajută la o abordare cât mai raţională a acestui subiect atât de delicat şi sensibil.

Astfel, din anuarele statistice din 2016 şi 2017 am extras datele privind perioada 2010-2016, cu referire la:

  • numărul total al deceselor din România
  • numărul total al deceselor din România cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza
  • numărul total al deceselor din România cauzate de tuberculoză
  • numărul total al deceselor din România cauzate de boli ale aparatului respirator

Din aceste date, printr-o prelucrare deloc sofisticată, am stabilit – empiric – o rată zilnică a deceselor, atât în general, cât şi în cazul bolilor infecţioase.  Poate ajută ca termen de comparaţie în evaluarea raţională a datelor comunicate în prezent cu privire la coronavirus.

Rezultatele sunt următoarele:

Numărul total al deceselor din România (tabelul 2.15 din anuar)

2010259.723
2011251.439
2012253.716
2013246.825
2014254.965
2015261.294
2016256.476
sursa INS

Numărul deceselor din România cauzate de boli infecțioase și parazitare, inclusiv tuberculoza (tabelul 2.17 din anuar)

20102.474
20112.233
20122.396
20132.356
20142.671
20152.737
20163.126
sursa INS

Numărul deceselor din România cauzate de tuberculoza (tabelul 2.17 din anuar)

20101.482
20111.283
20121.249
20131.133
20141.125
20151.058
2016969
sursa INS

Numărul deceselor din România cauzate de boli ale aparatului respirator (tabelul 2.17 din anuar)

201012.733
201112.460
201213.240
201312.684
201413.412
201515.002
201614.528
sursa INS

Din prelucrara datelor de mai sus, rezultă datele de sinteză din tabelul următor.

Media zilnică a deceselor din România, în perioada 2010-2016

(număr decese împărțit la 365 zile)

AnulRaportat la totalul deceselorRaportat la decesele cauzate de boli infecțioase și parazitare, inclusiv tuberculozaRaportat la decesele cauzate de tuberculozaRaportat la decesele cauzate de boli ale aparatului respirator
20107127435
20116896434
20126957336
20136766335
20146997337
20157167341
20167039340
sursa INS

Deci, în perioada 2010-2016, în România, s-au produs circa 700 decese pe zi, din care:

  • 7 decese/zi cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza
  • 3 decese/zi cauzate de tuberculoză
  • 37 decese/zi cauzate de boli ale aparatului respirator

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la data de 27 februarie 2020, în România era confirmat 1 caz de infectare cu Covid-19.

La aceeaşi dată, 27 februarie 2020, în Europa erau confirmate 107 cazuri noi, iar în lume 1066 cazuri noi.

Potrivit aceloraşi date OMS privind România, la data de 23 martie 2020 au fost înregistrate primele 2 decese ale persoanelor infectate cu covid-19. La data de 27 aprilie 2020 totalul acestor decese era de 608, potrivit OMS si de 631, potrivit comunicatului Grupului de Comunicare strategica din 27 aprilie 2020.

Din păcate, cifrele nu se vor opri aici, dar aici ne vom opri cu datele pentru calcularea unei medii. Cum am mai precizat, fără pretenţiile unei analize statistice profesioniste.

Deci, în perioada celor 37 de zile avute în vedere, 23 martie – 27 aprilie 2020, s-au produs, în medie, 17 decese/zi ale persoanelor infectate cu covid-19 (631:37).

Media de 17 decese/zi in caz de covid-19 este situată la jumătatea mediei zilnice a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de afecţiuni ale aparatului respirator (37 decese/zi) şi de 2.5 ori mai mare decât media zilnică a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza (7 decese/zi).

Rămâne de văzut cum va evolua această medie, în funcţie de modul în care autorităţile vor gestiona criza pandemică în perioada următoare.

Dacă pare o medie relativ scăzută și dacă datele oficiale pe care se bazează sunt reale, ea se datorează măsurilor ferme de prevenție adoptate de autorități și nu trebuie pierdut din vedere efortul depus de medici, care pot fi consideraţi adevăraţii eroi ai zilelor noastre.

Ar fi păcat ca, prin măsuri dictate de raţiuni politice şi electorale, în loc de argumente ştiinţifice, eforturile şi sacrificiile medicilor să fie compromise, iar rata deceselor celor infectaţi cu Covid-19 să crească substanţial în perioada următoare.

În acest context, este de salutat decizia anunţată de preşedintele ţării ca anul şcolar să fie continuat doar la distanţă, fără a se mai proceda la rechemarea elevilor şi studenţilor la scoală/facultate. Nu trebuie create situaţii suplimentare de risc.

Va fi destul timp de relaxare, după pandemie, deşi se pare că, pentru unii, relaxarea deja a început.

Chiar dacă datele statistice sunt aşa cum le-am prezentat şi îndeamnă mai puţin la disperare, cât la prudență, nu trebuie renunţat la măsurile ferme de distanţare socială/fizică, deoarece până la descoperirea unui vaccin sau a unui tratament sigur, cel mai bun medicament este prevenţia. Sperăm ca data de 15 mai 2020 să nu însemne începutul scăpării lucrurilor de sub control, odată cu anunţata relaxare a restricţiilor.

Ce se întâmplă când un polițist spune că Poliția greșește

/in , , , , /by

APADOR-CH îi cere șefului IGPR să cerceteze cazul polițistului Kovacs Valer-Sandor de la IPJ Timiș, sancționat abuziv de superiori pentru că a vorbit public despre neajunsurile din poliție.

Poliția Română e acuzată în această perioadă de multe abuzuri: că preferă amenzile în locul avertismentelor, că bate în loc să amendeze, că trage în plin în loc să someze. Iar toate astea sunt dublate de clasica acuzație, că nu-și pedepsește reprezentanții care greșesc, că de multe ori îi acoperă și mușamalizează lucrurile.

Poliția este criticată, însă, câteodată, chiar din interior, de către membrii ei, iar critica e prost primită de șefii ierarhici. E drept, nu cu pumni, ci cu sancțiuni disciplinare.

La IPJ Timiș, de exemplu, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a atras atenția în câteva rânduri, în presă, despre mai multe neajunsuri din activitatea poliției. Declarațiile au fost făcute de agentul șef Kovacs în calitate de vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual și au vizat aspecte precum:

  • necesitatea depolitizării poliţiei (declarații făcute de altfel chiar de către actualul ministru de interne),
  • necesitatea ocupării funcţiilor de conducere în poliţie fără intervenţii politice,
  • necesitatea ca examenele pentru funcţiile de conducere să se dea pe calculator, ca în alte ţări; ele să fie organizate de o autoritate independentă, iar câştigătorul lor să nu fie cunoscut înainte de începerea examenului,
  • lipsa de transparenţă şi de echitate a acordării salariilor de merit/excelenţă,
  • durata prea mare (3-4 ore) şi programarea prea frecventă (în 3 zile din 5) a şedinţelor operative de conducere,
  • muşamalizarea unor cazuri de către conducerea poliţiei, printre care cazul unui avertizor de integritate, care a fost forţat să iasă din sistem (pentru publicarea unei liste cu salariile de merit),
  • acordarea de salarii de excelenţă unor şefi de birou, care nu fac muncă de teren şi nu sunt direct implicaţi în salvarea vieţii oamenilor,
  • cazul unui poliţist mutat de la locul de muncă pentru a elibera postul în favoarea unui favorit al şefului,
  • cazul unui poliţist rănit în misiune şi căruia nu i s-a recunoscut calitatea de victimă a acelui accident de muncă,
  • îndepărtarea unui poliţist dintr-o funcţie de conducere pentru că insista să continue nişte dosare care deranjau

Pentru aceste declarații, făcute în două emisiuni de televiziune, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a fost cercetat disciplinar și sancționat de două ori. La prima sancțiune, consiliul de disciplină a propus sancţionarea cu mustrare, dar şeful IPJ Timiş a înăsprit sancţiunea, dispunând amânarea cu 2 ani a promovării. La a doua sancțiune, același şef IPJ Timiş a dispus diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni.

APADOR-CH a sesizat IGPR în acest caz, deoarece declarațiile agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, făcute în calitate de lider sindical, se încadrează în Legea 571/2004, a avertizorilor de integritate, ceea ce îl protejează pe polițist de sancțiuni.

Așa cum am mai explicat, Legea avertizorilor de integritate îi protejează pe funcționarii care semnalează diverse încălcări ale legii în instituțiile în care lucrează. Legea le permite avertizorilor de integritate să facă astfel de declarații presei, chiar dacă nu și-au informat superiorii înainte, și interzice sancționarea disciplinară a respectivilor avertizori. Cu toate astea, s-a constatat că statutul polițiștilor are prevederi contrare Legii 571/2004, ceea ce permite sancționarea avertizorilor, sub pretextul că au afectat prestigiul instituției.

APADOR-CH a cerut, așadar, șefului IGPR, inspectorul general de poliție Liviu Vasilescu, o anchetă imparţială şi eficientă cu privire la încălcarea prevederilor legale,  în special cele din Legea nr. 571/2004, de către persoane din cadrul IPJ Timiş în cazul cercetării şi sancţionării agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, pentru avertizările de integritate pe care le-a făcut.

Citește solicitarea APADOR-CH către șeful Poliției Române

Apel către Parlament pentru transparentizarea comisiilor de specializate

/in , , /by

38 de organizaţii neguvernamentale cer acces la şedinţele comisiilor de specialitate din Parlament, pentru a-şi susţine punctele de vedere

Către: Parlamentul României, domnului Robert Marius Cazanciuc, Vicepreşedinte cu atribuţii de preşedinte al Senatului, domnului Marcel Ciolacu, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Către: partidele politice parlamentare
domnului Marcel Ciolacu, Preşedinte interimar PSD
domnului Ludovic Orban, Preşedinte PNL
domnului Dan Barna, Preşedinte USR
domnului Victor Ponta, Preşedinte PRO România
domnului Eugen Tomac, Preşedinte PMP
domnului Kelemen Hunor, Preşedinte UDMR

SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND TRANSPARENŢA PROCEDURILOR PARLAMENTARE

Stimaţi Domni, Reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile din România doresc să vă supună atenţiei un subiect deosebit de important pentru buna funcţionare a instituţiilor publice din ţara noastră şi a transparenţei procesului legislativ deschis şi accesibil cetăţenilor.

Liberul acces la informaţiile de interes public şi dialogul neîntrerupt între decidenţi şi cetăţeni, fie că aceştia sunt parte din societatea civilă sau a mediului de afaceri, reprezintă elemente de bază ale democraţiei, în special în situaţii dificile, atipice, marcate atât de confuzie în rândul populaţiei, cât şi de dezinformare. Cu atât mai mult, în aceste situaţii dificile trebuie să nu ne abatem de la valorile fundamentale ale democraţiei şi trebuie să identificăm soluţii pentru a ne asigura că aceste valori nu sunt afectate.

Într-o societate democratică şi (în special) în cel mai important for legislativ al ţării, Parlamentul României, dialogul este indispensabil. Dorim să atragem atenţia că în clipa de faţă acesta suferă grav, nu doar din cauza restricţiilor impuse de criza COVID-19, dar şi din cauza unor decizii interne, care credem că ar trebui reconsiderate.

Considerăm că dialogul deschis între stat şi societate în ansamblul ei poate veni în sprijinul cetăţenilor, angajaţilor sau angajatorilor contribuind astfel la susţinerea şi, mai ales, relansarea economiei naţionale, precum şi la consolidarea încrederii într-un moment în care România are nevoie de aceasta pentru a depăşi momentul de criză.

Prin această scrisoare vă solicităm cu fermitate neîngrădirea participării reprezentanţilor mediului de afaceri şi ai societăţii civile în cadrul şedinţelor publice online ale comisiilor de specialitate din Parlamentul României pentru a ne putea susţine punctele de vedere, astfel încât circuitul legislativ să funcţioneze în continuare în baza transparenţei şi public, iar politicile şi măsurile adoptate de către decidenţii politici să fie în acord cu nevoile reale ale societăţii, pe baza opiniilor exprimate de toate părţile interese.

Totodată, şedinţele pot fi înregistrate şi puse la dispoziţie publicului larg pe paginile web ale instituţiei. Subliniem, totodată, că a ţine cont de nevoile reale ale societăţii civile din România, în sensul ei larg, dar şi de contribuţia acesteia la informarea factorilor de decizie cu privire la dificultăţile pe care le întâmpină în această perioadă este de o importanţă vitală. Organizaţiile non-guvernamentale au o înţelegere de la firul ierbii a situaţiilor sociale şi economice, asigurând sprijin direct şi asistenţă, dincolo de mecanismele de monitorizare privind respectarea unor valori fundamentale (ex. drepturile omului).

Credem că doar menţinând şi consolidând parteneriatul solid dintre stat, sindicate, mediul de afaceri şi societatea civilă, bazat pe dialog, pot fi propuse şi adoptate politici eficiente, al căror răspuns să aibă corespondent în realităţile traversate de cetăţeni şi mediul de afaceri. Având în vedere situaţia actuală, acest parteneriat poate fi menţinut în continuare prin folosirea mijloacelor electronice de comunicare, fără a afecta transparenţa şi calitatea dezbaterilor şi a procesului decizional.

Cu speranţa că rămâneţi un partener deschis către dialog, avem încredere că veţi răspunde pozitiv solicitării noastre pe care v-o adresăm pe această cale.

Semnează:

1. ActiveWatch
2. APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Comitetul Helsinki)
3. Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Romania-AOAR
4. Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii
5. Asociaţia Registrul Român de Lobby-ARRL
6. Asociaţia Română a Companiilor de Exploatare şi Producţie şi Petrolieră – ROPEPCA
7. Asociaţia Civica
8. Asociaţia Civică Miliţia Spirituală
9. Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti
10. Camera de Comerţ Americană în România
11. Camera de Comerţ Franceză în România
12. Camera de Comerţ Germană în România
13. Camera De Comerţ Olandeză în România
14. Centrul Filia
15. Centrul pentru Inovare Publică
16. CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
17. Confederaţia Caritas România
18. Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin
19. Confederaţia Patronală Concordia
20. Consiliul Investitorilor Străini
21. Dizabnet
22. Expert Forum
23. Federaţia Patronală Petrol şi Gaze
24. Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie
25. Federaţia Industriei Hoteliere din România
26. Federaţia Patronală a Transportatorilor din România
27. Federaţia Patronală a Serviciilor Financiare
28. Federaţia Patronală a Reţelelor de Comerţ
29. Federaţia Patronatelor din Industria Auto
30. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC
31. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS
32. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – FDSC
33. Funky Citizens
34. Greenpeace
35. HR Management Club
36. Romanian Business Leaders – RBL
37. Salvaţi Copiii România
38. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.