Archive for category: Media

You are here: / Media

Ce drepturi ai când ești condus la secția de poliție

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

O nouă lege promulgată recent de președinte aduce o serie de modificări și clarifică diverse situații în care polițistul interacționează cu cetățeanul. De la prezentare și legitimare, la încătușare,  percheziție, controlul bagajelor și conducerea la secție.

Această din urmă procedură vizează acele cazuri în care identitatea unei persoane nu poate fi stabilită pe loc de către organul de ordine sau e nevoie ca persoana respectivă să fie îndepărtată din locul în care există o suspiciune că a făcut sau se pregătește să facă o faptă ilegală ori deranjează ordinea publică etc.

Conducerea la secție este o măsură administrativă și nu înseamnă nici arestare, nici reținere. În legislația noastră era prevăzut până acum ca o persoană să fie condusă la secție și ținută acolo maximum 24 de ore, fără a beneficia în acest timp de vreunul din drepturile garantate în caz de reținere și arestare: dreptul la un avocat, la medic sau la un telefon dat familiei. În această perioadă  de lipsire de libertate, reglementată insuficient în legislația națională, se petreceau adesea abuzuri, poliția nefiind obligată să informeze familia condusului la secție sau să-i elibereze acestuia vreun act doveditor.

Salutăm faptul că în forma propusă de MAI, adoptată de Parlament și promulgată au fost introduse  și amendamentele APADOR-CH, printre care cel mai important este cel care vizează drepturile persoanei conduse la secție.

Ce drepturi ai când ești condus la secție

a) de a fi informat cu privire la motivele conducerii la sediul poliției;

b) de a fi informat cu privire la drepturile pe care le ai

c) de a fi asistat de un avocat, precum și de a nu da nici o declarație fără prezența  acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare;

d) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane aleasă de tine;

e) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini;

f) de a fi consultat de un medic, la alegere, pe cheltuiala ta;

g) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vorbești sau nu înțelegi limba română ori nu te poate exprima.

Informarea va fi făcută de polițist înainte de conducerea la secție, Noile reglementări modifică mai multe legi: OUG 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliției de Frontieră Române, Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor și Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

Când și de ce poți fi condus la secție

Poliţistul are dreptul să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când:

a) nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori există suspiciuni cu privire la identitatea declarată sau veridicitatea documentelor prezentate;

b) datorită locului, momentului, circumstanțelor, bunurilor aflate asupra sa, ori comportamentului, creează suspiciunea că pregătește sau a comis o faptă ilegală;

c) prin acțiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, ordinea publică sau alte valori sociale;

d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică;

e) a săvârșit în flagrant o faptă prevăzută de legea penală, constatată potrivit normelor de procedură penală;

f) este dată în urmărire, potrivit legii;

h) este necesară executarea unui mandat, emis potrivit legii; i) a evadat din starea legală de reținere sau deţinere, a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenție sau din unitatea în care executa măsura internării medicale;

j) nu respectă măsura luării în custodie publică; Polițistul are obligația de a raporta despre conducerea persoanei la sediul poliției.

Dezbaterile pe marginea acestor modificări au fost coordonate de MAI în perioada 2017-2018, iar propunerile făcute de APADOR-CH pe diverse teme incluse în aceste legi au fost preluate integral de autorii proiectului de lege.

Puteți citi integral:

Tabelul comparativ cu modificările la legile amintite

Răspunsul MAI la modificările propuse de APADOR-CH

Noua lege intrată în vigoare.

Taxa Oxigen sau cum îi scoate Primăria Capitalei pe săraci din oraș

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Taxarea mașinilor care vor circula prin București de la 1 ianuarie 2020, supranumită și Taxa Oxigen, o măsură pentru reducerea poluării pe care marile orașe ale lumii o implementează demult, ar fi bună și la București, dacă ar fi fost introdusă cu cap, nu doar din pix. În loc să fi precedată de măsuri complementare de modernizare a transportului în comun, noua taxă votată de Consiliul General al Muncipiului București (CGMB) reușește să fie doar o acțiune discriminatorie și de limitare a exercitării dreptului la proprietate pentru unii dintre cetățeni.

Taxa se va aplica numai cetățenilor, nu și instituțiilor publice, care sunt plasate astfel deasupra regulilor, și le va afecta grav dreptul la proprietate celor care au mașini non Euro, Euro 1 sau 2, care nu-și vor mai putea folosi mașinile în localitatea de domiciliu.

Ce prevede Planul de Mobilitate Urbană

În martie 2017, CGMB a adoptat un document stufos, de peste 800 de pagini, rezultatul muncii de câțiva ani a mai multor instituții și specialiști: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD). Acesta conține mai multe scenarii de evoluție a traficului bucureștean până în 2030 și prevede câteva proiecte concrete care, dacă ar fi implementate, ar îmbunătăți viața locuitorilor:

  • Modernizarea transportului în comun, prin achiziția de mijloace de transport preponderent electrice (tramvaie, troleibuze);
  • Extinderea rețelei de metrou;
  • Extinderea traseelor de transport public spre județele limitrofe și conectarea acestora între ele, astfel încât călătorii să poată ajunge din orice punct al orașului în altul cu ușurință și fără să cheltuiască sume mari pe bilete;
  • Amenajarea de benzi speciale pentru transport în comun și încurajarea mersului cu bicicleta;
  • Lărgirea unor artere, construcția de poduri și pasaje, modernizarea centurii Capitalei și realizarea inelului median;
  • Extinderea managementului traficului, prin monitorizarea video a intersecțiilor și dirijarea automată a fluxurilor de trafic prin coordonarea semafoarelor;
  • Interzicerea parcărilor gratuite, mai ales în centru, construirea de parcări subterane și implementarea unui sistem de parcare de reședință pentru zonele rezidențiale;
  • Descurajarea circulației auto private prin taxarea accesului în diverse zone aglomerate ale orașului, restricționarea totală sau parțială a circulației auto în unele zone ale orașului.

Taxa Oxigen, așadar, se află undeva la coada listei de măsuri recomandate de specialiștii în domeniu și adoptate de politicieni cu doi ani în urmă. Pentru implementarea acestor proiecte propuse, Primăria Capitalei ar fi trebuit să scrie proiecte și să obțină finanțări europene  – se estimează că ar fi nevoie de investiții de 7 miliarde de euro până în 2030.

În răstimp, însă, nu s-a putut observa vreo preocupare din partea Primăriei Capitalei pentru niciuna dintre soluțiile din PMUD, dimpotrivă, în aceeași ședință în care a fost adoptată Taxa Oxigen s-au mai votat niște majorări de coeficient de ocupare a terenului în bazele sportive, la pachet cu ceva defrișări prin Pădurea Băneasa. Deci mai puțini pomi și mai multe construcții care vor atrage mai multe autoturisme, mai multe taxe de poluare.

Cine și cum va cheltui Taxa Oxigen?

Planul primăriei de a taxa șoferii nu are un studiu de fundamentare în spate, nu se bazează pe o prognoză, nu spune ce se va întâmpla cu mașinile pe care proprietarii nu le vor urni din loc ca să evite taxa – se va transforma orașul într-un cimitir de mașini? – și nu în ultimul rând ce se întâmplă cu banii încasați din această taxă.

Deși hotărârea adoptată spune că banii se constituie venituri la buget și din ei se va „face și drege” în materie de modernizare a traficului, legal acest lucru nu va putea fi controlat, întrucât din bugetul general al orașului banii vor putea fi cheltuiți pentru orice, inclusiv pentru construcția de catedrale, de exemplu. Banii colectați din această taxă ar trebui să ajungă într-un fond special pentru combaterea poluării, așa cum exista și timbrul de mediu.

Restrângerea dreptului de proprietate nu se poate face decât prin lege

Nu în ultimul rând, Taxa Oxigen pune cel puțin două probleme juridice importante:

  1. Discriminarea între persoanele fizice şi instituţiile publice (poliţie, armată, fisc, SRI, SPP etc.). În timp ce persoanele fizice deţinătoare de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4 sunt supuse unor restricţii sau interdicţii de circulaţie, instituţiile publice care deţin aceleaşi categorii de autoturisme nu sunt supuse niciunei restricţii sau interdicţii de circulaţie. Este evidentă tratarea diferită, discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane (deţinători de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4). Era de aşteptat ca tocmai instituţiile publice să ofere un exemplu pozitiv pentru cetăţeni, prin folosirea de autoturisme care se încadrează în gradul acceptat de poluare, şi nu să facă parte dintre cei mai mari poluatori.(Înțelegem să existe excepții pentru mașinile de salvare, pompieri și poliție, dar ar fi absurd ca fiscul să circule în mașini poluante și să te amendeze că nu plătești Taxa Oxigen, nu?)
  2. Taxa Oxigen afectează dreptul de proprietate asupra autoturismului. Un atribut esenţial al dreptului de proprietate asupra unui bun este dreptul de a folosi acel bun. În cazul în care proprietarul bunului nu îl poate folosi, dreptul de proprietate este lipsit de conţinut. Protocolul nr. 1 la CEDO garantează proprietatea şi liniştita folosinţă a bunului. Însă, prin hotărârea CGMB se prevede că proprietarilor de autoturisme non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, le este interzis să circule cu autoturismele în Bucureşti, începând cu anul 2021. Deci, proprietarilor care domiciliază în Bucureşti le este interzisă folosirea propriului bun pe raza localităţii de domiciliu (Bucureşti). La fel ca şi în cazul locuinţei, care este folosită la locul de domiciliu şi nu în afara oraşului, proprietarul unui autoturism îl foloseşte pe acesta în localitatea de domiciliu, pentru deplasări de la şi la domiciliu. Or, prin hotărârea amintită, proprietarului îi este interzisă folosirea autoturismului tocmai în localitatea de domiciliu, fiind astfel împiedicat să-l folosească potrivit destinaţiei sale. Această interdicţie de folosire a propriului bun este o restrângere substanţială a dreptului de proprietate, similară cu o deposedare de bun. Dar, restrângerea dreptului de proprietate, drept garantat prin art. 44 din Constituţie, nu se poate face decât prin lege, nu printr-o hotărâre de consiliu general. Art. 53 din Constituţie prevede că exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul de proprietate, poate fi restrânsa numai prin lege (deci, nu prin hotărâre a autorităţilor locale), iar restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

 

Vor fi afectați, așadar, în special acei cetățeni care nu-și permit să-și schimbe mașinile și vor fi obligați să și le vândă pentru că Primăria Capitalei îi scoate din oraș prin această măsură. Taxa Oxigen pare a fi o măsură singulară a cuiva lipsit de viziune și soluții, care crede că prin taxe și interdicții va rezolva o problemă care-i depășește puterea de înțelegere.

Soluțiile există, atât în modelele altor orașe, cât și în PMUD adoptat chiar de CGMB.

Solicitările APADOR-CH pentru o îmbunătățire a stării justiției prin actul de guvernare

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La invitația PNL, care a făcut în această perioadă diverse consultări cu societatea civilă și nu nu numai, am transmis acest document care cuprinde, în viziunea APADOR-CH, acțiuni importante pe care orice guvern care ar veni la cârma României ar trebui să le aplice în programul de guvernare:  

 

  1. Respectarea drepturilor fundamentale și principiului transparenței decizionale în procesul de legiferare și temperarea tendinței de a guverna prin ordonanțe de urgență

APADOR-CH atrage atenția că după revizuirea Constituţiei, în 2003, guvernele care s-au succedat au emis în ultimii 15 ani (2004 – 2018) un număr de 1.946 ordonanţe de urgenţă, în medie 130 de ordonanţe de urgenţă pe an, adică una la mai puţin de 3 zile. Astfel, o cale extraordinară, rară, de legiferare s-a transformat într-un mijloc obișnuit și frecvent prin care Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcţiei de legiuitor. Abuzul de OUG este o practică nedemocratică și de multe ori neconstituțională, atunci când afectează drepturi fundamentale. Deciziile guvernamentale trebuie să respecte principiul transparenței decizionale și să aibă la bază studii de impact asupra drepturilor omului.

  1. Prioritizarea implementării hotărârilor CEDO și adoptarea unor proceduri de lucru transparente între autoritățile naționale cu atibuții în domeniu

Implementarea hotărârilor CEDO în România se realizează într-o manieră lipsită de transparență și de cele mai multe ori durează foarte mult și pentru că nu există reguli prestabilite de comunicare și cooperare între actorii instituționali implicați în proces. Comunicare eficientă înseamnă și proceduri mai transparente de notificare a organizațiilor neguvernamentale, în legătură cu reuniunile de lucru în vederea discutării stadiului executării unei cauze/ grup de cauze, proceduri care nu există în România în momentul de față. Mai ales în contextul în care importanța planurilor de acțiune a fost confirmată în cadrul Conferinței de la Bruxelles din martie 2015, subliniindu-se că ele reprezintă instrumente foarte importante de dialog între Comitetul de Miniștri și state, care pot contribui la o comunicare sporită între alți actori implicați în procesul implementării, cum ar fi instanțele, parlamentul sau instituții care apără drepturile omului.

  1. Soluții pentru supraaglomerarea din penitenciare, după condamnarea la CEDO, și abrogarea legii recursului compensatoriu

 

Din datele statistice analizate de APADOR-CH pentru anul 2019 rezultă că există o constantă a supraaglomerării în penitenciare cu circa 11% peste numărul total de locuri de detenţie, care îndeplinesc condiţia spaţiului de 4 m2/persoană. Indicele de ocupare de 111% ar putea fi adus la 100% ori prin reducerea numărului de deţinuţi cu circa 2.000, ori prin crearea/modernizarea a circa 2.000 locuri de detenţie (păstrând acelaşi număr de deţinuţi).

Potrivit planului de acţiune al Guvernului în hotărârea pilot REZMIVEȘ şi alţii c. ROMÂNIA, cifra de 2.000 locuri de detenţie nou create sau modernizate ar trebui să fie atinsă abia în 2022, cu condiţia să fie respectat calendarul din plan. Până acum acest calendar nu a fost respectat. La finalul anului 2018 trebuia să existe un plus de 816 locuri corespunzătoare de detenţie (nou create sau modernizate), dar până în luna februarie 2019 nu fuseseră realizate decât 352 (70 nou create şi 282 modernizate), adică doar 43% din numărul planificat. Se poate presupune că şi pe viitor vor exista întârzieri şi decalări de termene.

O soluţie mai rapidă pentru reducerea indicelui de ocupare a penitenciarelor la 100% ar fi reducerea cu 2.000 a numărului celor deţinuţi. În prezent, o astfel de soluţie se aplică şi constă în mai multe modificări legislative: de la legea „recursului compensatoriu”, la aplicarea unor sancţiuni penale alternative la pedeapsa închisorii. Problema practică ridicată de „legea recursului compensatoriu” este că ea se aplică nediferenţiat, pentru toţi condamnaţii. Totodată, recursul compensatoriu a făcut ineficient filtrul reprezentat de judecător pentru liberările condiționate, iar acestea s-au făcut cu mai mare lejeritate, astfel că au fost puși în libertate și cei condamnați pentru fapte grave și foarte grave.

APADOR-CH solicită abrogarea legii recursului compensatoriu și adoptarea de politici penale diferite, dar și intensificarea eforturilor de construire accelerată de noi locuri de detenţie şi modernizarea accelerată a celor existente. Aceasta fiind soluţia rezonabilă şi care, probabil, va stârni cele mai puţine dispute în opinia publică.

 

(Găsiți aici analiza completă făcută de APADOR-CH)

 

  1. Transpunerea în legislația națională a Directivelor europene privind asistența juridică gratuită și cea privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale. (Dir. 2016/1919/UE și Dir. 2012/13/UE)

 

Câteva soluții pentru o transpunere benefică în legislație a Directivei (UE) nr. 2016/1919, privind asistența juridică gratuită:

a. Definirea noțiunii de „asistență juridică gratuită și de o calitate adecvată”.

Nu există în legislația națională o definiție a noțiunii de asistență juridică gratuită eficace și de o calitate adecvată. În lipsa unei definiții legale activitatea avocaților din oficiu poate fi expusă unor interpretări și aprecieri arbitrare care poate crea chiar o stare de insecuritate pentru avocații din oficiu.

Soluție: Introducerea criteriilor de apreciere a calității adecvate și a eficacității apărării din oficiu, pentru a elimina riscul folosirii unor criterii subiective sau arbitrare, în Legea de transpunere a Directivei.

b. Procurorul sau judecătorul nu pot cenzura cuantumul onorariului avocatului din oficiu stabilit de barou.

Există multe situații în practică în care judecătorii reduc în mod arbitrar, până la sume derizorii, onorariile din oficiu ale avocaților.

Soluție: Completarea în acest sens a art.272 al.2 din codul de procedura penală.

c. Continuitatea reprezentării de către același avocat pe toată durata procedurilor penale.

Pentru a fi asigurată calitatea asistenței din oficiu este necesar să existe o continuitate a reprezentării unei persoane de către același avocat, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată. Avocatul din oficiu va fi delegat de la început pentru întreaga durată a procesului penal.

Soluție: Completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, în sensul consacrării legislative a principiului delegării unice, în cazul avocatului din oficiu.

d. Introducerea unui text de lege care să prevadă un termen de soluționare a cererii formulate de avocat pentru consultarea dosarului.

În practică, există situații în care soluționarea cererii avocatului de a consulta dosarul este tergiversată, iar avocatul este împiedicat să consulte dosarul, fiind în imposibilitatea de a asigura o asistență juridică de calitate superioară.

Soluție: Completarea art.94 al.1 cod procedură penală astfel: „Procurorul soluționează cererea de consultare a dosarului formulată de avocat în termen de 5 zile de la primire”.

Soluții pentru implementarea Directivei 2012/13/UE, privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

a. Există un formalism excesiv în legătură cu informarea asupra drepturilor. Potrivit Codului de procedură penală, unei persoane anchetate penal i se aduc la cunoştinţă drepturile de opt ori în cursul anchetei. Asta poate produce un efect de diminuare a atenţiei asupra acestor drepturi, ca urmare a repetării frecvente a lor (demonetizare prin repetiţie). Este de discutat dacă cele opt informări nu ar putea fi reduse la două, fără ca prin reducerea numerică să fie afectată informarea reală/efectivă a persoanei: o primă informare, cu privire la toate drepturile, ar putea fi făcută odată cu aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect şi o a doua informare, tot cu privire la toate drepturile, ar putea fi făcută după reţinere sau, după caz, după arestarea preventivă. Informarea ar trebui însoţită de înmânarea unui formular care conţine acele drepturi.

Soluţie şi mod de implementare:

Pentru reducerea şi reaşezarea numărului de informări adresate suspectului şi inculpatului, este nevoie de modificarea Codului de procedură penală, deci de adoptarea unei legi în acest sens în Parlament.

b. Drepturile aduse la cunoştinţă suspectului/inculpatului sunt mai multe decât cele prevăzute în Directiva europeană privind dreptul la informare. Aceasta deoarece cpp prevede expres obligaţia informării cu privire la mai multe drepturi decât cele prevăzute în directivă. Ar fi de discutat dacă un exces de informare aduce mai multe beneficii persoanei vizate decât o informare mai sintetică. Spre exemplu, în SUA, drepturile Miranda care se aduc la cunoştinţă cu ocazia arestării sunt în esenţă două: dreptul la tăcere şi dreptul la un avocat. Și se aduc la cunoştinţă o sigură dată, şi nu de opt ori.

Soluţie şi mod de implementare:

Şi aceasta presupune modificări ale Codului de procedură penală, care prevede expres ce drepturi trebuie comunicate suspectului/inculpatului şi când (în ce momente).

c. Formularul de informare este tehnic şi arid, iar limbajul folosit nu e întotdeauna accesibil.

Formularul aflat în vigoare ar trebui modificat/simplificat, pentru a deveni mai clar, mai accesibil, drepturile ar trebui numerotate, etc. Totul în ideea de a permite o mai uşoară înţelegere a lor. La redactarea noului conţinut al formularului ar trebui consultaţi şi implicaţi şi specialişti în comunicare, chiar dacă aceştia sunt mai puţin familiarizaţi cu limbajul juridic, deoarece acel formular nu se adresează în principal juriştilor, ci oamenilor fără pregătire juridică.

Soluţie şi mod de implementare:

O nouă redactare a formularului de informare nu necesită modificări legislative, fiind suficientă conlucrarea între entităţile care au adoptat ordinul comun nr. 1274 din 2017 (Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi implicarea unor specialişti în comunicare şi a unor entităţi neguvernamentale. Iniţiator şi organizator al adoptării unui nou ordin ar putea fi Ministerul Justiţiei, care a jucat acest rol şi la adoptarea ordinului comun din 2017.

Ce fel de republică vrea viitorul președinte – răspunsurile candidaților

/in , /by

APADOR-CH a trimis candidaților la președinția României câteva întrebări care ar putea fi începutul unei dezbateri necesare în societatea românească, despre ce fel de stat/republică ne dorim (noi alegătorii și ei, candidații) și cum ar trebui regândită Constituția pe care să se sprijine acest stat. În același timp am invitat și cetățenii să completeze chestionarul ca să afle în felul ăsta cu ce candidat sunt compatibili.

Publicăm mai jos răspunsurile candidaților și ale alegătorilor, pe măsură ce le primim.

[button link=”https://apador.org/wp-content/uploads/2019/10/Raspunsuri-Viorel-Catarama.pdf” style=”download” bg_color=”#3888ff” window=”yes”]16 octombrie 2019 Răspunsurile lui Viorel Cataramă, Dreapta liberală[/button]

 Eu militez pentru modelul USA, unde presedintele este PM

 

[button link=”https://apador.org/wp-content/uploads/2019/10/Raspunsuri-John-Ion-Banu.pdf” style=”download” bg_color=”#07b30a” window=”yes”]18 octombrie 2019 Răspunsurile lui John Ion Banu, Partidul Națiunea Română[/button]

Conducerea unui stat necesita decizii de protejare a societatii, a implicit a cetatenilor.   Specific in Romania as milita pentru intarirea ordinii publice, pentru respectarea drepturilor commune in detrimentul drepturilor individuale. Protectia impotriva furturilor technologice, a inducerii in eroare, a escroca pe cei mai putin educati prin scheme cu avantaje materiale.

[button link=”https://www.apador.org/blog/wp-content/uploads/2019/10/raspunsuri-Mircea-Diaconu.pdf” style=”download” color=”red” window=”yes”]23 noiembrie 2019 Răspunsurile lui Mircea Diaconu, Pro România[/button]

Din păcate, atunci (1989 -nn) era momentul lustrației. Încercarea care s-a făcut mai târziu a fost gândită să fie neconstituțională, ca să nu poată fi aplicată niciodată. Lustrația trebuia să se refere la aparatul PCR de rang înalt și la ofițerii superiori din Securitate. Proiectul de atunci extindea vinovăția și sancțiunea colectivă până la activistul de comună. Or, vinovăția și sancțiunea pot fi individuale și nu colective. Cât privește colaboratorii cu Securitatea, ca poliție politică, legea e în vigoare și azi. Și totuși, am avut un președinte, cu două mandate, cercetat ca fost turnător al Securității.

Puteți răspunde la chestionarul APADOR-CH aici.

 

Răspunsuri de la cetățeni

 

În cazul în care răspunsul este Nu vă rugăm să indicați care sunt cele care lipsesc
– Demiterea Guvernului
– Drept de veto la orice propunere de numire in posturi despre care Constitutia spune “presedintele numeste”.
– Suficiente… poate! Mai clare… sigur ar trebui sa fie…
– Fără a forța limitele constituționale, rolul președintelui e pur decorativ. Atribuțiile executive sunt extrem de limitate.
– Demiterea ministrilor si primului ministru, dizolvarea parlamentului
Prezentați cel puțin un argument în sprijinul opiniei dvs:

– Rolul presedintelui trebuie sa scada, iar cel al parlamentului sa creasca (republica parlamentara).

– se acumuleaza prea multa putere intr-un singur om

– Concentrarea puterii e periculoasa. Trebuie controlul Parlamentului
– Consider că nu trebuie să existe un singur “om de decizie”. Se poate ajunge la “prea mult exces de zel”
– Ar avea prea multa putere! Romania nu este SUA!
– In tara asta au fost prea multi dictatori.
– Puterea ar fi concentrata in mâinile unui singur om. Romania nu este pregatita pentru asa ceva.
– Trebuie sa existe o separare a puterilor in stat si o opozitie (chiar si semi-formala) la guvern
– Diminuarea cheltuielilor publice, grabirea procesului de luare a deciziilor, incetarea scandalurilor penibile dintre “palate”.
– Puterea unui singur om??? La romani… nu e o idee buna!
– Cu siguranță, momentan nu știm ce fel de republică suntem. Ori prezidențială ori parlamentara, trebuie sa hotărâm asta.
– Romania trebuie sa fie o republica semiprezidentiala in continuare, utilizand modelul francez
Prezentați cel puțin un argument în sprijinul opiniei dvs.
– Rolul presedintelui trebuie sa scada, iar cel al parlamentului sa creasca (republica parlamentara).
– Intotdeauna este bine sa existe un vot nu o decizie de unul-singur
– Cel mult, sa-l poata demite in anumite conditii.
– Prim ministrul nu trebuie sa stea “la mana” unui singur om.
– Președintele ar putea controla guvernul, fara sa isi asume eșecurile in mod direct.
– La ce presedinti votam… ar fi sinucidere curata… haos total!
– Ar fi necesară o modificare a Constituției deoarce nu corespunde cu modelul nostru de țară, nu se potrivește României. Sunt multe lucruri ce se pot interpreta, sunt articole neclare ce le pot ocoli, oricum Constituția e călcată în picioare și nu înțeleg de ce nu există o instituție care sa vegheze la respectarea acesteia. Curtea Constituționala, cu tot respectul, cred ca e depășita și sunt numiți politic acolo. E nevoie de o schimbare radicală.
– Respectarea principiului juridic cine numeste/ investeste poate demite
– Legitimitatea președintelui (e ales direct, e depozitarul celor mai multe voturi)
– Se reduce astfel posibilitatea coabitarii, iar alegerea presedintelui prin vot popular inseamna ca cineva trebuia sa puna in aplicare acel program politic.
Prezentați cel puțin un argument în sprijinul opiniei dvs.
– presedinte nu trebuie sa se amestece in guvern
– Cred ca este cu dus-si-intors. Ar fi o modalitate buna de apune oamenii sa lucreze impreuna, sa colaboreze, si poate asa nu ar mai trage doar pe partea lor, dar pentru asta se presupune deschidere, dorintade cooperare. Pe de alta parte exista riscul si probabil in Romania cam spre asta s-ar tinde, fiecare sa tina doa de partea lui si sa zica ca doar ei au facut ceva
– Putere discretionara! In Romania nimeni care ar avea putere nu ar folosi-o in mod democratic si fara patima.
– Ar insemna o escaladare a conflictelor dintre “palate” si ar impiedica functionarea statului.
– Da, ar trebui găsită soluția cea mai bună care s-ar potrivi pentru România. Ma refer la sistemul de guvernare. O Constituție nouă, redus numărul de parlamentari, regionalizare… etc.
– In caz de coabitare vom avea 2 guverne, al presedintelui si al premierului. In plus, numirea trebuie sa treaca de votul parlamentului.
– Nu putem defini „jumătățile”. Structura guvernului se schimbă. După ce criterii selectăm jumătatea prezidențială, respectiv pe cea numită de premier?
– Nu este practicat nicaieri.
Prezentați cel puțin un argument în sprijinul opiniei dvs.
– presedintele nu e deasupra celorlati
– Afectează credibilitatea neavând și atribuții în implementare
– Omul din functia de Presedinte nu este cantonat intr-un turn de fildes! Trebuie sa se consulte cu ceilalti si apoi sa ia, el, hotarirea/hotaririle care se impun!
– Uneori nu este posibila consultarea. Presedintele nu poate fi subordonat parlamentului.
– Presedintele trebuie sa actioneze conform dorintelor poporului, legal reprezentat de catre oamenii din parlament
– Tara nu trebuie angajata in actiuni pe plan extern de un singur om. Nu suntem dictatura.
– Trebuie o singura voce, daca nu exista consens ne facem de râs.(ex:mutarea ambasadei la Ierusalim) Din păcate în ultimii 30 de ani ne-am pierdut credibilitatea pe plan extern.
– Nevoia de consens + parlamentul reprezinta poporul, presedintele -statul
– E greu de obținut acordul prealabil asupra unor teme concrete, care se conturează în decursul discuțiilor pe care le poartă chiar președintele. Parlamentul poate oricand refuza ratificarea tratatelor.
În cazul în care răspunsul este Da, vă rugăm să indicaţi cel puţin 3 modalități prin care poate influența
– Numirea unui Premier competent si integru
– Este evidenta incapacitatea legislativa a Administratiei Prezidentiala de a se amesteca in asa ceva. Orice ingerinta pe aceasta tema este ca butada: “a vorbit si nea Ion, ca este si el om”!
– 1. Construcția de autostrăzi și șosele ar trebui să fie primordială. Președintele trebuie să pună presiune pe guvern și pe autoritățile de decizie, să reclame acest fapt. 2. Fără o infrastructura rutiera România a pierdut investițiile mari din zonă, deci a pierdut dezvoltare. Am rămas în urma Europei civilizate, chiar și Bulgaria s-a mișcat mai bine. Din acest motiv, Constituția îl obligă pe președinte să dezvolte țara, iar acest lucru este de importanță strategică, ține de siguranța națională. 3 Trebuie să aducă la negocieri toate forțele politice parlamentare și să găsească un consens pentru a construi odată autostrăzile și șosele de maxim interes în cel mai scurt timp.
– Daca e liderul majoritatii parlamentare, are intrumente politice. Daca e in conflict cu majoritatea parlamentara (implicit si cu guvernul), are instrumente imagologice (declaratii publice)
– 1. Prin programul sau politic. 2. Prin desemnarea si numirea premierului. 3. Prin capacitatea sa de negociere si generare de consens.
Prezentați cel puțin un argument în sprijinul opiniei dvs
– Exceptia de la respectarea deciziei unei instante (fie ea si CCR) inseamna disparitia statului de drept.
– Nu am mai fi stat de drept, ar apărea arbitrariu, invitație la lovitura de stat
– Constitutia este legea fundamentala pe care se bazeaza societatea noastra; Curtea Constitutionala are rolul de a interpreta articolele din constitutie, deci deciziile Curtii Constitutionale sunt fundamentale pentru functionarea tarii, daca Presedintele nu ar respecta aceste interpretari, ar insemna ca este deasupra legii fundamentale, ceea ce contravine insasi Constitutiei, care spune ca toti cetatenii sunt egali in fata legii.
– Daca primul om in stat nu respecta o decizie a unei Curti, atunci cum noi, simplii cetateni, suntem obligati sa respectam hotariri, decizii, legi?
– Presedintele trebuie sa se supuna si el legii. Nimeni nu este mai presus de lege.
– Ilogic si de neacceptat din perspectiva teoriei statului de drept
– Curtea ar rămâne fără obiect, iar președintele ar fi deasupra legii.
– Deciziile CCR sunt general obligatorii.
10. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) datează din anul 1950. Cu timpul, lucrurile se mai schimbă. Indicați cel puțin trei propuneri de modificări/îmbunătățiri/actualizări pentru CEDO.
– Nu știu
– nu cunosc conținutul convenției
– Articolul 8 ar trebui lărgit
– Integrarea migranților, drepturile femeilor…
– Simplificarea procedurilor de expulzare…
11. Dacă dvs personal ar trebui să renunțați la un drept fundamental, care ar fi acela?
– Dreptul de a fi ales, oricum nu mă aleg – 3 voturi
– Dreptul la vot – 1 vot
– Dreptul la căsătorie – 1 vot
– Dreptul de a practica religia – 1 vot
– Nu renunț la niciunul, că de aia sunt fundamentale – 8 voturi
În caz că răspunsul este Da, prezentați cel puțin trei modalități prin care președintele o poate face
– presedintele sa nu se mai amestece in justitie/parchet
– Nu raspund, pentru ca intrebarea e prea vaga.
– Nu el! Astea se stabilesc prin parlament si guvern
– 1.Presedintele trebuie să vegheze la o bună funcționare a statului,acesta are pârghiile necesare pentru a întări autoritatea statului. Voința însă nu prea are. 2.Respectarea Constituției și a legilor țării. 3.Desemnarea unor specialiști în funcțiile importante, procurorul general. CSM, etc.
– CSAT, numiri in functii, declaratii publice
– 1. Prin desemnarea unor zone de atentie sporita privind aplicarea legii. 2. Prin influentarea schimbarii Codului Penal si al Codului de Procedura Penala. 3. Prin numirea si desemnarea premierului.
14. La 30 de ani de la schimbarea regimului comunist din decembrie 1989, societatea românească încă nu a avut o dezbatere serioasă în chestiunea colaboratorilor cu Securitatea. Întrucât o lege a lustrației ar fi tardiv de adoptat, un astfel de proiect fiind deja declarat neconstituțional de CCR, care ar fi în viziunea dvs. o soluție pentru tranșarea acestei probleme, astfel încât ea să nu mai fie folosită ca șantaj politic?
– Stabilirea unui deadline cu privire la aceasta chestiune, abrogarea legilor speciale etc
– Problema izvorăște nu din funcționarea istorică a vechii Securități, ci din inerția instituțională a acesteia. Readucerea SRI sub controlul democratic al parlamentului ar putea reapropia instituția de adevăratul ei scop și i-ar putea reabilita imaginea
– Deja e tardiva orice discutie – majoritatea colaboratorilor au iesit (sau vor iesi curand) din viata activa.
– Problema este complexa, totuși cred ca publicarea unei liste cu toate numele pe care le are CNSAS ar fi utila. Nu ne putem baza pe declaratiile, uneori mincinoase ale potetialilor candidati la functii publice.
– Publicarea intregii liste a colaboratorilor pe un site
– Pedeapsă cu închisoare pentru cei care mint in declaratiile de necolaborare.
– Nu avem o… “institutie” care se “ocupa” de asta?
– Foștii comuniști și securiștii din eșalonul 2-3 au preluat puterea în ’89. Urmașii lor sunt democrații de azi. E o glumă proastă.
– Transparenta totala, desecretizare
– Digitalizarea și publicarea în format electronic a Arhivelor Securității. Știu, e o utopie dpdv tehnic.
– Adoptarea unei legi a lustratiei in acest moment este tardiva si diviziva.
17. Ce întrebare ați fi dorit să vi se pună, dar a lipsit din acest chestionar? Și care este răspunsul dvs. la această întrebare?11 responses
– Când va sustine presedintele promovarea celor competenti? raspuns: niciodata.
– Care sunt problemele cu care va confruntati ca cetatean si cum considerati ca s-ar putea rezolva? Spre exemplu infrastructura – chiar daca ar exista mai multe taxe pt drumuri. le-as plati numai sa stiu ca pot circula in siguranta. nu exista interes pentru pers cu dizabilitati- ar trebui sa existe mijloace de transprt care sa usureze transportul si pt ei; prea multe borduri care fac deplasarea greoaie; activitati pt implicarea oamenilor cu dizabiljgati si sa ajute la crearea unei legaturi cu societatea;
– Ati propune un referendum pentru reinstaurarea Monarhiei? R: DA!
– Presedintele ar trebui sa aiba posibilitatea initierii unei revizuiri a Constititiei?
– Sunteți de acord cu scadearea numarului de parlamentari si desființarea funcțiilor ocupate pe criterii politice in institutiile publice? Da.
– Va e dor de Vadim??? R: DA!!! :))
– Întrebarea care nu s-a pus populației prin referendum pentru aderarea la UE. Norvegienii au votat împotriva aderării țării lor la UE. Asta înseamnă democrație. Măcar pentru sondaj.
– Modificam Constitutia pentru a corespunde comportamentului actorilor politici sau constrangem actorii politici sa respecte textul constitutional asa cum este acum, unul care obliga la dialog, la consens, compromis si buna-credinta in exercitarea functiei publice?
Nu stiu.

Chestionar: Ce fel de republică ar vrea viitorul președinte?

/in , /by

În debutul campaniei electorale pentru prezidențiale, APADOR-CH a trimis candidaților la președinția României câteva întrebări care ar putea fi începutul unei dezbateri necesare în societatea românească, despre ce fel de stat/republică ne dorim (noi alegătorii și ei, candidații) și cum ar trebui regândită Constituția pe care să se sprijine acest stat.

Vom publica aici răspunsurile candidaților, pe măsură ce le primim. În acest timp, așa cum v-am invitat și la alegerile europarlamentare, o facem și acum: răspundeți la aceste întrebări și apoi urmăriți ce răspund candidații. Vom avea astfel la îndemână un instrument de a măsura cât coincid dorințele/convingerile noastre cu cele ale unui candidat (sau ale mai multora).

 

(bifați căsuțele care coincid cu răspunsurile dvs apoi apăsați pe „trimite” și vi se va înregistra răspunsul. Urmăriți pagina APADOR-CH pentru a afla ce răspund candidații)

Unde mi-e avocatul?

/in , /by

Dreptul la un avocat în procedurile penale, între teorie și practică – subiect de dezbatere europeană la Bruxelles, 10 octombrie 2019, cu participarea unor reprezentate ale grupului de lucru organizat pe această temă în 2018 de APADOR-CH

Peste 100.000 de persoane sunt arestate în așteptarea procesului în închisorile din Uniunea Europeană, iar acest lucru ne costă 1,6 miliarde de euro anual. Folosirea excesivă a arestării preventive aglomerează inutil penitenciarele și are un efect negativ asupra vieții arestatului și asupra cazului lui în justiție, afectându-i șansele la apărare. Aceste date sunt rezultate din mai multe studii și proiecte derulate în ultimii ani în UE, de către organizații și specialiști în sistemul penal. APADOR-CH a fost parte a acestui proces de cercetare a situației și de găsire a unor soluții pentru îmbunătățirea sistemului, derulând până acum câteva proiecte în acest sens:

Avocatele Nadia Cantemir, Adina Lupu, Nicoleta Popescu și Daniela Zaharia Mănescu (foto) – reprezentante ale grupului de lucru organizat de APADOR-CH în România în 2018 – au participat ieri, 10 octombrie 2019, la Bruxelles, la întâlnirea regională a specialiștilor în drept, la care s-au discutat soluții de îmbunătățire a acordării asistenței juridice din oficiu în faza de urmărire penală și arestare preventivă.

 

Cu această ocazie a fost lansat și raportul cercetării derulate în Bulgaria, Grecia, Ungaria, Italia și România:

 

[button link=”https://apador.org/wp-content/uploads/2019/10/Wheres-my-lawyer-making-legal-assistance-in-pre-trial-detention-effective.pdf” style=”download” bg_color=”#2d9afa” window=”yes”]Where is my lawer?[/button]

(citește varianta în limba engleză)

 

 

 

Printre recomandările rezultate din acest proiect sunt:

  • implementarea Directivei UE privind drepturile procedurale în legislațiile naționale
  • îmbunătățirea procedurilor privind informarea suspecților și inculpaților despre drepturile pe care le au
  • furnizarea asistenței juridice, prin numirea unui avocat într-o fază cât mai incipientă a procedurilor de cercetare penală
  • îmbunătățirea procedurilor privind dreptul la un traducător/interpret
  • facilitarea accesului la dosar pentru avocatul suspectului/inculpatului
  • stabilirea de remedii efective pentru cazurile de încălcare a drepturilor procedurale
  • pledoarii pentru folosirea soluțiilor alternative la arestul preventiv

  

Printr-un proiect cu finanțare europeană, Guvernul vrea să mai taie din informațiile publice

/in , /by

Secretariatul General al Guvernului vrea ca cetățenii care cer informații publice, conform Legii 544/2001, să aducă adeverințe care să ateste interesul pe care-l au. În caz contrar pot fi acuzați că prejudiciază cu rea-credință autoritățile. Modificările la normele legii sunt prilejuite de un proiect european derulat de SGG și MAI

 

„Guvernare transparentă, deschisă și participativă – standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit” se numește proiectul cu finanțare europeană, derulat de Secretariatul general al Guvernului împreună cu Ministerul Administrației și Internelor. Scopul anunțat al proiectului este „creșterea gradului de transparență a actului de guvernare”, dar cel puțin una dintre acțiunile derulate în proiect – modificarea normelor Legii 544/2001 – pare să arate contrariul, adică să restrângă accesul cetățenilor la informațiile publice.

Cele două instituții partenere în proiect au organizat astăzi, 27 septembrie, o consultare publică, anunțată pe site, dar fără afișarea modificărilor propuse. Acestea au fost transmise doar la cerere, participanților.

Cu doar o zi înainte de consultare am aflat și noi care sunt intențiile Guvernului și am formulat câteva observații la propunerile de modificare a normelor Legii 544/2001. Vi le prezentăm într-un tabel comparativ, pentru a fi mai ușor de urmărit:

 

Textul actual Modificări propuse Obiecțiile APADOR-CH
Art. 13. – Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001. 3. Articolul 13 se modifică și va avea următorul conținut:

(1) Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 6 din Legea nr. 544/2001. Este în sarcina autorității sau a instituției publice de a califica solicitarea în funcție de obiectul acesteia și de interesul solicitantului ca intrând sau nu, după caz, în aria de aplicabilitate a Legii nr. 544/2001.

(2) Conținutul informațiilor de interes public se furnizează în forma în care sunt identificate și deținute de autoritatea sau instituția publică. Prelucrarea cantitativă sau calitativă de orice natură a conținutului informațiilor de interes public identificate nu este în sarcina autorității sau instituției publice.

(3) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu trebuie să facă dovada solicitărilor formulate în acest temei pentru a avea acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice.

(4) Pot constitui motive de refuz al comunicării informațiilor solicitate și lipsa furnizării datelor de identificare reale ale solicitantului sau lipsa dovezii prevăzute de alin. 3.

 

 (2) Există riscul ca instituțiile publice să nu mai comunice deloc date statistice. De exemplu, câte controale au făcut într-o anumită perioadă, pentru că asta înseamnă să numere controalele făcute, adică o prelucrare cantitativă. O astfel de prevedere în norme este contrară Legii 544, care definește informațiile de interes public drept informații care privesc sau rezultă din activitatea unei entități publice. Or, și informațiile de natură statistică (ce presupun o prelucrare cantitativă și, uneori, calitativă a informațiilor brute) sunt informații care privesc sau rezultă din activitatea entității. Prin norme nu se poate modifica legea, adică elimina o parte din informațiile prevăzute de lege pentru a fi accesate.

(3) Legea 544 nu prevede nicio condiție pentru a avea acces la informații publice, deci solicitarea, în normele de aplicare, a unei dovezi/adeverințe care să ateste un interes documentar al solicitantului este și ilegală și absurdă. Dacă un cetățean face cercetări pe cont propriu, despre nivelul cheltuielilor bugetare din localitatea în care locuiește, cui va cere adeverință, sieși?

(4) Datele de identificare ale persoanei care solicită informații publice sunt, conform legii, numele, prenumele și adresa la care solicită să-i fie comunicate informațiile. În măsura în care cineva ar pretinde că se numește Mickey Mouse, acesta ar putea fi un motiv de respingere a cererii de informații, pentru că e evident un nume fals. Dar dacă cererea e formulată de Ionescu Vasile, de unde poate ști instituția respectivă că pe cetățean nu-l cheamă așa?

  Art. 22. – (1) În cazul în care informaţia solicitată nu este dintre cele care se comunică din oficiu, solicitarea se transmite structurilor competente din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, care deţin informaţiile solicitate, pentru a verifica respectarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul în care informaţia solicitată este identificată ca fiind exceptată de la accesul liber la informaţie, se asigură, în termen de 5 zile de la înregistrare, informarea solicitantului despre acest lucru.

(21) În situaţia în care informaţia publică solicitată se află pe un înscris care conţine atât informaţii la care accesul este liber, cât şi informaţii exceptate de la liberul acces, informaţia publică solicitată va fi comunicată, după anonimizarea informaţiilor exceptate, prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Structurile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să identifice şi să actualizeze informaţiile de interes public care sunt exceptate de la accesul liber, potrivit legii.

 

 4. La articolul 22 se introduc alineatele 4 și 5 cu următorul conținut:

”(4) După comunicarea informației de interes public solicitate, solicitările care au același obiect și sunt formulate de același solicitant se clasează.”

”(5) Autoritatea sau instituția publică are posibilitatea de a publica, din oficiu, orice informații a căror solicitare a înregistrat o frecvență mare din partea publicului, în funcție de obiectul sau domeniul său de activitate, cu respectarea prevederilor legii.”

 

  
 Art. 26. – Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituţiei accesul publicului la informaţiile furnizate din oficiu.

 

 5. Articolul 26 se modifică și va avea următorul conținut:

”(1) Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea și actualizarea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituției accesul publicului la informațiile furnizate din oficiu.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la apariția unor modificări, informațiile de interes public care se comunică din oficiu se actualizează de către autoritatea sau instituția publică, prin structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă.”

 

  
Art. 31. – Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

 

 7. Articolul 31 se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor <LLNK 12001 544 10 201 0 18>Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

(2) Persoana care formulează cu rea-credință solicitări de informații de interes public răspunde pentru prejudiciile create autorității sau instituției publice.”

 

 (2) Nu este necesară o asemenea prevedere. Cererile abuzive pot fi respinse pe acest motiv (potrivit art. 57 din Constituție, ca orice drept, și cel la informații trebuie exercitat cu bună-credință), iar cererile repetitive pot fi clasate pentru acest motiv, așa cum prevăd normele. Modificarea astfel propusă ar putea fi folosită de unele instituții pentru a descuraja solicitarea de informații publice. Articolul va constitui o veșnică amenințare la adresa petenților, că vor fi puși să plătească sau să intre în proceduri judicare în cazul în care șefii instituțiilor s-ar putea „supăra” că unii cetățeani întreabă prea multe.

 

 

Din textul anunțului de pe site-ul SGG aflăm că în același proiect Guvernul dorește, în spiritul aceleiași „armonizări” probabil, și elaborarea unor norme pentru Legea 52/2003, a transparenței decizionale. Le vom verifica și pe acelea ca să ne asigurăm că nu contravin legii, dar îi sugerăm pe această cale Guvernului să încerce să exerseze transparența mai des și mai bine respectând măcar cele două legi în discuție, așa cum sunt ele azi. Deși sunt în vigoare de atâția ani, încă sunt necunoscute pentru multe din instituțiile publice românești.

Citește și

Cum folosești deștept Legea 544/2001 ca să obții informații publice

 

Căutăm specialiști în limbaj simplificat

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH caută specialiști în limbaj simplificat și comunicare

În cadrul proiectului „Limbajul juridic simplificat în procedurile penale”, derulat în mai multe țări europene printre care și România, APADOR-CH caută doi specialiști în comunicare și limbaj simplificat, pentru realizarea unui formular simplificat de informare privind drepturile suspecților și inculpaților, utilizat în procedurile penale.

De asemenea, cei doi comunicatori se vor implica și în organizarea unor cursuri destinate specialiștilor din sistemul juridic, pentru introducerea limbajului simplificat în procedurile juridice. Cursurile vor avea loc în luna ianuarie 2020.

CV-urile și scrisorile de intenție se vor transmite pe adresa office@apador.org până cel mai târziu la data de 30 septembrie 2019.

Mai multe informații despre proiectul Limbajul juridic simplificat în implementarea Directivei europene privind dreptul la informare al persoanelor private de libertate în cadrul procesului penal găsiți aici.

Când cineva îți folosește identitatea, Parchetul te „amendează” că faci plângere

/in , /by

 

În 2014 APADOR-CH a reclamat la poliție că o persoană pretindea în mod fals că reprezintă organizația. Poliția s-a făcut că cercetează cazul timp de patru ani, fără succes. În 2018 cazul a fost clasat, iar când am contestat soluția la procurorul șef, acesta ne-a pus să plătim 100 de lei cheltuieli judiciare. Ca să ne învățăm minte

O banală conferință de presă, organizată de IGPR în septembrie 2014, a fost momentul în care am aflat, din întâmplare, că o persoană (să-i zicem A.G. ca să-i respectăm identitatea și datele personale) se dădea drept reprezentanta APADOR-CH. Pe tabelul de prezență la conferință, care circula din mână în mână în sală, adevăratul reprezentant al APADOR-CH a constatat că în sală se mai afla un așa zis „coleg” de organizație.

În timpul conferinței nu a putut să vadă cine era, apoi participanții s-au împrăștiat. Câteva zile după asta am cerut IGPR să ne pună la dispoziție o copie după acel tabel, ca să aflăm și noi cine s-a dat drept APADOR-CH.

Așa am aflat de existența doamnei A. G., care își trecuse numele și seria de la buletin în acel tabel, pretinzând că e de la APADOR-CH. La 30 octombrie 2014 am făcut o sesizare la poliție reclamând un fals privind identitatea, conform articolului 327 din Codul Penal și fals în acte publice. Zece zile mai târziu, la 10 noiembrie 2014,DGPMB secția 6 a dispus începerea urmăririi penale și apoi, timp de patru ani n-am mai auzit nimic de acest dosar.

E drept că nici noi nu ne-am mai amintit de el, ocupați cu drepturile omului, statul de drept, și convinși că sigur justiția își face treaba și fără s-o bați la cap. În 2018, la patru ani după asta, ne-am amintit să mai punem o întrebare la poliție, să vedem dacă au prins-o pe falsa membră APADOR-CH.

Sesizată că stătea de patru ani pe un dosar nerezolvat, poliția s-a apucat să ne ia declarații și, folosind cuvinte magice, în 25 iunie 2018 a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale – art 320 CP.

După patru ani de la săvârșirea faptei, poliția caută făptașul cu Google

Doi polițiști s-au deplasat la sediul APADOR-CH, i-au „audiat” pe directorul executiv și pe angajatul organizației care fusese de fapt la acea conferință din 2014, apoi s-au plâns că e greu s-o găsească pe doamna G., că pe Google au găsit doar un număr de telefon care pare să nu fie al ei – că la el răspunde altă doamnă – și ne întrebau tot pe noi dacă nu cumva o cunoaștem și știm cum să dea poliția de ea…

Noi n-o cunoșteam, dar auzisem că ar fi o doamnă care reprezenta o altă asociație care se ocupa cu apărarea drepturilor omului – ceea ce se putea afla tot de pe Google. Polițiștii ne-au întrebat dacă știm ca ea să se fi dat drept membra APADOR-CH și în alte situații sau dacă organizația a avut neplăceri de pe urma acelei întâmplări din 2014.

Directorul executiv a spus că nu are cunoștință despre alte cazuri și nici că imaginea APADOR-CH ar fi fost prejudiciată, dar niciodată nu poți ști câți alții nu s-or da drept reprezentanți ai organizației și or face acte false în numele nostru. De altfel, în 2018 constatasem tot dintr-o întâmplare că cineva folosise antetul organizației ca să trimită în numele APADOR-CH o poziție la o comisie a Parlamentului. Și în acel caz am reclamat la poliție, deși părea o situație mult mai dificil de demonstrat decât găsirea doamnei G.

Șase luni mai târziu, după patru ani de cercetări „minuțioase”, în 10 decembrie 2018 procurorul de caz dispune clasarea cazului, întrucât „faptele nu sunt prevăzute de legea penală”. Am aflat din decizia procurorului că polițiștii ar fi găsit-o pe doamna G. într-un târziu, după seria din buletin pe care o trecuse în tabelul de la IGPR (ceea ce ar fi putut să facă încă din 2014), o audiaseră, iar ea le spusese că nu a avut vreun beneficiu de pe urma acelei conferințe, că atunci când a ajuns tabelul la ea ar fi văzut că apare numele ei în dreptul APADOR-CH (mister!) și că nu ar fi avut niciun interes să se dea drept reprezentanta APADOR-CH, când era de fapt reprezentanta propriei organizații, dar pe care tot ea spune că o dizolvase între timp.

Dacă n-a semnat, nu e fals

Procurorul a conchis, așadar, că „fapta nu îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă prevăzută de lege, că nu există dovezi cum că doamna G. s-ar fi dat drept reprezentanta APADOR-CH”, în afară de faptul că în tabelul respectiv figurează numele ei și seria de la buletin, dar nu figura și semnătura. Argument fals, de vreme ce falsul în acte publice presupune orice mențiune nereală într-un act, fie că e cu sau fără semnătură.

Mai mult, procurorul de caz spune că „fapta nu a produs consecințe juridice”, adică APADOR-CH nu a fost prejudiciat în vreun fel.

Am contestat decizia procurorului de caz la procurorul șef, fiind nemulțumiți mai degrabă de lipsa de interes și seriozitate a anchetatorilor, care au trenat cazul timp de patru ani, ca să-l închidă sub un motiv jenant. Era vorba de un caz minor, dar nu astfel de cazuri sunt de fapt semnele care preced cazurile grave, tocmai pentru că poliția nu le acordă importanța cuvenită și nu le descurajează?

Prim procurorul ne-a răspuns, câteva luni mai târziu, apreciind ca „legală și temeinică” soluția procurorul de caz. Mai mult decât atât, ca să ne bage mințile în cap, probabil, a stabilit și că APADOR-CH trebuie să plătească 100 de lei cheltuieli de judecată. Este o decizie care continuă absurdul întregii povești, în condițiile în care procurorul primește o leafă de la buget ca să-și facă meseria, nu trebuie să „amendeze” petenții care-l deranjează cu plângeri ca să-și completeze veniturile.

Ne aflăm acum într-o situație neacoperită de Codul penal, întrucât deși putem contesta la judecător soluția de clasare a cazului, nu ne putem plânge de faptul că procurorul șef a stabilit arbitrar să ne taxeze cu cheltuieli de judecată. Suntem așadar, și cu imaginea folosită, și cu banii luați de cei care ar fi trebuit să ne facă dreptate. Și cărora le plătim salariile pentru asta. Fiat justiția… dar mai bine să se plătească cheltuieli judiciare!

[button link=”https://apador.org/wp-content/uploads/2019/08/ordonanta-membra-falsa-blurat.pdf” style=”download” color=”red” window=”yes”]Citește decizia procurorului șef[/button]

Guvernul vrea datele posesorilor de cartele prepay ca să-i poată amenda pe cei care sună abuziv la 112

/in , /by

La dezbaterea organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, reprezentanții MAI (Ministerul Afacerilor Interne), STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) și ANCOM (Autoritata Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații) au admis la unison că principala motivație pentru dorința de identificare a posesorilor de cartele preplătite este aceea de a-i găsi (și amenda?) pe cei care sună abuziv la 112. Întrucât proiectele au fost ocazionate, totuși, de nefericitul caz Caracal, în care Poliția, STS și Parchetul și-au dat măsura competenței, în context s-a spus și că dacă posesorii de cartele ar fi obligați să-și dea datele personale, ar fi mai ușor identificați atunci când ar suna la 112 ca să ceară ajutor. De fapt, modul în care au acționat autoritățile în cazul Caracal a fost elefantul din cameră la aceste dezbateri, din care, însă, țapii ispășitori se pare că vor fi doar posesorii de cartele preplătite.

Secretarul de stat Raed Arafat și-a apărat proiectele prin două exemple:

– Unul al unui cetățean care ar fi sunat în cursul unui an de 21.000 de ori la 112, de pe o cartelă preplătită (Arafat nu a spus și cum și-au dat seama autoritățile că era același cetățean).

– Al doilea, în cazul în care cineva care sună la 112 pentru o urgență reală, și care își pierde cunoștința înainte de a apuca să se identifice la telefon, ar putea fi găsit și salvat dacă datele lui personale ar fi disponibile la operatorul de telefonie, care le-ar da serviciului 112. Chiar și în cazul în care cetățeanul respectiv nu ar fi acasă, de fapt, el tot ar putea fi găsit de poliție/salvare, prin interogarea vecinilor, cunoscuților etc.

Dezbaterea a fost organizată la cererea APADOR-CH și ApTI și s-a bucurat de participarea câtorva membri ai comisiei care a elaborat proiectul de ordonanță de urgență care va modifica modul în care funcționează azi sistemul 112 (OUG 34/2008 și OUG 111/2011): secretarul de stat Raed Arafat (MAI), generalul Ionel Sorin Bălan (STS), vicepreședintele ANCOM Eduard Lovin, secretarul de stat în MCSI Daniel Savu.

Punctul de vedere al APADOR-CH, susținut la dezbatere de directorul executiv Georgiana Gheorghe, a fost acela că nu suntem împotriva identificării posesorilor de cartele preplătite, dar acest lucru nu ar trebui să se facă printr-o ordonanță de urgență, ci printr-o lege care să prevadă garanții privind colectarea, păstrarea și prelucrarea datelor colectate de la cele zece milioane de posesori de cartele preplătite. Cele două cerințe sunt de altfel prevăzute în toate deciziile Curții Constituționale, care a declarat deja neconstituționale celelalte cinci tentative ale autorităților de a introduce, prin Legile Big Brother, și măsura obligativității achiziționării cardurilor preplătite cu buletinul.

Reprezentanții STS, MAI și ANCOM au susținut că au consultat cu atenție toate deciziile CCR anterioare și că ceea ce e nou de data asta, și acoperitor în cazul colectării, păstrării și prelucrării datelor personale ar fi tocmai Regulamentul de Protecție a Datelor Personale intrat în vigoare acum un an și invocat în proiectul de ordonanță. Cu alte cuvinte, simpla invocare a GDPR în ordonanță va fi suficientă pentru garantarea protecției datelor personale ale cetățenilor obligați să și le dea când cumpără o cartelă de la chioșcul din colț.

Mai mult, secretarul de stat Raed Arafat a spus că o ordonanță care va face bine oamenilor de rând nu are cum să fie neconstituțională.

Tot el a invocat și faptul că 22 de state europene și 150 de state din întreaga lume au această obligativitate de a te identifica atunci când cumperi cartele preplătite, acest lucru fiind o garanție a faptului că măsura nu are cum să fie una neconstituțională. Nu au fost furnizate, totuși, statistici care să arate dacă în statele respective a scăzut numărul apelurilor „non-urgente” la 112, după implementarea acestei măsuri.

Vicepreședintele ANCOM, Eduard Lovin, a adăugat că oricum toate companiile de telefonie au derulat până acum campanii de marketing prin care și-au îndemnat clienții să-și înregistreze cartelele preplătite și deci dețin într-o măsură oarecare datele clienților.

Matei Vasile, reprezentantul ApTI, a avertizat că aceste date au fost colectate în scop comercial și nu vor putea fi folosite în alte scopuri, fie și pentru cel nobil al 112. Ba da, i-a replicat un reprezentant STS, pentru că asta se va stabili prin noua ordonanță aflată în dezbatere. Ca să curme mica lor contradicție, Raed Arafat a conchis că „OK, le vom mai colecta o dată!”.

La dezbatere au apărut și câteva idei tehnice care ar putea rezolva și nevoia autorităților de identificare a apelanților, și ar proteja și datele cetățenilor. Respectiv posibilitatea ca un cumpărător de cartelă să se identifice introducând o parte din CNP, seria și numărul de la buletin atunci când introduce cartela în telefon și apelează numărul de activare al operatorului (*xxx#). Aceste date ar putea să fie verificate direct în baza de date a Evidenței populației, care deja le are, și astfel ele nu ar mai fi stocate de operator.

Reprezentanții STS au declarat că e o soluție de luat în seamă și că o vor discuta.

Un reprezentant al Asociației Naționale a Furnizorilor de Internet a felicitat autoritățile că vor implementa în sfârșit sistemul de localizare AML a apelanților la 112 – deși faptul că nu s-a implementat până acum e rușinos pentru România – și a punctat de asemenea că autoritățile ar fi avut și până acum mijloacele tehnice să identifice apelatorii care abuzează de 112, să-i amendeze și să popularizeze cazurile astfel încât să facă astfel și o educație publicului pentru a limita apelurile false.

Secretarul de stat Raed Arafat a ținut să menționeze că, dat fiind că numai 12 state UE au implementat sistemul de localizare AML, la capitolul rușine ne aflăm în compania celorlalte țări UE care nu l-au implementat, dar că acum facem totul ca să grăbim lucrurile.

Întrebați și de ce în România, spre deosebire de alte state europene, nu pot fi făcute apeluri către 112 de pe telefoanele inteligente, fără a avea o cartelă în telefon (deși tehnic telefoanele permit acest lucru), generalul Sorin Bălan de la STS a citat din OUG 111/2011, privind comunicațiile electronice, articolul 70, spunând că pentru a putea iniția un apel la 112 trebuie să fii „utilizator final” al unei rețele de telefonie, deci să ai un card în telefon.

Cum se împacă acest lucru cu dorința arzătoare a autorităților, invocată în preambulul noilor proiecte de ordonanță dezbătute, de a salva cât mai repede și mai mulți apelanți la 112?

Răspunde același general Bălan, că Institutul European pentru Standardizare în Comunicații a lăsat la latitudinea fiecărui stat să stabilească prin norme interne posibilitatea apelării numărului de urgențe. Iar România a decis să nu permită apelarea fără cartelă în telefon din cauza numărului mare de apeluri false înregistrate în primul an după punerea în funcțiune a serviciului 112.

În concluzie, am plecat de la dezbatere așa cum am venit, reprezentanții autorităților menținându-și punctul de vedere că identificarea posesorilor de cartele este obligatorie, mai ales că, după cum a punctat secretarul de stat Raed Arafat, în Constituție nu există dreptul de a telefona anonim, așa cum nu există nici dreptul de a circula cu o mașină neînmatriculată (argument invocat în trecut și de generalul Dumbravă de la SRI, care voia să vadă prin Legea Big Brother toate computerele înmatriculate ca mașinile).

Autoritățile par decise să adopte prin ordonanță de urgență o măsură declarată neconstituțională într-o lege în 2014. Dacă se va adopta, ea va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2020, cu o perioadă de grație de șase luni în care toți posesorii de cartele vor trebui să se înregistreze la operatorii de telefonie, dacă vor să mai beneficieze de servicii. Suntem curioși ce va spune/face Avocatul Poporului, totuși, care a avut un reprezentant la dezbatere, dar nicio poziție publică până la această dată.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.