Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Daniela Tarău a făcut pușcărie, nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait. După 15 ani de procese, la CEDO și în țară, a obținut recunoașterea erorii judiciare. Azi își dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc la Academia de Poliție. Citiți întreaga poveste.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/07/tarau-iorga2.jpg631800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-13 11:17:282016-01-13 11:21:27Daniela Tarău a făcut pușcărie nevinovată
Daniela Tarău a făcut pușcărie, nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait. După 15 ani de procese, la CEDO și în țară, a obținut recunoașterea erorii judiciare. Azi își dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc la Academia de Poliție.
Daniela Tarău și avocatul Marius Iorga
În februarie 2001, Daniela Tarău, 43 de ani, a fost acuzată de înșelăciune și arestată preventiv. A stat în arest timp de 1 an și 9 luni, timp în care a fost condamnată la 3 ani și 3 luni cu executare (în procesul de fond), apoi la 3 ani și 3 luni cu suspendare, în recurs. A fost eliberată în noiembrie 2002, ca urmare a acceptării unui recurs făcut la măsura arestării preventive. Ulterior, cu ajutorul APADOR-CH, s-a plâns la CEDO pentru durata excesivă a arestării și pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Ea și-a susținut mereu nevinovăția, și a cerut audierea mai multor martori, drept ce i-a fost refuzat de toate instanțele. CEDO i-a dat câștig de cauză în 2009, iar în 2010 a început rejudecarea cazului ei.
După o rejudecare care a durat mai bine de patru ani, în martie 2015 instanța a dat decizia finală și definitivă, Daniela Tarău fiind găsită nevinovată de faptele pentru care fusese acuzată, arestată și condamnată. Acum își dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc, la Academia de Poliție. E o luptătoare, chiar dacă e un nimeni, așa cum îi place ei să spună. O anonimă intrată din greșeală în malaxorul justiției române și îngropată în acte pe care nimeni n-a vrut să le citească la timp.
În interviul ce urmează veți afla cum poți intra nevinovat la pușcărie, cum e viața dincolo de gratii și cum poate fi mai rău după ce ieși din închisoare, stigmatizat permanent pentru o faptă pe care nici măcar nu ai comis-o.
Procesul: Angajat de probă, suspect de serviciu
Povestea a început în vara lui 2000, când Daniela Tarău, originară din Buzău, își căuta de lucru în București. A aflat dintr-unanunț la ziar că o firmă recruta forță de muncă pentru străinătate. Dalil Exim M&M Dim SRL nu avea niciun contract cu companii din afară, iar numele îl copiase de la o altă firmă, care se ocupa cu plasarea forței de muncă în străinătate. Pe scurt, era o țeapă. Dar femeia nu avea de unde să știe asta. Ea și alți 60-70 de oameni care au venit de bună credință, după ziar, ca să-și depună dosarele la firmă și să ajungă să muncească în Israel. A fost angajată de probă, ca secretară, la firma care-i inducea în eroare pe oameni.
Rep: „Asociere cu grup infracțional în vederea săvârșirii de înșelăciuni”, a zis procurorul despre angajarea dumneavoastră la firmă. Cum a fost în realitate?
Daniela Tarău: „La vremea respectivă nu aveam posibilitatea să verific dacă firma era în regulă sau nu. Nu era ca acum cu Internetul. Ei mi-au propus să lucrez la ei să fac secretariat. Știam să lucrez pe calculator, corespundeam unui profil căutat de ei ca secretară. Colaborarea mea cu ei a fost extrem de scurtă, cam trei săptămâni în luna iunie 2000. Apoi am făcut o criză de fiere și m-am internat în spital, unde pe 7 iulie am fost operată. Au urmat opt luni de convalescență petrecute la țară la ai mei. În asta constă fapta mea, 3 săptămâni cât am lucrat ca secretară. Nu făceam aproape nimic, le explicam oamenilor ce face firma. Facturile și chitanțele le tăia un asociat care și-a și asumat ulterior fapta integral. Eu nu am semnat nimic, nu am luat niciun ban, nici măcar salariu, că eram în perioada de probă.
R: Și cum s-a aflat că era de fapt o țeapă?
D.T.:În august 2000, când primii oameni au așteptat în zadar, cu bagajele, la ușa firmei, să fie duși la muncă în Israel. Prejudiciul din dosar a fost calculat la 17.000 de dolari și două cruci de piatră – unul din asociați a vrut să le facă cruci părinților și a acceptat plata în natură de la un client. Au fost 62 de păgubiți în total. În proces au rămas numai 44, pentru că unii nu au depus plângere. 44 de capete de acuzare de care m-au acuzat și pe mine, deși nu avusesem legătură cu majoritatea dintre ei.
R: Cu ceva v-au agățat, totuși, cu ce?
D.T.:Una dintre persoanele păgubite, Veronica Gori (cu dublă cetățenie română și ucraineană), văzând că prin firma Dalil merge greu, m-a rugat să o ajut să plece la muncă în Italia, unde spera să-și opereze copilul care avea o problemă de sănătate. Eu cunoșteam pe cineva care obținea contracte de muncă cu viza aferentă și așa am devenit intermediar. Eram deja în spital când s-a întâmplat asta, și nu a avut legătură cu firma. Am semnat o chitanță de mână prin care serveam drept intermediar în relația dintre Veronica Gori și Constatin Gheorghe, care a primit de la ea 1000 de dolari ca s-o ajute să plece în Italia. Eu nu am primit niciun ban din respectiva tranzacție, în schimb Veronica a plecat în Italia de unde de altfel nu s-a mai întors, pentru că în cei 15 ani de procese nu a mai găsit-o nimeni. Dar înainte de plecare ea s-a numărat printre cei 44 care au depus plângeri în procesul firmei Dalil, și împotriva mea.
R: Acum ați mai semna o astfel de chitanță, știind ce ați tras de la ea?
D.T.:Acum nici mama dacă m-ar ruga n-aș mai semna o chitanță ca aia. A fost mult prea mult ce s-a întâmplat. Am fost un balast aruncat de colo-colo în procesul ăsta. Nimeni nu a vrut să vadă că în cazul meu nu fusese nicio înșelăciune. Semnasem o chitanță de împrumut, fără dată de restituire, pe numele meu, în care mă angajam că-i dau banii înapoi dacă nu poate să plece în Italia. Nu am pretins că eram altcineva. Definiția infracțiunii de înșelăciune cuprinde intenția și calitatea mincinoasă. Unde e calitatea mincinoasă, unde e intenția? Pentru banii ăia Veronica a primit ce a solicitat, dovadă că nu a mai găsit-o nimeni. Procurorul Panait a fost singurul care a încercat s-o caute, dar nu a mai găsit-o nimeni niciodată.
R: Cum a fost întâlnirea cu procurorul Panait?
D.T.: În februarie 2001, la șase luni după ce ieșisem din spital și nu mai avusesem nicio legătură cu firma – nici nu știam că cei doi asociați fuseseră arestați deja din luna august 2000 – am primit acasă, la Lunca, o citație să mă prezint ca martor la Secția 3 de Poliție. Am venit la București în aceeași zi în care trebuia să ajung la doctor la control. Operația nu mi se închisese și continua să-mi facă neplăceri.Nu aveam avocat, m-am dus de bună credință ca martor. Locotenent Cristina Iorga mi-a explicat de ce sunt acuzată, că sunt dată în urmărire locală din august 2000. Dar pe mine nu mă căutase nimeni. Citația fusese emisă ca martor abia în ianuarie 2001. Mi-a luat probe de scris, nu mi s-a adus la cunoștință nimic, am aflat și eu seara când s-a emis ordonanța de reținere. M-a întrebat despre firmă, despre rolul meu, al celorlalți, ce am făcut eu acolo. Am scris ce am făcut, ce n-am făcut, că m-am îmbolnăvit și tot restul. Seara au emis ordonanță de reținere. Toată ziua l-au căutat pe procurorul Cristi Panait la telefon, l-au găsit și într-un târziu a venit și un avocat, Gabriel Stoian, din oficiu, a citit declarația mea a semnat-o și a plecat. Mi-a zis – „Băi, n-au ce să-ți facă, mâine ești acasă!”.
A doua zi am avut întâlnirea cu procurorul Panait. Niște ore bune m-am străduit să dau o declarație. În primă fază îmi solicita să scriu ceva anume. I-am zis că nu pot să scriu ce nu știu. Îmi cerea să scriu că ăla a făcut și a dres, că știam că firma e fantomă, că știam că e o înșelătorie… nu știam, de unde să știu?! Și că dacă scriu asta mâine sunt acasă. Declarația o scria Panait. Se enerva, rupea foaia de câte ori nu voiam să zic ce voia el. Se tot ridica de pe scaun. Percepția mea despre un reprezentant al statului era că trebuie să fie un om liniștit, care să stea pe scaun și să mă asculte. Dar el nu era așa.”
R: Poate era o tactică?
D.T.: Și când îmi spui că mă arunci pe geam tot tactică era? Atunci avocatul meu (angajasem între timp unul) a pus piciorul în prag și a spus că nu mergem mai departe dacă continuă așa. Ce, trăim pe vremea lui Stalin?
Panait a cedat, a scris declarația în maniera în care trebuia, din punctul meu de vedere, nemulțumit, și a plecat la procurorul șef de secție (era Chiujdea pe vremea aia), cu declarația mea. Înainte de a pleca din birou s-a întors de două ori din ușă, precum Colombo, așa, parcă nehotărât, și m-a întrebat: mă tu ești sigură că lucrurile stau cum ai zis?
A plecat și a durat o veșnicie până s-a întors cu mandatul de arestare. Mi-a spus: ți-am dat doar 5 zile, adică un mandat scurt, și-ți dau posibilitatea să te gândești la ce ți-am spus. Și mi-a urat la mulți ani, că era chiar ziua mea. Nu uit tonul ăla, pentru că suna cumva <la mulți ani petrecuți pe aici>…
R: Și după cele 5 zile?
D.T.:Au urmat încă 25, apoi prelungiri din 30 în 30 de zile. În total 21 de luni de detenție. În primele zile încă mai credeam că e o greșeală, că-și vor da seama și voi pleca acasă.M-a dus în eroare faptul că procurorul Panait s-a întors de două ori din ușă, ca și când el chiar voia să afle adevărul. Nu am aflat niciodată de ce.
Ancheta: ce se întâmplă când judecătorii dispun fără să fi citit dosarul
R: Și totuși, cât ați stat în arest și pe perioada procesului nu v-a mai întrebat nimeni nimic?
D.T.:În toată perioada asta amdat numai două declarații – în fața lui Panait și a polițistei Iorga Cristina. În perioada de reținere nu a fost făcut absolut nimic în anchetă. Prin avocați s-au formulat sute de cereri – de probatoriu, de confruntări, plângeri penale, petiții, memorii, revocări de măsură, înlocuiri,… nu mai știu ce n-am făcut. Inițial aveau o formă și conținut serioase, după ceva timp, văzând că nu se face nimic, au început plângerile, împotriva procurorilor. Toate ordonanțele procurorului, de prelungire a duratei arestului, sunt identice. Nici măcar o virgulă în plus sau minus – toate sunt cu gravitatea deosebită a faptei și prejudiciul cauzat. Argumentele procurorului erau menținute și de instanță, cu o verificare sumară. La audierile martorilor la instanța de fond, de exemplu, declarațiile sunau așa: <îmi mențin declarația dată și nu mai am nimic de adăugat. Mă constitui parte civilă>. Nu au fost întrebați măcar o dată de judecător să povestească încă o dată. Dăduseră o declarație în fața procurorului și atât, era suficient.
Am recuzat judecătoria, tribunalul, curtea, la un moment tenta plângerilor se dusese într-un registru pamfletar, nu mai aveam ce să fac. Am solicitat inclusiv expertizarea psihiatrică a procurorului Panait. La niciuna din cererile mele nu am avut vreo soluție. Era ca și când mă uitaseră în arest. O dată pe lună mă scoteau la instanță la prelungire, era o formalitate practic. Mă socoteau pericol concret pentru ordinea publică.
R: Înțeleg că o eroare petrecută în acea perioadă a fost descoperită de avocatul dumneavoastră abia în ultimii ani, la rejudecarea dosarului. Vi se adusese la cunoștință o învinuire – înșelăciunea asupra Veronicăi Gori – însă când ați fost trimisă în judecată ați fost băgată la grămadă cu ceilalți acuzați din lot, fiind acuzată de înșelarea tuturor celor 44 de persoane care depuseseră plângeri contra firmei. Cum de nu a remarcat asta nimeni la vremea respectivă?
D.T.:La început mi-a fost adusă la cunoștință infracțiunea de înșelăciune în forma simplă, un singur act material, în dauna părții vătămate Gori Veronica. Toți ceilalți aveau înșelăciune în forma continuată, în dauna mai multor persoane. Dar în rechizitoriu s-a adăugat și în dreptul meu forma continuată a infracțiunii, pe deasupra, cu altă mașină de scris. În rechizitoriu se vede asta, că diferă caracterele. Procedura spune că de fiecare dată când se modifică ceva în acuzare trebuie să-ți aducă la cunoștință. Niciun moment nu am fost anunțată de asta. Este cel mai vizibil mod în care parchetul a instrumentat dosarul. Nu putem vorbi de o eroare materială, uneori se întâmplă, dar aici este ușurința cu care procurorul de caz a tratat situația mea juridică. Mi s-a pus în sarcină că aș fi înșelat toate părțile, nu doar pe Gori Veronica.
Viața în arestul Capitalei: 8 luni fără să vorbească sau să-și vadă părinții și copilul
R: Cum a fost viața în arest?
D.T.:Nu am vorbit deloc cu părinții sau copilul (care avea 8 ani atunci) în cele 8 luni cât am stat în arestul Capitalei. Acum 15 ani nu puteai suna nicăieri. Aveai dreptul să suni numai după ce erai trimis în judecată.
Grele sunt primele 3-4 luni. Depinde de cât ești de tare, ce grad de rezistență ai sau de adaptabilitate, și de cât de mult crezi în tine. Am văzut documentele multora – așa devii specialist în drept – nu erau vinovate, dar au cedat. Dacă nu crezi în tine nu mai poți să crezi în nimic acolo. Am văzut și tentative de suicid, și automutilări. Am văzut atât de multe lucruri încât cred că nu ar putea să mă mai sperie nimic pe lumea asta.
Apă caldă aveam doar un sfert de oră, de două ori pe săptămână. Timp în care trebuia să se spele toată camera. Multă vreme am rămas cu graba asta să mă spăl să nu mă prindă cu spumă pe mine, camera de dușuri era ca o grotă. Pe un perete erau trei furtune cu apă, care veneau de sus. Pe celălalt perete trei toalete turcești, unul lângă celălalt, te atingeai de vecina. În timp ce unele erau la duș, altele erau pe wc. Primele trei, următoarele și tot așa. Într-un sfert de oră toată camera de zece persoane trebuia să fie gata, că urma camera cealaltă. Ieșeai indiferent cum erai, spălat sau ne.
Cea mai grea perioadă pentru o femeie era perioada cu tampoanele. Nici nu erau tampoane. Dacă ați ști câtă îmbrăcăminte s-a rupt ca să fie folosită pe post de… Niciodată nu am primit ceva efecte de la ei. Poate și dacă mi-ar fi dat nu acceptam, eram revoltată. Permanent.
Sunt lucruri pe care nu pot să le spun. Existau tot felul de atitudini ale gardienilor. Nu aveam sutiene și remarcile pe care le făceau unii… iar dacă aveai neșansa să fii un pic mai dotată nu erai deloc într-o postură frumoasă. Sutien, curea șireturi – toate erau obiecte interzise. E greu să mergi fără șireturi. După un timp înveți, însă, niște lucruri și ce să ceri de acasă.
Apoi umilința cu ținuta de arest, niște uniforme imense de parcă toți am fi fost obezi, și care stăteau pe noi ca vai de lume. Cu ele mergeai în fața instanței. Erai în boxă, erai arestat, mai apăreai și cu uniforma aia… erai deja etichetat vinovat.
Dar pe mine nu mă interesa atunci decât să demonstrez că sunt nevinovată, nu că mă tratau ei degradant și inuman. Deși ulterior am înțeles că puteam să reclam și asta la CEDO. Însă cumva mi se părea că e normal ca pușcăria să nu fie un pension, doar că eu nu aveam ce să caut acolo.
Condamnarea: când dosarul pleacă prost de la procuror, nu-l mai drege nimeni
R: Până la proces au trecut șase luni, iar până la sentință alte patru. În ianuarie 2002 Daniela Tarău a primit o condamnare de 3 ani și 3 luni de închisoare cu executare, cu un an mai puțin decât unul dintre acționarii firmei. Cum ați primit sentința?
D.T.:Nu a fost surprinzătoare, după ce procesul se derulase cum am spus. Eram o cantitate neglijabilă. Am intrat la grămadă. Nimeni, cu excepția câtorva magistrați, nimeni nu a sesizat nimic în neregulă în cauza mea. Nici inculpații, niciunul nu spune că aș fi făcut ceva, unul dintre ei spune că Tarău nu a avut nicio legătură. Asta a fost poziția lor permanentă. A fost un exces de zel al lui Panait, un dosar plecat prost și perpetuat de toți după aceea.
R: După proces ați schimbat arestul cu penitenciarul Rahova. A fost altfel?
D.T.: După arestul Capitalei, mutarea în Penitenciarul Rahova mi s-a părut raiul pe pământ. Nu văzusem soarele de opt luni de zile. Aici am început să mă bucur de beneficiile unui condamnat – vizite, pachete, telefonul lunar, activități, acces la televizor – am descoperit că există și oameni în sistem, de la care poți primi ajutor. Directoarea penitenciarului, procurorul Carmen Mihail, m-a ajutat să găsesc un act care-mi lipsea din dosar, în lupta mea de a demonstra contrariul a tot ce spuneau ceilalți. Umilințele nu au dispărut, însă. Uneori parcă voiam să îmi dea cineva o palmă decât să mă umilească. Tot timpul m-am gândit că perioada asta de timp aș fi putut să mă transform într-un monstru.
Eram la Rahova când am aflat de sinuciderea procurorului Panait. Mi-a fost milă de el. Că a fost fraier. L-am văzut de două ori în viață, dar m-a marcat comportamentul și atitudinea lui. Ce mi-a făcut el mie… bine, nu a fost singurul vinovat. Nu până la capăt. Au fost atâtea instanțe care au verificat și puteau să repare greșeala lui inițială, dar nu a făcut-o nimeni. L-am iertat demult. Dar nu pot să uit.
R: Tot la Rahova erați și când a murit tatăl dumneavoastră. Dar nu ați știut decât multe luni mai târziu, pentru că familia a vrut să vă cruțe, mai ales că fiind de fapt în arest preventiv nu aveați voie să ieșiți din închisoare ca să mergeți la înmormântare. Bănuiesc că a fost frustrant.
D.T.: Panait a murit pe 12 mai și tata pe 25. Ultima dată l-am văzut pe tata în aprilie 2002, cu o lună înainte să moară. A venit cu mama și cu Marius, băiatul meu de 8 ani, la vizită la Rahova. Niciodată când venea la vizită nu reușeam să vorbesc cu el. Stătea pe scaun și plângea, nu spunea decât că „ne-ai făcut de râs, tată!”. Încercam să le explic că nu e așa rău, că nu mă bate nimeni, minimalizam mult, nu le-am spus tot. Nici ei nu mi-au spus vreodată ce sufereau acasă. Tata nu a apucat să afle că sunt nevinovată. Cu el am avut o relație mai strânsă, și totuși cu el nu puteam deloc să vorbesc acolo. M-a durut mai mult moartea tatei în felul ăla decât faptul că am stat atâta acolo degeaba.
R: În noiembrie 2002 eliberarea a survenit nu ca urmare a constatării nevinovăției, ci pentru că două instanțe separate au decis să nu vă mai prelungească arestul. Ce se întâmpla cu condamnarea de 3 ani și 3 luni, totuși?
D.T.:Făcusem apel și la sentința prin care fusesem condamnată la 3 ani și 3 luni, dar procesul se derula în aceeași manieră. La Tribunalul București și la Curtea de Apel contestasem două decizii de prelungire a arestului. Ambele sentințe de eliberare au venit în aceeași zi. Una dată de judecătorul Marius Sega și una de Viorica Costiniu. Mi-au dat drumul cu obligația de a nu părăsi localitatea și a continuat judecarea apelului. În final am rămas cu pedeapsa de 3 ani, dar cu suspendare, plus o perioadă de încercare de 6 ani. Ceilalți inculpați au rămas condamnați la 4 și 6 ani cu executare. Am făcut din nou recurs, pentru că eu nu cerusem o pedeapsă mai mică, ci achitarea. Nu am avut succes și din 2 decembrie 2003 am rămas definitiv cu tinicheaua de coadă, obligată să merg lunar la poliție, timp de 6 ani, și să fac frumos ca un infractor care dorește să se îndrepte.
R: Cum a fost revenirea în satul natal?
D. T.:Groaznic.În comunitatea aia restrânsă, în sat, oamenii te evită și te izolează. După ce am venit de acolo am făcut tatei parastas de un an de zile. Știți cum a fost? Cumplit. La noi în curte, acasă, când mă apropiam de un grup, la masă, toată lumea tăcea. Mult timp am trăit experiențe din astea. Am mers în vizită la rude și m-au ținut la ușă. Nu mi-au dat drumul în casă știind că am fost acolo.
R: V-ați găsit de lucru?
D.T.:Legal nu. Lunar mă prezentam la serviciul de reintegrare a infractorilor, ca să spun că mă străduiesc să fiu un cetățean model și să-mi văd de treabă. Nu mă angaja nimeni, din cauza cazierului, deci eram silită să muncesc la negru, dar pe polițiști nu-i interesa asta, ci doar să bifeze în formularele lor că „persoana se află în întreținerea părinților, își caută de lucru și își conștientizează fapta”.Din 2003 până în 2008, când am reușit să mă angajez pentru că a intervenit reabilitarea, anii ăștia am prestat tot soiul de munci care nu necesitau un contract de muncă, pentru că se solicita cazier judiciar. Aveam 31 de ani, un copil de 10 ani, o mamă de 74. Am făcut menaj, curățenie, am avut grijă de bolnavi, lucram 24 cu 24.
Când mergi cu un cazier în care scrie că ai fost condamnat pentru înșelăciune, nu toți oamenii cunosc maniera în care s-a produs. Oricum nu mă crezuseră părinții, dar alții străini? Ce puteam să le spun? Nu a știut nimeni de condamnarea mea. Prietenii dinainte au dispărut. Nu a mai rămas nimeni, în preajma mea în afară de familie, care probabil nu au avut încotro…. Iar în cercul de prieteni făcut ulterior … am omis… Dar am trăit permanent cu sabia deasupra capului. Că se va afla și vor fugi toți.
Citiți mâine partea a doua a interviului, în care veți afla ce s-a întâmplat după ce a câștigat la CEDO, și ce piedici i-a mai pus sistemul în cale până în martie 2015, când a achitat-o definitiv de învinuiri.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/07/tarau-iorga.jpg800600APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2015-07-13 09:55:582020-08-12 13:08:44Închisă pe nedrept un an și 9 luni, reabilitată 15 ani mai târziu
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
ActiveWatch și APADOR-CH protestează față de abuzurile grosolane, incompatibile cu normele statului de drept, prin care sunt hărțuite persoane care și-au exercitat dreptul la petiționare. Apreciem comportamenul Poliției Române ca fiind unul de tip milițienesc, similar poliției politice. În esență, în ultimele zile reprezentanți ai Poliției Române au chemat la secții pentru audieri sau au căutat la domiciliu sau la locul de muncă mai mulți cetățeni din țară, cu pretextul de a verifica dacă au semnat sau nu o petiție online. Oamenii semnaseră un document care critica lipsa de reacție a unor instituții publice din Hunedoara cu privire la gestionarea conflictelor și controverselor apărute din cauza micro-hidrocentralei de pe Râul Alb. Prin petiție, adresată printre alții și Ministrului de Interne, se solicita inclusiv demiterea unui șef de Inspectorat Județean de Poliție.
Considerăm că măsurile autorităților sunt excesive și de natură să îngrădească abuziv exercitarea unui drept constituțional, dreptul la petiționare. Potrivit RomâniaCurată.ro, zeci de persoane au fost conduse la secții pentru a fi audiate și pentru a declara în scris că au semnat respectiva petiție. În realitate acțiunile polițiștilor au caracter de hărțuire și represalii la adresa unor cetățeni care au îndrăznit să își exercite un drept și poate constitui, mai ales pentru inițiatorii ei, infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal.
Mai mult, Poliția Română nu a oferit nici până acum un punct de vedere public care să justifice acțiunile din ultimele zile, ceea ce ridică noi suspiciuni cu privire la motivele pentru care sunt mobilizate atâtea forțe și resurse pentru a verifica semnatarii. Mai eficient și mai responsabil ar fi fost ca autoritățile române să analizeze în ce măsură conținutul petiției era îndreptățit și să verifice dacă entitățile criticate de cetățeni și-au respectat misiunea și au acționat în consecință.
Ultimii ani au demonstrat că România are o problemă cu modul în care autoritățile se raportează la cetățenii care protestează, în stradă sau prin intermediul petițiilor. Poliția Română are responsabilitatea să apere cetățenii, nu să îi trateze cu ostilitate, mai ales atunci când ei reclamă neregularități comise de poliție. Considerăm că această situație este extrem de gravă și transmite un mesaj extrem de periculos în spațiul public în sensul că aceia dintre cetățeni care se implică în acțiuni critice la adresa autorităților riscă să fie victimele unor represalii. Solicităm IGPR și MAI să prezinte o explicație publică situației. Concret solicităm următoarele clarificări:
1. Cine și în ce modalitate a sesizat poliția;
2. Care sunt indiciile concrete care justifică inițierea acestor verificări;
3. Pentru ce faptă și încadrare juridică se efectuează cercetările;
4. Câți polițiști sunt implicați în această acțiune de verificare și care este costul estimat al unei astfel de cercetări.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/06/politisti.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-06-30 15:34:452015-07-02 14:19:20Poliția Română ia la rând, cu aplomb milițienesc, semnatarii unei petiții
Raportul privind respectarea drepturilor omului în 2014 – făcut public de Departamentul de stat al SUA – vorbește, în cazul României, de mai multe încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, citând în câteva rânduri din rapoartele întocmite de APADOR-CH, pe tema condițiilor din penitenciare și aresturi sau pe diverse cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine asupra cetățenilor.
Probleme majore de respectare a drepturilor omului includ maltratarea și hărțuirea, de către polițiști și jandarmi a deținuților și romilor, inclusiv moartea a cel puțin o persoană în mâinile poliției. Corupția guvernamentală a rămas o problemă larg răspândită, care a afectat toate sectoarele societății. Discriminarea socială sistematică împotriva romilor afectează accesul la educație, locuire, asistență medicală, și oportunități de angajare.”, se arată în raportul citat.
Între problemele citate de raport se mai găsesc: lipsa unor măsuri eficiente pentru retrocedarea proprietăților ce au aparținut bisericilor greco-catolice, confiscate de fostul regim comunist; amenințări personale și profesionale la adresa jurnaliștilor și subminarea libertății presei; acte de violență și discriminare la adresa femeilor; acțiuni și declarații antisemite, opinii rasiste, xenofobe și naționaliste difuzate prin internet și mass media: asistență inadecvată pentru persoanele cu handicap instituționalizate; discriminarea socială împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (LGBT) și persoanelor cu HIV / SIDA.
La secțiunea 1 – Respectarea integrității și libertății persoanei, rapoartele APADOR-CH sunt citate în sprijinul afirmațiilor din document:
a. Privarea arbitrară sau ilegală de libertate – este amintit cazul lui Daniel Dumitrache, parcagiul mort în Secția 10 de Poliție – puteți citi raportul APADOR-CH aici.
c. Tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante în închisoare și aresturile poliției – sunt citate rapoartele APADOR-CH privind supraaglomerarea și condițiile proaste din penitenciare și aresturi – găsiți rapoartele APADOR-CH aici.
d. Arestul arbitrar sau detenția – se vorbește despre conducerea administrativă la secția de poliție, care este slab reglementată în legislația română și care dă naștere la abuzurile forțelor de ordine, în cele 24 de ore în care cetățeanul se află în custodia poliției, dar nu are niciun drept civil – detalii despre conducerea administrativă și demersurile APADOR-CH de a schimba această situație găsiți aici.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/03/emblema-politie.jpg470728APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2015-06-26 12:22:542020-08-12 13:08:44Abuzurile forțelor de ordine, menționate în Raportul SUA privind respectarea drepturilor omului în România
Consiliul Național de Integritate (CNI) a stabilit în ședința de vineri, 12 iunie, calendarul de concurs pentru ocuparea postului de președinte al Agenției Naționale de Integritate (ANI). Calendarul urmează să fie publicat în Monitorul oficial luni, 22 iunie, dată de la care puteți găsi pe site-ul integritate.eu toate datele necesare dacă doriți să concurați.
Până atunci vi le spunem noi, în premieră:
23 iunie-22 iulie 2015 – se face înscrierea la concurs;
23-24 iulie – se analizează dosarele și se publică rezultatele selecției acestora;
24 iulie – 14 august – depunerea planurilor de management, pentru cei ale căror dosare au fost selectate în faza precedentă;
24 august 2015 – proba scrisă – tematica și bibliografia vor fi publicate pe site odată cu anunțul concursului;
28 august – afișarea rezultatelor la proba scrisă;
1 septembrie 2015 – depunerea contestațiilor la proba scrisă;
3 septembrie 2015 – soluționarea contestațiilor;
11 septembrie 2015 – interviul – care va fi public, transmis prin Internet.
14 septembrie – afișarea rezultatelor interviului;
18 septembrie – rezultatele ajung în Senat care trebuie să le valideze și să-l numească, în termen de 15 zile, pe noul șef ANI.
Aceste date au fost stabilite în ședința CNI, dar pentru a fi siguri că ele sunt respectate, vă recomandăm să urmăriți site-ul integritate.eu.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un potențial șef al ANI sunt detaliate în acest video de către președintele CNI, Ciprian Ciucu:
Amintim că procedura de alegere a unui nou șef ANI s-a declanșat ca urmare a faptului că fostul președinte al instituției, Horia Georgescu, și-a dat demisia după ce a fost arestat.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/03/poza-cni.jpg12541678APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2015-06-12 14:33:322020-08-12 13:08:44Calendarul concursului pentru șefia ANI
CNCD, organism independent menit să apere cetățenii de potențiale acte de discriminare, prestează la cerere puncte de vedere croite după cum are nevoie clientul, iar când este chestionat despre baza legală a acestor opinii pe care le emite răspunde într-un limbaj prețios ce abundă în latinisme, demn de un Rică Venturiano cu pretenții pseudojuridice. Concluzia lecturării acestora este că CNCD știe niște termeni juridici pe care-i folosește lăutărește, ca să dea pe spate audiența, dar nu poate răspunde concret la niște întrebări clare, ce privesc activitatea pentru care membrii consiliului sunt plătiți cu salarii de secretari de stat.
Cum și când răspunde CNCD la o cerere de informații publice
Totul a început în ianuarie 2015, când Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a intervenit în dezbaterea publică generată de Legile Big Brother, susținând voalat tabăra serviciilor, care doreau înregistrarea tuturor posesorilor de cartele telefonice preplătite. CNCD a emis atunci un „punct de vedere” – un fel de struțo-cămilă administrativă fără efecte juridice – în care spunea că posesorii de abonamente de telefonie ar fi discriminați, în raport cu posesorii de cartele, întrucât ei pot fi prinși mai ușor de autorități dacă încearcă să facă fapte rele. (Detalii aici).
Punctul de vedere al CNCD contravenea principiului comercial al cererii și ofertei, dar mai mult decât atât el implica o instituție importantă cu rol de arbitraj și sancționare într-o dezbatere în care nu avea ce să caute, nici de o parte nici de cealaltă.
Ca să aflăm și noi ce a stat la baza acestui „punct de vedere”, cum a stabilit CNCD discriminarea asta și cu ce alte ocazii s-a mai pronunțat în acest mod, am făcut, la 19 ianuarie, o solicitare conform Legii 544/2001 către instituție. Mai întâi ca persoană fizică, am întrebat următoarele:
[box type=”download”]
1. Care este prevederea legală în baza căreia CNCD poate adopta „puncte de vedere”?
2. Care este denumirea actului prin care CNCD adoptă puncte de vedere?
3. Care este denumirea și numărul actului prin care CNCD a adoptat la data de 14.01.2015 punctul de vedere cu privire la colectarea de date pentru deținătorii de cartele prepay? Cu ce majoritate a fost adoptat acest act (câte voturi pentru, câte împotrivă)? Unde este publicat acest act și cum poate fi consultat?
4. Câte puncte de vedere a adoptat CNCD în perioada 2010-2014, defalcat pe fiecare an? Vă solicit să indicați locul unde sunt publicate aceste acte.
[/box]
Au trecut 40 de zile de la trimiterea/primirea cererii, timp în care am solicitat telefonic de două ori informații despre stadiul lucrării și am primit un email în care ni se spunea că cererea se pierduse, dar că va fi analizată și vom primi răspuns în timp util. Într-un târziu, în luna martie, am primit un răspuns complet în afara subiectului, încheiat cu o frază tip, în care se spunea că dacă nu suntem satisfăcuți de răspuns să nu-i mai sunăm.
Am reluat același set de întrebări în luna aprilie, de data asta trimise în numele APADOR-CH. La întrebările de mai sus, trimise la data de 29 aprilie 2015, am primit la data de 10 iunie răspunsul de mai jos. Juriștilor de la CNCD, girați de semnătura președintelui instituției, Astalos Csaba, le-a luat o lună și 10 zile ca să elaboreze un răspuns plin de prețiozități pseudojuridice, ca un text scris de Rică Venturiano, studinte în drept și publicist, care vrea să epateze damele cu cunoștințele sale de limbă latină:
După cum puteți vedea, el nu răspunde de fapt la niciuna dintre cele 4 întrebări, ba mai mult decât atât, deși spune la final că ne atașează toate punctele de vedere emise de instituție în perioada solicitată, între aceste puncte de vedere lipsește, care credeți? Exact cel privind discriminarea posesorilor de abonamente de telefonie.
În concluzie, au trecut șase luni de când CNCD și-a dat cu părerea despre cartelele pre-pay versus abonamente, am făcut două solicitări de informații publice la care ni s-a răspuns târziu și pe lângă subiect, fără să ni se răspundă de fapt la ce întrebasem. Nu am aflat de ce consideră CNCD că posesorii de abonamente sunt discriminați, dar am aflat că aceste puncte de vedere sunt oricum niște vorbe în vânt, fără valoare juridică, pe care adrisantul le poate asuma sau ignora, după cum dorește dumnealui, că CNCD nu se supără.
Dacă vreți să știți cine sunt membrii CNCD și cum au fost ei „aleși” acolo, citiți această relatare.
UPDATE: 16 iunie 2015
CNCD ne-a transmis în cele din urmă punctul de vedere privind discriminarea posesorilor de abonamente de telefonie, document pe care-l publicăm integral în cele ce urmează. De remarcat că în cuprinsul textului, atât furnizorii de servicii de telefonie, cât și alte autorități, au menționat că abonații și posesorii de cartele nu se află în aceeași situație, deci nu se poate vorbi despre discriminare între ei, din punct de vedere legal, și chiar Colegiul director al CNCD își însușește acest punct de vedere, pentru ca un paragraf mai jos să nege acest lucru și să susțină că … există discriminare.
[box type=”alert”]
„12. Analizând punctele de vedere depuse la dosar, Colegiul director constată că din perspectiva raportului contractual dintre furnizorul de servicii de telefonie mobilă/date/internet, persoana deținătoare a unui abonament se află într-o situație diferită față de acele persoane care achiziționează cartele prepay. Prima categorie de persoane optează pentru plata serviciilor ulterior prestării acestora, pe când cea de a doua categorie plătește în avans un serviciu determinat.
13. Totuși, raportat la obiectul punctului de vedere solicitat, Colegiul director constată că cele două categorii de persoane sunt în situație comparabilă. Astfel, indiferent de modalitatea de achiziționare a serviciilor de telefonie mobilă/date/internet, (atât persoanele care sunt posesori ai unui abonament, cât și cele posesoare al cartelelor prepay) toți consumatorii au obligația să utilizeze aceste servicii cu bună credință, în scopuri legale, fără a se folosii de aceste instrumente de comunicare în săvârșirea de infracțiuni. Din această perspectivă, există un tratament diferențiat în fața legii între cele două categorii: posesorii de abonamente telefonice/date/internet au obligația de a oferii datele de identificare operatorilor, pe când beneficiarii cartelelor prepay nu. Autoritățile statului nu dispun de instrumentele necesare identificării și tragerii la răspundere legală a acelor deținători de cartele prepay care utilizează serviciile de telefonie/date/internet cu rea credință, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave. Situația existentă între cele două categorii constituie o formă de discriminare.” *
—
* am păstrat forma gramaticală a autorului textului
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/06/acte-cncd.jpg585800APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2015-06-12 11:21:072020-08-12 13:08:44Cum a stabilit CNCD că posesorii de abonamente telefonice sunt discriminați
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Primul ministru și ministrul justiției au declarat ieri că vor sesiza procurorul general în cazul în care partidele de opoziție vor organiza proteste antiguvernamentale*. Unul din liderii PNL anunțase anterior că PNL va organiza un lanț uman în jurul Parlamentului în ziua în care va fi dezbătută moțiunea de cenzură împotriva Guvernului.
ActiveWatch și APADOR-CH consideră că primul ministru Ponta se victimizează invocând în mod ridicol o presupusă „lovitură de stat” din al cărei scenariu ar face parte și proteste de stradă. Există suficiente motive să ne temem că aceste pseudo-argumente se vor transforma în pretexte pentru o eventuală reprimare în forță a unor proteste de stradă, indiferent de revendicări și de cei care le susțin, fie chiar și organizate și susținute de actuala opoziție. Experiența ultimilor ani ne arată că, în momente cheie, autoritățile nu au ezitat să apeleze la forțele de represiune pentru a înăbuși protestele sau pentru a descuraja cetățenii să participe la acțiuni de stradă.
Dreptul la întrunire și libertatea de exprimare sunt garantate prin Constituție tuturor cetățenilor, inclusiv membrilor unor partide politice sau liderilor acestora. Obligația autorităților este de a proteja cetățenii care își exercită drepturile fundamentale în condițiile legii. Din păcate, guvernul Ponta pare hotărât să facă exact contrariul, amenințându-și oponenții nu numai cu acțiuni penale, dar și cu contra-manifestații după modelul consacrat de FSN în 1990**.
Facem un apel la membrii guvernului să se abțină de la astfel de declarații prin care forme ale libertății de exprimare sunt considerate infracțiuni, și de la eventuale acțiuni care limitează drepturi cetățenești și pot pune în pericol însăși ordinea publică pe care pretind că o apără. De asemenea, solicităm Jandarmeriei să acționeze cu maximă prudență în eventualitatea unor proteste de stradă, cu respect pentru dreptul cetățenilor de a se întruni și exprima în mod pașnic în spațiile publice. Totodată atragem atenția că Legea privind adunările publice este anacronică și nedemocratică și solicităm să fie aplicată cu deplină bună credință iar în paralel să ia măsuri pentru îmbunătățirea și democratizarea cadrului legal privind libertatea de întrunire.
Mircea Toma, Președinte ActiveWatch Maria-Nicoleta Andreescu, Director executiv Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
—-
* Articolul din Codul Penal la care face referire Victor Ponta spune că „Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
**„Lucrurile nu se tranşează în stradă, cu forţa. Au spus că ies în stradă cu 1.000 de oameni. Noi putem să venim cu 10.000. Dacă ei vor veni cu 10.000, noi aducem 100.000. Nu poţi să dai foc ţării. O să ne adresăm Procurorului General. O să-i declare suspecţi şi o să îi cerceteze.”
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/06/piata-constitutiei.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-06-09 17:32:552015-06-09 17:35:25Guvernul vrea să transforme bătălia politică într-un război împotriva drepturilor cetățenești
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
București, 25 mai 2015
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki a făcut public azi raportul realizat în comuna Racoș, județul Brașov, cu privire la acuzațiile pe care mai mulți cetățeni din localitate le aduc polițiștilor.
Concret, polițiștii din Racoș sunt acuzați că în ultimii trei ani ar fi bătut mai mult de 40 de cetățeni din comună, bătăi soldate cu certificate medico-legale și multe zile de spitalizare, dar rămase nesancționate în plan legal.
Oamenii spun că sunt bătuți de organele de ordine, în secția de poliție, în pădure sau pe câmp. Reclamațiile lor au rămas până acum nesoluționate, procurorii din Brașov clasând plângerile pe motiv că reclamanții nu au avut martori.
Ultimul bătut în gara Racoș, de către patru indivizi, a fost un student activist venit în comună ca să-i învețe pe oameni cum să scrie plângeri pentru purtarea abuzivă a polițiștilor. Înainte cu câteva minute de bătaie, tânărul fusese “avertizat” de polițiști că se află într-o zonă periculoasă.
Conducerea IJP Brașov, cu care reprezentanții APADOR-CH au discutat, nu crede ce spun oamenii din localitate, dar se face că cercetează.
Un raport complet al situației din Racoș puteți citiți aici . Povestea în format video poate fi vizionată aici.
APADOR-CH cere Inspectoratului General al Poliției Române să ancheteze serios și cât mai rapid situația care mocnește în comuna Racoș și să dispună măsurile legale care se impun.
De asemenea, asociația cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor dosarelor penale pentru care, în ultimii 3 ani, s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, privind plângeri ale locuitorilor din Racoș despre abuzurile poliției.
***
Acest demers face parte din proiectul “Cu ochii pe abuzurile poliției” , realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:41:252015-05-26 10:57:40APADOR-CH cere anchetarea situației din Racoș, Brașov, unde cetățenii spun că sunt terorizați de poliție
On May 13, 2015, two representatives of APADOR-CH visited Racoș, a commune 70 km north of Brașov, in Brașov County, in order to talk to several Roma ethnics who claimed they were constantly abused by the local police.
General considerations:
The Roma community in Racoș – consisting of more than 1,200 people, according to the local Pentecostal pastor, Ioan Dudaș – made a living by gathering berries or working as daily laborers at local farms, where they made hay or picked up potatoes. According to their own statements, the Roma had an understanding with the forest guards to pick up fallen wood from the forest, but they claimed this deal was overlooked by the police, who caught them with the wood and fined them, or beat them. Often, the Roma said, they would get both a fine and a beating.
Beatings, however, appeared to be frequent and unprovoked. The persons who talked to the representatives of APADOR-CH during their visit to Racoș claimed that the policemen beat the Roma with no connection to stolen wood or other offences against the law. The policemen identified as bullies by the locals were: Dan Ciucu (chief of the Racoș Police), Ionuț Alexandru Gheorghe and Ovidiu Țurcan. They were allegedly assisted by their colleagues from Racoș Community Police, especially by two brothers named Ioji. The only policeman who was unanimously described by the Roma as non-violent was Sorin Ionescu, an older cop in the village.
The same sources said that only Roma (which are separated in Romanian, Hungarian and Spoon-Maker Roma, as they call themselves) were brutalized by the police,but not other ethnic groups from the commune. According to the Roma, the police had beaten over 40 people only in this community. The abuse allegedly started 3-4 years before, when the squad led by chief Dan Ciucu was appointed to the commune after policing a neighboring village where they had several conflicts with the Roma population. This is why the Racoș Roma believed the policemen were taking their revenge on them.
Some of the citizens beaten during the last few years filed complaints against the cops, but the cases were all dismissed because there had been no witnesses to support the accusations and the policemen denied any wrongdoing. The Roma received legal support, and sometimes money to take their victims to the hospital in Rupea or Brașov, from ANBCC activists (The National Association of Citizen Counseling Bureaus), who ran a social equity project in several Romanian communities.
One of these activists, expert G.D., was beaten himself at the Racoș train station, on April 30, 2015, on a Thursday evening, by a group of four masked men, shortly after the policemen had warned him he was in a dangerous area and that “anything can happen between Racoș and Brașov”.
During their trip to Racoș, the representatives of APADOR-CH to several Roma citizens from the “spoon-makers” group, with the Pentecostal pastor Ioan Dudaș, with expert G.D. and, in Brașov, with the commander of the Brașov County Police Inspectorate, Quaestor Ioan Aron.
Detailed cases:
When the representatives of APADOR-CH arrived in the village, a large part of the Roma community gathered at the house of one of the beaten victims and asked him to tell his story. We must say that all victims agreed to tell their stories, giving their full names and accepting to have their statements recorded. They said they no longer feared retaliation because the police were beating them anyway, out of the blue. The victims ask the authorities to take firm measures against the aggressors, or else the community will unite and take justice in their own hands.
***
Gheorghe Floarea, 40, said he was beaten by Racoș police on April 28, 2015. He was one of two victims for whose case the ANBCC expert had come to the village. According to the man, the incident took place shortly after had had a quarrel with his mother in law, who went to complain about him to the police. Leaving his mother-in-law house, Gheorghe Floarea said he was approached on the street by local police chief Dan Ciucu, who told him to accompany him to the police station “just to give you a warning”. The man said he agreed to get into the police car, thinking that he would be merely fined for disturbing public order. But once arrived at the station, his hands were handcuffed to the wall, but only after his sleeves were rolled down, so the cuffs would not leave any mark, and beaten over his ribs and legs. Gheorghe Floarea claimed that the beating lasted for more than an hour at the police station, starting at 3 p.m. and that he was realased around 6 p.m. He claimed that police chief Dan Ciucu said “let’s take him to the forest and beat him some more”, but that another cop, Sorin Ionescu, dissuaded him, saying that something risked to happen to Floarea while in the car. “They filled my mouth and nose with tissues because I was bleeding hard and punched me out the door. They were still hitting me on the front stairs”, Gheorghe Floarea said. The police did not issue any detention warrant.
He was taken to the Brașov hospital on the same evening, around 8 p.m., in a private car. The hospital released him at 3 a.m. because, he claimed, the Racoș police called the hospital and asked them to release him. According to the hospital file, he had suffered multiple lesions on his thorax and abdomen.
He did not file any complaint against his abusers because the person supposed to assist him to do so, G.D. of ANBCC, was also beaten.
***
Steluța Ferdelaș, 42, said that on November 14, 2013, she took the horse out to the pasture, and left it to graze, only to find it the next day, November 15, shot in the leg. Later, the horse had to be sold to a slaughterhouse and the Ferdelaș family was left without its only support. The woman said that, before the incident, policemen Dan Ciucu (the Racoș police chief) and Gheorghe Ionuț Alexandru threatened their family that they would “send their horse to the butcher’s”, which led her to think that they were the ones to shoot the animal.
The woman said it was difficult to get a certificate stating the horse was shot and that even the local veterinary was afraid to issue the document, for fear of the police. Finally, a vet from Brașov issued a certificate proving that the animal was shot. .
Steluța Ferdelaș said that she sued the policemen suspected to have killed her horse, but the trial was still pending. However, because of the trial, she said her family was kept under terror and her husband needed to hide from the policemen, who allegedly threatened to shoot him, too, if they ever caught him. “The cops beat minor children, pregnant women, they threaten us all and they are backed by those inBrașov and Rupea, they are all together in it and nothing happens to them. What can we do, we have no one here to plead to, except for God!”, Steluța Ferdelaș complained.
***
Aurica Borzoș, 44 de ani, claimed she was beaten by the Racoș cops at the police station, on May 15, 2014. She wen to the station after finding out her son, Ionuț Borzoș, was there, being picked up by the police on his way from the station. „The boy came by train at 4.30 p.m. and was picked up from the Mateiaș Station by policeman Dan Ciucu, who wore plain clothes, short pants, and by cop Țurcan Ovidiu. They took him to the station without explaining what they had against him”, Aurica Borzoș said. When she learned he had been detained, she went to the station and asked the police what they had against the boy, then started to cry in despair when she saw him lying down on the floor and thought he was dead.
She said that through the window she could see policemen Dan Ciucu and Ovidiu Țurcan take her son by one arm each and carry him to another room. Then they returned to her, sprayed her with an irritating substance and hit her head several times. The incident took place outside, in front of the police building. Aurica Borzoș claimed there were witnesses, people who lived nearby, but said no one wanted to testify because they were afraid of the police.
The woman ran away, but was caught in a neighboring yard, where she attempted to wash her eyes. One of the policemen allegedly said “You don’t even deserve water over your eyes”. Aurica Borzoș claimed that policemen Dan Ciucu and Ovidiu Țurcan continued to beat her on the street, and that they “were wearing plain clothes and had been drinking”.
The forensic certificate issued a few days after the beating stated that Aurica Borzoș had suffered a brain trauma by aggression, a spine concussion, several scalp injuries, a swelling of the nasal pyramid, requiring 10-12 days of medical care.
Aurica Borzoș filed a complaint against the policemen, recorded as no. 463/P/2014 at the Prosecutor’s Office attached to the Rupea First Instance court and later taken over by the Brașov Prosecutor’s Office under no. 383/P/2014. The case was dismissed, on October 7, 2014, by prosecutor Marius Sulu, who concluded that the victims were to blame – respectively Iosif Borzoș and his cousin, who were drunk and blocked traffic between Mateiaș and Rupea. The policemen only took them to the station to calm them down and fined them by 300 lei each. The resolution that closed the case also stated that the policemen had the support of eyewitnesses – the same people Aurica Borzoș said saw her being beaten but failed to testify against the police for fear of retaliation. The witnesses said that the victims already bore marks of violence on their bodies before being picked up by the police and taken to the station, the only violent acts of the police being a few truncheon strikes applied because the youngsters refused to get into the police car. The prosecutor found those truncheon strikes legal. As for the lesions suffered by Aurica Borzoș, the witnesses called by the cops said they were caused by an accident, when she tripped and fell in her hurry to get to the police station.
***
Nicolae Coșcodar, 33, claimed that in the winter of 2013 he was taken to the station, alongside his brother, after an argument with the neighbors, who called the police. “We argued with someone here, on the street, the police was there, in their car, but said nothing. We had a fight, but then we made up. But the police squad left for reinforcements. They took me and my brother to the police station inHoghiz and there they beat us from 9 p.m. until midnight. They beat us so bad I could not take my hand to my mouth or earn any money to feed the kids”, Nicolae Coșcodar said.
At the station, police chief Dan Ciucu and the Ioji brothers, the community policemen, allegedly truncheoned the two Coșcodar brothers, soaked them in water and used electroshocks. Nicolae Coșcodar showed the representatives of APADOR-CH the truncheon marks on his back he claimed he got from the police beating.
Coșcodar said they were detained from 9 p.m. to midnight and then left in the Turzum forest (not far from the village). An ambulance came later (most probably called by the policemen) and took them to the Rupea hospital, where they said they were only given a painkiller and sent home at 3 a.m. The police gave them no official warning.
Coșcodar claimed he filed a written complaint against the policemen with the Brașov Prosecutor’s Ofice, but that he was told “they haven’t beaten you enough, ‘cause police, they don’t beat you up for nothing”. Coșcodar could not provide a written proof of his dealings with the prosecutors, saying he had lost it.
***
Cornel Borzoș, 40, was the second victim of the beating that had brought the ANBCC expert to the commune. On January 17, 2015, the man left the village to sell a pair of shoes brought from spain. The buyer also gave him 2 liters of wine that he later drank at home with his son-in-law and another person. At some point, he started arguing with his son-in-law, and Cornel Borzoș called the emergency number, 112. A police car arrived and asked him to come to the station and file a statement against the son-in-law. There, the man claimed that policeman Ovidiu Țurcan only pretended to take his statement, then told him to leave. Cornel Borzoș said that he only made a few steps outside when the police invited him to step into the car, saying they would leave him in his neiborhood, where they had another case to attend.
Instead of heading towards his home, the police drove to a landfill outside the village (between Augustin and Racoș), made him empty his pockets, asked him about a knife and he said he didn’t have one, took his phone and removed the battery. Then the community policeman identified as Ioji punched and kicked him and was joined by other cops in a beating that allegedly took from 9 p.m. to 10 p.m., after which he was abandoned at the landfill. The violent cops identified by the victim were: Alexandru Ionuț Gheorghe, Ovidiu Țurcan, Dan Ciucu and Ioji, the community policeman.
When he came around, the man made it to a friend of his, Macău Daniel, who took him home. He called the ambulance the next day, on Sunday, around 3-4 p.m., and went to the Brașov hospital, where he was admitted from January 18 to Jan. 21, with multiple trauma, according to his admittance forms.
Later, Cornel Borzoș filed a petition with the Ministry of Justice, because he noticed that none of the complaints made in Brașov by fellow villagers who were beaten by the same policemen received a favorable solution, the people in Racoș being convinced that the local police squad had support at county level.
The petitionBorzoș filed in București was redirectioned, however, to the same Brașov Prosecutor’s Office and Mihaela Ceapă was appointed case prosecutor. Borzoș said that at his hearing on April 6, 2015, the prosecutor asked him if he had any witnesses. He said that many people from the community saw him leaving home in the police car and returning injured the next morning, but no one actually saw how the police beat him at the landfill, during the night.
Borzoș said that his family (his wife and eight children) suffered from his beating, because the head of the family was unable to work of bring firewood, etc.
The investigation is pending at the Brașov Prosecutor’s Office.
The forensic certificate issued on January 23, 2015, showed that Borzoș suffered brain trauma, thoracic and abdominal injuries, knee and left tigh injuries – all produced on January 17 and requiring 4-5 days of medical care.
Pastor Ioan Dudașsaid that he was aware of all the facts the Roma described and that he tried to help them organize and systematically file complaints with the authorities against the abuse. The pastor said he never actually saw the police beating the Roma, but he did see them come home beaten and none of their complaints filed at county level ever produced any effects. Ioan Dudaș said he, too, had received veiled threats not to take the Roma’s side anymore. Dudaș fears for his own safety, especially since, as he puts it, “I have my own van and I carry things around and, you know how it is, many things can happen on the road”.
The social and economic situation of the Roma community in Racoș and the assault against the ANBCC expert:
G.D., 28, is a student in Brașov and also works as an expert for the ANBCC program entitled “4 ACCES – Activating citizens in four communities for social equity”, implemented in Ghirbom village in Alba Iulia County, Corbu Vechi village in Brăila County, Racoș commune in Brașov County and Favorit neighborhood in Roman, Neamț County.
He had visited the Roma community in Racoș frequently over the previous 2-3 months, helping them to find solutions and get involved in problem-solving with regard to getting fire wood and facing police abuse. G.D. said the project he worked on did not consider the latter aspect in the first place, but the tensions with the police became a topic during his discussion with the people. Initially, his project aimed at improving the social and economic situation of the Roma, who had no jobs, no means of subsistence and, according to social investigations, were discriminated against even when it came to the price of wood extracted from neighboring forests – co-owned by a local community. With the aid of ANBCC experts and of the APADOR-CH attorney, the Roma managed to take the legal steps regarding the forest owners and obtain equal rights with Romanian and Hungarian ethnics in using the wood resource. They also thought the police abuse would stop if they had the legal right to purchase wood.
On a Thursday, April 30, 2015, G.D. went to Racoș to help two of the Roma citizens recently beaten by the police to write their complaints. In the evening, while he was waiting for his train back to Brașov, he was approached on the train platform by two local policemen who checked his ID, claiming that they had been informed about a suspect person, a stranger to the area.
G.D. said that the policemen, among whom local police chief Dan Ciucu, also asked him, without any grounds, to show them the contents of his bag, and that he obeyed in order to avoid the alternative of being taken by force to the police station, where he knew what could await him. A plain clothes man, who did not introduce himself, accompanied the cops, G.D. said.
The discussion with the police was perceived by G.D. as a threat, since he was not a stranger to the area (he had been visiting the Roma community for months). The policemen told him: “It’s dangerous to come toRacoș and anything can happen on the way from Racoș to Brașov”.
Shortly after the cops left, four men in overalls and (two of them) masks, bearing no other distinguishing signs, came on to the platform. They advanced quickly towards G.D. He said he sought refuge in the station clerk’s office, asking him for help, but the latter left the room. The four attackers – G.D. identified the plain clothes man who had accompanied the police – beat G.D. in the clerk’s office of the Racoș station.
G.D. reported the assault to 112 at 8.42 p.m. from the house of pastor Ioan Dudaș, because he was afraid to take the train and did not trust the local police. Calling 112, he expressly asked for other policemen to come and make the report, because he suspected that the Racoș squad was involved in the attack. Accompanied by the Brașov police, G.D. had the courage to go down to the Racoș police station to give a statement.
At 2.30 a.m., he went to the Brașov County Hospital for an exam. On May 5, 2015, the Forensic Department of the hospital issued a certificate mentioning the consequences of the physical aggression on April 30 and recommending 7-8 days of medical care.
The opinion of the commander of the Brașov County Police Inspectorate:
Quaestor Ioan Aron, in charge of the Brașov County Police Inspectorate, talked to the representatives of APADOR-CH about the alleged assaults in Racoș and about the incident at the train station, when four unidentified men beat G.D.
The commander said that the incident at the station was part of a pending criminal investigation led by the Transport Police, an institution which was not subordinated to the County Police, and that he could not make any assumptions about the Racoș squad being or not connected to the events, as the beaten student claimed. “It would be a very serious matter if confirmed, but I cannot interfere with the investigation. I asked the Control Unit to look into it since the first night, but you know how it would seem if I started to make my own investigation? It would mean to disrupt the case”, Quaestor Ioan Aron said.
The Quaestor did not see any cause-effect connection between the warning G.D. received from the Racoș police and the beating that followed shortly, but was inclined to think it was a coincidence. „The police have the obligation to check when an unknown person shows up in a locality. Their gesture was an offer to protect G.D., so next time he came by he would first let the police know, because otherwise they cannot guarantee his security in the Roma community. The fact that he had been there several times before… Maybe he made some followers, but maybe he also made enemies, because he was not beaten by the police, for the time being he was beaten by unidentified persons. We are waiting for the Transport Police to catch the perpetrators and for the latter to declare whether the police put them up to it, then we’ll take steps.
As for the complaints of local Roma that they were frequently beaten by the police, Quaestor Ioan Aron claimed he had no information of the kind and that the Roma in the village may, like any other citizens, file complaints about the behavior of policemen: “I know that if they have any complaint they may come and file it, and if the complaints were dismissed by the prosecutors it means they were not real”.
The Quaestor insisted that the situation in Racoș required a broader view, taking into account the high level of criminality in the area and the poverty issues among the Roma population. “I am not saying that the Roma there are some angels, but if they were caught stealing wood and they don’t own one meter of land –you can give the diagnosis yourself. Two-three years ago, we had some family conflicts generated by the Roma and a mobile patrol was sent to put an end to the conflicts. If that also generated some restraint activities, in order to extract people from the conflict…it might have had. But I don’t agree they should beat them if they catch them stealing”.
Conclusion
APADOR-CH considers that the situation in Racoș is tense and that the statements of the local people and of G.D. lead to the conclusion that violent assaults do take place in the village. As a consequence, the Association asks the Romanian General Police Inspectorate to launch an investigation into these accusations concerning police members as soon as possible.
Also, the Association asks the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice to take the necessary steps to reopen all criminal cases dismissed over the last three years regarding complaints made by Racoș locals against police abuse.
Report by
Dollores Benezic
Georgiana Gheorghe
See a video on Racos situation:
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:19:192016-07-27 14:39:11APADOR-CH Report on Police Abuse against Roma Citizens in Racoș, Brașov County
Consiliul Național de Integritate (CNI) a pus în dezbatere publică noul regulament ce va sta la baza organizării concursurilor de ocupare a posturilor de conducere ale Agenției Naționale de Integritate (ANI). În prezent este vacant postul de președinte ANI, în urma demisiei domnului Horia Georgescu. După adoptarea noului regulament, în această vară, va fi organizat concursul pentru ocuparea funcției de președinte al ANI.
În clipul de mai jos aflați pe scurt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat și calitățile pe care ar fi de dorit să le aibă – în opinia președintelui CNI, domnul Ciprian Ciucu.
APADOR-CH împreună cu Asociația Pro Democrația și cu Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile au formulat câteva puncte de vedere în legătură cu proiectul de regulament aflat în dezbatere publică, pe care le puteți citi mai jos.
Nr. 161 din 15 mai 2015
Către CONSILIUL NAȚIONAL DE INTEGRITATE
Stimate doamne/Stimați domni,
Vă transmitem mai jos opiniile noastre cu privire la Proiectul de Hotărâre pentru modificarea și completarea Hotărârii nr. 2 din 16 iulie 2017. Punctele noastre de vedere sunt susținute de Asociația Pro Democrația și de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
Vă solicităm să ne comunicaţi în scris răspunsul la prezentele comentarii şi observaţii.
Cu considerație,
Maria-Nicoleta Andreescu,
Director Executiv APADOR-CH
*
[box type=”download”]
COMENTARIILE ŞI OBSERVAŢIILE APADOR-CH
CU PRIVIRE LA PROIECTUL DE HOTĂRÂRE PENTRU MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA
HOTĂRÂRII NR. 2 DIN 16 IULIE 2007
PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA REGULAMENTULUI DE DESFĂŞURARE A CONCURSULUI SAU EXAMENULUI PENTRU OCUPAREA FUNCŢIILOR DE PREŞEDINTE ŞI VICEPREŞEDINTE AI AGENŢIEI NAŢIONALE DE INTEGRITATE
APADOR-CH consideră că modificările şi completările prevăzute în proiectul de hotărâre întocmit de Consiliul Naţional de Integritate (CNI) corespund unei necesităţi reale şi actuale, având scopul pozitiv de a debloca principala activitate a CNI (asigurarea ocupării funcţiilor vacante din ANI), în condiţiile în care CNI funcţionează cu un număr incomplet de membri.
Comentariile şi observaţiile APADOR-CH se referă la următoarele aspecte:
1. O problemă de denumire. Proiectul de hotărâre postat pe site-ul CNI şi aflat în dezbatere publică este intitulat: “Proiectul de hotărâre pentru modificarea și completarea Hotărârii nr. 2 din 16 iulie 2007 privind modificarea şi completarea Regulamentului de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ai Agenţiei Naţionale de Integritate”.
În realitate, Hotărârea nr. 2 din 16 iulie 2007 nu priveşte modificarea şi completarea Regulamentului pentru concurs/examen, ci chiar aprobarea acestui regulament. Astfel, pe site-ul CNI este publicată Hotărârea nr. 2 din 16 iulie 2007, care are denumirea: “HOTĂRÂRE Nr. 2 din 16 iulie 2007 privind aprobarea Regulamentului de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ai Agenţiei Naţionale de Integritate “
De aceea, pentru identificarea exactă a hotărârii care se propune a fi modificată şi completată, considerăm necesar că titlul proiectului de hotărâre să fie următorul:
” Proiectul de hotărâre pentru modificarea și completarea Hotărârii nr. 2 din 16 iulie 2007 privind aprobarea Regulamentului de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ai Agenţiei Naţionale de Integritate.”
2. A) Introducerea în Regulament a unei prevederi în sensul că, pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ANI, interviul să fie public.
Aceste funcţii publice (preşedinte şi vicepreşedinte ANI) au o importanţă deosebită în prezent, astfel că este necesară o mai mare transparentă a procedurii de selecţie, care se poate realiza prin transformarea fazei finale a procedurii (interviul) într-o fază publică.
Un exemplu în acest sens îl oferă procedura urmată de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în legătură cu propunerile de numire a magistraţilor în funcţii de conducere, procedură în cadrul căreia interviul candidaţilor este public (publicitate asigurată prin transmiterea interviului pe internet).
B) O variantă mai largă de transparentizare a procedurii de selecţie constă în introducerea unei prevederi similare și în Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei de inspector de integritate în cadrul ANI, în sensul că orice interviu pentru ocuparea unei funcţii în ANI, nu doar pentru cea de preşedinte sau vicepreşedinte, să fie public. Importanţa activităţii ANI justifică cerinţa de creştere a transparenţei procedurii de selecţie pentru întregul personal al ANI.
3. Introducerea în Regulament a unei prevederi în sensul că, la interviul organizat pentru ocuparea oricărei funcţii în cadrul ANI, să poată asista, ca invitate, persoane despre care comisia apreciază că au o bună pregătire în domenii relevante (psihologie, management etc.).
Aceste persoane nu vor face parte din comisie şi nu vor avea nicio putere decizională, dar, asistând la interviu, vor putea fi consultate de membrii comisiei, potrivit domeniului lor de expertiză, pentru lămurirea unor aspecte rezultate din răspunsurile la interviu.
Această prevedere ar conferi un spor de profesionalism procedurii de desemnare a persoanelor ce urmează să fie numite în cadrul ANI. Puterea decizională va rămâne integral la membrii CNI, dar decizia va fi de o mai mare calitate dacă decidenţii vor putea apela şi la opinia unor specialişti în domenii relevante pentru selecţia unui personal de calitate în cadrul ANI.
4) O simplificare terminologică. În proiectul de hotărâre, cea de-a doua comisie, are o denumire foarte lungă: “Comisia pentru elaborarea bibliografiei, a tematicii de concurs, a subiectelor și pentru corectarea lucrărilor”. De fapt, denumirea constă în enumerarea atribuţiilor comisiei.
Considerăm că, dacă prima comisie este denumită “comisia de organizare”, cea de a doua comisie poate fi denumită, pe scurt, “comisia de examinare”, iar atunci când sunt prevăzute atribuţiile aceşti comisii se pot face detalierile de genul: elaborează bibliografia, tematica de concurs, subiectele și corectează lucrările.
Astfel, pct. 4 din proiectul de hotărâre, ar putea avea următorul conţinut:
“4. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Comisia de examinare are următoarele atribuţii:
A) să elaboreze bibliografia şi tematica pentru concurs, pe care le supune aprobării
Consiliului;
B) să elaboreze trei variante de subiecte pentru proba scrisă a concursului, pe baza
Bibliografiei şi a tematicii de concurs, precum şi criteriile de evaluare şi baremele de
Corectare;
C) să elaboreze planul de interviu şi să îl supună spre aprobare plenului Consiliului;
D) să evalueze şi să noteze lucrările candidaţilor.
(2) Bibliografia şi tematica de concurs se aprobă prin hotărâre a Consiliului şi se
Publică pe pagina de internet a Agenţiei, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 144/2007,
Republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
București, 15 mai 2015
[/box]
Acest demers este parte a proiectului „ Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate –CNI”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/04/sigle.jpg221680APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2015-05-15 11:35:282020-08-12 13:08:44Se caută un șef integru pentru ANI – ce condiții trebuie să îndeplinească