Media – Page 65 – APADOR-CH

PROTEST FAŢĂ DE MAJORAREA DE LA 24 LA 48 DE ORE A DURATEI REŢINERII

21/05/2012/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Organizaţiile semnatare îşi exprimă protestul faţă de propunerea de modificare a Constituţiei, ce urmează să fie discutată şi eventual adoptată marţi, 22 mai 2012, în Camera Deputaţilor, în sensul dublării, de la 24 la 48 de ore, a perioadei în care o persoană poate fi reţinută.

Organizaţiile semnatare reamintesc că, în cazul reţinerii, lipsirea de libertate a unei persoane nu este dispusă de un judecător, ci poate fi dispusă de poliţist sau de procuror.

De asemenea, reafirmă că lipsirea de libertate a unei persoane, chiar şi timp de câteva minute sau ore constituie o măsură extrem de gravă şi trebuie să aibă un caracter cu totul excepţional.

Considerăm că rolul Constituţiei este, în primul rând, de a garanta respectarea dreptului oricărei persoane la libertate şi nicidecum de a crea pârghii noi care să permită dublarea perioadei de privare de libertate fără control din partea judecătorului.

În acest context, organizaţiile semnatare subliniază că propunerea de dublare a duratei reţinerii nu este justificată de o necesitate socială reală, întrucât durata actuală de 24 de ore a reţinerii nu a constituit o cauză care a produs serioase prejudicii funcţionării sistemului judiciar.

Este adevărat că au existat unele situaţii, foarte rare, în care parchetul a reclamat public durata prea scurtă a reţinerii de 24 de ore. Dar, dacă acele cazuri ar fi fost examinate cu atenţie, s-ar fi observat că nu a fost “vina” prevederii constituţionale care limitează reţinerea la 24 de ore, ci a fost vorba de deficienţe în organizarea activităţii parchetului, ai cărui conducători nu au ţinut cont de complexitatea respectivelor cauze şi nu au asigurat necesarul de personal, pentru ca în termenul constituţional de reţinere să fie efectuate toate actele procesuale necesare.

De aceea, considerăm că pentru eficientizarea activităţii parchetului sunt necesare măsuri organizatorice pe plan intern, iar nu o modificare a Constituţiei care să permită procurorului (şi poliţistului) să priveze de libertate o persoană pe o perioadă dublă faţă de prezent.

Reamintim că şi în Constituţia din 1948 (art. 28), specifică unui regim puţin preocupat de respectarea drepturilor omului, durata reţinerii era de 48 de ore. Dar şi acel regim a corectat ulterior, cel puţin formal, excesul şi a redus durata reţinerii la 24 de ore, prin Constituţia din 1965 (art. 31).

Organizaţiile semnatare reafirmă că orice iniţiativă de modificare a Constituţiei trebuie adoptată de Parlament numai după apropiatele alegeri parlamentare din noiembrie 2012, întrucât actualul legislativ ridică probleme serioase de reprezentativitate din cauza mişcărilor/mutărilor browniene prin care trece. Numai o majoritate stabilă, confirmată prin apropiatul vot din noiembrie şi rezultată din voinţa clar exprimată a electoratului este îndreptăţită să adopte măsuri de substanţă pentru societate, de genul celor privind modificarea Constituţiei.

De aceea, organizaţiile semnatare cer explicit actualului Parlament, care funcţionează într-un stat de drept, să respingă propunerea de prelungire a duratei reţinerii peste cea existentă, de 24 de ore şi să se abţină, până după apropiatele alegeri parlamentare, de la iniţierea/adoptarea altor modificări ale Constituţiei.

ORGANIZAŢIILE SEMNATARE:

Diana-Olivia Hatneanu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România- Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Mircea Toma, ActiveWatch- Agenţia de Monitorizare a Presei

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe)

Scrisoare deschisă

10/05/2012/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Către

Domnul Emil Boc – Președinte, Partidul Democrat Liberal

Domnul Victor Ponta – Președinte, Partidul Social Democrat

Domnul Crin Antonescu – Președinte, Partidul Național Liberal

Domnul Kelemen Hunor – Președinte, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

Stimați domni,

Am luat act cu surprindere și îngrijorare de adoptarea, de către Senatul României, a propunerii legislative inițiate de parlamentarii PSD și PNL privind introducerea sistemului de vot majoritar uninominal într-un singur tur pentru alegerile parlamentare din acest an. Situația este cu atât mai gravă cu cât acest lucru s-a produs în lipsa unei dezbateri publice argumentate, imperios necesară atunci când în discuție se află un element esențial pentru democrație și care îi privește pe alegători cel puțin în aceeași măsură în care îi privește pe aleși: sistemul electoral.

Vă adresăm această scrisoare pentru a vă solicita stoparea acestui demers, prin neadoptarea acestei propuneri și în Camera deputaților. Motivele sunt legate de efectele negative deosebite pe care acest sistem le-ar putea produce asupra pluralismului politic în România și, implicit, asupra evoluției sistemului politic românesc.

Vă aducem în atenție faptul că, în Uniunea Europeană, acest sistem mai este folosit doar în Marea Britanie, de câteva decenii tendința fiind aceea de a se adopta sisteme de vot care să asigure reprezentarea corectă (proporțională) a opțiunilor politice existente în societate. De altfel, după cum bine știți, pentru alegerile pentru Parlamentul European, este interzisă folosirea sistemelor majoritare în oricare dintre cele 27 de state membre.

Având în vedere faptul că există un singur exemplu, în Uniunea Europeană, cu privire la folosirea acestui sistem, socotim că este util să ne raportăm la acesta, atât sub aspectul laudelor și criticilor care îi sunt aduse, cât și cu referire la efectele pe care le-a produs în multe ocazii. Dacă în ceea ce privește avantajele, se invocă faptul că sistemul majoritar cu un singur tur a contribuit, în Marea Britanie, la consolidarea unui sistem de partide de tip “bipartid” care asigură guvernări stabile (lucru care nu s-a întâmplat în țări precum India sau Mexic, spre exemplu) și, implicit, la stoparea accesului în parlament a formațiunilor politice extremiste, permiteți-ne să trecem în revistă motivele pentru care acest sistem este criticat:

1. guvernele rezultate în urma alegerilor pot avea reprezentativitate scăzută (pot fi susținute de o majoritate parlamentară, însă doar de o minoritate de alegători dintre cei care votează). În sprijinul acestei afirmații, putem aduce ca exemple rezultatele alegerilor din 1979, 1983 și 1987 pentru parlamentul britanic, în urma cărora, cu un procent de voturi în jur de 40%, unul dintre partidele politice (conservator) avea să dețină o majoritate confortabilă în Camera Comunelor (chiar de peste 60%, în 1983) și, astfel, să guverneze fără probleme (împotriva voinței majorității celor care au votat, am îndrăzni să spunem);

2. sistemul deformează, în general, rezultatul alegerilor, în sensul că poate produce mari disproporții între voturile obținute de formațiunile politice și reprezentarea lor parlamentară, în funcție de acțiunea unuia dintre factorii de hazard – distribuția teritorială a voturilor. De regulă, avantajează primul partid în ordinea numărului de voturi primite sau, cel mult, primele două partide, dar poate inversa și ordinea partidelor politice din punct de vedere al mandatelor deținute în parlament în raport cu ordinea stabilită pe baza numărului de voturi primite. Putem să dăm ca exemplu din nou alegerile din 1983 din Marea Britanie, în care Partidul Conservator a obținut 42,43% din voturi, Partidul Laburist, 27,58%, Alianța Social Democrat – Liberală, 25,37%, în schimb, la nivelul mandatelor din Camera Comunelor, procentele au fost: 62,51% pentru conservatori, 32,91% pentru laburisti si 3,62% (!!!) pentru social democrati – liberali;

3. un procent mare de voturi (de regulă, peste 50%) nu sunt “transformate” în mandate și, implicit, un procent mare dintre cei care votează nu sunt reprezentați în Parlament. Într-o circumscripție în care câștigătorul obține, spre exemplu 35 – 40% din voturi, aproape două treimi dintre alegători ajung să nu fie reprezentați (în condițiile în care, în cazul altor sisteme, voturile exprimate în favoarea celor care nu sunt aleși sunt redistribuite în favoarea candidaților aparținând acelorași partide, din alte circumscripții);

4. stimulează “votul util” (alegătorul nu votează cu candidatul/partidul preferat, ci cu candidatul cel mai puțin de neacceptat, dintre cei care au șanse de câștiga alegerile în circumscripție);

5. prezintă un obstacol foarte serios în calea noilor intrați (și mai tinerilor) în politică;

6. face practic imposibilă apariția unor partide politice noi .

Concluzii interesante și utile pot fi extrase și din modelarea pe care o putem realiza pornind de la alegerile din România, din toamna anului 2008. Am putea aprecia ce s-ar fi întâmplat la acea vreme dacă alegerile s-ar fi desfășurat prin scrutin majoritar un un singur tur, luând în considerare, pentru Camera Deputaților spre exemplu, pentru fiecare partid politic sau alianță politică în parte, numărul de colegii uninominale în care candidații săi au ocupat primul loc.

Astfel, Partidul Democrat Liberal, care a obținut 32,36% din voturi (al doilea clasat ca număr de voturi), ar fi primit 42,09% din mandatele de deputat (după numărul de colegii în care candidații săi s-au situat pe primul loc), față de 36,39, cât a primit de fapt; Partidul Social Democrat, cu 33,10% din voturi obținute, ar fi primit 37,65% din mandate, față de 36,07% cât a primit, Partidul Național Liberal, cu 18,57% din voturi, ar fi primit 11,70% din mandate, aproape jumătate din câte a primit de fapt – 20,56%; iar UDMR, cu 6,17% din voturi, ar fi avut un mandat în plus față de cât are – performanță datorată faptului că s-a clasat pe primul loc, cu procente în jur de 30%, în multe colegii uninominale din vestul țării, ceea ce nu s-ar mai întâmpla în noul context politic, în care în colegiile respective nu ar mai avea ca adversari PSD și PNL (și alții), ci USL.

În afară de ceea ce s-ar fi întâmplat la nivel național, mai este interesant de estimat efectele pe care acest sistem le-ar fi produs la nivelul reprezentării alegătorilor din diferite județe, în contextul în care, spre exemplu: în județul Arad, cu 52,06% din voturi obținute, PDL ar fi câștigat toate cele șapte mandate (pentru că, în toate cele șapte colegii, candidații săi s-au situat pe primul loc); în județul Argeș, cu 45,39% din voturi, PSD + PC ar fi câștigat opt mandate din nouă; în județul Satu Mare, cu 36,05% din voturi, UDMR ar fi câștigat patru mandate din cinci.

Putem așadar, să estimăm, fără a risca foarte mult să greșim, că, în 2012, sistemul majoritar cu un singur tur ar avantaja în mod incorect USL și ar dezavantaja, în mod dramatic și nedrept, toate celelalte formațiuni politice, așa cum, în 2008, acest sistem ar fi avantajat în mod semnificativ PDL și ar fi dezavantajat, la fel de semnificativ, PNL. Or, opțiunea pentru un sistem de vot sau altul nu ar trebui să fie determinată de beneficiul direct al unei anumite formațiuni politice într-un context electoral specific, ci de interesul public general.

Suntem de părere că este bine ca sistemul de vot prin care ne alegem parlamentarii să permită evaluarea, de către alegători, a fiecărui candidat în parte. În același timp însă, considerăm imperios necesar și sănătos pentru democrație ca fiecare curent de opinie (politică) existent în societate să fie reprezentat în Parlament în raport cu ponderea voturilor pe care le obține la alegeri.

Având în vedere că, spre deosebire de un primar sau un președinte de consiliu județean, un parlamentar nu adoptă nici un fel de decizii la nivelul circumscripției în care este ales, însă împreună cu toți ceilalți parlamentari adoptă legi valabile pentru toată țara, pentru fiecare alegător în parte, activitatea deputatului sau senatorului din colegiul său este la fel de importantă ca activitatea oricărui alt parlamentar ales în orice loc din țară. De aceea, la baza oricărui sistem ales trebuie să stea regula proporționalității dintre voturile și mandatele primite de fiecare partid participant în alegeri. Literatura de specialitate, precum și experiența multora dintre țările membre ale Uniunii Europene (și nu numai), ne pot oferi soluții care îmbină cele două condiții.

În încheiere, vă adresăm solicitarea de a decide, împreună cu colegii dumneavoastră din Parlament, asupra sistemului de vot ce trebuie folosit în alegerile parlamentare din România, pornind de la imperative ce țin de asigurarea unei reprezentări corecte a opțiunilor electorale și a consolidării pluralismului politic și, implicit, a democrației, iar nu de la avantajele pe care un sistem sau altul le-ar putea aduce, în mod incorect, formațiunior politice pe care le reprezentați.

De asemenea, vă solicităm ca, în viitorul imediat, să acceptați o întâlnire cu semnatarii acestei scrisori, pentru discutarea în detaliu a tuturor aspectelor pe care vi le-am prezentat, precum și a altor chestiuni ce țin de acest subiect.

Cu stimă,

în numele

Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis –

Adrian Sorescu, Expert politici europene

Asociației Pro Democrația –

Cristian Pîrvulescu, Președinte

Expert Forum –

Sorin Ioniță, Președinte

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) –

Diana-Olivia Hatneanu, Director Executiv

Centrului de Resurse pentru Participare Publică –

Oana Preda, Director Executiv

Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei –

Mircea Toma, Președinte

Asociației Salvați Dunărea și Delta –

Liviu Mihaiu – Președinte

Asociației Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni –

Ioan Tănase – Director Executiv

Centrului pentru Resurse Juridice –

Radu Nicolae – Programme Manager

Centrului pentru Jurnalism Independent –

Ioana Avădani – Director Executiv

Centrului Rațiu pentru Democrație –

Mădălina Mocan – Director Executiv

Asociației Miliția Spirituală –

Mihai Bumbeș – Președinte

Asociației ALMA – RO

Adrian Bădilă – Director Executiv

În apărarea democrației – Cerem împiedicarea adoptării sistemului majoritar cu un tur ("uninominalul pur")

10/05/2012/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Astăzi, 10.05.2012, mai multe organizații civice s-au adresat, printr-o scrisoare deschisă, președinților celor patru partide parlamentare – domnilor Emil Boc, Victor Ponta, Crin Antonescu și Kelemen Hunor, solicitându-le să împiedice adoptarea sistemului majoritar cu un singur tur pentru alegerile parlamentare.

Organizațiile care au inițiat acest demers invocă, în scrisoarea deschisă, efectele pe care acest sistem le-a produs, în urma a o serie de alegeri, în Marea Britanie – singura țară din UE în care este folosit acest sistem. Totodată, în textul scrisorii mai sunt prezentate și rezultatele unei modelări realizate pe baza voturilor exprimate (în colegiile uninominale) cu ocazia alegerilor parlamentare din 2008 din țara noastră, pornind de la premisa că acele alegeri s-ar fi desfășurat prin sistem de vot majoritar cu un singur tur.

De asemenea, semnatarii acestei scrisori le solicită celor patru președinți o întâlnire pentru discutarea în detaliu a subiectului.

Pentru informații suplimentare, contactați: Adrian Sorescu – Expert politici europene, Ecopolis, la tel: 0723 540 014 sau la adresa adrian.sorescu@ecopolis.org.ro.

Românii admit că homosexualii și romii sunt discriminați, dar tot nu vor să-i aibă în preajmă

25/04/2012/in Articole, /by APADOR-CH

APADOR-CH, cea mai cunoscută organizație anti-discriminare din România

45% dintre români nu vor să aibă un coleg homosexual. Mai mulți sunt deranjați de ideea de a avea un medic de familie cu alte orientări sexuale, ca profesorul copilului să fie homosexual sau de ideea de a vedea homosexuali ținându-se de mână pe stradă.

Același procent – 45% – consideră că persoanelor infectate cu HIV ar trebui să nu li se permită accesul în școli, spitale și instituții publice.

31% dintre români afirmă că s-ar simţi foarte puţin/deloc confortabil în preajma unei persoane de orientară homosexuală, 22% în preajma unei persoane infectate cu HIV/bolnave de SIDA şi 15% în preajma unei persoane de etnie romă.

Acestea sunt câteva din rezultatele sondajul sociologic „Percepții și atitudini privind discriminarea în România”, realizat de TNS CSOP, în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, pe 1400 de respondenți. Sondajul a fost făcut la solicitarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și e menit să arate, printre altele, și dacă instituția națională care trebuie să lupte cu discriminarea este suficient de cunoscută de români.

Sondajul situează CNCD pe locul 6 ca notorietate între entitățile menite să lupte pentru drepturile cetățenilor, fie ele instituții publice sau organizații neguvernamentale, devansat de APADOR-CH – de care au auzit 53% dintre respondenți, comparativ cu 49% câți auziseră de CNCD. Pe primele cinci poziții ale topului se regăsesc exclusiv instituții publice.

Discriminarea, tradiție românească

Sondajul mai arată că discriminarea e un fenomen cunoscut și resimțit de români, dar aproape neschimbat și de intrarea României în UE și de criza economică. E aproape o tradiție: 62% dintre cei întrebați consideră că bărbatul e capul familiei și 53% că e datoria femeii să se ocupe de treburile casei.

Deși admit că nu se simt confortabil alături de homosexuali, romi sau bolnavii cu HIV, românii știu să recunoască discriminarea. 69% dintre respondenții sondajului consideră că populației majoritare îi e mai ușor să găsească un loc de muncă decât romilor, de exemplu. 77% cred că persoanelor infectate cu HIV le e mai greu să-și găsească loc de muncă. La fel, 48% cred că le e mai greu persoanelor cu altă orientare sexuală să-și găsească un loc de muncă în România.

Sondajul mai arată că 79% dintre respondenți nu au auzit niciodată de fenomenul discriminării pozitive, și numai 39% se declară împotriva acestei idei.

Scrisoare Deschisă adresată domnului Crin Antonescu, Preşedintele Partidului Naţional Liberal

25/04/2012/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Domnule Preşedinte Antonescu,

Am luat act de declaraţiile dumneavoastră publice din 20 aprilie a.c., făcute la Timişoara cu ocazia intrării în partidul pe care îl conduceţi a deputatului Marius Dugulescu. Aţi calificat acest act de conversiune politică un câştig pentru Partidul Naţional Liberal.

Organizaţiile semnatare ale acestei Scrisori Deschise care vă este adresată sunt apolitice, în acord cu statutul, mandatul, activitatea lor publică de apărare a drepturilor omului şi întărire a democraţiei din România. Din această perspectivă, dorim să vă atragem atenţia asupra unui proiect de lege privind “înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină”, al cărui principal iniţiator este deputatul Dugulescu. Acest proiect de lege este, în esenţă, unul anti-liberal, ostil valorilor fundamentale de respectarea a drepturilor şi libertăţilor individuale, contrazice Constituţia şi legislaţia în vigoare. Contravine, de asemenea, programului “Statul liberal – a doua modernizare a României”, cap.5 – capitolul Sănătate, efectul social al iniţiativei legislative Dugulescu fiind în detrimentul drepturilor şi demnităţii pacientei.

Acestă iniţiativă legislativă are la bază alianţa declarată cu organizaţii şi coaliţii de organizaţii a căror raţiune de existenţă constă în restrângerea legislativă a drepturilor sexuale şi reproductive în România. În contextul procesului de modificare a Codului Penal din anul 2009, au solicitat Parlamentului limitarea dreptului femeilor la avortul terapeutic, destinat să salveze viaţa femeii însărcinate în condiţii de urgenţă medicală la orice vârstă a sarcinii. Aceleaşi organizaţii neguvernamentale cereau şi cer constant interzicerea avortului prin lege. Aceasta în ciuda faptului că, din 1990 până în prezent, rata avorturilor a scăzut în mod constant în România cu valori semnificative, în urma introducerii treptate a metodelor moderne de contracepţie. În sprijinul solicitării noastre aducem numeroase argumente, pe care le detaliem la finalul acestei scrisori.

O astfel de politică pro-natalistă cu forţa nu poate fi susţinută de către Partidul Naţional Liberal. Problemele presante care determină o femeie să recurgă la avort nu vor dispărea prin dorinţa unor politicieni de înăsprire a legilor, ci prin facilitarea şi creşterea accesului la mijloacele moderne de planificare familială, prin informarea şi educarea populaţiei cu privire la sănătatea sexuală şi a reproducerii.

Vă solicităm să nu susţineţi politic acest proiect de lege şi să îl respingeţi la vot cu sprijinul parlamentarilor PNL atât in comisiile de specialitate, cât şi in plenul Camerelor Parlamentului. De asemenea, vă solicităm să precizați public poziția PNL în legătură cu acest proiect de lege.

Așteptăm cu interes răspunsul dumeavoastră la: Iustina Ionescu, Program Manager, ECPI–Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, iionescu@ecpi.ro, 0722 253 789.

Organizaţii semnatare

Fundaţia Pro Women
CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent

Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA – Societatea de Analize Feministe

CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică

ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani
CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR -CH – Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa

Anexă – principalele puncte controversate ale proiectului de lege:

1. Proiectul de lege iniţiat de deputatul Dugulescu şi susţinut de PDL condiționează nejustificat accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la ședințe de consiliere obligatorii. Precizăm că suntem pentru informarea pacientei de către medicul său, care este obligatorie exclusiv pentru cadrul medical conform Legii Drepturilor Pacientului 46/2003. Atunci când dreptul la informare se tranformă într-o obligaţie pentru pacientă, aceasta din urmă nu i se poate sustrage: este anulat ca efect dreptul de a decide ea însăși pentru propria situație.

2. Proiectul de lege inițiat de deputatul Dugulescu își propune, în mod deliberat şi structurat, manipularea deciziilor personale ale pacientelor aflate într-o etapă de vădită vulnerabilitate, când întreruperea voluntară a sarcinii este adesea ultimă resursă în faţa unor situaţii-limită.

3. Proiectul de lege stabilește o perioadă de gândire de 5 zile înainte de intervenție. Se pleacă de la prejudecata discriminatorie şi dispreţuitoare că femeia nu ştie ce face şi care-i sunt opţiunile. Perioada de gândire a celor 5 zile survine după aşa-numita consiliere şi creează întârzieri nejustificate ce cresc riscurile pentru sănătatea pacientei.

4. Proiectul de lege numește „consiliere” (ce poate fi oferită şi în afara cadrului medic-pacient, de un psiholog sau de un asistent social fără calificare în acest domeniu) printre altele, vizionarea de materiale foto/video și parcurgerea unui set de informații care arată “că avortul înseamnă încetarea unei vieți, deoarece fătul este o ființă vie chiar din momentul concepției sale”. Astfel, acest tip de comunicare ajunge să inducă sentimente de vină și să manipuleze femeia în luarea unei decizii, în loc să îi permită, de o manieră obiectivă, să ia singură decizia pentru sine. Cadrul medical, psihologul sau asistentul social se va afla în situaţia de a fi obligat să prezinte informaţii extra-medicale pentru care nu are competenţa necesară, fără legătură directă cu pacienta şi care sunt menite strict să-i inducă acesteia dubii sau sentimente de vină.

5. Proiectul de lege încalcă ostentativ solicitările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) adresate statelor, inclusiv României, în sensul în care informaţiile transmise de personalul medical femeilor care solicită întreruperea sarcinii trebuie să fie oferite într-o manieră nediscriminatorie, lipsită de constrângere sau influenţare a deciziei.

6. Numeroase studii internaționale ale unor institute de cercetare prestigioase din Europa și Statele Unite demonstrează că nu există niciun efect evident de cauzalitate între impunerea obligativității unei perioade de consiliere (cu atât mai puțin în condițiile traumatizante impuse de proiectul de lege) și decizia de păstrare a sarcinii. Efectul obţinut nu va duce la creşterea natalităţii în România, fapt recunoscut public de către preşedintele Colegiului Medicilor din România.

7. Proiectul de lege conţine grave erori de tehnică legislativă: fetusul este investit înainte de a se naşte, din momentul concepţiei, cu personalitate umană şi drepturi aferente. Aceasta construcţie juridică este folosită de către iniţiatorii proiectului legislativ pentru a limita sau chiar a nega drepturile femeii însărcinate, de al cărei corp fetusul este legat indivizibil pâna la momentul naşterii. Următorul pas va fi interzicerea dreptului la avort.

8. Propunerea legislativă are o importanţă deosebită asupra drepturilor omului şi sănătăţii publice a unei categorii largi a populaţiei – femeile care sunt la vârsta fertilităţii. Propunerea legislativă impune exclusiv femeilor o condiţionalitate în accesul egal la servicii de sănătate publică, ceea ce are impact asupra sănătăţii şi drepturilor femeilor şi fetelor din România. Impactul propunerii de lege se înregistrează şi la nivelul sănătăţii publice a populaţiei: unele femei nu vor putea îndeplini condiţionalităţile dorite de deputatul Dugulescu şi parlamentarii semnatari şi vor recurge la mijloace nesigure de întrerupere a sarcinii, punându-şi viaţa sau sănătatea în pericol.

9. Proiectul de lege Dugulescu-Barbu nu are referințe la estimările bugetare pentru punerea sa în aplicare. Aspectele bugetare sunt per ansamblu ignorate în proiect, cum ar fi lipsa oricăror mențiuni despre cine acoperă costurile ecografiei obligatorii din cadrul ședinței de consiliere, costurile cu îngrijirile medicale post-avort pentru femeile care vin cu complicaţii în urma inducerii întreruperii de sarcină acasă sau în afara unităţilor medicale, costurile cu absenţele sau zilele de concediu pentru efectuarea vizitelor suplimentare la cabinetul de consiliere, costurile pe care le implică mărirea numărului copiilor abandonaţi care trebuie preluaţi în sistemul de protecţie a copilului, creşterea nevoii de creşe şi grădiniţe, creşterea numărului indemnizaţiilor pentru îngrijirea copilului, etc.

Proprietatea nu este un privilegiu, ci un drept constitutional

24/04/2012/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Organizațiile neguvernamentale semnatare consideră că proiectul de lege inițiat de către Guvern privind acordarea de despăgubiri cetățenilor ale căror proprietăți au fost confiscate abuziv este unul care produce inegalități profunde și lezează drepturi prevăzute în Constituția României.

Susținem că prin acest demers se continuă seria de erori și nereguli care au existat în procesul de restituire din ultimii douăzeci de ani, pornind de la instabilitatea și impredictibilitatea legislativă, birocrația excesivă și lipsa de cooperare eficientă între instituțiile locale și cele centrale, precum și corupția care a condus la retrocedări ilegale. România este una dintre puținele țări din fostul spațiu comunist care nu a reușit să producă o legislație coerentă și un sistem de restituire a proprietății just pentru cei deposedați de bunuri, iar promulgarea unei legi precum cea de față riscă să evidențieze în continuare aceste sincope grave.

Din punct de vedere moral, proiectul legislativ încalcă chiar principiile pe care le evocă în articolul 2, și anume predictibilitatea, echitatea, transparența și cel al eșalonării și stabilește norme de inegalitate între persoanele îndreptățite să recupereze proprietatea confiscată în mod abuziv. Din punct de vedere legal, susținem că proiectul încalcă prevederile constituționale, în speță cele prevăzute în articolul 44, referitor la garantarea de către stat a dreptului la proprietatea privată și în articolul 16, care reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

Considerăm că inițiativa Guvernului de a modifica mecanismele de despăgubire, prin eliminarea restituirii în natură sau prin compensarea la valoarea integrală și reducerea la un plafon de 15% este injustă și creează profunde inegalități dacă ne raportăm la bunurile recuperate deja de proprietari în ultimii 20 de ani. Dificultățile financiare invocate de către Ministerul Finanțelor Publice nu justifică producerea unor norme care încalcă drepturile și libertățile civice. De asemenea, comparațiile cu situațiile din statele vecine nu pot fi introduse ca argument atât timp cât în țări precum Germania, Cehoslovacia sau Ungaria s-au aplicat principii unitare, fie că a fost vorba de retrocedări prin compensări (chiar dacă au fost sume plafonate), fie în natură.

În acest context, solicităm Guvernului să acționeze atât pe plan legislativ, cât și pe cel administrativ. În primul rând evidențiem faptul că una dintre prioritățile absolute este soluționarea problemei privind managementul defectuos din instituțiile responsabile cu aplicarea legislației relevante, rezolvarea problemelor de integritate și inițierea unor acțiuni solide de eliminare a corupției din instituțiile locale, dar mai ales din Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, al cărui președinte a fost reținut în 2011 pentru favorizarea unor potențiali beneficiari și soluționarea cazurilor ajunse în justiție care trenează în mod inacceptabil.

Din punct de vedere legislativ, solicităm identificarea unor măsuri în același timp nediscriminatorii și viabile din punct de vedere economic și social. Susținem necesitatea stabilirii unei mecanism pentru despăgubiri echitabil, unitar și realist, care să nu încalce cerințele CEDO, cele constituționale sau cele morale.

Pentru detalii și informații suplimentare, vă rugăm să îl contactați pe Septimius Pârvu, Director adjunct al Asociației Pro Democrația, la numărul de telefon 0751194713 sau pe adresa de e-mail septimius.parvu@apd.ro.

Semnatari

Christian Mititelu – Alianța Civică
Mircea Toma – Activewatch – Agenția de Monitorizare a Presei
Cristian Pîrvulescu – Asociația Pro Democrația
Viorel Micescu – CENTRAS – Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Georgiana Iorgulescu – Centrul de Resurse Juridice
Oana Preda – Centrul de Resurse pentru participare publică
Mihai Bumbeș – Miliția Spirituală
Liviu Mihaiu – Salvați Dunărea și Delta
Diana Hatneanu – Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
Mădălina Mocan – Fundația Rațiu pentru Democrație

Condiționarea avortului de ștampila psihologului – România încalcă drepturile femeii „pentru binele națiunii”

18/04/2012/in Articole, /by APADOR-CH

„Legea e perfectibilă și cu siguranță va suferi modificări, dar este o lege care vrea să facă bine, nu să facă rău, femeilor, copiilor nenăscuți și națiunii noastre”, a explicat deputatul Marius Cristinel Dugulescu, în deschiderea dezbaterii publice care a avut loc azi la Grupul parlamentar PD-L, pe marginea proiectului de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină. De altfel domnul Dugulescu a fost singurul participant la această dezbatere, dintre cei 51 de parlamentari semnatari ai proiectului, și nu a fost în măsură să explice de ce colegii săi nu au dat curs invitației.

De o parte a mesei s-au aflat susținătorii proiectului, reprezentanți ai organizațiilor creștine și în special membri ai organizației ProVita Timișoara și București, citate de altfel și în preambulul proiectului ca exemplu de bună practică în materie de consiliere a femeilor aflate în „criza de sarcină”.

De cealaltă parte au fost reprezentanți ai celor 22 de organizații neguvernamentale – printre care și APADOR-CH – care au cerut retragerea acestui proiect legislativ, deoarece el încalcă mai multe legi naționale și tratate internaționale la care România este parte, dar mai ales pentru că în esență reprezintă o gravă încălcare a drepturilor femeii.

O lege la care se lucrează de doi ani, făcută cu impresii personale

Domnul deputat Dugulescu a spus că lucrează de doi ani la acest proiect de lege. Totuși el nu este însoțit de studii de impact, iar argumentele „pro-life” care abundă în text nu se fundamentează pe date științifice, ci doar pe elemente emoționale sau personale ale participanților la elaborarea proiectului. Pe scurt, proiectul prevede că orice femeie care dorește să facă un avort trebuie să meargă în prealabil la un consilier care-i va prezenta imagini și filme prin care va afla ce presupune un avort și riscurile acestuia, apoi va trebui să se gândească 5 zile, și abia apoi să facă avort, dacă mai dorește și mai ales dacă a obținut adeverința că a fost consiliată.

Diana Hatneanu, director executiv APADOR-CH, a cerut retragerea proiectului și inițierea unei dezbateri publice bazate pe studii de impact social și pe calculele de oportunitate. [quote]Legea răsucește împotriva femeii dreptul de a fi informată, obligând-o să facă această consiliere. Or, conform legilor deja în vigoare, această obligație de a furniza informații revine personalului medical. Femeia are dreptul să fie informată, dar poate oricând refuza informarea dacă nu o dorește. În plus, textul legii jonglează cu termenii de copil și făt, fără să facă distincție între aceștia, inducând fals ideea că, potrivit tratatelor internaționale, fătul are drepturi, deși nu este născut. În realitate este exact pe dos, iar drepturile invocate în preambulul propunerii legislative nu sunt ale copilului nenăscut, ci ale femeii, inclusiv dreptul de a nu fi suspusă unor tratamente inumane sau degradante, dreptul la viață, dreptul de a fi informată în luare unei decizii.[/quote]

La aceste argumente juridice „tabăra” pro-life a răspuns cu o decizie a unui tribunal american care dispunea, în Dakota de sud, că avortul înseamnă „terminarea vieții unei ființe umane vii” În opinia lor, o hotărâre a unei instanțe americane reprezintă drept internațional, iar România ar trebui probabil să o considere obligatorie. Cam acesta a fost nivelul discuției din perspectiva cunoașterii legislației interne și internaționale.

Luările de cuvânt ulterioare au urmărit demontarea tuturor așa-ziselor argumente legale presărate în proiect, dar și a celor medicale.

În preambulul legii se face o referire la o speță CEDO (hotararea Vo v. Franța), inducând ideea că în acel caz Curtea Europeană s-ar fi pronunțat în favoarea drepturilor copilului nenăscut. În realitate acel caz a fost exact pe dos. Faptele cazului sunt simple: doamna Vo era însărcinată și dorea să păstreze sarcina. Dintr-o confuzie de nume, un medic a supus-o unei intervenții chirurgicale care a dus la pierderea sarcinii. Doamna Vo s-a plâns la Curtea europeană pe motiv că în Franța legea penală nu protejează dreptul la viață al fătului, iar această situatie ar echivala cu încălcarea dreptului la viață (tot al fătului). CEDO a evitat un răspun tranșant, spunând că nu e nici de dorit, nici posibil să stabilească dacă un copil nenăscut este o persoană care se bucură de protecția dreptului la viață din articolul 2 al Convenției europene. Oricum n-ar fi fost necesar pentru că, și în situația ipotetică în care am avea de a face cu un asemenea drept, în situația particulară a acestui caz, dreptul la viață nu a fost încălcat. Un artificiu juridic pentru a scăpa de responsabilitatea de a tranșa o chestiune sensibilă. Însă de aici până la a susține că CEDO recunoaște acest drept la viață e o cale lungă.

Consiliere cu forța și cu imagini terifiante

Doctorul Borbala Koo, director executiv al SECS, a subliniat că legea nu e oportună pentru că România are deja legi care garantează dreptul la informare al pacienților. În plus, momentul informării în cazul unui avort este deja tardiv și ar fi mai util înainte ca femeia să ajungă în această situație. „Să ne concentrăm eforturile așadar pe o rețea de prevenire a acestui moment, pe informarea și educația sexuală și contraceptivă”.

Doamna Koo a adăugat că în proiectul de lege termenul de consiliere are o definiție tendențioasă, pentru că nu poți să consiliezi cu forța pe cineva, ci e nevoie ca această dorință să vină de la pacient. Lucru confirmat și de psihologul-psihoterapeut Laura Ciocoiu, prezentă la dezbatere, care a explicat că e scris în codul deontologic al psihoterapeuților că nu pot acorda consiliere persoanelor care nu doresc asta. [quote]Accentul trebuie pus pe profilaxie, nu așa cum face legea acționând asupra efectului. Trebuie acționat mai jos, la nivelul cauzei, concentrați-vă pe educația școlară, pentru că în ultimii ani tot mai multe mame provin din rândul minorelor. Rolul psihologului nu e acela de a prezenta filmulețe cu modul în care va decurge avortul, ci trebuie să discute cu femeia și cu bărbatul, deopotrivă, despre viața lor sexuală și socială. Pentru că și bărbatul trebuie să participe la astfel de consilieri, dacă tot se ajunge la asta.[/quote]

Consilierea o metodă de prevenție pentru traumele cauzate de avort

În replică, Cristina Valea de la Pro Vita Timișoara a ținut să asigure că nicio femeie consiliată de organizația Pro Vita în ultimii 14 ani nu a reproșat vreodată consilierilor că ar fi fost traumatizată sau că i-a fost indusă ideea de a nu face avort. Că niciuna din mamele care au decis – în urma consilierii – să facă totuși copilul, nu a regretat acest lucru. „Dimpotrivă, s-au întâmplat și lucruri bune în viața lor, au făcut copilul, s-au căsătorit după asta…!”

La capitolul prevenție, Mădălina Haideman, de la aceeași asociație Pro Vita, a avut o poziție interesantă. Ea a povestit că a avut de curând o pacientă de 60 de ani, în depresie, din cauza unui avort făcut acum 20 de ani, la insistențele soțului. „Consilierea este o metodă de prevenție pentru traumele cauzate de avort. Această femeie suferea cumplit din cauza acelui avort la care a fost silită de soțul care o agresa”.

De altfel argumentele Pro Vita au abundat în definiții inventive. Pro Vita neagă necesitatea folosirii mijloacelor contraceptive – pe motiv că îngrașă sau implică riscuri medicale – dar afirmă că prin consilierea anti-avort se previn traumele, și că e nevoie de o lege pentru educația femeilor, ca să vină să ceară consiliere, pentru că acum ele vin, dar în număr mic. „Legea e și educativă”, a conchis Roxana Puiu, de la Pro Vita București.

Vasile Astărăstoaie: OMS este un colhoz

În fine, argumentele medicale invocate de proiectul de lege, cum că avortul duce la cancer de sân sau de col uterin, au fost combătute de doctor Borbala Koo, prin aceea că nu există, deocamdată, studii admise de OMS care să facă această legătură directă între avort și diverse tipuri de cancer, și că atâta vreme cât este făcut sub strictă supraveghere medicală, avortul este o procedură medicală sigură.

În replică, Andreea Băndoiu, de la Centrul de îngrijiri paliative Sfânta Irina, a povestit cum „femeile bolnave de cancer în zona genitală regretă că au avortat, neavând suficiente informații, la timp, ca să nu avorteze. Este o legătură strânsă între avort și cancerul de col, sunt multe femei în această sală și e bine să știm care sunt riscurile”.

La discuție a mai participat și doctorul Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor, care s-a declarat în favoarea consilierii, chiar dacă nu există studii științifice validate de Organizația Mondială a Sănătății care să lege avortul de diverse forme de cancer. „OMS este un colhoz” a punctat Astărăstoaie, care s-a mai declarat și împotriva decretului prin care Ceaușescu interzicea avorturile în 1966, dar de data asta, spune el, e vorba despre altceva, consilierea nu e interdicție.

În închiere domnul deputat Dugulescu a conchis că nu-și retrage semnătura de pe proiectul de lege, chiar dacă toți ceilalți inițiatori ar renunța, și a mulțumit participanților la dezbatere. A fost semnalul care a dezlănțuit tabăra Pro-Vita. S-a strigat „dacă mamele voastre v-ar fi avortat acum nu mai erați la această masă!” și s-au scos din poșete afișe cu embrioni avortați, păpușele sub formă de feți sau utere în miniatură, precum și fotografii cu copii care fuseseră la un pas să fie avortați sau chiar cu avortoni. Acesta este arsenalul de imagini – plus filmul unui avort – pe care îl va vedea și o femeie care va „beneficia” de consilierea pre-avort, în cazul în care această lege va trece de Parlament. Pe holurile Parlamentului, între schimburile de amabilități dintre „tabere”, s-a mai adăugat că dreptul femeii de a renunța la informare va fi respectat dacă își acoperă ochii în timpul consilierii. Așa că femeile care s-ar putea găsi vreodată în situația unei sarcini nedorite ar face bine să înceapă să se antreneze pentru a-și dezvolta capacitatea de a-și acoperi și ochii și urechile în același timp.

Organizaţiile neguvernamentale care solicită retragerea proiectului de lege privind condiționarea avortului de consilierea psihologică:

ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
IPP – Institutul pentru Politici Publice
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă
Fundaţia Pro Women
CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent
Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA – Societatea de Analize Feministe
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR – Comitetul Helsinki
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa

Ce a aflat premierul Ungureanu despre transparența instituțională

11/04/2012/in Articole, /by APADOR-CH

Prima întâlnire dintre organizațiile neguvernamentale reprezentative și premierul României a condensat în câteva ore informații esențiale pe care primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu le-a aflat în premieră de la ONG-uri. Printre temele discutate s-au numărat: dialogul necesar cu societatea civilă, transparentizarea actului de guvernare, îmbunătățirea procesului de accesare a fondurilor structurale, derularea alegerilor, libertatea presei, libertatea de exprimare, drepturi ale populației rome, protecția copilului și protecția mediului – respectiv stoparea proiectului Roșia Montană Gold Corporation.

Autodeclarat „adept fără limite al transparentizării actului public”, MRU a fost informat de Diana Hatneanu, directoarea APADOR-CH, că sectorul neguvernamental a făcut de mai multă vreme propuneri concrete de modificare a Legilor nr. 544/2011, privind liberul acces la informaţii de interes public, și nr. 52/2003, privind transparenţa decizională, dar care deocamdată sunt blocate în diverse stadii, prin ministerele de resort.

În intervenția pe care a avut-o în fața premierului, Diana Hatneanu a abordat câteva teme pe care APADOR-CH a avut inițiative concrete de îmbunătăţire a legislației, iniţiative care nu au fost sprijinite de sectorul guvernamental, respectiv:

[box type=”info”]

– a formulat propuneri de modificare a Legii nr. 544/2001 și Legii nr. 52/2003, pe care le-a înaintat Direcției pentru Strategii Guvernamentale din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Acestea ar fi trebuit să primească răspuns pe 6 aprilie 2012. Printre modificările propuse, Diana Hatneanu a dat exemplu stabilirea unui tarif maximal pentru fotocopierea documentelor (în cazul Legii nr. 544/2001), sau introducerea de sancțiuni eficiente, cum ar fi nulitatea actului legislativ adoptat fără consultare publică (în cazul Legii nr. 52/2003).

– a formulat și înaintat încă din noiembrie 2011 către Ministerul Administrației și Internelor propunerile referitoare la conducerea administrativă la secție a persoanelor, pentru identificare. APADOR-CH nu a primit răspuns deși i se promisese verbal asta până la 30 martie 2012.

[/box]

Diana Hatneanu a mai punctat că în România sunt probleme serioase legate de drepturile omului – dacă e să exemplificăm doar cu abuzurile jandarmilor asupra protestatarilor din ultimele luni – și că aceste lucruri, care nu sunt rezonabile într-o societate democratică, țin ocupat sectorul neguvernamental.

Primul ministru nu a avut răspunsuri, deocamdată, la aspectele concrete punctate de APADOR-CH, şi nici cei doi miniștri aflați la întâlnire (Cătălin Predoiu de la Justiției și Bogdan Drăgoi de la Finanțe) însă nici nu au respins propunerile.

Mihai Răzvan Ungureanu a propus, în încheierea întâlnirii, ca următoarele întâlniri să se facă pe câte o tematică anume, astfel încât să se discute mai aplicat și concret, cu acele ONG-uri implicate în respectiva tematică.

Chiar dacă nu era la curent cu unele din aspectele discutate la întâlnirea de ieri, MRU a susținut că [quote]Legea 544/2001 este o lege ale cărei prevederi nu pot fi negociate şi nu pot fi contestate. Respectarea ei înseamnă, în acelaşi timp, şi certificatul de calitate al bunei guvernări. Vă rog să-mi fiţi parteneri şi în această privinţă. Din partea mea veţi avea întotdeauna nu doar deschidere, nu doar dialog, ci înţelegerea fiecărui efort critic, pentru că asta trebuie să aştepte administraţia centrală din partea dumneavoastră: critică, la capătul căreia să se găsească corecţia pozitivă a acţiunii administrative. Toţi colegii mei din Cabinet sunt trup şi suflet în această atitudine. Vă rog să contaţi pe buna credinţă a Guvernului şi pe faptul că aceste întâlniri, chiar dacă astăzi pornesc în context, cum spuneam, simbolic, aparte, au sens în orice zi a anului.[/quote]

La întâlnirea cu primul ministru au participat reprezentanții a 40 de organizații neguvernamentale. APADOR-CH îşi exprimă speranţa că dialogul propus ieri nu va rămâne la stadiul declarativ şi că va produce rezultate concrete în beneficiul societăţii.

Citiți și discursul integral al premierului, la debutul întâlnirii cu ONG-urile, precum și comunicatul comun al celor 40 de organizații participante.

Ne întâlnim cu premierul Ungureanu

09/04/2012/in Articole, /by APADOR-CH

APADOR-CH va participa marți, 10 aprilie, la o întâlnire de lucru cu primul ministru al României, Mihai Răzvan Ungureanu. Este prima întâlnire de acest fel a premierului cu organizații neguvernamentale, după o lungă perioadă în care guvernanții au neglijat societatea civilă.

În intervenția sa, directoarea Diana Hatneanu va solicita mai multă transparență din partea instituțiilor statului și va vorbi despre intervențiile APADOR-CH de modificare a legilor 544 și 52, și despre birocrația care îngreunează relația cu aparatul executiv.

La întâlnirea cu premierul, de la ora 11.00, vor mai participa organizații neguvernamentale ce activează în diverse domenii, și vor fi abordate teme precum: finanțarea din fonduri structurale a proiectelor neguvernamentale, îmbunătățirea cadrului legal privind consultarea publică și accesul la informații publice în România, Roșia Montana, precum și organizarea alegerilor din acest an.

La această primă întâlnire ar putea fi puse bazele unei structuri consultative între Guvernul României și societatea civilă – prin Colegiul Primului Ministru pentru asociații si fundații. Se va discuta despre instituționalizarea dialogului civic ca fundament al dezvoltării democrației participative prin asumarea de către părțile implicate a unui cod de bune practici privind consultarea, precum și despre stabilirea întâlnirilor anuale ale Colegiului cu participarea Primului Ministru.

Jandarmii bat din convingere, nu cu ordin de sus

03/04/2012/in Articole, /by APADOR-CH

La 2 aprilie 2008 Bucureștiul era un oraș închis. Îi găzduia pe cei mai importanți lideri ai lumii, reuniți la Summit-ul NATO, probabil cea mai importantă adunare politico-militară desfășurată în ultimii 20 de ani în România. În aceeași zi jandarmii au agresat un grup de persoane aflat în incina Fabricii Timpuri Noi, pe motiv că se pregăteau să protesteze la adresa înarmării și a războaielor. Au fost ridicate 46 de persoane, încătușate și duse la diverse secții de poliție, unde au fost ținute mai multe ore, fără motiv. Ulterior unii dintre cei reținuți atunci de jandarmi susțin că au fost filați de persoane în civil, pe toată durata Summit-ului.

La patru ani de atunci lucrurile nu sunt cu mult mai evoluate în satul de drept România. Jandarmii bat cu aceeași convingere, bagă oamenii în dubă pentru motive la fel de închipuite, iar procesul intentat de victimele jandarmilor din 2 aprilie 2008 tergiversează încă pe la Parchetul Militar București. Nimeni nu a fost tras la răspundere, nimeni nu știe cine a fost de vină pentru abuzul săvârșit atunci de jandarmi, în numele nevoii de liniște pentru lucrările NATO.

Cu ocazia împlinirii a patru ani de la acele evenimente, la Palatul Parlamentului s-a desfășurat ieri o întâlnire între mai multe ONG-uri care militează pentru drepturi civile și câțiva reprezentanți ai Jandarmeriei Române și ai Ministerului de Interne. Unul dintre participanți a fost chiar fostul ministru de interne de atunci, domnul Cristian David, acum parlamentar PNL.

Întâlnirea, organizată de ActiveWatch și APADOR-CH, a debutat cu un scurt documentar despre evenimentele din 2 aprilie 2008, după care și-au povestit experiențele doi dintre cei agresați de jandarmi. Sunt tineri și tot ce voiau atunci era să-și exprime o poziție în contradictoriu cu părerea laudativă generală în care era prezentat de media summit-ul NATO.

[quote]Nici nu aveam de gând să ieșim pe stradă ca să protestăm, pentru că știam că nu aveam voie, se dăduse un ordin prin care fuseseră interzise orice manifestări publice. De aceea am închiriat acel spațiu din Fabrica Timpuri Noi unde intenționam să derulăm câteva ateliere prin care să protestăm la adresa NATO. Ne aflam deci într-un spațiu privat, închiriat perfect legal, cu contract, iar jandarmii au năvălit peste noi, ne-au agresat, bătut, înjurat, legat și dus la secție[/quote] , povestește unul dintre „pățiți”.

Justiția plimbă dosarele de patru ani

Georgiana Iorgulescu, avocat din partea Centrului de Resurse Juridice, a explicat demersurile juridice derulate de atunci, în urma celor 13 plângeri penale formulate după incidentele de la Timpuri Noi. În patru ani de zile dosarul a fost disjuns și plimbat de la un parchet la altul. „Din februarie 2009 până în ianuarie 2012 dosarul a zăcut la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În ianuarie a fost dată soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele reclamate în privința polițiștilor, iar pentru fapele săvârșite de jandarmi Parchetul și-a declinat responsabilitatea și a retrimis dosarul la Parcehtul Tribunalului Militar București, unde se află și acum”, a explicat Georgiana Iorgulescu.

Ea consideră că acesta este unul dintre cazurile flagrante care demonstrează că degeaba se vorbește despre celeritate și libertate de exprimare în România, cele două noțiuni fiind infirmate clar de practică.

Fostul ministru de interne zice că nu se mai repetă, decât dacă mai vin Bush și Putin în România

Cristian David, fost ministru de interne exact în perioada Summit-ului NATO, a avut o poziție politicianistă în privința acestui subiect. El s-a declarat bucuros de dialog pe această temă, „fiind într-o formațiune politică cu adânc respect pentru libertatea de exprimare, un drept fundamental”. David susține că „chestiunea Timpuri Noi” rămâne și pentru el un mister – deși în calitate de ministru de interne, deci superior ierarhic al forțelor jndarmeriei, ar fi putut să clarifice misterul.

David spune că:

[quote]nu pot să accept ideea că prevenirea unor proteste prin violență ar fi o soluție. De aceea nu am ce să-mi asum acum. Ce s-a întâmplat la Timpuri Noi e un lucru neplăcut și jenant. Ce s-a întâmplat în nenumărate alte situații de atunci încoace demonstrează că există un anumit derapaj spre violență și asta dă de gândit. Trebuie văzut de la ce nivel vine această violență, dar cu siguranță pot spune că nu e un ordin de sus[/quote] .

Deoarece i s-a cerut insistent să spună ce a făcut atunci, în calitate de ministru de interne, dacă a știut dinainte sau după incidentul Timpuri Noi, David a încercat să explice contextul istoric de securitate care a generat acel climat din București: [quote]România a avut atunci două mari obiective: desfășurarea evenimentului în condiții de securitate și securitatea delegaților. Vă pot asigura că astfel de situații nu se vor mai repeta, pentru că nu-l vom mai avea prea curând în România și pe Bush și pe Putin în același timp. Cred că o anchetă asupra evenimentelor, care se va finaliza, dacă se va finaliza, va face lumină în acest sens. Dar noi atunci am fost felicitați pentru organizare chiar de către secretarul general al NATO, Javier Solana,[/quote] a conchis David.

Ca o completare, colonelul Aurel Moise, şeful Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică din Jandarmeria Română, a menționat că „decizia acțiunii de la Timpuri Noi i-a aparținut comandatului”. Moise a adăugat că spre deosebire de alte timpuri acum un militar are libertatea de a nu respecta ordinele, dacă le consideră ilegale.

În concluzie, parlamentarul Sergiu Andon, membru PC, a spus că în urma evenimentelor din timpul Summit-ului NATO „om fi ieșit noi bine ca stat polițienesc și ca oraș închis, dar ca societate pierdem, pentru că astfel de manifestări descurajează pofta și curajul societății civile de a participa la proteste”.

Jandarmeria vrea țarcuri speciale pentru ziariști

La patru ani de la summit-ul NATO nu numai că nu s-a întâmplat nimic cu jandarmii vinovați de acel incident, dar nimic din comportamentul Jandarmeriei nu s-a schimbat. Dovadă stau numeroasele ridicări de pe stradă ale cetățenilor pașnici care se aflau întâmplător sau nu în preajma protestelor de stradă din ianuarie 2012.

În partea a doua a întâlnirii de la Palatul Parlamentului s-a vorbit despre protestele din ianuarie 2012 și a fost lansat oficial raportul APADOR-CH privind persoanele agresate de jandarmi, care s-au adresat asociației pentru consiliere juridică.

Diana Hatneanu, directorul APADOR-CH, a explicat că raportul tratează mai mult ce se întâmplă la secțiile de poliție după ce oamenii sunt ridicați de pe străzi, adică vizează procedura administrativă de conducere la secție, pentru care APADOR a formulat deja o serie de propuneri de îmbunătățire.

APADOR-CH consideră că nu violența este o caracteristică generală a acțiunilor jandarmilor (care există, fără îndoială), ci mai degrabă o atitudine permanentă de intimidare și descurajare a oricăror inițiative cetățenești de protest. O agresiune, așadar, la adresa libertății de exprimare.

De data asta fostul ministru David a schimbat tonul. El a spus că i se pare „inacceptabil și intolerabil ce s-a întâmplat în București la protestele din ianuarie 2012”.

Explicații de Radio Erevan pentru pozele de la protestele din ianuarie

Colonelul Aurel Moise a încercat, la fel diplomat ca și fostul ministru David, să combată argumentele ONG-urilor, spunând că numai 1% din cele 150.000-200.000 de procese verbale întocmite într-un an de Jandarmeria Română sunt contestate de cetățeni. Iar din 45 de fapte înregistrate în timpul protestelor din ianuarie 2012, numai șase au fost transmise parchetelor și doar pentru unul singur a fost emis mandat de reținere de 29 de zile. Colonelul Moise s-a arătat supărat că 70% din faptele de natură penală constatate de jandarmi sunt declarate de instanțe ca nefiind pericol public.

Moise a mai încercat să afirme că pozele publicate în presa centrală, reprezentând jandarmi agresând diverse persoane pe stradă, ar fi trucate. Că una dintre ele, de exemplu, în care era un cetățean plin de sânge pe față, era de fapt rezultatul faptului că cetățeanul respectiv îl mușcase pe jandarm de mână. În final Moise a admis că jandarmul trebuie să uzeze de tot ce are în dotare pentru a-l urca pe cetățean în dubă, dacă acesta se împotrivește.

Totuși, în unele privințe colonelul Moise a admis că și jandarmeria simte nevoia unor clarificări în privința Legii 60, a adunărilor publice, și a propus constituirea unui grup de lucru pentru modificarea acesteia. Printre cerințe, Moise a spus că ar fi chiar amplasarea ziariștilor într-un loc special în timpul protestelor, astfel încât să nu mai fie victime ale zelului jandarmilor.

Parlamentarul Sergiu Andon chiar a plusat, spunând că în cazul modificării legii ar trebui prevăzut ca ONG-urile pentru drepturile omului să aibe câte un reprezentat la fiecare secție de poliție la care se știe că vor deflui dubele cu suspecți aduși de jandarmi.

Mai realist s-a dovedit juristul Gabriel Crăciun, reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor la întâlnirea de la Palatul Parlamentului. El a explicat că ministerul are deja în lucru proiectul de modificiare a legilor poliției și jandarmeriei, propus de APADOR-CH încă din luna noiembrie 2011, și că în curând își va spune punctul de vedere referitor la clarificările legislative cerute de APADOR-CH în privința conducerii la secție.

Schimbările recente din Guvern și din MAI au întârziat, însă, tranșarea acestor propuneri. Până când Ministerul de Interne se va pronunța într-un fel sau altul rămâne să vă păziți singuri pielea în cazul unei eventuale întâlniri cu jandarmii.

Pentru că azi e ziua Jandarmeriei Române le urăm jandarmilor „La mulți ani!” și, de ce nu, să gândească un pic ordinele înainte de a le executa, dacă tot a spus colonelul Moise că militarul are libertatea de a nu executa ordinele ilegale.