Archive for category: Penitenciare

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

In ziua de 12 noiembrie
2002, doi reprezentanti ai APADOR – CH au vizitat penitenciarul Bucuresti
– Rahova.

Reprezentantii asociatiei
si-au propus ca obiective o scurta discutie cu directoarea unitatii, vizitarea
blocului alimentar, a sectorului destinat executarii pedepselor disciplinare
cu izolarea si regim restrictiv si o discutie cu detinutii Cristian – Alexandru
Bamfi, Florea Dragan si Paul Surdu.

1.     
Discutia cu directoarea penitenciarului

La data vizitei, in penitenciar
se aflau 1991 de detinuti, dintre care 145 erau femei (140 de adulte si 5 minore),
153 de minori, 806 recidivisti si 1032 nerecidivisti.

Unitatea este una din foarte
putinele din Romania care nu se confrunta cu fenomenul supraaglomerarii. La
o capacitate normata de 2174 de locuri, raportata la numarul total al detinutilor,
rezulta un “indice de ocupare” de 91, 58%. La ferma agricola proprie,
de la Bragadiru erau cazati 40 de detinuti, aflati in regim fara paza.

Incepand cu luna septembrie
anul acesta, un numar de 30 de detinuti sunt folositi in constructii pe un santier
apartinand Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.

Numarul detinutilor condamnati
pe viata era de 37, toti fiind cazati intr-o singura sectie. Doamna directoare
a precizat ca la nivelul conducerii unitatii acestei categorii de detinuti i
se da o atentie aparte. Compartimentul cultural – educativ are programe
speciale cu ei, vizand mai ales buna cunoastere a lor, a problemelor si nevoilor
pe care ei le au. In ultimele luni, detinutii pe viata au participat la activitati
care presupun o buna incredere reciproca intre ei si cadrele unitatii. Conducerea 
organizat cu toti acesti detinuti o intalnire la clubul unitatii iar cu o alta
ocazie ei au participat, alaturi de alti detinuti, din alte categorii, la un
spectacol de teatru prezentat in unitate. Zilnic sunt scosi la plimbare, fara
catuse, iar sambata si duminica pot sa joace fotbal. Se intentioneaza amenajarea
unui teren de fotbal separat, pentru a crea conditii acestor detinuti sa iasa
zilnic sa joace fotbal.

In incinta penitenciarului
este in curs o investitie importanta a Directiei Generale a Penitenciarului,
construirea unui spital propriu de chirurgie. Spitalul va acoperi in aceasta
specialitate nevoile sistemului penitenciar, fapt ce va evita in viitor actualele
dificultati derivand din internarea detinutilor in spitale din reteaua Ministerului
Sanatatii (paza detinutilor bolnavi, costuri mai mari ale serviciilor medicale
etc).

Reprezentantii asociatiei
au fost surprinsi sa afle ca exista un ordin al DGP care stabileste ca la camerele
detinutilor pe viata trebuie sa existe doua randuri de grilaje metalice.

Directoarea penitenciarului
a precizat ca de la venirea sa, in martie 2002, in unitate nu au fost folosite
in absolut nici un caz lanturi pentru imobilizarea detinutilor.

2.     
Vizita la blocul alimentar

Meniul zilei fusese urmatorul:
dimineata – la comun si la regim (194 de portii), ceai, branza, marmelada
si biscuiti (diabeticilor li s-au dat oua si lapte); la pranz – la comun
si regim, ciorba de legume si tocanita de cartofi cu carne; seara – la
comun, paste fainoase cu sos si carne de porc iar la regim, paste fainoase cu
lapte. Pentru masa de pranz si cea de seara fusesera scoase de la depozit 99
kg de carne de porc, 51 de kg de subproduse si 100 de kg de slanina. 

In felul doi de la comun
existau practic numai bucati de slanina (desi cantitatea de carne inscrisa in
documentele contabile era egala cu cea de slanina), iar “carnea”
pentru felul doi de la regim, aflata intr-un vas separat,  insemna aproape
numai oase si grasime. “Carnea” pentru prepararea mesei de seara,
aflata in frigider, insemna si ea aproape numai grasime.

In unitate se gatisera si
circa 800 de portii pentru aresturile Politiei Capitalei.

3.     
Vizita la camerele de izolare si regim restrictiv

Camerele pentru izolare,
in numar de trei, sunt amenajate identic: fara ferestre, deci si fara lumina
naturala, un pat din beton si un WC turcesc, in camera, fara a fi separat prin
absolut nimic de restul incaperii. In opinia APADOR-CH, folosirea in astfel
de conditii a WC-ului supune detinutii unui tratament degradant. Un tratament
asemanator poate fi considerat si faptul ca in camera nu patrunde lumina naturala
si ca aerisirea camerei se poate face numai atunci cand supraveghetorii deschid
usa camerei (usa da in holul sectiei si are montate doua randuri de grilaje
metalice). Conditiile foarte proaste de la izolare sunt agravate de regula dupa
care de la desteptare si pana la stingere detinutilor li se ridica cazarmanentul
si lenjeria de pat.

In camera de regim restrictiv
se afla un singur detinut, Georgica Milea, in varsta de 20 de ani (camera avea
patru paturi). Grupul sanitar consta dintr-o incapere separata avand un dus,
un jgeab din beton cu trei robinete si o cabina cu un WC turcesc. Din datele
de care dispune conducerea penitenciarului rezulta ca in toamna anului 2001,
Georgica Milea ar fi ucis, in penitenciarul Jilava, unde era inchis, un detinut
(la Jilava el era inchis pentru ca in libertate ar fi comis o tentativa de omor).
Directoarea penitenciarului a precizat ca atunci cand a venit la Rahova, in
vara acestui an, Milea se afla practic intr-o stare de “animalitate”
(era ca un “animal haituit”, foarte speriat cand ii vedea pe subofiteri,
incapabil sa vorbeasca sau sa comunice in vreun alt fel cu cineva). Potrivit
cadrelor unitatii, in lunile petrecute la Rahova, Milea a “facut mari
progrese”, mai ales in sensul ca prezenta subofiterilor nu-l mai sperie
iar educatorii si celelalte cadre pot sa comunice intr-o anumita masura cu el.
Reprezentantii APADOR-CH au constatat ca detinutul are probleme grave de vorbire
(cand i se pune o intrebare abia reusind sa articuleze cateva silabe) si ca,
practic, este intr-o stare de totala inconstienta (ii este greu sa spuna pana
si cum il cheama, cati ani are, pentru ce se afla in penitenciar si in camera
respectiva etc). Reprezentantii asociatiei au exprimat rezerve cu privire la
masura luata impotriva lui Milea – regim restrictiv – mai ales in sensul
ca aceasta s-ar justifica in vreun fel, inclusiv sub aspectul eficacitatii ei.
Argumentul cadrelor a fost ca daca ar fi tinut la un loc cu alti detinuti, Milea
ar putea sa fie o amenintare pentru colegii lui ori acestia ar putea sa abuzeze
de el (inclusiv sexual, asa cum se pare ca s-a intamplat la penitenciarul Jilava).
Potrivit reprezentantilor penitenciarului, in cadrul procesului in care a fost
condamnat pentru tentativa de omor, expertiza medico – legala a stabilit
ca de Milea avea “discernamant diminuat”. Insa din ceea ce au observat
reprezentantii APADOR-CH si din explicatiile psihologului unitatii si ale altor
cadre rezulta aproape cu certitudine ca Milea este complet lipsit de discernamant.
Cazarea detinutului in camera de regim restrictiv pare fara alternativa mai
ales in conditiile in care in Romania nu exista un cadru legislativ si institutional
adecvat care sa trateze, din punct de vedere judiciar si medical, cazuri precum
cel al lui Georgica Milea. O imprejurare care inmulteste semnele de intrebare
cu privire la acest caz este ca de la transferarea detinutului in penitenciarul
Rahova, de circa patru sau cinci luni, parchetul nu a facut nici un fel de acte
de cercetare, care sa-l implice in vreun fel, in legatura cu presupusul omor
pe care acesta l-ar fi comis in penitenciarul Jilava.

La clubul sectiei detinutilor
pe viata se aflau doi detinuti care tocmai se pregateau sa inceapa o partida
de biliard. Din discutia cu cei doi a reiesit ca sunt destul de multumiti de
conditiile de aici si de comportamentul personalului. La plimbare ies zilnic,
de luni pana duminica, cate circa doua ore. La club pot sa iasa o data la doua
zile pentru a juca biliard, tenis de masa, sah sau pentru ore de limba romana,
de engleza (cu unul din colegii lor) sau matematica. Unii dintre ei lucreaza
goblenuri si decoruri pentru piesele de teatru jucate in penitenciar de detinuti.
Doamna psiholog are periodic activitati cu ei, pe grupuri constituite in functie
de preferintele detinutilor, de personalitatea si nevoile lor. In incapere era
destul de frig intrucat pana la data vizitei in penitenciar nu se daduse inca
drumul la caldura.

4.     
Discutia cu detinutii Cristian – Alexandru Bamfi si Florea Dragan

In data de 28 octombrie
2002, in timp ce colegii din camera urmareau un meci de fotbal la televizor,
Cristian – Alexandru Bamfi, care acuza dureri de stomac, a batut in gratiile
de la camera solicitandu-i supraveghetorului sa-l scoata la infirmerie. Supraveghetorul
i-a reprosat ca a batut prea insistent in gratii si ca l-ar fi injurat; in realitate,
insa, sustine detinutul, el il injurase pe unul din colegii de camera. Deranjat
de cele intamplate, subofiterul (“domnul Paul”) a intrat in camera
si le-a ordonat tuturor detinutilor sa sara din paturi si sa se culce cu fata
in jos. Pentru ca nu apucase sa execute dispozitia subofiterului, Dragan Florea,
un detinut in varsta de aproape 60 de ani, a fost tras din pat de acesta, de
la nivelul al doilea de paturi, a cazut pe pardoseala din ciment  si si-a
fracturat calcaiul piciorului drept. Dupa ce a cazut din pat, detinutul a mai
primit si doua picioare in coaste de la subofiter. Conducerea unitatii l-a caracterizat
pe Dragan Florea ca pe un detinut care “nu ne-a facut nici un fel de probleme”.

Pentru ca ii era tot mai
rau, Cristian – Alexandru Bamfi a fost dus in cursul noptii la infirmerie
iar de acolo la unul din spitalele civile din Bucuresti (din documentele de
la cabinetul medical nu a fost clar daca la Spitalul Universitar Bucuresti sau
la cel de Urgenta din Floreasca). La spital, s-a constatat ca Bamfi suferea
de o gastroenterocolita acuta, ceea ce arata ca insistenta sa in a cere supraveghetorului
sa-l scoata la infirmerie a fost deplin justificata. Iar imprejurarea aceasta
face practic de neinteles faptul ca pentru cele intamplate in seara de 28 octombrie,
pentru “atitudine necuviincioasa fata de cadre”, Bamfi a fost pedepsit
disciplinar nici mai mult nici mai putin decat cu 10 zile de izolare. Contrar
reglementarilor DGP in materie, el nu a fost audiat de comisia de disciplina.
Mai mult, detinutul a aflat de invinuirile care i se aduceau si de pedeapsa
care i-a fost aplicata numai in momentul in care “un ofiter de la paza”
a venit in camera si l-a luat pentru a-l introduce la izolare. Din fisa medicala
a detinutului a reiesit ca Cristian – Alexandru Bamfi a mai fost dus o
data la spital (la spitalul Universitar Bucuresti), prezentand “contuzii
cu excoriatii la mana dreapta”. Examinand dosarul care ii fusese intocmit
pentru cele 10 zile de izolare, reprezentantii APADOR-CH au constatat lipsa
piesei cele mai importante in asemenea dosare, declaratia celui pedepsit (precum
si faptul ca nicaieri nu era consemnata imprejurarea ca Bamfi ar fi refuzat
sa dea o asemenea declaratie). Una din mai multele consecinte – injuste,
in opinia reprezentantilor asociatiei – ale masurilor luate impotriva
lui Cristian – Alexandru Bamfi a fost si separarea celor patru frati Bamfi,
aflati cu totii pana atunci in aceeasi camera, in patru camere diferite.

Florea Dragnea a ajuns si
el in aceeasi zi la spital (la Spitalul de Urgenta Floreasca), unde, potrivit
declaratiilor sale si actelor pe care reprezentantii APADOR-CH le-au vazut la
cabinetul medical, s-a constatat ca a avut “fractura de calcaneu”
iar piciorul i-a fost imobilizat in gips pentru 45 de zile. La data vizitei,
detinutul se pregatea sa sesizeze Parchetul militar cu privire la agresiunea
subofiterului. El a solicitat serviciului medical al unitatii sa-i asigure medicamentele
de care are nevoie intrucat familia sa nu are posibilitati sa i le cumpere.

5.     
Discutia cu detinutul Paul Surdu

Detinutul a sesizat reprezentantilor
APADOR-CH ca de circa patru luni si jumatate i s-a interzis, fara sa i se spuna
de ce, sa mai primeasca vizite la masa (de care beneficiaza detinutii care nu
ridica nici un fel de probleme) si a fost trecut in categoria celor care pot
primi numai vizite “la cabina” (detinutii considerati “periculosi”
si, potrivit Ordinului DGP nr 3320 din 12 noiembrie 2001, detinutii “consumatori
de droguri”). Cadrele de la compartimentul “evidenta” au aratat
reprezentantilor asociatiei un formular tipizat, intitulat “Declaratie”,
intocmit la 14 mai 2002 la spitalul penitenciar Jilava si semnat de Paul Surdu,
prin care acesta ar fi recunoscut ca este “consumator de droguri”.
(Initial, reprezentantilor asociatiei li se spusese ca detinutul ar fi considerat
consumator de droguri pe baza unei adnotari de pe coperta dosarului facuta de
politistii sectiei 14 din Bucuresti). Paul Surdu a insistat, in discutia cu
reprezentantii asociatiei, ca nu este consumator de droguri si ca la spitalul
penitenciar Jilava a fost intr-adevar intrebat daca consuma droguri, insa raspunsul
sau a fost negativ. Reprezentantii serviciului de paza si tratament si cei de
la compartimentul de evidenta au motivat categorisirea lui Surdu drept consumator
de droguri si printr-o hotarare de sanctionare a detinutului datata 25 mai 2001,
document in care se precizeaza ca Surdu a fost sanctionat pentru si-ar fi “injectat
un praf alb”. Numai ca din documentele din dosar nu rezulta, si nici cadrele
respective nu au putut face vreo dovada in acest sens, ca “praful alb”
ar fi fost un narcotic. In schimb, pentru reprezentantii asociatiei a fost destul
de relevant faptul ca procurorul unitatii a admis contestatia detinutului si
a schimbat pedeapsa pe care comisia de disciplina i-a aplicat-o, 10 zile de
izolare severa, in… mustrare. Mai trebuie precizat si faptul ca Paul Surdu
nu se afla in evidentele serviciului medical cu privire la detinutii consumatori
de droguri. Fata de aceasta situatie, reprezentantii APADOR-CH au fost nevoiti
sa ia in considerare doua ipoteze. Prima, ca formularul semnat de Paul Surdu
a fost completat gresit din neatentie, iar a doua ca trecerea, fictiva, a detinutului
in categoria consumatorilor de droguri (si supravegherea lui severa la vizite)
are legatura cu plangerile pe care acesta le-a facut la Parchetul militar impotriva
unor cadre din penitenciarul Rahova care, cu mai mult timp in urma, l-au batut.
In favoarea celei de-a doua ipoteze pare sa fie si imprejurarea ca Paul Surdu
a fost pedepsit in repetate randuri pentru “atitudine necuviincioasa fata
de cadre”.

6.     
Concluzii

Sub unele din aspectele
pe care reprezentantii APADOR-CH le-au avut in vedere s-au constatat anumite
imbunatatiri in comparatie cu vizita precedenta, din septembrie 2000. Asociatia
considera cat se poate de bine venita atentia sporita pe care actuala conducere
a penitenciarului o da categoriei detinutilor pe viata, mai ales ocuparii timpului
lor. De asemenea este de notat faptul ca incepand cu luna martie anul acesta,
odata cu numirea doamnei directoare, penitenciarul a renuntat complet la folosirea
lanturilor impotriva detinutilor.

APADOR-CH considera drept
injusta – si evident neregulamentara din punctul de vedere al procedurilor diciplinare
– sanctionarea detinutului Cristian – Alexandru Bamfi. Reprezentantii
asociatiei au constatat ca in penitenciar continua practica pedepsirii detinutilor
pentru “atitudine necuviincioasa” la adresa personalului si ca la
nivelul comisiei de disciplina si a conducerii unitatii se impune in continuare
mai multa atentie ca supraveghetorii sa nu fie excesivi si subiectivi in relatiile
pe care le au cu detinutii. Asociatia considera injusta pedepsirea detinutului
Bamfi cu 10 zile de izolare mai ales in conditiile in care solicitarea acestuia
de a fi scos de urgenta la cabinetul medical s-a dovedit complet legitima.

APADOR-CH solicita conducerii
unitatii sa faca verificari proprii in cazul agresarii detinutului Florea Dragan,
sa ia masurile care se impun si sa faciliteze detinutului sesizarea Parchetului
militar.

Asociatia apreciaza ca este
destul de posibil ca trecerea nejustificata a detinutului Paul Surdu in categoria
consumatorilor de droguri (si in categoria celor vizitati “la cabina”)
sa fie in legatura cu plangerile pe care el le-a adresat Parchetului militar
impotriva cadrelor care l-au batut. Asociatia solicita conducerii penitencarului
sa analizeze situatia detinutului, sa dispuna masurile care se impun si sa descurajeze
comportamentul resentimentar si sicanator al cadrelor fata de el. 

APADOR-CH considera ca este
necesar ca penitenciarul sa faca demersurile care se impun pentru ca organele
in drept sa clarifice invinuirea care i se aduce detinutului Georgica Milea
ca si-ar fi ucis un coleg in penitenciarul Jilava. Este necesar ca penitencarul
sa continue, cu posibilitatile pe care le are,i ”recuperarea” si
ingrijirea acestui detinut.

Asociatia considera ca este
necesara reamenajarea camerelor de izolare intrucat conditiile actuale din aceste
spatii echivaleaza cu un tratament inuman si degradant.

Este de asemenea necesar
sa se dea o mai mare atentie folosirii intregii cantitati de alimente, in special
a carnii, la prepararea hranei detinutilor. Fata de vizita precedenta, mancarea
arata mai bine, insa lipsa aproape completa a carnii a ramas aceeasi problema
serioasa. 

Manuela Stefanescu
Valerian Stan

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe data de 29 octombrie
2002, doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul Vaslui.

1 Conditii generale

La o capacitate legala
(6 mc de persoana) penitenciarul ar trebui sa gazduiasca maximum 538 de persoane.
La data vizitei, efectivele detinutilor se ridicau la 1005 persoane,
adica dublul capacitatii. Instalarea unor paturi suplimentare (total
paturi – 849) nu rezolva situatia supraagomerarii.

Recenta lege a gratierii
a vizat numai 39 de detinuti, din care 14 contravenienti.

Din totalul de 1005 detinuti,
981 sunt barbati (inclusiv 34 de minori) iar 24, femei (inclusiv o minora).
Numai 97 sunt arestati preventiv, din care 17 minori. Desi numarul arestatilor
preventiv este relativ scazut, APADOR-CH continua sa sustina ideea ca minorii
nu au ce cauta in detentie – nici in arest preventiv si, cu atat mai
putin, condamnati  – (cu exceptia unor infractiuni de genul crimelor
deosebit de grave), ei trebuind sa beneficieze, primii, de sistemul “probatiunii”
adica alternativa la incarcerare.

Numai 84 de detinuti
erau folositi la munca platita iar alti 133 prestau servicii in favoarea penitenciarului
(74 la gospodaria agro-zootehnica si 59 la deservire). In total, 217 deci
mai putin de un sfert din numarul total de detinuti.

111 cadre lucreaza la
operativ, ceea ce da o medie de 10 detinuti la un cadru. APADOR-CH solicita
DGP sa analizeze posibilitatea angajarii a inca 27 de cadre, pana la completarea
schemei (138 de cadre).  

Penitenciarul Vaslui
ar dori sa preia o cladirea dezafectata care a apartinut UM 01534. Din pacate,
negocierile demarate inca din 1998 nu au fost finalizate inca. Preluarea si
amenajarea acelei cladiri ar rezolva, macar in parte, problema supraaglomerarii
din acest penitenciar.

Penitenciarul are un
magazin de la care detinutii pot face cumparaturi, pe baza de liste. Din pacate,
maximum 10% dintre ei dispun de sume de bani in conturile personale.

O problema constant ridicata
de APADOR-CH este obligarea detinutilor – inclusiv a femeilor, minorilor
si arestatilor preventiv – de a purta uniformele date de penitenciar.
La apelurile de dimineata si de seara si ori de cate ori ies din camere ei
sunt obligati sa poarte numai acele haine provenite din stocurile MApN sau
MI. De circa 2 ani au fost interzise treningurile (se admite, totusi,
si un pantalon “civil”, daca se coase pe lateral o vipusca alba).
Masura a fost luata in urma unor evadari, hainele civile ingreunand depistarea
evadatilor. Asociatia nu crede ca pentru cateva cazuri izolate, trebuie
sa sufere intreaga populatie din penitenciare (circa 50.000 de persoane).
Femeile se plang ca tinuta de penitenciar in care se duc la vizite ii socheaza
pe copiii veniti sa le vada. Si barbatii au aceasta problema si, in plus,
daca femeile au doua randuri de uniforme, cei mai multi detinuti au unul singur.
Spalarea uniformei si mentinerea curateniei corporale se fac cu dificultate.
APADOR-CH a vizitat si penitenciare in care portul uniformei nu era obligatoriu,
lucru ce avea un impact pozitiv asupra relatiilor dintre detinuti si dintre
acestia si supraveghetori. Asociatia propune DGP, ca prim pas, urmatoarele
masuri:

a)     
eliminarea obligatiei purtarii uniformei de penitenciar pentru arestatii
preventiv, femei si minori (cu exceptia situatiilor in care detinutii
nu au haine civile decente);

b)     
purtarea uniformei numai de detinutii scosi la munca; (cu exceptia
situatiilor in care, pentru efectuarea unor lucrari in interiorul penitenciarelor,
se angajeaza si muncitori civili)

In opinia asociatiei,
tendinta trebuie sa fie de eliminare totala a obligativitatii de a purta
uniforma de penitenciar. De aceea, reprezentantii sai au fost neplacut
surprinsi sa auda ca penitenciarul Vaslui are sarcina de a achizitiona
inca 2000 de uniforme militare de la MapN.

Penitenciarul Vaslui
nu are sectie semi-deschisa deoarece nu exista detinuti care sa indeplineasca
criteriile stabilite de DGP. Profilul penitenciarului prevede categoria detinutilor
cu pedepse pana la 10 ani, dar sunt si persoane cu pedepse mai mari (inclusiv
pe viata) care sunt aduse, temporar, pentru diverse procese aflate pe rolul
instantelor din Vaslui.

O situatie deosebita
s-a petrecut pe 14 februarie 2002. Detinutul Nastase Marius Maricel (n.1975)
era arestat preventiv sub acuzatia de a fi violat un minor. Fara indoiala
ca “telefonul fara fir” functioneaza din plin in orice loc de
detentie. Detinutii afla imediat cine a fost incarcerat si pentru ce fapta.
In cazul lui Nastase, zvonul a fost ca ar fi “pedofil”. Dupa cele
21 de zile de carantina, el a fost mutat intr-o camera “linistita”
– spun supraveghetorii – in care, la cateva minute dupa ce a intrat,
a fost lovit de un alt detinut (Calin Mihai) si a decedat. Cerificatul medical
de constatare a decesului mentioneaza “hemoragie meningee cu inundatie
sanguina ventriculara; ruptura de artera vertebrala si traumatism cervical”.
Detinutul Calin este cercetat de Parchet pentru omor deosebit de grav. Problema
ridicata de APADOR-CH se refera la obligatia cadrelor de a asigura protectia
oricarui detinut aflat in custodia lor, indiferent de natura faptei savarsite.
Explicatiile cadrelor privind “valorile morale ale detinutilor”
care ar accepta omorul dar detesta pedofilia (sau violarea unor
minori) nu pot fi o justificare pentru cele intamplate. Cadrele aveau
obligatia legala de a preveni o reactie violenta la adresa lui Nastase,
cu atat mai mult cu cat erau la curent cu zvonurile pe seama acestuia si
cunosteau si mentalitatea detinutilor in legatura cu acest gen de infractiune.
Doamna psiholog – a carei activitate este remarcabila – a declarat
ca a discutat in mai multe randuri cu grupuri de detinuti pe tema “atitudinii
justitiare intre detinuti” si crede ca a realizat deja unele progrese.
APADOR-CH solicita DGP informatii suplimentare privind acest caz (daca s-a
efectuat o ancheta interna, daca au existat sanctiuni pentru cadre, daca s-au
stabilit masuri de prevenire a unor astfel de situatii etc.). In opinia asociatiei,
eventuala condamnare a autorului infractiunii nu este suficienta.

2.      
Vizita in penitenciar

2.1.           
Blocul alimentar

Sistemul de ventilatie
este dezafectat din cauza vechimii si a lipsei totale de eficienta. Prepararea
mancarii se face in zece marmite. 15 detinuti (13 ziua si 2 noaptea) lucreaza
la bucatarie, la curatarea legumelor, spalarea veselei etc.

Meniul zilei era urmatorul:
a) la comun – dimineata ceai (fara zahar, au spus detinutii) si margarina;
la pranz – ciorba de cartofi si iahnie de fasole cu carne; seara –
ghiveci cu carne; b) la regim (68 de portii) – dimineata ceai, branza
si margarina; la pranz – supa de carne si ghiveci moldovenesc cu carne;
seara – paste fainoase cu lapte.

Pentru toate mesele,
se scosesera din magazie 87,6 kg carne de porc, 20 kg subproduse si 39,7 kg
slanina. Meniul zilei nu prevedea decat carne (oricum de proata calitate –
numai “carcasa”, adica coaste si grasime), nu si subproduse
si slanina. Prin urmare, ori trebuia scoase de la magazie circa 145 kg
carne, ori pe meniu trebuia incluse subprodusele si slanina. In plus, a mai
existat o mica neconcordanta (un kg si jumatate de carne) intre diversele
evidente, cantitate ce ar fi servit pentru hrana a … trei catele preluate
de penitenciar ca … viitoare mame de caini de paza!

2.2.           
Compartimentul socio-educativ

Penitenciarul dispune
de 45 de abonamente la diverse ziare, la care se adauga retururi de la publicatiile
locale. 7 persoane (2 ofiteri, 3 subofiteri, o psihologa si un preot ortodox)
lucreaza in acest compartiment. Spre diferenta de vizita precedenta a APADOR-CH
(in 2000), doamna psiholog a fost acum cooptata in toate comisiile din penitenciar
(repartizare, disciplinara, de liberare conditionata etc.).

Programele pentru minori
sunt grupate sub titlul “Iepurasii” si acopera educatia pentru
viata, activitati sportive, consiliere individuala si de grup etc. Acestea
se dsfasoara aproape zilnic si antreneaza toti minorii. Scolarizarea (clasele
I – VI) se face separat, cu ajutorul a trei cadre didactice. Tot separat
se desfasoara si programul de alfabetizare (“Alfaz”) pentru 7
detinuti, dintre care 4 minori, dar numai o data pe saptamana – lunea –
si numai doua ore (13.00 – 15.00), ceea ce, in opinia asociatiei, este
prea putin. In sfarsit, se lucreaza la punerea in scena, tot cu minori, a
unor schite de Caragiale si se programeaza si o piesa – “Cei trei purcelusi”
– tema fiind medierea conflictelor.

Detinutii adulti participa
si ei, in grupuri de 8 – 12 persoane, la diverse programe cum sunt “Stradav”
– diminuarea vulnerabilitatii, “Vadd” – diminuarea
agresivitatii la recidivisti, “Deris” – diminuarea starii
de depresie. Pentru femeile detinute, se face o combinatie intre “Stradav”
si “Deris” si se are in vedere initierea unui program pentru intretinerea
legaturilor familiale. Toate aceste activitati sunt desfasurate de doamna
psiholog, o persoana foarte activa si dedicata muncii ei. Doamna psiholog
mai face si consiliere personala (cam 20 – 25 de detinuti se inscriu
zilnic, dar nu poate discuta decat cu maximum 18).

Ar fi de dorit sa existe
si un program pentru detinutii care urmeaza sa fie liberati. In prezent, pregatirea
lor se desfasoara doar in camerele de detentie, la care se adauga o colaborare
cu o organizatie neguvernamentala – “Orasul sperantei” –
care se ocupa numai de tinerii (18-21 de ani) ce urmeaza a fi pusi in libertate.
Serviciul de probatiune – care functioneaza pe langa tribunalul Vaslui –
se preocupa in principal de minori (intocmeste rapoarte pe care le prezinta
instantelor inainte de condamnare, in vederea unei posibile alternative la
incarcerare).

Reprezentantii APADOR-CH
au constatat ca activitatile compartimentului sunt reale (nu numai
“pe hartie”). Pe durata vizitei, au asistat la o sedinta de terapie
in grup pentru 14 detinuti adulti (de la camerele 26 si 29), la care acestia
erau foarte activi, in vreme ce un alt grup astepta sa intre la scoala.

Problema majora este
cea a lipsei de spatiu, deoarece toate aceste activitati (cu exceptia celor
sportive) se desfasoara numai in clubul detinutilor. Oricat de riguroasa
ar fi programarea pe ore, este clar ca numai o mica parte din cei o mie de
detinuti pot beneficia de activitatile cultural-educative.

In afara reprezentantilor
asociatiei “Orasul sperantei”, doua alte organizatii neguvernamentale
au activitati regulate: Serviciul Umanitar pentru Penitenciare (SUP) si Prison
Fellowship, ultima ocupandu-se in principal de femei. Pe langa acestia, si
reprezentantii unor culte religioase, in principal catolici,  au intalniri
frecvente cu detinutii.

           
2.3. Cabinetul medical

Doi generalisti si un
stomatolog (acesta din urma cu program luni, marti, miercuri si vineri), ajutati
de sase asistenti (o asistenta este repartizata exclusiv la cabinetul medical
al cadrelor iar una se ocupa de farmacie) raspund de sanatatea detinutilor.
Din pacate, si aici, ca in majoritatea penitenciarelor, medicii se ocupa si
de cadre (zilnic intre 7.00 – 9.00 si 14.00 – 15.00).

Media detinutilor consultati
este de 40 – 50 zilnic, ceea ce inseamna 5-6 minute de fiecare detinut,
dar numai daca medicul ar lucra continuu, fara nici o pauza. In plus,
unul din doctori lucreaza martea si joia fara asistent, deoarece acesta
din urma trebuie sa insoteasca la spital un detinut care face dializa.

O alta dificultate este
legata de lipsa cadrelor de specialitate din Laboratorul medico-legal, ceea
ce duce la repetate amanari ale expertizarii detinutilor. S-a mentionat cazul
recent al unui detinut care ceruse intreruperea executarii pedepsei din motive
de sanatate dar instanta nu a putut judeca solicitarea deoarece LML nu
finalizase expertiza. Trebuie precizat ca detinutul care cere intreruperea
executarii pedepsei pe astfel de motive plateste expertiza.

Cabinetul medical ar
avea nevoie de un al doilea scaun la stomatologie (pentru care s-au
facut demersurile necesare la DGP) si de un “mini laborator” pentru
teste (pret estimativ – 3.000 dolari SUA) ceea ce ar duce la economisirea
timpului si, in timp, a costurilor analizelor efectuate, in prezent, in spitale
civile.

Infirmeria este formata
din trei camere dintre care una este rezervata bolnavilor de TBC (3 sub tratament
activ si 19 in supraveghere). Nu este inregistrat nici un bolnav de sifilis.
La camera 33 – inapti – erau 12 detinuti la 12 paturi. Detinutul
Eugen Cosnita, 68 de ani, cu o condamnare de 7 ani si jumatate pentru omor,
sufera de o scurtare a piciorului drept, discopatie lombara si arterita. Nu
se poate deplasa decat cu insotitor. Gelu Murgu, 31 de ani, condamnat pentru
furt, este bolnav de insuficienta renala cronica si trebuie sa mearga la dializa
de trei ori pe saptamana, la spitalul din Barlad. Este insotit de fiecare
data de un asistent medical din penitenciar, ceea ce creaza dificultati cabinetului
medical. Ion Chiriac, 29 de ani, sufera de paraplegie iar un examen ecografic
efectuat la spitalul Jilava a stabilit ca are o inflamare a coloanei, pareza
si dificultati la urinare. Chiriac sustine ca toate bolile s-au declansat
in perioada de noua luni petrecuta in arestul politiei Vaslui.

Bolnavii ies la aer cam
o ora si jumatate zilnic, de luni pana vineri inclusiv.

2.4.           
Sectorul vizite

Sala de vizita la masa
(4 locuri) era goala. In schimb, vorbitorul obisnuit (la pupitre plus o cabina
pentru “periculosi”) era plin de lume. Detinutii si vizitatorii
vorbeau, sau mai degraba strigau, toti deodata. Un afis din holul de la intrare
avertizeaza “cetatenii” ca, pe durata vizitei, sa nu discute decat
“probleme personale si familiale”, in caz contrar, se va intrerupe
vizita. Dar in acel vacarm (6 detinuti si 12 vizitatori plus copiii) era imposibil
de urmarit cine si ce spunea. De altminteri, subofiterul de serviciu a declarat
ca o vizita s-ar intrerupe numai daca cineva ar folosi un limbaj vulgar care
sa-i deranjeze pe ceilalti. Reprezentantii asociatiei nu vad rostul acelui
afis. Iar daca va fi mentinut, atunci sa recomande tuturor sa foloseasca “un
limbaj civilizat”. Vizitele dureaza intre 30 de minute si 2 ore. Date
fiind noile dispozitii ale DGP din iulie a.c. privind marirea numarului de
vizite lunare la care au dreptul detinutii (intre doua si patru in functie
de categorie), APADOR-CH sugereaza renuntarea la sistemul “literelor”
(detinutii al caror nume de familie incepe cu A,B,C,D pot fi vizitati de pilda
lunea; cei cu E,F,G,H – martea etc.). Cadrele se tem insa ca toti vizitatorii
s-ar inghesui la sfarsit de saptamana ceea ce i-ar pune in mare dificultate.
O solutie ar fi ca prima jumatate a alfabetului sa fie programata luni-miercuri
inclusiv, a doua, joi – duminica iar luna urmatoare, invers, cu prioritate
pentru minori si femei. Tot pe baza noilor dispozitii ale DGP, s-a marit
si numarul de pachete pe care le pot primi detinutii. La penitenciarul Vaslui,
se inregistreaza o crestere de circa 50% a numarului de pachete.

2.5.           
Camerele

Camerele 11 A si B –
detinuti pe viata (transferati temporar pentru procese) sau regim restrictiv
si izolator – erau neocupate. Ambele sunt foarte mici, cu cate doua
paturi, un WC si o chiuveta fiecare. WC si chiuveta din camera de izolare
erau defecte.

Cu toate ca detinutii
considerati “periculosi” nu sunt izolati de restul, la camera
13 (sectia a III-a)  erau 14 detinuti la 12 paturi, toti cu pedepse mari.
Camera fiind mica, paturile erau dispuse pe trei nivele. Detinutii ies zilnic
la plimbare cate o ora si jumatate. Dar “zilnic” inseamna, ca
si in majoritatea penitenciarelor, patru zile pe saptamana, deoarece sambetele
si duminicile se considera ca “activitatile administrative” (scuturat
paturi, cearceafuri etc.) suplinesc plimbarea iar in ziua de baie saptamanala,
nu se iese la aer. APADOR-CH considera ca iesitul la aer trebuie asigurat
in fiecare zi, indiferent de natura celorlalte activitati. De asemenea, este
de dorit ca, in acea ora si jumatate, detinutii sa poata face si altceva decat
sa se plimbe intr-un spatiu mic (fotbal, volei, handbal, aparate de forta
etc.).  Detinutii aveau televizor, jocuri de sah si table si chiar
o … chitara! Grupul sanitar consta dintr-o chiuveta in camera si o cabina
cu un WC.

Detinutul Vasile Corduneanu,
58 de ani, este condamnat la 12 pentru omor, din care a executat 7. A afirmat
ca sufera de psihopatie, hipotensiune si bronsita astmica. Detinutul Marin
Simion s-a plans ca a avut o operatie la un testicol in 1998, ca s-a reinfectat
si ca desi medicul penitenciarului a constatat cu o luna in urma ca trebuie
transferat la spitalul Jilava, inca nu se intamplase nimic. El a mai spus
ca are posibilitati materiale pentru plati o lucrare dentara – ce nu poate
fi executata la Vaslui – si ca a facut cerere in acest sens catre DGP
(se pare ca astfel de lucrari se executa doar la spitalul penitenciarului
Poarta Alba). Impresia detinutului este ca medicul stomatolog al penitenciarului
Vaslui s-ar opune acestui transfer pentru ca s-ar fi simtit “jignit”
ca el l-a solicitat direct DGP. Relatarile detinutilor din aceasta camera
au fost contradictorii cu privire la intretinerea igienei (unii au spus ca
dezinsectia se face ori de cate ori este nevoie, altii ca au soareci si gandaci
si ca nu s-a mai facut dezinsectie de cel putin trei luni) si la activitatile
la club (unii au declarat ca fusesera la club cu cateva zile inainte de vizita
reprezentantilor asociatiei, altii ca nu au fost scosi niciodata). Indiferent
de parerile contradictorii, pentru APADOR-CH a fost clar ca in camera 13,
conditiile de detentie sunt mai dificile decat in restul penitenciarului.
Tocmai pentru ca aici sunt detinuti cu pedepse mari si considerati, implicit,
ca periculosi, asociatia cere conducerii penitenciarului sa le acorde mai
multa atentie, in special in domeniul educativ si medical-sanitar.

La camera 28 (recidivisti
arestati preventiv) erau 38 de detinuti la 27 de paturi. Unii dormeau doi
intr-un pat, altii trei sau patru in doua paturi alaturate. Detinutii s-au
plans de mancare (dimineata, ceai fara zahar, iar felurile gatite nu contin
aproape niciodata carne ci numai slanina), de faptul ca nu mai au voie sa
primeasca – si sa poarte – treninguri, ca nu au mai iesit la club de
vreo doua luni. Singurele lor “distractii” sunt plimbarea zilnica
de circa o ora, jocurile de sah si remmy si programul de la televizor (penitenciarul
are si un post TV cu circuit intern). Grupul sanitar consta din doua cabine
cu WC-uri si un spalator cu 5 robinete. Ionel Chersacaru si Cornel Jiglau
(acesta din urma internat, pana in 1994, in spitalul psihiatric Grajduri),
ambii recidivisti, au fost arestati preventiv pentru – spun ei –
furtul unei casete audio si violare de domiciliu. Pe dosarul de penitenciar
al lui Chersacaru, politia a notat “intentie de evadare si automutilare”.
In dosar, exista o fisa, intocmita de un politist in care se mentioneaza “automutilare”
(lucru lesne de constatat dupa cicatricele de pe corp” dar si “evadare”
(nu “tentativa”) fara nici o alta explicatie. Si pe dosarul
lui Jiglau apare mentiunea “intentie de automutilare”.
Deoarece aceste adnotari de pe dosare, chiar scrise cu creionul, uneori nesemnate
si, de cele mai multe ori, nejustificate prin documente, au efecte
asupra categorisirii lor in penitenciare, APADOR-CH cere mai multa rezerva
din partea cadrelor in privinta acestui gen de caracterizare.  Cadrele
din penitenciare se tem ca daca ar ignora aceste adnotari, chiar daca nu exista
in dosar nici o proba, si daca s-ar intampla vreun incident, ele, cadrele,
ar fi trase la raspundere. In principiu, comisia de disciplina a penitenciarului
analizeaza lunar situatia fiecarui detinut “cu probleme”. In practica,
reprezentantii asociatiei au intalnit putine cazuri in care “stampila”
de pe coperta dosarului sa fi fost stearsa. Mai mult, daca un recidivist a
avut, intr-o pedeapsa anterioara, o tentativa de evadare (pentru care a fost
condamnat si si-a executat pedeapsa) el va ramane toata viata la categoria
“periculosi” chiar daca se va comporta ulterior foarte bine. APADOR-CH
considera ca detinutii trebuie clasificati numai in functie de comportamentul
pe durata executarii pedepsei in curs. Reprezentantii asociatiei cred
ca  tratamentul in detentie nu trebuie sa fie influentat de adnotarile
de pe dosarul de penitenciar (indiferent daca provin de la politie sau alt
penitenciar). In plus, detinutii s-au plans ca au soareci, gandaci si
paduchi.

Camerele 19 si 20 erau
destinate minorilor. In prima – arestati preventiv – erau 19 minori
la 12 paturi. Ei merg la club in fiecare vineri, unde stau de vorba cu psihologul.
In restul timpului, se uita la televizor sau joaca sah si remmy. Ies la aer
cam o ora pe zi, iar sambata joaca fotbal sau tenis cu piciorul. In a doua
(camera 20) erau 15 minori la 12 paturi. Ei sunt condamnati, fie in prima
instanta, fie definitiv, patru dintre ei urmand a fi transferati la Centrul
de reeducare Tichilesti. Aproape toti minorii au avut – sau au –
avocati din oficiu, in foarte multe cazuri apararea limitandu-se la “pledoarii”
de genul “ e mic si nu si-a dat seama ce face.” De exemplu, cazul
lui Lucian Simion (16 ani), condamnat pentru un furt comis in anul 2000 (cand
avea 15 ani neimpliniti) la un an si 9 luni inchisoare. Grupul sanitar consta
dintr-o chiuveta in camera si o cabina cu WC, in care se afla si cosul de
gunoi care se goleste numai o data pe zi si numai dimineata.

Minorii, inclusiv cei
arestati preventiv, sunt obligati sa poarte, in toate situatiile, uniforme
de penitenciar.

Singura sala de baie
pentru tot penitenciarul (barbati) avea 30 de dusuri. Peretii erau plini de
igrasie iar mirosul era de nesuportat.

Penitenciarul are patru
curti de plimbare din care una dotata cu o masa de tenis. Cum in ziua vizitei
plouase, una din curti devenise impracticabila din cauza noroiului.

Sectia de femei are 2
camere: camera 2 ( 5 detinute care lucreaza la popota cadrelor la 6 paturi)
si camera 1 (19 detinute la 18 paturi). Prima camera era spatioasa si foarte
curata, in timp ce in a doua nu era, practic, nici un spatiu liber. De altminteri,
detinutele de aici au spus ca in urma cu trei luni au fost chiar 35 in camera.
Disproportia dintre cele doua camere in privinta numarului detinutelor si
paturilor si a unui minim spatiu de miscare, este evidenta. Deoarece situatia
este general valabila in penitenciarele care sectii de femei, asociatia propune
urmatoarele variante: 1. renuntarea la folosirea detinutelor la popota;
2. rotirea cat mai multor detinute (daca este posibil, toate) la popota.
In ambele variante, s-ar elimina diferenta substantiala cu privire la conditiile
de detentie. A doua varianta ar presupune efectuarea unor examene medicale
periodice, pentru toate detinutele.

Camerele sunt dotate
cu grupuri sanitare identice: un WC, un dus, un spalator cu 3 robinete. Au
apa calda la dus in fiecare vineri, dar li se aduc butoaie cu apa calda in
fiecare zi.

La camera 2 nu exista
decat un radio dar una din detinute primise deja aprobarea pentru un televizor
adus de acasa. Detinutele s-au plans de frig (in ziua vizitei, chiar daca
afara nu era o temperatura foarte scazuta, in camere era foarte rece) spunand
ca iarna trecuta s-a facut focul extrem de rar, de lipsa de medicamente (nu
primesc decat analgin si paracetamol) si de faptul ca ar vrea sa lucreze,
dar nu au unde. O alta nemultumire se refera la obligatia – existenta
in majoritatea penitenciarelor – de a purta tinuta obligatorie, in special
la vizitele cu familia.

Detinutele au spus ca
ultima oara fusesera la club de Sfanta Maria (8 septembrie), deci cu o luna
si jumatate in urma. In general, merg la club cu ocazia unor sarbatori religioase.
Ele “compensau” cumva lipsa de activitate cultural-educativa printr-un
curs “spontan” de alfabetizare, la initiativa uneia din detinute.
Din pacate, nici in acest penitenciar nu se permite detinutelor sa coasa,
brodeze sau tricoteze in camera. Asta pentru ca pana si banalul ac de cusut
ar fi un obiect “ascutit” si deci “periculos”. Reprezentantii
asociatiei nu au auzit ca, in alte penitenciare in care se permit astfel de
activitati, sa fi avut loc incidente violente cu andrele sau iglite!

Femeile ies la aer intre
o ora si jumatate si doua ore pe zi, de luni pana vineri inclusiv.

Maria Trifan are o condamnare
de un an si cinci luni. Ea este pensionara medicala si trebuie sa se prezinte
in fiecare an, in luna iulie, la o comisie medicala. Dupa arestare, ea a mai
primit pensia doar pe luna iunie, dupa care i-a fost sistata din cauza neprezentarii
la comisie. Asociatia semnaleaza ca Legea pensiilor a fost modificata in 2000.
Deoarece (din 2001) pensionarii pentru limita de varsta, condamnati la
inchisoare, primesc pensia si pe durata detentiei, APADOR-CH cere DGP
sa analizeze si situatia pensionarilor pe motive de sanatate si, daca singura
conditie este prezentarea anuala a acestora la comisiile medicale, sa ia masurile
necesare.

Concluzii:

– Supraaglomerarea –
caracteristica sistemului penitenciar – continua sa fie o problema extrem
de serioasa. Pana la modificarea absolut necesara a legii penale, APADOR-CH
cere DGP sa-si sporeasca eforturile pentru obtinerea unor spatii ale MApN,
devenite disponibile prin dezafectarea unor garnizoane. In felul acesta, s-ar
putea atinge macar standardul minim al unui pat pentru fiecare detinut;

– Asociatia cere DGP
sa analizeze cu maxima atentie incidentul din februarie 2002 din penitenciarul
Vaslui, in urma caruia un detinut – aflat in arest preventiv –
a fost ucis de un alt detinut la cateva minute dupa ce a fost introdus in
camera respectiva. Indiferent de mentalitatea detinutilor, conducerea si
cadrele din fiecare penitenciar au datoria de a proteja viata si integritatea
fizica si psihica a tuturor persoanelor aflate in detentie, indiferent de
natura faptei comise;

– APADOR-CH solicita
din nou DGP sa elimine obligatia detinutilor de a purta tinuta obligatorie
de penitenciar. Masura ar trebui sa aiba in vedere in primul rand minorii
si femeile, precum si detinutii aflati in arest preventiv, evident, in masura
in care acestia au haine civile acceptabile;

– Detinutii (cu cateva
exceptii) nu s-au plans de calitatea hranei. Reprezentantii asociatiei au
constatat insa ca meniul (feluri cu carne) nu corespundea cu continutul
marmitelor (foarte putina carne, de proasta calitate, mai mult slanina si
subproduse);

– APADOR-CH considera
laudabile eforturile compartimentului cultural-educativ, cu o mentiune speciala
pentru activitatea doamnei psiholog. Asociatia cere DGP sa acorde mai multa
atentie acestui compartiment, in toate penitenciarele, astfel incat
un numar cat mai mare de detinuti sa fie antrenati in activitati esentiale
pentru reeducare. Asociatia cunoaste bine criza de spatiu din toate penitenciarele.
O solutie ar putea fi instalarea unor corturi pentru activitatile compartimentului,
cel putin pe perioada timpului favorabil, in perimetrul fiecarui penitenciar
(instalarea corturilor, este drept, numai pentru cazare, a fost pusa in practica
in urma cu 2-3 ani in unele penitenciare);

– APADOR-CH solicita
din nou DGP ca medicii din penitenciare sa se ocupe numai de detinuti.
Nu este firesc ca un medic sa se ocupe de sute de detinuti, de cadre si
familiile acestora si, in unele cazuri, de judecatori sau procurori. Este
clar ca, in acest conditii, calitatea actului medical pentru detinuti, care
depind integral de cabinetul medical al penitenciarului, are de suferit;

– Asociatia solicita
DGP  sa ia masuri pentru angajarea la operativ a inca 27 de persoane,
pana la completarea schemei de 138, sa rezolve problema celui de al doilea
scaun stomatologic si sa caute solutii pentru achizitionarea unui “mini
laborator” pentru analize.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La la data de 4 iulie 2002, doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul din Târgu Jiu.

1. Aspecte generale

Începând din luna martie a acestui an, la conducerea unității a fost desemnat, interimar, în locul fostului

director (magistrat), locțiitorul pentru logistică.

La data vizitei, în unitate se aflau 1251 de deținuți, cazați în 892 de paturi (capacitatea normată este de 500 de paturi). Din total, 169 de deținuți erau arestați preventiv (127 fiind condamnați în primă instanță), 1072 condamnați definitiv iar 10 contravenienți. În unitate erau 21 de minori și 53 de femei. Numărul total al cadrelor de la „operativ” este de 175, ceea ce înseamnă un cadru la 7 – 8 deținuți.

La muncă erau scoși 383 e deținuți (253 la munci cu plată, pe bază de contract, 58 la deservire în interiorul unității și 72 la GAZ). La munci în “folosul comunității” erau scoși 40 de deținuți (câte 20 la biserica garnizoanei, respectiv la Muzeul satului). Prin GAZ este asigurat practic întregul necesar de produse alimentare de bază, unitatea reușind chiar să dea și altor penitenciare din surplusul de produse.

Din anul 1998, penitenciarul a preluat și amenajat ca secție cu regim semideschis (120 de locuri) un fost depozit de muniție din localitatea Pojogeni, cam la 20 de km de Târgu Jiu. Din cauză că la nivelul DGP și al Ministerului Justiției nu sunt încă finalizate noile reglementări privind regimul semideschis, unitatea nu poate să dea în funcțiune noua secție. Pentru reducerea supraaglomerării foarte serioase din penitenciar, secția Pojogeni ar putea fi dată în funcțiune în orice moment, ultimele amenajări necesare (punct de control, sector de vizite, corpul administrativ și al doilea puț de apă, de rezervă, în valoare de circa 3 – 4 miliarde de lei), putând fi executate ulterior.

În comparație cu vizita precedentă, martie 2000, reprezentanții asociației au constatat o ameliorare a mentalității responsabililor penitenciarului cu privire la exigențele disciplinare impuse deținuților. Potrivit comandantului penitenciarului, a fost abandonată practica sancționării celor mai mici altercații dintre deținuți și personal. Conducerea unității a cerut mai ales personalului de supraveghere mai multă înțelegere în relațiile cu deținuții. „După orele de program”, a explicat comandantul logica noii mentalități, „cadrele pleacă acasă, în timp ce deținuții răman în permanență închiși, ani la rând, uneori în condiții destul de grele”.

Pe timpul vizitei trecute, reprezentanții APADOR-CH au fost neplăcut impresionați de rigiditatea cu care erau tratate și cele mai nesemnificative atitudini “ireverențioase” ale deținuților la adresa ofițerilor și subofițerilor. Pentru actuala conducere, cazul deținutului M. D., consemnat în raportul precedent, pare că a rămas un episod regretabil. (Trecând, în curtea penitenciarului, pe langă un cărucior cu legume, deținutul a luat o varză. Un subofițer a intervenit și i-a cerut să pună varză la loc. Pentru că D. a refuzat, subofițerul a venit la el și a încercat să-i ia varza din brațe, moment în care deținutul l-a împins. Pentru cele întâmplate, D. a fost pedepsit cu 10 zile de izolare, 3 luni de regim restrictiv iar instanța de judecată, sesizată de conducerea penitenciarului, l-a condamnat la 5 ani și jumătate pentru ultraj… și tâlhărie).

Folosirea lanțurilor a fost interzisă de comandantul unității, chiar dacă încă mai este în vigoare un ordin mai vechi al DGP, din 2000, care autorizează acest lucru. APADOR-CH solicită conducerii DGP, și cu ocazia aceasta, anularea respectivului ordin, care contravine normelor ONU și ale Consiliului Europei asumate și de statul român. Potrivit comandantului, folosirea cătușelor a fost interzisă pe timpul plimbării zilnice a deținuților considerați periculoși (la cătușe se mai recurge numai în cazuri speciale, atunci cand unii dintre deținuții periculoși sunt scoși la raport, la infirmerie etc).

În categoria “periculoși” sunt trecuți numai deținuții care prin comportamentul pe care îl au în penitenciarul Târgu Jiu reclamă o asemenea categorisire. În cazurile în care deținuții vin de la poliție sau din alte penitenciare incluși în această categorie, unitatea verifică dacă în dosarul personal al fiecăruia există o documentare suficientă pentru o asemenea categorisire.

Pozitiv este faptul că o parte dintre deținuții așa ziși periculoși sunt cazați în camere obișnuite, la un loc cu deținuții neincluși în categoria aceasta. Periodic, situația tuturor deținuților periculoși este reanalizată de conducerea unității.

Deținuții față de care comandantul a declanșat procedurile disciplinare sunt audiați fără excepție de comisia de disciplină, indiferent de pedeapsa preconizată a le fi aplicată. Este de subliniat că sunt cazuri în care comandantul preferă să nu dispună declanșarea procedurilor disciplinare și să solicite cadrelor mai multă înțelegere față de deținuți în relațiile pe care le au cu aceștia. Impresia pe durata vizitei în camerele de detenție a fost că o asemenea atitudine favorizează raporturi mai relaxate între deținuți și personal, fără a impieta asupra odinii și disciplinei. Comisia pentru liberare condiționată analizează cu atenție situațiile deținuților care și-au executat partea minimă obligatorie din pedeapsă dar au întocmite unul sau mai multe “rapoarte de incident” (în regulă generală, de un singur “raport de incident” nu se ține cont iar în rest se optează pentru amânări cât mai mici). La Târgu Jiu nu există practica – pe care reprezentanții asociației au criticat-o constant la alte penitenciare ca deținuții față de care se preconizează luarea măsurii disciplinare a “izolării” să fie “izolați de colectiv” prin introducerea, anticipată, la izolatorul de pedeapsă. “Izolarea de colectiv” este înțeleasă așa cum este normal, ca separare de colectivul în care a avut loc conflictul iar perioada respectivă nu este adăugată la pedeapsă. Măsura diciplinară a “izolării” se ia numai după ce decizia comisiei de disciplină a rămas definitivă și după ce medicul a stabilit că deținutul respectiv este apt să execute o astfel de pedeapsă.

Arestaților preventiv le este permis să poarte haine de acasă. Reprezentanții asociației au relevat practica bună întălnită în cateva alte penitenciare, prin care celor mai mulți dintre deținuți (iar uneori chiar tuturor) le este permis să poarte haine civile, mai cu seamă minorilor și celor care ies în public și la vizite (iar în acest din urmă caz, neapărat atunci cand sunt vizitați de copii). Comandantul a dat asigurări că la nivelul conducerii unității va fi analizată cu solicitudine posibilitatea ca și la Târgu Jiu să fie introdusă practica din alte penitenciare.

Și la Târgu Jiu, documentele întocmite pe timpul procedurilor disciplinare sunt ținute separat de cele constituind dosarul personal al deținuților și nu însoțesc deținutul la transferul în alt penitenciar. APADOR-CH consideră acest lucru nefiresc. Împrejurările în care un deținut a comis o abatere sau alta, dacă a fost sau nu audiat de comisia de disciplină, dacă a avut posibilitatea să se apere sau să conteste sancțiunea care i-a fost aplicată sunt chestiuni relevante în situațiile în care autoritățile penitenciare sau judiciare, avocații deținuților sau organizațiile neguvernamentale sunt interesate de situația disciplinară sau judiciară a unuia sau altuia dintre deținuți. APADOR-CH cere DGP modificarea ordinului nr 2963 din 15.12.1999 în sensul anexării obligatorii la dosarul de penitenciar al fiecărui deținut a tuturor actelor întocmite cu ocazia pedepsirii sale pentru încălcarea ROI, indiferent de natura sancțiunii.

Întreg dosarul trebuie să-l însoțească pe deținut la transferarea în alte penitenciare. Asociația este de acord ca, în cazul unor abateri foarte grave (acțiuni concrete întreprinse de unul sau mai mulți deținuți în vederea evadării sau luării de ostatici sau atacării unor cadre sau deținuți), informatorii să fie protejați prin înegrirea numelor și/sau a unor părți din declarațiile scrise care ar permite identificarea lor. Dar toate actele trebuie să figureze în dosar și să poată fi consultate în primul rând de deținut și de orice altă persoană/organizație autorizată de acesta.

Potrivit precizărilor făcute de responsabilii unității, alegerea reprezentanților de camere este lăsată la latitudinea deținuților, conducerea unității limitându-se să stabilească un număr de condiții de principiu pe care un deținut trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibil într-o asemenea poziție. S-a precizat că reprezentanților de camere nu le revin nici obligații și nici drepturi în plus (nici chiar, în mod automat, acela generalizat în alte penitenciare, la un telefon în plus pe lună). In unitate mai sunt cazuri în care deținuții reclamă comportamentul abuziv al unora dintre colegii din cameră.

Comandantul a precizat că personalul tratează aceste cazuri cu atenția care se cuvine. Reprezentanții asociației s-au interesat de cazul lui N.B., un tânăr de 18 ani, decedat în spitalul penitenciar Jilava, la 5 iunie 2002, după ce, anterior, fusese deținut, timp de cateva săptămani, în arestul poliției din Târgu Cărbunești și în penitenciarul Târgu Jiu (a se vedea raportul separat întocmit în urma investigării acestui caz).

2. Vizita în penitenciar

În curtea penitenciarului, reprezentanții asociației l-au întâlnit pe deținutul C. B. – „inginer pensionar”, cum s-a prezentat el – care s-a plans că în urmă cu două luni a fost bătut de reprezentatul camerei 28 și că, deși s-a plans Parchetului și comenzii unității, nu s-a luat nici o măsură.

2.1 Un progres față de vizita precedentă a APADOR-CH s-a înregistrat cu privire la posibilitatea deținuților de a da telefoane, mai ales, prin amplasarea celor trei telefoane publice într-o cameră separată. Totuși, cel puțin un supraveghetor rămane în încăpere, ceea ce înseamnă că, chiar și fragmentar, el aude ce discută deținuții. Cum nu există nici un pericol de evadare, asociația insistă ca toți supraveghetorii care îi însoțesc pe deținuți la telefon să rămână la o distanță de la care să vadă ce vorbesc aceștia dar să nu audă ce vorbesc. Deținuții care au cartelă au dreptul la 4 telefoane pe lună, plus – dacă este nevoie – o convorbire suplimentară cu familia. Se aprobă împrumutul cartelei telefonice între deținuți. De menționat că la sectorul vizite există încă un telefon public destinat exclusiv deținutelor.

2.2 Blocul alimentar

Clădirea blocului alimentar se prezenta, ca și la vizita precedentă, într-o stare bună iar dotările sunt în general corespunzătoare (ar fi necesar ca DGP să ajute la procurarea unei mașini noi de curățat cartofi).

În ziua vizitei deținuților li s-a servit, la comun, mâncare de legume cu carne (dimineață), ciorbă de fasole și pilaf de orez cu carne (la prânz) și biscuiți, margarină, marmeladă și ceai (seara); la regim (151 de deținuți din care 3 cu diabet), mancare de cartofi cu carne, brânză și ceai (dimineață), ciorbă țărănească și ghiveci de legume cu carne (la prânz) și margarină, marmeladă, biscuiți și lapte (seara). Mancarea arăta în general bine. În felul doi de la comun (pentru prânz) era prea puțină carne și multă slănină; numai porțiile de la regim aveau carne. Reprezentanții asociației au apreciat că în mâncarea pentru prânz era o cantitate sensibil mai mică de carne decât cea înscrisă în documente ca folosită pentru masa respectivă (33 de kg de carne de porc).

Pentru întreaga zi, de la depozit au fost scoase 67,2 kg de carne de porc, 22,2 kg de subproduse și 53,5 kg de slănină. Conform celor spuse de cadre, DGP ar fi hotărât reducerea rației de carne de la 100 la 70 gr/deținut/zi. Asociația solicită precizări din partea DGP, cu atât mai mult cu cât majoritatea penitenciarelor au propriile ferme de animale (în general porci) iar administrațiile au precizat în mod repetat că pot acoperi necesarul de carne pentru deținuți. Sala pentru spă1area vaselor era utilată corespunzător, era curată și exista apa caldă necesară.

2.3 Secțiile de deținere

Camera 32, deținuți “periculoși”, avea 15 paturi și 14 deținuți. În comparație cu vizita precedentă, reprezentanții APADOR-CH au constatat o îmbunătățire a condițiilor în care sunt ținuți deținuții “periculoși”, îmbunătățire care a scăzut în mare măsură starea de nemulțumire a deținuților. În cameră există un televizor la care deținuții pot să se uite practic întreaga zi. Plimbarea zilnică durează între o jumătate de oră și o oră (de luni pană joi, vinerea și sambăta fiind “program administrativ”). Marțea și joia deținuții au cam două ore de activități sportive iar în alte două zile din săptămană merg la club, pentru activități cultural – recreative (recent participaseră la mai multe concursuri de cultură generală organizate de compartimentul cultural – educativ).

Deținuții au afirmat că mâncarea li se pare, în general, bună și că nu au nemulțumiri cu privire la condițiile de detenție și comportamentul personalului. Penitenciarul le asigură, lunar, lame și pastă de ras, hârtie igienică, periuțe și pastă de dinți. Telefoane pot să dea de patru ori pe lună și de fiecare dată când apar situații deosebite.

Pe timp călduros, ușa camerei este ținută deschisă, ceea ce face ca atmosfera din cameră să fie destul de acceptabilă, mai ales că, prin construcție, ușa camerei se deschide direct în curte. Grupul sanitar constă dintr-o cabină cu un WC turcesc și o chiuvetă cu oglindă, în cameră.

În camera 33, de asemenea de “periculoși”, erau 15 deținuți cazați în 15 paturi. Deținuții de aici sunt scoși la plimbare împreună cu cei de la camera 32, unitatea dând curs rugăminții pe care ei au exprimat-o cu ocazia vizitei precedente a reprezentanților asociației. Condițiile din cameră sunt substanțial îmbunătățite față de anul 2000. Și aici ușa camerei este deschisă în permanență pe timp călduros, uneori chiar și pe timpul nopții. Baie se face vinerea, iar sambăta și duminica sunt activităti administrative și recreative (lecturi, jocuri de remmy, șah etc).

La televizor se pot viziona emisiunile posturilor Antena 1, TVR 1, TVR 2 și ale stației locate TV. Grupul sanitar are și aici o cabină cu WC turcesc și o chiuvetă cu oglindă, în cameră. Deținuții din cameră au participat și ei la concursurile de cultură generală și la un campionat de fotbal – tenis, cu prilejul Zilei penitenciarelor (29 iunie). Relațiile cu cadrele și, în general, condițiile de deținere au fost apreciate ca mulțumitoare.

Deținutul C.D. s-a plâns că, din perioada în care era la Jilava, în dosar i-a apărut un “proces verbal”, datat 8 mai 2002, în care se menționează că ar fi avut o tentativă de evadare. El a negat categoric că ar fi avut o asemenea intenție iar reprezentanții unității au promis că vor clarifica cele semnalate de deținut.

Locțiitorul pentru pază al comandantului a precizat reprezentanților asociației că intenționează ca în scurt timp să instaleze, în spațiul închis din fața celor două camere de “periculoși” aparate de forță pe care aceștia să le poată folosi ori de câte ori vor.

Camera 30, izolatorul de pedeapsă, a fost reamenajată după vizita APADOR-CH din urmă cu doi ani, în sensul că din două camere, extrem de strâmte și inconfortabile a fost amenajată una singură. La izolare se aflau 3 deținuți (cazați în 3 paturi), toți având de executat câte 5 zile. Dintre ei, numai I.V, de 55 de ani (condamnat la un an de închisoare pentru mărturie mincinoasă), era oarecum nemulțumit de pedeapsa aplicată, în sensul că ar fi fost prea severă față de ceea ce se întamplase, respectiv o neînțelegere cu subofițerul de la GAZ. Pentru că nu a fost foarte clar de ce nu contestase măsura luată de comisia de disciplină, comandantul a precizat că îl va primi la raport pe deținut.

Camera are un WC turcesc (o cabină fără ușă, din construcție) și o chiuvetă. Medicul unității îi vede zilnic pe deținuți iar la plimbare se iese de luni până joi cam 30 – 45 de minute.

În camera 31 erau 3 paturi și 3 deținuți aflați în refuz de hrană (toți având nemulțumiri legate de soluțiile instanțelor de judecată). Camera este la fel de strâmtă ca și în urmă cu doi ani(așa cum erau și izolatoarele înainte de a fi reamenajate). Grupul sanitar avea un WC turcesc și o chiuvetă. Deținuții au solicitat ca pe timp călduros ușa de la cameră să le fie lăsată deschisă pentru o perioadă mai lungă.

Camera 3, deținuți nerecidiviști, era una din cele mai aglomerate din unitate (în 47 de paturi erau cazați 63 de oameni, alteori aglomerația fiind încă și mai mare, în cele 47 de paturi fiind cazați chiar și 70 sau 80 de deținuți). Aerul din cameră era aproape irespirabil, atât din cauza căldurii și aglomerației cât și a faptului că, de circa un an, ferestrele camerelor de pe o latură a penitenciarului au fost acoperite cu panouri din tab1ă. Explicația a fost că latura respectivă a clădirii este destul de aproape de blocurile de locuințe de lângă unitate și că, cu concursul “civililor” deținuții puteau să primescă diferite obiecte și produse.

Reprezentanții asociației nu au contestat legitimitatea măsurii, însă au fost de părere că soluția găsită nu este deloc cea mai potrivită, chiar și numai pentru faptul că panourile de tablă sufocă pur și simplu deținuții din camere. O sugestie ar fi ca panourile să fie montate la o distanță de un metru sau mai mult de ferestre sau să fie înlocuite cu plasă metalică (prin care ar intra aerul, dar și nu și obiectele pe care se presupune că deținuții le-ar primi de la “civili”).

Grupul sanitar, o încăpere separată, avea 3 cabine cu WC-uri turcești, 2 dușuri și 3 chiuvete cu oglindă. Din discuțiile cu mai mulți deținuți a reieșit că nu sunt cazuri în care colegi de-ai lor, inclusiv reprezentanții de camere, să abuzeze în vreun fel de alți deținuți (să-i lovească, să le ia alimentele sau alte bunuri etc).

Cei mai mulți deținuți s-au plâns de calitatea asistenței rnedicale, mai ales de ineficiența tratamentelor pe care le primesc. Deținuții I.B și G.A. B. aveau infecții foarte serioase ale pielii (primul pe picioare iar celălalt pe față), deși au fost la cabinetul medical și au urmat tratamentul prescris. În cameră sunt gândaci și păduchi. Deținuții pot să dea un telefon pe săptămană (după o procedură mai simplă decât în alte penitenciare) iar celor care nu au, li se permite să împrumute cartele de la colegi. Camera are un televizor, la care deținuții pot să se uite practic toată ziua, sunt jocuri de remmy, șah, cărți și ziare. De circa două săptămani, plimbarea zilnică (practic de luni pană joi) s-a redus la circa 30 de rninute. “Din motive de carantină”, au explicat cadrele, deoarece fusese depistat un deținut cu hepatită. APADOR-CH nu înțelege reducerea duratei exercițiului zilnic, de vreme ce deținuții din fiecare cameră sunt scoși la aer separat de ceilalți și deci nu există riscul unei asemenea contaminări.

Camera 12, nerecidiviști, era și ea supraaglomerată – 37 de paturi și 62 de deținuți. Supraaglomerarea și timpul scurt al plimbării zilnice, cam 30 de minute, de luni până joi, sunt singurele nemulțumiri ale deținuților cu privire la condițiile de detenție. Ei sunt mulțumiți de comportamentul cadrelor, de solicitudinea de care se bucură inclusiv din partea comandantului penitenciarului, de faptul că serviciul socio-cultural organizează activități instructive și care le rnai ocupă din timpul liber.

Cum aici nu s-a pus problema carantinei, APADOR-CH are convingerea că reducerea timpului de plimbare la 30 de minute se bazează doar pe ordinul DGP din aprilie 2002 care instituie obligativitatea pentru deținuți de a ieși la aer zilnic dar scurtează durata la 30 de minute.

Minorii din camera 20 (18 paturi și 20 de persoane) erau în curtea de plimbare. Unii dintre ei participă la cursuri de alfabetizare iar alții urmează clasele V – VIII. Toți s-au declarat foarte interesați de cursurile de educație sanitară pe care le organizează compartimentul cultural-educativ împreună cu serviciul medical. Reprezentanții asociației au făcut observația că minorilor ar trebui să li se perrnită să meargă la vizite în hainele de acasă, observație pe care locțiitorul pentru pază al comandantului a promis că o va aduce în atenția conducerii unității. Minorii s-au declarat în general mulțumiți de calitatea hranei și comportamentul personalului.

Secția de femei are 4 camere (53 de deținute). Camera 8 era supraaglornerată – 10 paturi și 20 de deținute. Deținutele ies la plimbare în fiecare zi de luni până vineri inclusiv, cate 45 – 60 de minute (sâmbăta este program administrativ). Deși se face aproape lunar dezinsecție, în cameră sunt, totuși, gândaci.

În ziua vizitei, 5 deținute fuseseră la club la cursul de croitorie. Cu deținutele din cameră se mai organizează cursuri de broderie și de educație legislativă (“educolex”). În scurt timp ele urmează să fie folosite la lucrări la GAZ. Și la ferestrele camerei 8 erau montate panouri metalice, care împiedică pătrunderea aerului în cameră (pe timp călduros, ușa stă deschisă, însă supraaglomerarea și panourile din tablă de la ferestre fac atmosfera aproape insuportabilă.

Deținutele primesc lunar pastă de dinți, săpun, hartie igienică, vată și detergenți. La vizite, sunt obligate să meargă în hainele de penitenciar. Comandantul unității a dat asigurări că în scurt timp femeilor li se va permite să meargă la vizite în hainele de acasă. Grupul sanitar este format dintr-un WC, un duș (separate de cameră) și o chiuvetă cu oglindă în încăpere. E. N. H. a rugat insistent să fie ajutată să se transfere la penitenciarul Timișoara, întrucat mama sa, N. T. în varstă de 84 de ani și care locuieste în comuna P. din C.S., are cancer și este oarbă, fiindu-i imposibil să vină s-o viziteze la Târgu Jiu.

Ea fusese condamnată definitiv în urmă cu o lună iar în urmă cu trei săptămani făcuse cerere la DGP, însă nu primise nici un răspuns (din discuția din cameră nu a reieșit clar dacă deținuta mai avea sau nu și alte “afaceri judiciare” la instanțe de pe raza județului Gorj).

În camera destinată cazării deținutelor care lucrează la popota cadrelor erau 10 paturi și numai 4 deținute, explicându-se că personalul care lucrează la blocul alimentar și la popotă are un regim special din punct de vedere al examenelor medicale. Pentru că și în secția pentru femei supraaglomerarea este o problemă foarte seriosă (exemplul cel mai clar este al camerei 8), reprezentanții APADOR-CH au sugerat ca în această cameră să fie mutate și femei care să fie supuse regimului igienico – sanitar pe care îl au cele care lucrează la popota cadrelor. Responsabilii unității au găsit propunerea bună și au dat asigurări că va fi pusă imediat în practică.

2.4 Compartimentul socio- educativ

Unitatea a organizat în oraș mai multe expoziții de pictură (trei, în ultimele șapte luni) cu lucrări ale deținuților D.P. și A.C. și o lansare de carte (de povești) a deținutului D.P. Prezența și lucrările deținuților au fost bine primite de public. De remarcat și faptul că paza a fost asigurată de cadre în civil și că nu a avut loc nici un incident. D.P. a venit la Târgu Jiu de la Bacău, unde era considerat un deținut “periculos” și, cu toate acestea, conducerea unității nu a ezitat să-i acorde încrederea necesară pentru a fi prezent la o manifestare atât de apreciată de public și onorantă pentru penitenciar.

La compartimentul socio-educativ lucrează 9 persoane, dintre care un psiholog, preot ortodox și un tehnician.

In cadrul programului “Activ club”, sunt organizate cursuri pentru calificarea a 20 de deținuți în meseriile de croitorie (bărbați și femei), mecanic auto și zootehnist. După terminarea cursurilor, cei 20 de deținuți vor conduce ei înșiși cursuri de calificare cu alte grupe de deținuți (selectarea celor 20 de viitori instructori s-a făcut avandu-se in vedere mai ales pregătirea și deprinderile pe care le au, și nu faptele pe care le-au comis sau comportamentul în penitenciar).

Compartimentul dă o atenție specială activităților cu minorii. Cu ei sunt organizate programele de educație legislativă (“educolex”), de educație civică (“educația bunului cetățean”) etc.

De Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Ziua Penitenciarelor), de Ziua Femeii și aniversării nașterii lui Mihai Eminescu au fost puse în scenă spectacole cu minorii, inclusiv scenete (terapie prin teatru). Tot cu minorii a fost organizat un dialog de către reprezentanți ai Mitropoliei Olteniei, dialog care a fost transmis în direct prin stația TV locală (stația funcționează cam 10 – 12 ore pe zi, difuzând mai ales filme, iar deținuții o pot urmări ca pe oricare alt program TV, la alegere). Psihologul a pus la punct teste pentru minori (originalitate, creativitate) și organizează terapie individuală și colectivă pentru acești deținuți dar și pentru tineri (18 – 21 de ani).

Cu contribuția psihologului, un deținut (P.) a fost scos din categoria “periculoși” iar alți doi deținuți din aceeași categorie sunt în fază de evaluare psihologică. Compartimentul desfășoară programul “Dificil”, destinat deținuților cu probleme comportamentale și întreținerii și dezvoltării legăturilor deținuților cu familiile și comunitatea. În cazul deținuților care nu sunt căutați (vizitați), compartimentul are în atenție susținerea acestora, inclusiv prin căutarea de ajutoare materiale.

Unitatea a colaborat cu Centrul zonal de educație pentru adulți (instituție teritorială a Ministerului Culturii și Cultelor), organizându-se, cam o dată pe lună, dezbateri și consiliere pentru deținute. Există de asemenea un parteneriat cu Universitățile Constantin Brancuși și cea a Jiului de Jos, constând mai ales în implicarea a circa 120 de studenți în programele “educolex” și în practica pe care aceștia o fac în unitate.

Pe langă Tribunalul Târgu Jiu a fost înființat Serviciul de probațiune, în cadrul căruia funcționează deocamdată numai două persoane. Cei doi consilieri vin destul de frecvent în unitate și sunt interesați mai ales să se informeze în legătură cu cazurile cele mai deosebite de deținuți care, după liberare, nu au nici o perspectivă de reinserție socială. Este notabil că în ultimul an, prin Serviciul de probațiune s-a reușit angajarea a 8 deținuți care nu aveau nici o perspectivă după punerea în libertate. Penitenciarul urmează să încheie cu Asociația creștin ortodoxă “Pro vita” o înțelegere prin care, cu concursul Direcției județene de muncă, să organizeze și alte cursuri de calificare a deținuților (inclusiv cosmetică pentru femei) și să se ocupe să găsească locuri de muncă și altor deținuți puși în libertate. Deși s-au făcut progrese remarcabile în domeniul activității socio – educative, APADOR-CH consideră că personalul ar trebui să fie mai “prezent” în viața deținuților, să meargă în camere (toate activitățile se desfășoară la club) și să discute cu cât mai mulți deținuți.

2.5 Sectorul pentru vizite

Recent, în incinta acestui sector au fost făcute cateva îmbunătățiri – reamenajări pentru o mai bună funcționare, s-a vopsit, au fost puse gresie și faianță etc. În spațiul destinat în acest scop, pot fi primite simultan 8 vizite (1 la cabină, 5 obișnuite si 2 la masă).

În situațiile în care sunt mai mulți vizitatori, se instalează mese în curte iar cand timpul este urat, se merge la clubul cadrelor. Prin construcție, încăperea destinată acestui scop permite deținuților să vadă conținutul pachetelor pe care le primesc. Și la Târgu Jiu, conducerea unității a consultat deținuții în privința opțiunii înființării unui magazin propriu prin care să-și poată procura alimente, dulciuri, băuturi răcoritoare, țigări și altele. Rezultatul a fost pozitiv, penitenciarul amenajând deja spațiul necesar și în scurt timp urmează să se organizeze o licitație publică pentru adjudecarea lui. Reprezentanții  Penitenciarului, însă, ca și cei ai asociației, și-au exprimat opinia că soluția optimă este înființarea de magazine și menținerea, în același timp, pentru deținuții care doresc, și a actualului sistem de primire de pachete de acasă.

2.6 Cabinetul medical

Unitatea are 2 medici generaliști, 1 stomatolog și 9 asistenți, din care un tehnician dentar și unul de farmacie. Reprezentanții APADOR-CH s-au întâlnit din nou cu situația din urmă cu doi ani, în care cei doi medici generaliști – al căror rost prim și ultim ar trebui să fie să se ocupe de deținuți – acordă 1, 3 sau uneori chiar 5 ore pe zi cadrelor din unitate (circa 240, plus membrii familiilor lor), personalului Tribunalului și Parchetului local (în jur de 250 de persoane), ei fiind, totodată, și medici de familie. Chiar dacă medicul care era prezent și cu care reprezentanții asociației au discutat a precizat că dimineața cadrele sunt văzute numai la urgențe, este clar că gradul de încărcare al medicilor nu are cum să nu afecteze în mod semnificativ calitatea actului medical (doi medici trebuind să se ocupe practic de aproape 1.300 de deținuți plus de alte 500 de persoane; media zilnică a deținuților pe care îi vede un medic este de 70 – 100 de persoane). Potrivit medicului prezent, doctorul stomatolog se ocupă de cadre numai vinerea după amiază. Penitenciarul are o colaborare bună cu Spitalul județean Gorj.

Reprezentanții APADOR-CH s-au interesat de felul în care serviciul medical al penitenciarului a tratat cazul lui Nelu Bă1ășoiu, tanărul care a fost internat în spitalul penitenciar Jilava la data de 4 iunie, ora 16.10, venind de la penitencarul Târgu Jiu, și care a decedat a doua zi dimineață, la orele 10.20. Concluzia reprezentanților asociației a fost că există un număr de date care indică o anume culpă și în sarcina acestui serviciu (a se vedea raportul asociației întocmit în urma investigării acestui caz).

Reprezentanții asociației au întrebat în fiecare penitenciar ce se întâmplă la transferarea unor deținuți din aresturile poliției în penitenciare, dacă aceștia prezintă urme de violență sau declară că au fost bătuți. Răspunsul, aproape general, a fost că nu există astfel de situații, dar, dacă ar exista, semnele (sau declarațiile) ar fi consemnate în fișa medicală sau, după caz, deținutul nu ar fi acceptat în penitenciar.

Medicul șef de la Târgu Jiu a arătat reprezentanților asociației o singură fișă medicală care cuprindea mențiunea “declară că a fost bătut în arestul poliției”, datată 11 iunie 2002, deci după scandalul decesului deținutului Nelu Bălășoiu. APADOR-CH solicită DGP să analizeze posibilitatea sancționării cadrelor medicale din penitenciare care nu înregistrează în fișe cele declarate de deținuții transferați

(sau semnele de rele tratamente) din aresturile poliției. Tendința de acoperire a abuzurilor unor polițiști este efectul unei “solidarități de breaslă”, o reminiscență a perioadei în care DGP se afla în subordinea MI.

2.7 Baia unității

Baia are 25 de dușuri și se prezintă în condiții bune (fără igrasie, cu faianță și gresie etc). Din cele 34 de camere de detenție, dușuri au numai cateva, cea mai mare parte a deținuților făcând baie, deci, la baia comună a unității.

3. Concluzii

APADOR-CH constată că în comparație cu cele constatate la vizita precedentă, s-au înregistrat unele îmbunătățiri ale situației din penitenciar (condițiile de detenție de la “periculoși” și izloare, mentalitatea conducerii unității cu privire la tratarea abaterilor minore comise de deținuți etc). Comandantul unității și ceilalți responsabili ai penitenciarului cunosc situația din penitenciar, problemele, de multe ori personale, ale deținuților, fapt ce a adus o ameliorare sensibilă a stării de spirit a deținuților.

Dată fiind aglomerarea gravă de la Târgu Jiu, APADOR-CH solicită DGP să urgenteze elaborarea noilor norme pentru secțiile semideschise, penitenciarul neputând da în funcțiune până atunci secția de la Pojogeni. Conducerea unității are în intenție, tot pentru reducerea supraaglomerării, să supraînalțe două clădiri din unitate, unde ar urma să mute sectorul administrativ iar spațiile ocupate în prezent de acesta să fie amenajate pentru deținere (circa 150 – 200 de locuri). APADOR-CH solicită DGP să analizeze cu toată solicitudine posibilitatea de a susține penitenciarul pentru o investiție de circa 6 – 7 miliarde de lei (supraînălțarea amintită si definitivarea lucrărilor restante la secția de la Pojogeni). Asociația solicită de asemenea conducerii DGP să analizeze posibilitatea încadrării unui al treilea medic generalist întrucât este evident că cei doi existenți în prezent nu pot să acopere satisfăcător solicitările actuale. Totodată este necesar ca responsabilii penitenciarului să impună ca mediciiunității să se ocupe, în timpul programului, numai de deținuți și de cazurile de urgențe apărute în randurile persoanlului.

APADOR-CH solicită DGP să analizeze responsabilitățile care ar putea să revină unității în tratarea superficială, sau culpabilă în orice alt mod, a cazului deținutului decedat N.B..

Este necesar ca unitatea să găsească cat mai curand posibil o altă soluție decât panourile din tablă montate la geamurile camerelor cu vedere la blocurile de locuințe de langă unitate.

Este de asemenea necesar ca responsabilii unității să analizeze toate posibilitățile de prelungire, măcar pană la o oră, a programului de plimbare zilnică, chiar dacă unitatea are o singură curte de plimbare iar efectivele de deținuți sunt destul de mari.

Asociația solicită DGP să analizeze cu solicitudine cererea de transfer a deținutei E.N.H.

Manuela Ștefănescu

Valerian Stan

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

1. Pe data de 24 mai 2002,
doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat spitalul penitenciar Dej.

2. Date generale

Fata de vizita precedenta
(aprilie 2001), s-au remarcat progrese in privinta asigurarii personalului medical
si de paza necear bunei functionari a spitalului. Astfel, in aprilie 2001, sectia
chirurgie nu putea functiona(decat pentru operatii usoare) deoarece nu exista
decat un medic chirurg; in prezent sunt trei. Din cei 16 ofiteri si subofiteri
de care servicul de paza si tratament ducea lipsa in 2001, au fost angajati
13 (4 ofiteri si 9 subofiteri). Sub aspectul dotarilor, sunt aprobate si urmeaza
sa soseasca: un ecograf abdominal (ca substitut pentru aparatul ECO doppler,
prea scump), linia “Elisa” pentru depistarea HIV, hepatitei B si C si tumorilor,
precum si o autoambulanta dotata cu aparatura pentru interventii de urgenta.
In decembrie 2001, spitalul a reusit sa achizitioneze un microbuz (fara dotari
medicale) pentru transportarea detinutilor, in conditii mai bune, la Cluj, pentru
consultatii de specialitate. Evident, autoambulanta cu aparatura speciala, ramane
o prioritate.

Medicii din spital sunt
preocupati de durata prea lunga a circuitului cererilor de punere in
libertate pe motive de boala, in principal in cazul detinutilor cu boli terminale.
Cererea se adreseaza de detinut unei instante de judecata care dispune efectuarea
unei expertize medicale. Spitalul transmite Institutului medico-legal toata
documentatia, precum si avizul sau. IML nu are un termen-limita in care sa depuna
concluziile sale la judecatorie. Prin urmare, daca expertiza IML nu este gata
la termenul stabilit pentru judecarea cererii detinutului, instanta va acorda
un nou termen. Procedura se poate repeta pana la depunerea expertizei IML. Au
existat cazuri in care rezultatele de la IML au intarziat aproape un an. Detinutul
Zolti Janos are cancer ganglionar generalizat, in faza avansata. In sistemul
penitenciar, spitalele nu au specialisti si aparatura necesari si nici medicamente
(citostatice). Desi situatia detinutului este mai mult decat clara, expertiza
medico-legala a intarziat aproape o luna, timp in care medicii de la Dej nu
l-au putut ajuta cu nimic. Prin urmare, APADOR-CH solicita DGP ca, fie direct,
fie prin Ministerul de Justitie sa poarte discutii si, eventual, sa incheie
un protocol, cu IML pentru scurtarea la minimum a duratei redactarii expertizei
medico-legale in special in cazul unor detinuti cu boli terminale sau cu probleme
majore si evidente de sanatate.

In 2001, se discuta despre
intentia DGP de a elabora un regulament de ordine interioara pentru unitatile
spitalicesti din reteaua sa. Conform celor spuse de conducerea spitalului, exista
deja o serie de propuneri concrete, unitatea de la Dej inaintand un proiect
de regulament complet, aplicabil si penitenciarelor obisnuite sub aspectul igienico-sanitar.
APADOR-CH sustine ideea emiterii unui astfel de regulament separat. In opinia
asociatiei, regulamentul separat ar trebui sa cuprinda cel putin urmatoarele
prevederi:

Pentru spitalele penitenciare

interzicerea imobilizarii
detinutilor bolnavi cu catuse (inclusiv pe durata transportului la consultatii/internari
in alte spitale sau transferuri; bineinteles, interzicerea lanturilor chiar
daca, in regula generala, nu se folosesc). Pentru imobilizarea detinutilor
foarte agitati sa se recurga exclusiv la bandaje medicale;
limitarea drastica a
situatiilor ce sunt considerate incalcari ale ROI; eventualele pedepse trebuie
limitate la avertismente, mustrari si maximum retragerea dreptului la o singura
vizita (spitalul din Dej procedeaza deja in acest fel); sanctiunile
nu se vor include si nici nu vor fi mentionate in
dosarul detinutului;
renuntarea la trezirea
obligatorie la ora 6.00, nejustificata in cazul unor detinuti bolnavi;

Pentru cabinetele medicale
din penitenciare

interzicerea consultatiilor
acordate cadrelor de medicii penitenciarelor, exceptand urgentele;
interzicerea mentionarii
pe dosarul medical al unui detinut a termenului “simulant”; nimeni nu poate
garanta ca “simulantul” nu se va imbolnavi cu adevarat or, din cauza “etichetei”
el risca sa nu primeasca la timp ingrijirea medicala necesara;
nici un detinut nu va
sanctionat in nici un fel daca a cerut sa fie dus la cabinetul medical iar
doctorul sau asistentul a considerat ca nu era cazul;
interzicerea imobilizarii
detinutilor bolnavi cu lanturi si/sau catuse. Catusele pot fi folosite numai
in cazul detinutilor bolnavi foarte agitati, numai cu avizul medicului si
numai pe durata transportului la si de la spitale/clinici civile. Pe durata
internarii in spitale/clinici civile, detinutii bolnavi pot fi imobilizati
numai cu bandaje si numai la cererea medicului civil;
pe durata internarii
in spitale civile sau infirmeriile penitenciarelor, regimul sanctionator pentru
abateri de la ROI va fi identic cu cel din spitalele penitenciare;
obligatia medicilor/asistentilor
din toate unitatile sistemului penitenciar de a consemna in registrele si
fisele medicale toate ranile, contuziile, urmele de lovituri prezentate
de oricare detinut in orice moment al detentiei; nerespectarea obligatiei
sa fie pedepsita cu sanctiuni administrativ-disciplinare; daca omisiunea consemnarii
impiedica aflarea adevarului intr-o cauza penala, medicul/asistentul va fi
cercetat penal pentru complicitate la infractiune (tortura, tratamente
inumane sau degradante, cercetare abuziva etc.).

In privinta spitalelor
penitenciare, APADOR-CH cere Ministerului de Justitie si Directiei Generale
a Penitenciarelor sa faca demersuri urgente la Casa Nationala Militara de
Asigurari de Sanatate pentru renuntarea la “baremul obligatoriu lunar de externari
“ (in cazul spitalului Dej, acesta este de 200 pe luna, adica exact capacitatea
maxima). Fara indeplinirea “normei” spitalele nu primesc fondurile necesare.
Aceasta bizara reglementare (din martie 2002) reprezinta un real pericol
pentru calitatea actului medical. Constransi de “norma”, medicii pot ajunge
in situatia de a externa bolnavi nevindecati complet, cu riscul evident al
recidivei. Pana in martie 2002, baremul impus de CNMAS – discutabil si
acesta – se referea la numarul de internari. Au existat destule cazuri
in care un detinut prezenta diverse afectiuni, fiecare tinand de sectii diferite
si presupunand consult si tratament diferite. Firesc, mutarea detinutului
de la o sectie de specialitate la alta (de pilda: de la chirurgie la oftalmologie)
era considrata internare. In urma noii reglementari, un detinut care
a fost tratat pentru afectiuni diferite si paraseste spitalul inseamna doar
o externare. APADOR-CH impartaseste opinia directoarei spitalului penitenciar
Dej, conform careia criteriul de baza trebuie sa fie calitatea actului
medical (numar de vindecari complete/partiale, cazuri nerezolvate, decese
etc.) si in nici un caz doar numarul externarilor (si nici ale internarilor).

O alta problema, relativ
minora la spitalul Dej dar cu impact asupra moralului bolnavilor, este numarul
redus de televizoare si ocaziile – prea putine – de a avea vreo activitate
relaxanta. Deoarece spitalul este in negocieri de peste doi ani pentru preluarea
unei aripi de cladire – nefolosite – ce apartine Judecatoriei (deci tot Ministerului
de Justitie) s-ar putea amenaja un spatiu, fie in actualul spatiu, fie in
cel ce urmeaza sa fie preluat, care sa serveasca drept club al detinutilor
bolnavi. Putinele activitati cu detinutii (inclusiv slujbele religioase) au
loc pe holuri sau in in micile spatii de supraveghere (consilierea individuala).
Un club al detinutilor, dotat cel putin cu un televizor, ar rezolva, partial,
aceste probleme.

In sfarsit, cu toate ca
regimul accesului la singurul telefon public din spital este mai relaxat decat
in penitenciarele obisnuite (detinutii bolnavi pot telefona o data pe saptamana
iar aprobarea cererii se da intr-o zi), durata convorbirilor este de 5 minute
(maximum 10) chiar daca nu mai este alt detinut programat. In plus, incaperea
in care se afla telefonul (in sectorul vizite) este foarte mica (4-5 mp) iar
supraveghetorul, care sta inauntru, nu poate sa nu auda tot ce vorbeste
detinutul. APADOR-CH insista ca secretul corespondentei sa fie respectat
si in cazul convorbirilor telefonice.

3. Conditii de detentie

3.1. Efective

La o capacitate normata
de 210 locuri, din care 26 rezervate pentru detinutii sanatosi care presteaza
servicii pentru spital, erau internati 133 de detinuti bolnavi, din care 12
preventivi si 121 cu condamnari definitive. Spitalul nu primeste detinute
(toate bolnavele din penitenciare sunt duse la spitalul penitenciar Jilava).
Nici un minor nu era internat in ziua vizitei. Un caz deosebit a fost cel
al unui contravenient caruia judecatoria din Baia Mare ii transformase
o amenda neplatita in zile de inchisoare care a ajuns la Dej cu ciroza
decompensata, in stare foarte grava, practic la un pas de moarte. Sigur
ca, pana la urma se poate spune ca a avut “noroc” pentru ca a fost tratat
si salvat de la moarte. Dar ramane chestiunea de principiu a opticii unui
judecator care l-a trimis la inchisoare, pentru o simpla contraventie, pe
un om evident incapabil sa-si faca pedeapsa.

Personalul medical este
format din 11 medici, un farmacist, doi biochimisti si 37 de asistenti (in
crestere fata de anul trecut). Tot in crestere este si numarul cadrelor de
la paza si tratament (peste 50). Un tanar detinut sanatos are “functia” de
insotitor permanent pentru bolnavii din sectia ATI (anestezie – terapie intensiva).

3.2. Blocul
alimentar

Desi are in dotare mai
multe marmite, hrana – din cauza numarului relativ redus de detinuti – se
pregateste numai pe plita cu gaze. Meniul din ziua vizitei APADOR-CH cuprindea:

dimineata : ceai, margarina
si biscuiti – la comun; ceai, margarina si branza – la regim;
pranz: supa de cartofi
si ghiveci de legume cu carne – la comun; supa de cartofi si paste cu carne
– la regim;
seara : ghiveci de legume
fara carne – la comun; iahnie de fasole fara carne — la regim (diabeticii
aveau tocana de cartofi, tot fara carne).

Cantitatile de carne si
subproduse de carne folosite in ziua respectiva erau 43,5 kg carne de vita
si 2,3 kg carne de porc.

Felurile de mancare de
la pranz aratau bine. In plus, a fost una din rarele dati in care reprezentantii
asociatiei au vazut carne (de vita) in cantitati suficiente, in hrana
detinutilor.

Din pacate, s-a creat
o confuzie in legatura cu suplimentele date bolnavilor : la blocul alimentar,
celor doi reprezentanti li s-a spus ca ar fi vorba de doua suplimente zilnice
(la ora 10.00 si respectiv 17.00) pentru toti bolnavii. Pe durata
vizitei, cele doua suplimente s-au redus la unu (la ora 10.00) iar
pana la urma, se pare ca numai distroficii, diabeticii si cei cu
TBC primesc acest supliment (spitalul are sectii de triaj, boli interne,
oftalmologie, ORL, terapie intensiva si chirurgie). A ramas neclar daca este
vorba de unul sau doua suplimente si cine primeste ce.

O alta problema oarecum
bizara priveste alternanta cantitatilor de carne pentru detinuti: in zilele
in care hrana se prepara cu carne de vita (cum a fost ziua vizitei) se scot
44 kg plus 2/3 kg de carne de porc, in vreme ce in zilele “numai cu
porc”, cantitatea de carne este de 16-17 kg.

In “beci” (depozitul de
alimente) reprezentantii asociatiei au gasit mari cantitati de ceapa si cartofi
in stare avansata de degradare (ceapa era toata incoltita, cartofii la fel,
dar erau dati cu o solutie de var). “Nu putem sa le aruncam; o sa le folosim
la gatit” – a fost raspunsul cadrelor. Tot in “beci”, erau depozitate circa
20 kg de malai extra in pungi de 1 kg, cu termenul de valabilitate expirat
la 1 martie 2002 (malaiul ar fi fost destinat popotei cadrelor).

3.3. Camerele

Camerele vizitate (nr.35
– 10 detinuti la 20 de paturi; ATI – 3 detinuti plus insotitorul permanent
la 8 paturi; nr. 21 – 10 detinuti la 14 paturi) sunt curate si dotate cu grupuri
sanitare acceptabile (un WC cu vas, o chiuveta si un dus fiecare). Detinutii
au apa calda zilnic. Toti s-au declarat multumiti de calitatea asistentei
medicale, de hrana si cazare, mai ales prin comparatie cu penitenciarele de
unde veneau.

Programul de plimbare
este de o ora pe zi, inclusiv sambata si duminica.

3.4. Activitati cultural
educative

Cele mai multe camere
nu au televizor, asa incat aproape singura “distractie” a detinutilor ramane
ascultatul radioului. Spitalul are o statie radio, care retransmite un post
local si prin care mai difuzeaza casete cu programe proprii de educatie sanitara
sau privind drepturile omului. Serviciul socio-cultural, in care lucreaza
doua persoane (plus tehnicianul), nu dispune de jocuri de sah sau remy iar
cartile din biblioteca (circa 3000 de titluri) nu par a starni interesul detinutilor.
Editarea unei reviste (“Speranta”) – bilunara la Dej, lunara in alte penitenciare
– in trei exemplare care circula de la o camera la alta, aminteste
mai degraba de samizdat decat de o actiune culturala cu impact asupra
detinutilor. Dupa toate aparentele, aceste “reviste” sunt rezultatul unei
dispozitii a DGP, prin care se “bifeaza” o activitate.

Un preot ortodox, angajat
cu jumatate de norma, vine in spital miercurea, sambata si la sarbatori religioase,
dar slujbele se tin pe hol. Tot pe hol au loc si intalnirile saptamanale cu
organizatia de educatie religioasa “Stanca veacurilor” sau – mai rare – cu
reprezentantii cultului romano-catolic. Cei doi educatori tin sedinte de consiliere
individuala cu detinutii in …. cabina cu pereti de sticla a supraveghetorului.

Reprezentantii APADOR-CH
inteleg ca, datorita marii fluctuatii a detinutilor, este foarte greu de organizat
si desfasurat programe socio-culturale de durata. Dar amenajarea unui club
al detinutilor cu cateva mese si scaune si un televizor este foarte necesara.
Pe langa slujbe, intalniri si discutii, clubul ar suplini – partial – lipsa
televizoarelor si, mai ales, ar oferi detinutilor o posibilitate de a participa
la unele activitati in conditii mai civilizate decat pe holuri. De asemenea,
achizitionarea unor jocuri de sah si remy nu poate constitui o problema
financiara insurmontabila.

4. Cazuri deosebite

Detinutul Nicolae
Maghiran, transferat de la Margineni la Colibasi in decembrie 2001, a suferit,
de-a lungul timpului, amputarea ambelor picioare de la sold. Boala
i-a afectat si mainile si, pentru ca spitalul Colibasi nu are dotarile necesare,
Maghiran a fost operat la un spital civil din Pitesti, unde i s-au amputat
falangele de la ambele maini. Detinutul, adus la Dej in mai 2002, va fi
din nou operat la maini, deoarece cateva degete operate s-au necrozat. Dar
nici viitoarea operatie nu este o garantie ca problema va fi rezolvata.

Reprezentantii APADOR-CH
considera ca mai intai incarcerarea si apoi mentinerea in detentie a unei
jumatati de om sunt inacceptabile. Detinutul, care mai are de executat zece
luni din pedeapsa, are familie dispusa sa-l ingrijasca. El afirma ca a facut
patru cereri de gratiere, din care doua in 2002 (pe 17 ianuarie si
28 aprilie) si ca nu a primit nici un raspuns.

Detinutul Vasile Suciu
(31 de ani) are o condamnare de 20 de ani, din care a executat aproape 11.
Nu isi poate folosi deloc piciorul stang, deplasandu-se numai cu carjele.
Diagnosticul este “sindrom post-tromboza” si, dupa toate aparentele, nu exista
sanse de vindecare.

Detinutul Iordan Baba,
condamnat la 5 ani din care a executat 10 luni, sustine ca si-a pierdut ochiul
drept intr-un accident din 1983 dar ca i-ar fi ramas o bucatica de os in orbita
care ii cauzeaza infectii repetate. Medicii de la Dej afirma ca i s-au facut
investigatiile necesare si ca nu s-a depistat nici un fragment de os. Cert
este insa ca infectiile se repeta si ca trebuie identificate cauza si remediul.
Detinutul este convins ca numai sectia neurochirurgie a spitalului din Tg.Mures
(unde a mai fost operat) i-ar putea rezolva problema.

Concluzii:

APADOR-CH solicita DGP
finalizarea de urgenta a preluarii de catre spitalul Dej a aripii de cladire
disponibile de la Judecatorie. Prelungirea procedurii este de neinteles de
vreme ce este vorba de un simplu transfer in cadrul aceluiasi minister (Ministerul
de Justitie);
Asociatia sustine elaborarea
unui regulament de ordine interioara separat pentru spitalele penitenciare
si cabinetele medicale si infirmeriile din sistemul DGP. APADOR-CH spera ca
se va tine cont de sugestiile sale si se ofera sa colaboreze cu DGP pentru
finalizarea acestui document;
APADOR-CH cere DGP sa
faca toate demersurile necesare pentru renuntarea la “baremul de externari”
impus de CNMAS, subliniind ca acesta poate impieta asupra calitatii actului
medical;
Asociatia solicita conducerii
spitalului Dej sa amenajeze un club al detinutilor dotat cu televizor, sa
achizitioneze jocuri de sah si remy (sau similare) si sa nu mai foloseasca
legume degradate sau produse expirate pentru prepararea hranei;

APADOR-CH cere DGP sa verifice
daca cererile de gratiere ale detinutului Nicolae Maghiran au ajuns la destinatie
si sa faca toate demersurile legale posibile pentru a rezolva situatia acestuia.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

In ziua de 25 martie 2002,
doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul din Margineni.

Aspecte generale

Penitenciarul – de maxima
siguranta, destinat mai ales pedepselor peste 10 de inchisoare – avea la data
vizitei urmatoarele efective de detinuti: total – 1614, din care 68 de tineri,
15 minori si 42 contravenienti. (Examinand dosarul contravenientului Dumitru
Negriloaia, reprezentantii APADOR-CH au constatat ca acesta avea de executat
90 de zile de detentie ca urmare a tranformarii unei amenzi in zile de inchisoare.
In dosar nu exista hotararea judecatoreasca respectiva, in schimb, la 1 martie
2002, cand mai avea de executat 52 de zile de inchisoare, Negriloaia facuse
cerere catre judecatoria Racari pentru a beneficia de prevederile Legii nr 82/1999;
pana la data vizitei, detinutul nu primise inca raspuns). Capacitatea legala
de detinere a unitatii (la 6 m.c./detinut) este de 1175 de locuri, iar numarul
paturilor instalate este de 1747. Pana la 20 martie 2002, in unitate fusesera
cazati in jur de 2000 de detinuti, din care pana la data vizitei fusesera transferati
in alte penitenciare circa 400 de detinuti. Transferurile s-au facut – si vor
continua in perioada imediat urmatoare – deoarece unul din cele doua pavilioane
de detinere va intra, de la 1 aprilie, in reparatii capitale. Lucrarile de reparatii
sunt prevazute sa dureze pana la sfarsitul acestui an iar, potrivit conducerii
penitenciarului, prin grija DGP sunt asigurate fondurile banesti necesare.

Numarul total al cadrelor
este de 341, din care 229 lucreaza in sectorul operativ. Unitatea are un deficit
de 28 de cadre (11 ofiteri, 16 subofiteri si 1 maistru militar).

Circa 800 de detinuti muncesc
in fabrica de mobila apartinand Regiei Autonome “Multiproduct”. Fabrica are
comenzi de “mic mobilier” mai ales pentru export, iar detinutii primesc un salariu
mediu lunar de circa 2 milioane de lei (lor revenindu-le 10% din aceste sume,
dupa plata impozitelor legale). In mod obisnuit, in fabrica muncesc cam 900
de detinuti, insa in momentul vizitei numarul acestora era mai mic cu 100 din
cauza transferurilor pe care unitatea a trebuit sa le faca, in penitenciar ne
mai existand detinuti care sa indeplineasca conditiile pentru a fi folositi
la munca in fabrica. Spre deosebire de situatia semnalata cu ocazia vizitelor
precedente, reprezentantii APADOR-CH au constatat ca “perioada de initiere”
in activitatea de productie mai este prevazuta numai pentru detinutii necalificati
si nu si pentru cei calificati. Supraveghetorii de la fabrica sunt detasati
la Margineni de catre DGP. Cu ocazia vizitei pe care au facut-o in una din halele
fabricii, reprezentantii asociatiei au constatat doua aspecte care ar trebui
sa stea in atentia conducerii penitenciarului – detinutii muncesc efectiv 9
ore si jumatate pe zi iar in hala, din cauza unei ventilatii evident deficitare,
era foarte mult praf rezultat de la fierastraiele circulare si de la lustruirea
cu smirghel a materialului lemnos.

Alti circa 120 de detinuti
lucreaza in diferite alte locuri: la GAZ (circa 30, fara paza), la atelierul
de tamplarie al unitatii (40), la atelierul propriu de service auto (3-4 detinuti),
la legatoria de carti pentru Biblioteca Nationala (intre 2 si 6 detinuti, in
functie de comenzi), la curatenie in comuna si la alte activitati gospodaresti
in interiorul penitenciarului. Pozitiv este faptul ca penitenciarul poate negocia
cu beneficiarii contracte chiar si sub salariul minim pe economie, putand sa
puna in schimb conditii care in ultima instanta sunt in avantajul unitatii si
al detinutilor (de exemplu, angajarea unui numar mare de detinuti pe o perioada
cat mai indelungata).

Gospodaria agrozootehnica
are 40 de hectare de teren arabil, in proprietate, si 52 de hectare in arenda.
Sectorul animal are circa 750 de porci, 90 de vite si 600 de gaini.

In penitenciar exista 45
de detinuti “cu un grad sporit de periculozitate”. Unii dintre acestia sunt
cazati in camere obisnuite, iar ceilalti – cei “violenti”, “instigatorii”, cei
cu tentative de evadare, circa 12 de toti – in camere separate, in cadrul sectiei
a IV-a. Reprezentantii penitenciarului au precizat ca lunar are loc o analiza
a situatiei detinutilor “periculosi” si ca 3 – 4 dintre ei sunt scosi din aceasta
categorie. Faptul ca, potrivit acelorasi precizari, alti 3 – 4 detinuti sunt
introdusi in categoria respectiva i-a facut pe reprezentantii asociatiei sa
se intrebe daca amintitele analize lunare nu ar putea sa fie formale si lipsite
de eficacitatea pe care ar trebui s-o aiba in mod normal. In cazurile de abateri
de la ROI, “agentul constatator” intocmeste un “raport de incident” pe care
il inainteaza ofiterului cu disciplina. Dupa o verificare prealabila a celor
intamplate, ofiterul cu diciplina inainteaza raportul directorului penitenciarului,
care decide daca se incep sau nu procedurile disciplinare prevazute de regulament.
Daca da, comisia de disciplina ii audiaza pe detinutul in cauza si eventualii
martori si stabileste pedeapsa. Daca este nemultumit de decizia comisiei, detinutul
poate sa o conteste mai intai la directorul unitatii iar apoi, daca mai este
necesar, la procurorul insarcinat cu executarea pedepselor. Este pozitiv faptul
ca detinutii sunt audiati in toate cazurile, indiferent de gravitatea abaterii
si sanctiunea preconizata a fi aplicata. Desi initial conducerea penitenciarului
a afirmat ca nu se folosesc lanturile, pe durata vizitei, reprezentantii APADOR-CH
au descoperit mai multe cazuri in care s-a recurs la acest mijloc de imobilizare.

In executarea unor pedepse
disciplinare in regim restrictiv se aflau 3 detinuti. Situatia acestor detinuti
este examinata o data la trei luni. Dupa executarea a 1/3 din pedeapsa, ei pot
sa primeasca vizite, dar numai cu aprobarea directorului si numai in situatia
in care au o comportare buna. Pot primi si trimite scrisori, pot primi 1/4 din
ratia de tigari prevazuta pentru detinutii obisnuiti, insa nu au dreptul la
pachete. Reprezentantii APADOR-CH au repetat opinia lor – aceeasi cu a Comitetului
european pentru prevenirea torturii (CPT) – ca atat timp cat mancarea din penitenciare
nu este suficienta, inclusiv din punctul de vedere al normelor legale de hranire,
ar trebui sa se renunte la pedeapsa cu suspendarea dreptului la pachet. Lunar,
directorul unitatii are intalniri cu reprezentantii de camere pe care ii informeaza
cu privire la principalele probleme ale unitatii si ii consulta in legatura
cu problemele si doleantele de ordin general al detinutilor.

Judecatoria Moreni accepta
practic in proportie de 100% propunerile de liberare conditionata pe care penitenciarul
le inainteaza. Pe langa Tribunalul Dambovita a fost infiintat serviciul de probatiune
iar in perioada imediat urmatoare penitenciarul va incheia un protocol cu respectivul
serviciu in care vor fi stabilite modalitatile concrete in care detinutii pusi
in libertate vor putea beneficia de asistenta.

Unitatea inainteaza lunar
DGP situatia detinutilor care au probleme deosebite de ordin medical si/sau
familial si social.

Plimbarea zilnica a detinutilor
dureaza – inclusiv sambata si duminica – circa o ora si jumatate iar in decurs
de o saptamana toate camerele ies si la activitati sportive (pentru circa o
ora si jumatate, doua ore).

Sunt instalate doua telefoane
publice, de la care detinutii care au cartele pot sa sune o data pe luna (si
atunci cand apar probleme deosebite).

Responsabilii penitenciarului
au apreciat ca serviciul medical nu are probleme deosebite pe care sa nu le
poata rezolva, cu conditia revenirii celui de al treilea generalist (sau a angajarii
unui nou medic). Intrucat Casa militara de asigurari de sanatate are datorii
neachitate fata de Spitalul judetean, penitenciarul a incheiat protocoale cu
doua unitati medicale private (saptamanal in unitate vin trei medici si un laborator
care fac analizele medicale de specialitate). La spitalul de la Targoviste se
apeleaza numai pentru urgente si expertize. Regula este ca detinutii internati
in spitalele civile nu se incatuseaza (exceptiile sunt detinutii periculosi,
violenti fata de personalul medical sau cu intentii de evadare). Reprezentantii
APADOR-CH au reamintit cerinta constanta a CPT in sensul ca detinutii bolnavi
internati in spitale nu trebuie incatusati. O asemenea cerinta este cu atat
mai pertinenta in cazul Romaniei cu cat in sistemul penitenciar romanesc detinutii
bolnavi internati sunt paziti in permanenta de doi subofiteri inarmati.

Vizita in penitenciar

Blocul alimentar

Pentru masa de pranz
la comun se gatise ciorba taranesca si iahnie de fasole cu muraturi iar
la regim, supa de galuste si tocana de cartofi. Pentru masa de pranz se
folosisera 70 de kg de carne de porc, 150 de kg de subproduse din carne
de porc si 12 kg de slanina. Mancarea arata bine. In ciorba erau carne si
subproduse iar in fasole, mai multe subproduse, impresia reprezentantilor
asociatiei fiind aceea ca in bidoanele cu mancare nu s-ar fi regasit chiar
toata cantitatea de carne inscrisa in documentele contabile. La masa de
dimineata se servise, la comun, ceai, margarina si biscuiti, iar la regim,
ceai, marmelada si biscuiti. Seara, detinutii de la comun aveau in meniu
mancare de cartofi iar cei de la regim, pilaf de orez. In sala pentru spalarea
vaselor aerul era irespirabil din cauza aburilor iar pe pereti era foarte
mult condens si chiar si igrasie.

Aprovizionarea cu apa
este o problema cu care se confrunta penitenciarul. Singurul put al unitatii
este la o distanta de 7 – 8 km si are un debit insuficient pentru nevoile
unitatii. Detinutilor le este asigurata apa la masa si la programul administrativ,
in rest folosindu-se rezervele tinute in vase pentru apa. Conducerea unitatii
spera sa gaseasca o solutie in cursul acestei veri, prin racordarea (cu
abonament) la reteaua comunei I. L. Caragiale, retea aflata in planul de
investitii al consiliului local. Pentru baia detinutilor, apa calda este
asigurata o data pe saptamana, prin centrala proprie.

Baza sportiva

Exista doua terenuri
de sport – unul pentru fotbal si unul pentru volei si tenis cu piciorul
(se intentioneaza sa se amenajeze si o pista de popice). De asemenea, o
hala dezafectata este in curs de amenajare ca sala de sport pentru detinuti.

Sectiile de detentie

In camera 33 (sectia
a IV-a) se aflau 2 detinuti si 9 paturi. Cei 2 detinuti au solicitat ei
sa fie mutati aici intrucat existase o tentativa a unora dintre colegii
lor de a-i agresa sexual (agresiunea nu s-a produs datorita interventiei
personalului de supraveghere). Detinutii au apreciat ca mancarea este buna
(“mai buna decat in alte penitenciare”). Le sunt asigurate lame si pasta
de ras, sapun, hartie igienica si sapun de rufe. O problema este aceea ca
aflandu-se in sectia a IV-a, a detinutilor “periculosi”, cei 2 detinuti
nu sunt scosi la terenul de sport (in schimb ies la club, o data pe saptamana,
unde joaca tenis de masa). Ziare se primesc zilnic (penitenciarul are 114
abonamente) iar in camera exista un televizor la care detinutii se pot uita
dupa un program cuprins intre orele 9 – 12, 18 – 19 si 19.30 – 22. In camera
exista un WC turcesc, separat de restul incaperii cu un zid de numai 1,5
m inaltime.

In camera 34, izolator
de pedeapsa, nu se afla nici un detinut. Exista 2 paturi din beton iar grupul
sanitar avea o chiuveta si un WC turcesc separat de restul camerei cu un
zid de circa 1,5 m inaltime.

In camera 35, pentru
regim restrictiv, se afla detinutul Alexandru Radulescu, condamnat pe viata
si avand 1 an de regim restrictiv. In anul 2001, detinutul a avut o tentativa
de evadare de la penitenciarul Jilava, fapta in urma careia a fost batut
de cadrele din penitenciar si tinut in lanturi timp de 6 luni. La 14 decembrie
2001, a fost transferat la Margineni, unde de asemenea a fost tinut – cateva
zile – in lanturi. Radulescu s-a plans ca lanturile sunt atat de grele incat
aproape i-au sectionat tendoanele. La plimbare este scos zilnic, singur,
pentru o ora (pana la curtea de plimbare este dus cu catuse la maini). El
a apreciat ca mancarea este mai buna decat la Jilava, insa avea unele mici
nemultumiri, cum ar fi faptul ca supraveghetorii nu-i lasa asupra sa bricheta
(“Daca as vrea sa dau foc camerei, as putea s-o fac cu tigara, dupa ce mi-a
aprins-o supraveghetorul”, a spus el reprezentantilor asociatiei. Detinutul
stia – “de la un inspector din DGP”, cu care statuse de vorba – ca timp
de 1 an nu va avea dreptul la vizite. Responsabilii penitenciarului i-au
spus ca potrivit regulamentului va recapata dreptul de a primi vizite dupa
efectuarea unei treimi din pedeapsa disciplinara si daca va avea un comportament
corespunzator. In camera existau 3 paturi metalice, din care unul cu cazarmament
si lenjerie. Grupul sanitar este prevazut cu o chiuveta din beton si un
WC turcesc, despartit de restul incaperii cu un zid de numai 1 m inaltime.

In camera 36, regim
restrictiv, se afla detinutul Emil Gavris, care fusese introdus aici, pentru
9 luni, pentru ca in luna august 2001 a fugit de la Tribunalul din Targoviste.
Dupa comiterea acestei fapte, Gavris a fost tinut timp de doua sau trei
zile cu lanturi la picioare si cu mainile legate, cu catuse, de pat. Gavris
s-a plans de faptul ca a fost dus la vizita (cu mama si cu sora sa) cu catuse
la maini si escortat de doi subofiteri cu cagule pe fata (pe timpul vizitei,
catusele i-au fost scoase). Si la cabinetul medical este dus in acelasi
fel. La plimbare este scos zilnic, singur, timp de o ora. Grupul sanitar
si paturile aratau identic cu cele de la camera 36. Pentru ca regulamentul
interzice, in camerele destinate regimului restrictiv nu exista televizoare,
difuzoare si aparate de radio. Unul din psihologii unitatii statuse de vorba
cu Gavris. El a apreciat ca mancarea este buna.

Camera 37, de asemenea
pentru regim restrictiv, avea 3 paturi, din care doua aveau cazarmament
si lenjerie. Aici se aflau doi detinuti, Sorin Rebeca si Aurel Hruskovski.
Amandoi aveau cate 6 luni de regim restrictiv, primul pentru ca taiase un
detinut, la picior, cu briciul, iar celalalt pentru ca parasise locul de
munca timp de doua ore si jumatate. Ei au apreciat ca buna mancarea pe care
o primesc. La plimbare sunt scosi impreuna, in fiecare zi, inclusiv sambata
si duminica, timp de o ora. Primesc zilnic ziare si pot sa trimita si sa
primesca, nelimitat, scrisori. Lunea si vinerea, bibliotecarul vine la camere
si pot imprumuta carti.

In camera 38, detinuti
pe viata, considerati “periculosi”, erau 3 paturi si 3 detinuti.

Valeriu Curin s-a plans
de faptul ca este transferat de la un penitenciar la altul fara nici o explicatie
(de cele mai multe ori nejustificat, a apreciat el). Au fost cazuri cand
transferul s-a produs de la o ora la alta, intr-unul din cazuri chiar fara
sa mai apuce sa-si ia bagajele. O alta nemultumire a lui Curin era ca la
Margineni sunt prea multe restrictii – comparativ cu Rahova si Galati, a
spus el – in ce priveste obiectele pe care le poate avea in camera asupra
sa. El a dat exemplul televizorului, care este tinut intre cele doua randuri
de gratii de la intrarea in camera, si al acelor, cu care el ar dori foarte
tare sa brodeze. Reprezentantii asociatiei au confirmat acest hobby al detinutului
(pe care l-au intalnit si in alte penitenciare vizitate anterior). In decembrie
2001, imediat dupa ce a fost transferat de la penitenciarul din Galati,
Curin a fost tinut doua saptamani in lanturi.

Detinutul Sandu Cozianu
a fost transferat in urma cu 3 luni de la penitenciarul Jilava, unde, s-a
plans el, fusese tinut in lanturi cateva luni. El s-a declarat multumit
de felul in care este tratat aici, inclusiv de mancare si asistenta medicala.
Ion Stoica fusese transferat de la Rahova pentru afaceri judiciare. Si detinutii
din aceasta camera au solicitat ca, atunci cand nu sunt prinsi in alte activitati
– si in marea majoritate a cazurilor nu sunt – sa li se dea posibilitatea
de a se uita la televizor mai mult timp.

In camera 16 (sectia
a II-a) erau 30 de paturi si 30 de detinuti (“stationari”, condamnati la
pedepse mari).Detinutii aflati de mai mult timp in camera au precizat ca
au fost perioade in care camera a fost supraaglomerata, dormind si cate
4 persoane in 2 paturi. Plimbarea zilnica, inclusiv sambata si duminica,
dureaza circa o ora, iar lunea, miercurea si vinerea detinutii participa
la activitati sportive, timp de circa o ora si jumatate de fiecare data.
Grupul sanitar consta dintr-o incapere separata avand 2 chiuvete metalice
si 2 cabine cu WC-uri turcesti. Si aici, prelungirea programului de televizor
era dorinta generala (in plus de aceasta detinutii isi doresc ca si camera
lor sa fie racordata la reteaua de televiziune prin cablu, in momentul vizitei
ei putand sa vizioneze numai cele 2 canale ale televiziunii publice). Detinutul
Radu Popescu este inclus in categoria “periculosi” deoarece in 1991, a
dezertat din armata si a dezarmat soldatul de paza. Atat pe dosarul
de penitenciar cat si pe fiecare ordin de transportare a detinutului de
la un penitenciar la altul, apare mentiunea “periculos – evadare (?!) din
armata si atac cadre”. Detinutul recunoaste ca a avut mai multe rapoarte
de incident in diverse penitenciare (marea majoritate pentru conflicte cu
alti detinuti) dar contesta vehement un astfel de raport intocmit la Poarta
Alba, in 18 iulie 2000, pentru “instigare”. In dosarul de penitenciar, raportul
de incident mentioneaza textual: “detinutul a instigat pe ceilalti detinuti
creand astfel o stare de tensiune pe motiv ca hrana nu este destul de
buna” (subl.n.). “Instigarea” a avut ca urmare izolarea, tinerea in
lanturi si – afirma detinutul – bataia. Radu Popescu a trimis o plangere
la DGP, dar in raspunsul din 5 septembrie 2000, se precizeaza ca reclamatia
cu privire la Poarta Alba “nu se confirma”. Reprezentantii APADOR-CH sunt
de acord ca Radu Popescu este un detinut mai dificil, care uneori isi face
singur dreptate in conflictele cu alti detinuti. Dar nu este normal ca el
sa poarte eticheta de “periculos” pentru o fapta (pentru care a si fost
condamnat) comisa in urma cu 11 ani intr-o institutie din afara sistemului
penitenciar. Reprezentantii asociatiei considera nefireasca si acuza de
“instigare” pentru simplu motiv ca un detinut s-a declarat nemultumit de
calitatea hranei. Reprezentantii APADOR-CH solicita serviciului socio-educativ
al penitenciarului Margineni, in special psihologilor, sa acorde o atentie
mai mare detinutului Radu Popescu, a carui agresivitate se datoreaza – foarte
probabil – si frustrarilor personale.

Detinutul Kajcsa Emil
are 70 de ani si o condamnare de 12 ani, din care a executat 5 ani si 3
luni. Mama sa traieste si locuieste in Brasov, motiv pentru care detinutul
roaga sa fie transferat la penitenciarul din Codlea. El nu a pus niciodata
probleme de disciplina si a insistat ca, in cazul in are nu este posibil
un transfer definitiv, sa fie analizata posibilitatea unuia temporar, de
2 – 3 luni, in care mama sa sa-l poata vizita. O problema de transfer –
macar temporar – a ridicat si Jenica Raduc (condamnat la 15 ani de inchisoare).
El are intreaga familie in Bacau. Ambii parinti sunt bolnavi si are si 4
frati minori. Detinutul a facut de-a lungul timpului 15 cereri la DGP si
toate au primit raspuns negativ.

In camera 21 (sectia
a III-a) erau 15 minori si 15 paturi (minorii tocmai se intorsesera de la
activitati sportive, unde jucasera fotbal timp de o ora). Plimbarea zilnica
dureaza circa 2 ore. Si aici exista televizor, insa si aceeasi dorinta a
detinutilor ca programul de vizionare a emisiunilor sa fie prelungit in
asa fel incat sa acopere perioadele in care nu sunt angrenati in nici o
alta activitate. Exista de asemenea difuzor iar detinutii primesc zilnic
ziare. Lunar le sunt asigurate lame si pasta de ras, hartie igienica si
sapun. Patru minori urmau cursurile de alfabetizare. Ceilalti 11 – toti
absolventi a opt clase – au zilnic discutii cu psihologii. Grupul sanitar
avea o cabina cu un WC turcesc si o chiuveta metalica in camera. Negativ
este faptul ca minorii – mai ales cei necondamnati definitiv – sunt obligati
sa poarte uniforme de penitenciar. De asemenea, reprezentantii asociatiei
si-au exprimat dezacordul cu practica de a se numi detinuti adulti ca responsabili
de camere la minori.

Cabinetul medical

Pentru asigurarea asistentei
medicale a detinutilor, penitenciarul are incadrati 3 medici de medicina
generala, 1 stomatolog si 9 asistenti medicali (dintre care 1 farmacist
si 1 tehnician dentar). O problema este aceea ca unul dintre medicii generalisti
absenteaza de mai mult timp (se afla in concediu medical, intentionand,
se pare, sa se pensioneze). La data vizitei, programul medicilor era de
la 8.00 la 15.00 plus o dupa-amiaza pe saptamana, insa incepand din urmatoarele
cateva zile se intentiona ca si restul dupa amiezelor sa fie asigurate cu
un medic. Zilnic se acorda circa 100 de consultatii (afectiunile cele mai
frecvente sunt cele respiratorii). In evidentele serviciului medical sunt
17 bolnavi de lues (“negativati”, aflati in consolidarea tratamentului dupa
ce au fost internati in spitalul penitenciar Jilava). Reprezentantii asociatiei
au retinut ca un lucru pozitiv ca detinutilor li se fac teste HIV numai
in conditiile in care acestora le este asigurata o consiliere din partea
personalului medical al unitatii si numai cu acordul lor scris. Detinutii
pot primi medicamente de acasa numai pe baza unei retete eliberate de serviciul
medical din penitenciar. In cazurile in care de la aresturile politiei sunt
adusi detinuti cu leziuni corporale, serviciul medical ii primeste numai
daca politia face examenele medicale care se impun. In caz contrar, detinutii
sunt respinsi iar lucrul acesta este consemnat intr-un registru special,
pentru evidenta “respinsilor”. Reprezentantii asociatiei s-au informat despre
cazul detinutului Nicolae Maghiran, condamnat la 5 ani si jumatate pentru
talharie. Detinutul – care se afla internat in spitalul penitenciar din
Colibasi – are amputate ambele picioare iar cu nu mult timp in urma i-a
fost amputat si un brat. Reprezentantii APADOR-CH au apreciat ca este necesar
ca penitenciarul si DGP sa analizeze situatia detinutului si sa faca demersurile
care se impun pentru eventuala sa punere in libertate. Reprezentantii asociatiei
au consemnat ca serviciul medical are mare nevoie de un electrocardiograf.
S-a constatat, ca fapt pozitiv, ca asistenta medicala pentru personalul
penitenciarului este asigurata de o doctorita care se ocupa exclusiv de
cadre.

La infirmerie, in camera
de boli acute, se aflau 5 bolnavi si 7 paturi. Detinutul M.T. – 45 de ani,
condamnat la 25 de ani de inchisoare – era internat cu ulcer, diabet si
astm bronsic. Plimbarea zilnica a detinutilor dureaza in jur de o ora si
jumatate. Detinutii erau multumiti de calitatea mancarii si de felul cum
sunt ingrijiti medical.

Grupul sanitar, aflat
intr-o incapere separata, avea 1 chiuveta, 1 cadita pentru picioare si 2
cabine cu WC-uri cu scaun.

Compartimentul cultural
– educativ

Personalul compartimentului
este compus din 4 ofiteri, 4 subofiteri si 1 preot. Erau in curs de desfasurare
4 programe mai importante – de educatie legislativa, civica, moral – crestina
si de alfabetizare. Potrivit reprezentantilor compartimentului, detinutii
manifesta cel mai mare interes pentru programul de educatie civica (“Educolex”).
Se lucreaza cu grupuri de cate 30 de detinuti, durata unui program fiind
de 3 luni. Sunt de asemenea organizate cursuri de scolarizare (clasele I
– VIII) si de calificare in meseria de tamplari, in cadrul fabricii R.A.
Multiproduct. Cei 2 psihologi ai penitenciarului sunt preocupati mai ales
de cele doua programe destinate diminuarii depresiei si agresivitatii detinutilor.
Se lucreaza in cicluri de 5 – 6 luni cu grupe de maximum 10 detinuti. Cu
minorii sunt organizate zilnic programe de terapie ocupationala. Psihologii
nu au programe speciale destinate celor trei detinuti pe viata din unitate.
Desi au inteles ca penitenciarul nu are si acest profil, al detentiei celor
condamnati pe viata, reprezentantii APADOR-CH au apreciat ca, daca asemenea
persoane exista totusi in penitenciar, compartimentul cultural educativ
ar trebui sa includa aceasta categorie printre prioritatile programelor
sale. Compartimentul a avut si are in atentie organizarea de activitati
in comun cu institutii de cultura din comunitate. In ultimii doi ani au
fost organizate, in municipiul Targoviste, expozitii de iconografie si arta
decorativa, in cadrul carora detinutii au expus si prezentat lucrari proprii.
Au fost si vor fi organizate – mai cu seama in cursul acestui an, “anul
I.L. Caragiale” – spectacole de teatru, standuri si prezentari de carte
si proiectii de diapozitive. Aproape toti detinutii cu convingeri religioase
sunt ortodocsi iar preotul penitenciarului este si el ortodox. In unitate
exista si 22 de catolici; la data vizitei se faceau pregatiri pentru sarbatorirea
de catre acestia a Pastelui. Un preot catolic de la Targoviste vine in unitate
atunci cand este solicitat iar preotul ortodox nu asista la intalnirile
reprezentantilor altor culte cu credinciosii lor.

Serviciul Umanitar pentru
Penitenciare si Misiunea Crestina pentru Penitenciare desfasoara regulat
activitati de educatie religioasa.

Sectorul vizite

Regula este ca detinutii
pot sa primeasca vizite din partea rudelor apropiate. In celelalte situatii,
detinutii fac o cerere la comandant, cerere care le este aprobata de fiecare
data. Cele doua telefoane publice sunt instalate in sectorul vizitei. O
convorbire telefonica poate sa dureze cel mult 10 minute iar subofiterul
supraveghetor aude ce vorbesc detinutii. Simultan se pot primi 7 vizite
obisnuite si 2 la cabine, pentru detinutii considerati periculosi. Prin
felul in care este amenajata, incaperea pentru primirea coletelor permite
detinutilor sa vada ce este in ele si ce fac subofiterii pe timpul cat le
controaleaza.

Discutia cu detinutul
Nicolae Popescu

Detinutul este cazat
in sectia a IV-a – pentru detinutii considerati periculosi – si a fost transferat
de la penitenciarul Rahova la 14 decembrie 2001, impreuna cu alti 11 detinuti.
Popescu a precizat ca acest transfer a avut loc la putin timp dupa “scandalul
colonelului Trutulescu” (au facut valva dezvaluirile unor ziaristi care
au aflat ca respectivul colonel in rezerva, detinut in cunoscutul caz “Tigareta
II”, iesea in repetate randuri in Bucuresti, in interes personal, cu complicitatea
unor cadre). Unii ofiteri de la Margineni le-au spus lui Nicolae Popescu
si celorlalti detinuti adusi de la Rahova, neoficial, ca au fost transferati
pentru ca “sunt incomozi, stiind prea multe lucruri despre cadrele corupte”.
Mai mult, seful sectiei a insistat pe langa directorul penitenciarului ca
Popescu sa fie tinut in sectia a IV-a pentru ca ar fi “din banda lui Miron
Cozma”. Detinutul a fost transferat de la Bucuresti desi are afaceri judiciare
la Curtea Suprema de Justitie iar familia lui locuieste in capitala. El
este foarte nemultumit de faptul ca a fost transferat si introdus in sectia
de “periculosi” fara nici o explicatie oficiala, in conditiile in care nu
a avut si nu are vreun raport de incident iar cadrelor nu au ce sa-i reproseze
cu privire la comportamentul si activitatea sa. Desi nu a facut absolut
nimic care sa justifice categorisirea sa ca periculos, el este tinut in
aceasta sectie, de unde la plimbare este scos doar intre 10 si 30 de minute
zilnic, nu poate sa primeasca echipament sportiv si sa participe la activitati
sportive, iar la avocat este scos cu catuse la maini si cu paza. “Daca am
gresit cu ceva sa mi se spuna, sa fiu pedepsit, dar sa mi se clarifice situatia
in care ma aflu” a solicitat detinutul reprezentantilor APADOR-CH. El a
spus ca a beneficiat de doua iesiri la raportul directorului penitenciarului
insa pana in prezent solicitarile sale nu au fost rezolvate.

Cazul detinutului Iurie
Leanca

Pe timpul vizitei in incinta
penitenciarului, reprezentantii asociatiei s-au intalnit cu detinutul Leanca,
un tanar in varsta de circa 20 de ani, in timp ce acesta mergea la vizita
(il vizitau parintii). Detinutul era incatusat si escortat de doi subofiteri
din subunitatea de interventie, imbracati in combinezoane negre – specifice
trupelor antiteroriste – cu cagule pe fata, inarmati cu pistoale mitraliera
si dotati cu un adevarat arsenal pentru imobilizare si de telecomunicatii.
La vederea responsabililor penitenciarului si reprezentantilor APADOR-CH,
detinutul i-a implorat disperat sa nu fie dus in fata parintilor cu catuse
si paza. El a spus ca este socat de maniera in care este tratat, mai ales
ca pana atunci primise vizite la masa, fara a fi supus unor masuri atat de
speciale, ca in ziua aceea. La interventia responsabililor unitatii –care
au precizat ca asemenea masuri se iau de la inceputul anului, in urma unor
dispozitii ale DGP – detinutului i-au fost scoase catusele.

Concluzii

In penitenciar exista, in
general, o stare lipsita de tensiuni intre detinuti si personal. Aceasta situatie
se explica mai ales prin: preocuparea conducerii unitatii pentru cunoasterea
si rezolvarea problemelor detinutilor, precum si pentru o buna asigurare cu
mijloace materiale si financiare a penitenciarului; asigurarea unui program
de plimbare zilnica, inclusiv sambata si duminica, cu o durata de circa o ora
si jumatate; organizarea de activitati sportive cu detinutii; asigurarea unei
asistente medicale de calitate si a unei hraniri de care cei mai multi dintre
detinuti s-au declarat multumiti; implicarea intr-o masura satisfacatoare a
compartimentului cultural – educativ in organizarea activitatilor cu detinutii,
inclusiv prin asigurarea de televizoare (sunt 55 de aparate in penitenciar)
in fiecare din camerele de detentie. Situatia buna amintita este favorizata
si de faptul ca in jur de 900 de detinuti au posibilitatea sa munceasca permanent
(precum si de faptul ca la data vizitei efectivele unitatii erau cu circa 400
de detinuti mai mici decat in mod obisnuit, datorita transferurilor impuse de
repararea unuia din cele doua pavilioane de detinere).

APADOR-CH considera ca la
Margineni exista premisele imbunatirii in continuare a situatiei din penitenciar.
In sensul acesta asociatia apreciaza ca la nivelul penitenciarului este necesar:

sa se renunte in mod
categoric la folosirea in viitor a lanturilor pentru imobilizarea detinutilor;
sa se analizeze cu solicitudine
dorinta detinutilor de a le fi prelungit programul de televizor si de a putea
purta haine civile, mai ales la vizite (si, in orice caz, obligatoriu, in
cazul detinutilor care nu sunt condamnati definitiv);
sa se analizeze cu atentie
si intelegere putinele cazuri in care detinutii se declara nemultumiti de
situatia pe care o au in penitenciar; asociatia considera ca prin ceva mai
multa intelegere din partea responsabililor unitatii, cele cateva exceptii
– detinutii Nicolae Popescu, Radu Popescu si Valeriu Curin – puteau fi usor
evitate; APADOR-CH solicita conducerii unitatii analizarea aspectelor semnalate
in legatura cu fiecare dintre cei trei detinuti;

Asociatia considera ca la
nivelul DGP se impune:

reanalizarea masurilor
dispuse la inceputul acestui an cu privire la modul de actiune a subunitatii
de interventie pe timpul vizitelor detinutilor si al altor activitati; APADOR-CH
considera ca masurile descrise in cazul detinutului Iurie Leanca constituie
nu doar un tratament inuman si degradant dar sunt si complet excesive si de
natura sa produca, in mod gratuit, o nemultumire profunda din partea detinutilor;

analizarea posibilitatii
de a se asigura serviciului medical cel de-al treilea medic generalist si
un electrocardiograf;
analizarea cu solicitudine
a cererilor de transfer ale detinutilor Kajcsa Emil si Jenica Raduc.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan