COMUNICAT CU PRIVIRE LA DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE NR. 62 DIN 18 IANUARIE 2007 PRIVIND NECONSTITUTIONALITATEA ABROGARII INFRACTIUNILOR DE INSULTA SI CALOMNIE
APADOR-CH a luat cunoştinţă cu îngrijorare de decizia
Curţii Constituţionale de a declara drept neconstituţională
abrogarea infracţiunilor de insultă şi calomnie, ce erau
prevăzute în art.205-206 din Codul penal. Trebuie însă precizat că
acestă decizie nu duce automat la reincriminarea celor două fapte
deoarece, potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica
legislativă, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are
caracter definitiv”. Asupra abrogării
nu se poate reveni nici direct şi nici indirect, pe calea unei decizii de
neconstituţionalitate. Singurul mod în care insulta şi calomnia ar
putea fi din nou calificate drept infraţiuni este printr-o lege
adoptată de către Parlamentul României.
În această privinţă, APADOR-CH reafirmă că nu este necesară declararea ca
infracţiuni a faptelor de defăimare pentru a apăra onoarea
şi reputaţia persoanelor. Reglementările existente permit
apărarea acestor valori prin mijloace civile, în deplină
concordanţă cu cerinţele constituţionale, deoarece
nicăieri în cuprinsul Constituţiei nu se menţionează
că onoarea şi reputaţia persoanelor trebuie protejate prin mijloace penale. De aceea, APADOR-CH
îşi exprimă suprinderea cu privire la concluzia la care a ajuns
Curtea Constituţională şi reaminteşte că prevederile
avute în vedere de decizia acestui for au fost folosite în nenumărate
rânduri pentru a limita exerciţiul unui alt drept constituţional, cel
la liberă exprimare. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a pronunţat trei hotărâri împotriva României, în urma
condamnării de către instanţele interne a unor jurnalişti
pentru insultă şi calmonie, exact pe baza prevederilor readuse în
discuţie de Curtea Constituţională.
APADOR-CH solicită
Parlamentului României să nu adopte, ca urmare a deciziei Curţii
Constituţionale, prevederi care
să reincrimineze insulta şi calomnia şi care sunt de natură
să îngrădească libertatea de exprimare, valoare
esenţială pentru o societate democratică. În măsura în care
se consideră că mijloacele nepenale existente pentru apărarea
onoarei şi reputaţiei nu ar fi suficiente, mult mai utilă ar fi
actualizarea şi modernizarea legislaţiei cu privire la acestea, decât
revenirea la un sistem în care aproape orice faptă ilicită este
transformată în infracţiune.