Dreptul la nediscriminare
Dreptul la nediscriminare are o dublă consacrare în Convenţie: interzicerea discriminării (art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) şi interzicerea generală a discriminării (art. 1 din Protocolul nr. 12)
Art. 14 interzice discriminarea numai în legătură cu celelalte drepturi prevăzute de Convenţie, adică nu prevede o protecţie distinctă, pentru simplul fapt al discriminării. De aceea, dreptul din art. 14 poate fi considerat ca având un caracter „accesoriu altor drepturi” şi nu poate fi invocat decât împreună cu alte drepturi prevăzute de Convenţie ori de Protocoale. De exemplu, poate fi invocată discriminarea (art. 14) în conjuncţie cu încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante (art. 3). Revenind la exemplu: din cauză că este de o anumită etnie, persoana fost supusă unor tratamente inumane/degradante în detenţie= încălcarea art. 14 în conjuncţie cu art. 3 din Convenţie).
Spre deosebire de art. 14 din Convenţie care se referă la nediscriminarea legată numai de „drepturile şi libertăţile stabilite prin Convenţie”, interzicerea generală a discriminării, introdusă prin art. 1 din Protocolul nr. 12, constituie un drept de sine stătător la nediscriminare, prin care se interzice discriminarea în legătură cu „orice drept prevăzut de lege”.