Legea majoratului digital – un nou Big Brother și multă ipocrizie

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

De la cartelă telefonică doar cu buletinul, la cont online doar cu buletinul; Sub pretextul protejării minorilor, statul impune o supraveghere generalizată pe Internet

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis Camerei Deputaților o serie de observații pe marginea proiectului așa zisei „Legi a majoratului digital” (PL-x nr. 356/2025), aflată în dezbatere. Deși este prezentat ca o măsură pentru protejarea minorilor în mediul online, proiectul ridică probleme serioase de respectare a dreptului la viață privată, proporționalitate și chiar retroactivitate.

Protejarea minorilor, prin colectarea datelor tuturor

Principala prevedere a proiectului este obligația de „validare a vârstei” utilizatorilor, impusă de articolul 4 alineatul (3), obligație care cade în sarcina furnizorilor de servicii online. Aceștia vor putea face asta și utilizând „metode de estimare probabilistică”, respectând „principiile minimizării datelor” din GDPR, spune legiuitorul, dar fără să clarifice cum anume va putea un furnizor de servicii să verifice vârsta unui utilizator, altfel decât prin clasica metodă de a cere un act de identitate. Iar rezultatul acestei prevederi va fi că furnizorii vor trebui să-i verifice pe absolut toți utilizatorii, ca să vadă cine are peste 16 ani și deci are voie pe Internet. Așadar, cont online doar cu buletinul.

În acest fel, invocarea principiului „minimizării datelor” din GDPR este doar formală. În realitate, aplicarea acestei legi ar duce exact la contrariul acestui principiu – la o colectare masivă de date cu caracter personal, disproporționată față de scopul declarat.

Furnizorii de servicii online și chiar ANCOM vor ajunge să colecteze și să stocheze datele de identificare ale tuturor utilizatorilor de Internet din România (ca să vadă care sunt minorii). În acest fel, proiectul creează cadrul legal pentru o nouă formă de supraveghere în masă, similară cu vechile inițiative de tip Big Brother declarate neconstituționale între 2008 și 2016, și împotriva cărora APADOR-CH a militat constant (Legea cartelelor pre-plătite, Legea securității cibernetice).

Ca și precedentele tentative de Big Brother, noul proiect nu protejează pe nimeni, ci doar creează baze de date cu informații despre identitatea fiecărui utilizator, permițând profilarea acestora și urmărirea activității lor online. Este visul oricărui serviciu de informații.

Parlamentarii vor să aplice legea și retroactiv

O altă problemă gravă a proiectului este caracterul retroactiv al legii. Articolul 5 alineatele (2) și (4) prevăd că, în termen de 180 de zile de la publicarea legii, furnizorii de servicii online trebuie să solicite „acordul parental” pentru toate conturile deja existente. Dacă acest acord nu este obținut, conturile vor fi mai întâi blocate, apoi șterse.

În practică, așadar, toți utilizatorii – inclusiv adulții – ar trebui să trimită o cerere la ANCOM cu datele lor de identificare (nume, CNP, domiciliu, data nașterii) și o copie a actului de identitate. În caz contrar, conturile online deținute pe diversele platforme le-ar fi radiate. Condițiile pentru deschiderea de conturi online noi NU ar trebui să se aplice și conturilor deja existente, pentru că asta ar însemna retroactivitatea legii.

Lăsând la o parte incapacitatea instituțiilor și a furnizorilor de a îndeplini acest deziderat, și absurdul situației, această prevedere încalcă mai ales articolul 15 alin. (2) din Constituție, care interzice aplicarea retroactivă a legii.

Fără să nege necesitatea protejării minorilor în mediul virtual, APADOR-CH solicită deputaților să clarifice modul în care vârsta acestora poate fi verificată, astfel încât legea să nu încalce drepturi fundamentale ale tuturor, precum și eliminarea prevederilor care ar face ca legea să se aplice retroactiv.

Deși ambalată generos, „Legea majoratului digital” nu este o premieră, ci o nouă încercare a statului de a introduce mecanisme de supraveghere în masă, după modelul legilor Big Brother respinse anterior de Curtea Constituțională.

De la cartele telefonice doar cu buletinul, România riscă să ajungă la conturi online doar cu buletinul – un pas periculos spre pierderea anonimatului și a vieții private în spațiul digital.

APADOR-CH atrage atenția că, așa cum lupta împotriva terorismului a fost folosită ca pretext pentru limitarea libertăților civile, acum același rol îl joacă „protecția minorilor”. Este un obiectiv legitim, dar care nu poate justifica sacrificarea altor drepturi fundamentale – în special dreptul la viață privată și libertatea de exprimare.

În plus, statul nu trebuie să se substituie părinților în supravegherea copiilor, decât în situații excepționale. Or proiectul votat rapid de Senat și ajuns la Camera Deputaților transferă către stat și către furnizorii de servicii online o responsabilitate care aparține, în mod firesc, familiei.

APADOR-CH subliniază că legiuitorul are obligația să găsească metode de protejare a minorilor care să nu ducă la identificarea și monitorizarea generalizată a populației.

Citiți observațiile transmise de APADOR-CH deputaților