Ar trebui să avem limite minime pentru droguri în trafic, dar cine să le stabilească?
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Șapte state din UE pedepsesc conducerea sub influența substanțelor psihoactive numai dacă depășesc niște limite; APADOR-CH a cerut medicilor legiști români să spună care ar fi limita minimă a îmbibației cu substanțe psihoactive pentru ca fapta să devină infracțiune în trafic; Medicii legisti spun că e greu de stabilit, dar nu imposibil; Propunerea APADOR-CH pentru modificarea Codului penal
Chiar dacă discuția despre „drogații de pe șosele” pare că s-a finalizat „fericit” – prin actul care nu le mai suspendă permisele decât pentru 72 de ore celor care au ghinionul unui test rapid pozitiv în trafic -, problema testelor fals pozitive rămâne și ar trebui aprofundată. Așa cum pentru alcool sunt prevăzute în legislație limite minime de la care prezența alcoolului în sânge devine infracțiune, dacă consumatorul s-a urcat la volan, ar trebui să existe astfel de limite și în privința substanțelor psihoactive. Șapte state din UE și Marea Britanie au aceste limite prevăzute în legislație.
Luna trecută, după ce Guvernul României a admis că a greșit și a reparat, oarecum, legislația, APADOR-CH a transmis Institutului Național de Medicină Legală un set de întrebări, pentru a iniția o dezbatere cu specialiștii cei mai potriviți să se pronunțe. Concret, i-am întrebat pe medicii legiști dacă, din punct de vedere tehnico-științific se poate stabili și pune în legislație o limită minimă dincolo de care prezența drogului în sânge/urină devine infracțiune. Și dacă se poate, care ar fi această limită?
Ce spun medicii legiști – simpla citire a prospectului nu e suficientă
Am primit un răspuns complex de la Consiliul Superior de Medicină Legală, care spune nu numai că se poate face așa ceva, dar ar fi și necesar. În limbaj simplificat, argumentele CSML sunt următoarele:
- simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism nu înseamnă că persoana respectivă își pierde capacitatea de a conduce – orice substanță poate avea efecte în organism doar dacă depășeste o anumită concentrație (de aceeea, de ex., medicamentele se administrează dozate – cantitățile prea mici nu își exercită efectele, cele prea mari pot avea efecte adverse). Similar, simpla detecție a unei substanțe psihoactive în organismul persoanei poate avea efecte asupra capacității sale de a conduce autovehicule DOAR DACĂ depășește anumite concentrații;
- valorile exacte ale concentrațiilor acestor substanțe în sânge/urină sunt menite să stabilească dacă depășesc pragul minim/maxim, dincolo de care apare riscul de producere a unor accidente rutiere. Aceste praguri sunt necesare pentru a se garanta un rezultat valid și reproductibil al analizei toxicologice și pentru a se evita rezultatele fals pozitive;
- aceleași valori de concentrație pot produce reacții diferite de la om la om, datorită diferențelor de reactivitate individuală, de patologii asociate, caracteristici genetice, consum de alcool etc. Manifestările individuale la consumul de substanțe/alcool diferă și pot varia pe o plajă largă de concentrații. Nu există dovezi știintifice, statistic valide, universal aplicabile, ca să se poată trasa o corelație imuabilă între o anumită concentrație a unei substanțe în organism și afectare. Nici simpla detectare a unor simptome clinice asociate consumului de stupefiante NU este suficientă pentru a se diagnostica starea de influență, deoarece simptome similare pot fi determinate de unele afecțiuni psihoorganice sau chiar de o stare de stres indusă de un eveniment de trafic rutier;
- prezența substanțelor în orice compartiment al corpului nu influențează comportamentul. De exemplu prezența de substanțe psihoactive exclusiv în urină nu poate modifica comportamentul, dar – poate sugera existența unui consum anterior și, în anumite limite, magnitudinea lui, dependentă însă de durata de timp de la momentul consumului la momentul recoltării. Nici prezența de substanțe psihoactive exclusiv în salivă nu este aptă de a duce la modificări comportamentale.
Prin urmare, medicii legiști din CSML spun că sunt obligatoriu de stabilit pragurile dincolo de care substanțele psihoactive influențează comportamentul consumatorilor, însă aceste niveluri trebuie corelate și cu manifestările subiectului la momentul opririi în trafic și cu evaluarea stării de sănătate a persoanei, în cazul existenței unor comorbidități semnificative.
Concluzia medicilor legiști este clară:
În cazul unor țări cu toleranță 0 (cum este cazul României) este obligatorie stabilirea unor limite inferioare, de la care să se realizeze raportarea rezultatelor pozitive (și nu neapărat stabilirea stării de influență), pentru a se putea obține o reproductibilitate corespunzătoare a concluziilor expertale dar și a deciziilor judecătorești. (…) În cazul substanțelor ilegale, aceste limite inferioare pot fi limitele de detecție. Cu toate acestea, în cazul medicamentelor, considerăm că aceste limite ar trebui să fie superioare, eventual dependente de concentrația terapeutică în cazul medicamentelor. Trebuie menționat, așa cum am făcut și altă dată public, că în cazul medicamentelor simpla citire a prospectului nu este suficientă, deoarece în acesta este menționată perioada de timp în care substanța respectivă are efecte asupra organismului persoanei, NU remanența în organism, care este mult mai mare. Prin urmare, substanța poate fi detectată, în cantități reduse, mult timp după ce nu mai are efecte clinice și, implicit mult timp după trecerea intervalului de timp în care nu este recomandată conducerea vehiculelor.”
Cum procedează alte țări din UE – limite și amenzi
EUDA, agenția specializată a Uniunii Europene care studiază fenomenul drogurilor în Europa și furnizează recomandări și studii validate științific, a publicat și un tabel pe țări cu situația comparativă a tratamentului legal aplicat în cazul drogurilor la volan. Conform acestei surse, șapte țări din UE au prevăzut în legislație limite ale valorilor drogurilor depistate în sânge, dincolo de care autoritățile iau măsuri împotriva șoferilor. Aceste țări sunt: Belgia, Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Luxembourg și Norvegia.
(CP – Cod Penal, CR = Cod Rutier)
De asemenea, Marea Britanie are stabilite în legislație anumite limite pentru substanțele psihoactive. De exemplu: Benzoylecgonine – 50 µg/L, Cocaină – 10µg/L, Cannabis și cannabinol – 2µg/L, Ketamină – 20µg/L, LSD – 1µg/L, Methylamphetamină – 10µg/L, MDMA (ecstasy) – 10µg/L, Heroină și diamorphină – 5µg/L
Există limite stabilite și pentru medicamentele cu prescripție de la medic: Clonazepam (folosit pentru tratamentul crizelor de panică) – 50µg/L, Diazepam (anti-anxietate) – 550µg/L, Flunitrazepam (sedative) – 300µg/L, Lorazepam (anti-anxietate) – 100µg/L, Methadone (substitute de heroină) – 500µg/L, Morphină (pentru terapia durerii) – 80µg/L, Oxazepam (anti-anxietate) – 300µg/L, Temazepam (anti-anxietate și sedativ) – 1,000µg/L, Amphetamine (folosite pentru tratamentul ADHD) – 250µg/L
Pedepsele pentru conducerea sub influența drogurilor în UK, peste aceste limite, sunt: suspendarea permisului de conducere pentru minim 1 an, amendă de 5000 de lire, dosar penal, iar după reprimirea permisului, cazierul pentru această faptă rămâne în evidența autorităților pentru 11 ani.
Viziunea CCR și propunerea APADOR-CH
În România, după cum se vede și din tabelul de la finalul textului, articolul 336 al. 2 din Codul penal pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani persoana, aflată sub influența unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Același articol 336 din Codul penal, dar la alineatul 1, incriminează si conducerea autovehiculului de către cei care au consumat o anumită cantitate de alcool. Dar, în acest caz, legea este mult mai precisă, stabilind că este infracțiune doar conducerea autovehiculului de către „o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge…”.
Sintagma „persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive” folosită de lege a fost criticată în doctrină, din cauza caracterului ei echivoc, imprecis, care lasă loc unor interpretări subiective. Textul legal suferă sub aspectul previzibilității. Curtea Constituțională a României (CCR) s-a exprimat în 2017 pe această temă (decizia CCR nr. 138/2017) și a stabilit că textul legal este OK, spunând că există prea multe substanțe psihoactive pe piață, fiecare având efecte diferite, și că legiuitorul nu poate să prevadă în Codul penal concentrația minimă în organism, pentru fiecare tip de substanță psihoactivă, de la care fapta devine infracțiune.
Realitatea ne-a arătat că textul legal nu e deloc OK în practică, mai ales cu ocazia testelor rapide antidrog care au avut reacții fals pozitive la consumul unor medicamente sau alimente. Ignorând complet decizia CCR nr. 138/2017, șapte țări UE au prevăzut, iată, în legislațiile lor niște limite precise ale concentrației de substanțe psihoactive în organism, limite care, dacă sunt depășite, transformă fapta în infracțiune.
S-ar impune așadar o regândire și a legislației românești în materie – Codul rutier, Codul penal – în concordanță cu explicațiile științifice ale experților în medicină legală și cu timpurile pe care le trăim. Într-o țară normală, o dezbatere reală, în Parlament, cu specialiști și societatea civilă, ar trebui să ducă la un rezultat legislativ superior acestui gen de legiferare heirupistă cu care ne-a obișnuit Guvernul.
APADOR-CH consideră că România ar putea proceda la fel ca și cele opt țări europene menționate mai sus, și propune introducerea în art. 336 al. 2 din Codul penal a unor praguri ale concentrației substanțelor psihoactive în sânge. Le revine parlamentarilor sarcina să stabilească, concret, spre ce praguri de concentrație se orientează.
APADOR-CH transmite, de fiecare dată, propuneri de îmbunătățiri legislative către grupurile parlamentare și Guvern, dar răspunsurile primite, atunci când vin, sunt descurajante ba chiar persiflante uneori. Chiar și când le formulăm exact articolele de lege care ar rezolva unele situații (cum a fost chiar cazul cu suspendarea permiselor pentru rezultate fals positive) vedem că Guvernul sau parlamentarii – care au de altfel la dispoziție un aparat propriu bine plătit pentru asta – produc proiecte legislative care mai mult complică viața cetățenilor. Prin urmare nu ne mai străduim să-i trecem strada, dar ne exprimăm speranța că poate în mandatul următor Parlamentul va găsi resurse de înțelepciune să discute și să legifereze niște limite minime și pentru droguri la volan, așa cum avem pentru alcool.
Lupta cu drogurile și toleranța zero față de ele la volan se poate face ținând cont de dovezile științifice care arată că nu orice cantitate de „drog” în sânge/urină = incapacitate de a conduce, și mai ales având grijă să nu restrângă drepturile cetățenilor nevinovați, printr-o legislație vagă și lacunară.
Iată care sunt pedepsele aplicate în toate țările UE în cazul depistării sub influența drogurilor la volan (sursa):
(CP – Cod Penal, CR = Cod Rutier, CA = Cod Administrativ, LCD – Legea Combaterii Drogurilor, LST – Legea privind Siguranța Traficului)
