Amicus curiae la CCR pentru împăcarea parlamentarilor cu Constituția
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol care se află în evidentă contradicție cu Constituția și care le-a permis parlamentarilor să jongleze, la ultimele cereri ale parchetului, cu ridicarea imunității parlamentare. Demersul vizează, de asemenea, și practica neconstituțională a parlamentului de a redacta hotărâri numai în cazul în care se decide ridicarea imunității unui parlamentar, nu și în cazul contrar.
După ce a sesizat Avocatul Poporului în aceeași chestiune, APADOR-CH a ales procedura amicus curiae la CCR pentru a aduce argumente suplimentare cu privire la solicitarea președintelui României, de punere în concordanță cu Constituția a Legii 96/2006 și a Regulamentului Senatului.
În mod normal, Parlamentul avea obligaţia ca, din proprie iniţiativă, să pună în concordanţă cu Constituţia prevederile din actele normative care îi reglementează modul de funcționare. În acest caz, abia după data sesizării Curţii de către Preşedintele României, Regulamentul Senatului a fost modificat (prin hotărârea Senatului nr. 25 din 31 martie 2015), dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Conform acestuia, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.
Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:
“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”
Este evident că articolul 24 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.
*
De asemenea, Parlamentul avea obligaţia de a reglementa o procedură clară de soluţionare a cererilor/solicitărilor primite de la parchet în legătură cu încuviinţarea percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a unui parlamentar.
În lipsa unei astfel de reglementări, s-a ajuns în situaţia în care o cameră a parlamentului (Senatul, de exemplu) refuză întocmirea şi publicarea unei hotărâri prin care a dispus cu privire la o solicitare ce i-a fost adresată într-o chestiune importantă (reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui parlamentar). Potrivit unei practici, care încalcă articolul 1 din Constituţie, Senatul întocmeşte şi publică hotărâri numai în cazul în care încuviinţează reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui senator. Dacă solicitarea de încuviinţare formulată de parchet este respinsă, Senatul nu întocmeşte şi nu publică nicio hotărâre, deşi, în realitate, atunci când plenul Senatului a votat negativ, practic a hotărât respingerea solicitării primite.
Prin această practică este zădărnicită posibilitatea de verificare și atacare a respectivei hotărâri (nefiind redactată şi publicată, nu poate fi atacată).
APADOR-CH apreciază că acest conflict juridic de natură constituţională poate fi rezolvat numai dacă prin decizia ce va fi pronunţată de Curte se va constata, pe lângă existenta conflictului dintre autorităţi, şi:
– neconstituţionalitatea articolului 24 al. 4 teza I din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi
– obligativitatea întocmirii şi publicării unei hotărâri a Senatului şi în cazul în care este respinsă o solicitare ce i-a fost adresată de parchet în baza art. 72 al. 2 din Constituţie.
**
Despre procedura amicus curiae
Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca “prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.
Calitatea de amicus curiae a unei organizații neguvernamentale a fost recunoscută explicit de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Citiți aici intervenția APADOR-CH la CCR
***
Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
