Poliția viitorului și justiția făcută de profani (II)
- De ce e obligatorie prelevarea de ADN de la oricine încape pe mâinile poliției în UK
- Cum interceptează poliția britanică telefoanele
- Când poliția știe că urmează să comiți o infracțiune
În 1984, într-un orășel satelit al Bristolului, Bath, a fost violată și ucisă cu multiple lovituri de cuțit o adolescentă de 17 ani, Melanie Road. Poliția nu a reușit să găsească niciun suspect în cazul ei timp de 30 de ani când, printr-un accident al sorții a fost prins făptașul. În 2015 o tânără a ajuns la poliție în urma unui scandal cu partenerul de viață și părinții ei.
Între timp, din 1995 în UK se constituise baza națională de ADN și fusese instituită prelevarea obligatorie de ADN de la fiecare persoană care intră pe mâinile poliției. Odată recoltate ADN-uri noi, ele sunt comparate automat cu cele din baza de date de la cazuri nerezolvate. S-a constatat că ADN-ul tinerei recalcitrante din 2015 era foarte asemănător cu cel al ucigașului Melaniei, prelevat în 1984 de pe hainele ei. I s-a cerut și tatălui tinerei să dea o mostră de ADN și așa a fost găsit făptașul. Un bărbat care în 1984 avea 30 de ani, trăia în aceeași zonă cu Melanie, și care, după ce făcuse crima, se căsătorise, făcuse trei copii și dusese o existență model în societate. 30 de ani mai târziu avea să fie descoperit printr-o întâmplare generată chiar de fiica lui. Cazul a fost un șoc pentru mulți, în special pentru familia criminalului care, în 2016, a primit închisoare pe viață. Dar mai mult decât atât a justificat într-un mod greu de combătut existența acestei bănci naționale de ADN care este, în fond, o formă cam greu de digerat de intruziune a statului în viața privată.
Așa am aflat și noi că ADN-ul este o probă obligatoriu prelevată de la reținuți și arestați, atunci când ajung la poliție, pe lângă amprente și fotografii.
– La noi se face asta? l-am întrebat pe unul dintre polițiștii veniți în vizita de studiu.
– Ei se face! Cine are bani la noi să facă atâtea ADN-uri, știi cât costă un test?! Păi noi încă luăm amprente cu tuș, pe hârtie, ca pe vremuri… mi-a răspuns polițistul, privind cu invidie la aparatul modern, de dimensiunea unui xerox, la care polițiștii englezi luau amprentele arestaților prin scanare, introducându-le astfel direct în baza de date.
Românii, locul 3 la arestări în Bristol, după englezi și polonezi
În vizită la Patckway, cea mai modernă secție de poliție situată în sudul Bristolului, am fost conduși de sergentul John prin arestul amenajat futurist, ca o navă spațială care are în mijloc un centru circular de comandă, iar cele 48 de celule individuale sunt dispuse pe niște holuri ca niște raze în jurul centrului. Deși moderne, celulele sunt spartane ca dotări: un prici îngust cu o saltea din plastic, un wc și o chiuvetă sunt singurele „dotări” din celulele de arest. Nu există televizor sau lumină naturală, iar arestații sunt monitorizați video inclusiv în celule. Pe ecranul supraveghetorului apare un mic pătrat negru doar în dreptul wc-ului din celulă, în rest arestatul nu are intimitate nici măcar la duș, care este amplasat la vedere, în capătul coridorului cu celule. Practic oricine trece pe hol poate să-i vadă jumătatea de sus a corpului celui care face duș acolo.
Când ajunge la poliție, arestatul află: că are dreptul la un avocat, că are dreptul să dea un telefon și i se oferă cartea de proceduri a poliției, spre lectură, în caz că vrea să știe mai multe despre ce pot sau nu pot polițiștii să-i facă. Pe peretele de lângă biroul unde i se iau datele, arestatul vede un afiș pe care scrie în mai multe limbi: „Aveți nevoie de un avocat” și este îndemnat să ceară poliției să-i cheme un avocat.
Mai departe, spune John, poate să-și aprofundeze drepturile citind cartea cu procedurile poliției sau poate să-și întrebe avocatul, interpretul sau reprezentantul ambasadei, dacă este străin. Formularul cu drepturile arestatului, două foi A4 tipărite față verso, este tradus în mai multe limbi inclusiv română (românii ocupă locul 3 în clasamentul arestaților din Bristol, după englezi și polonezi). Acest formular i se oferă arestatului în momentul în care este condus în celulă, după ce i se prelevează amprente, probe ADN și este consultat de un medic.
Audierea are loc într-o încăpere izolată, dotată cu aparatură audio-video, deși nu toate audierile se înregistrează și video. Însă absolut toate sunt înregistrate audio, apoi cineva stă la computer și transcrie înregistrarea, pentru acele cazuri care merg la instanță. Așa rezultă declarația inculpatului, care nu este silit să scrie nimic de mână în timpul audierii.
De aici încolo polițistul trebuie să întocmească dosarul și de cele mai multe ori după ce lasă suspectul în arest se întoarce la locul faptei pentru prelevarea de probe. Foarte rar ajunge și la procuror, în majoritatea cazurilor polițistul are și puterea și libertatea de a face cercetarea penală pe cont propriu.
Cum se interceptează telefoanele în țara lui Big Brother
Paul, un ofițer de investigații de la aceeași secție Patckway, spune că procurorul ajunge să coordoneze numai cazurile complicate – crime, violuri, terorism. În cele mai multe cazuri, mai ales când acuzatul își recunoaște fapta, polițistului îi e lăsată puterea de a decide dacă e în interesul publicului ca acel caz să ajungă la curte sau să se finalizeze doar cu o amendă. „Dacă e la prima abatere, de exemplu pe fond de beție, arestatul este trimis la terapie. Dacă trebuie să ajungă la curte, asta se întâmplă în maximum 6 luni”, explică Paul.
Polițiștii insistă că în general merg pe prevenție și pe măsuri alternative la arest sau condamnare, mai ales că de cinci ani s-a votat și la ei legea care permite arestul la domiciliu. Totuși, din statisticile prezentate de sergentul John aflăm că în 2018 au avut peste 23.000 de arestați numai în regiunea Bristol, ceea ce e dublu comparativ cu Bucureștiul, de exemplu.
Puterea polițiștilor englezi i-a impresionat pe colegii lor români mai ales când au aflat că atunci când e nevoie de interceptarea convorbirilor unor suspecți, polițiștii nu au nevoie de un ordin de la judecător sau procuror, ci e suficient să-și informeze un superior care să încuviințeze interceptarea. Iar asta se poate petrece, cum se zice pe la noi, fără număr, pe termen nelimitat, până când polițiștii consideră că și-au atins scopul interceptării. Iar la final, spre deosebire de legislația română, nici nu sunt obligați să informeze interceptatul că a fost urmărit.
– În România interceptarea e limitată la 6 luni, îi explică un polițist român ofițerului Paul.
– Și dacă nu reușiți să prindeți nimic în alea 6 luni? întreabă Paul uimit.
– Ghinion! răspunde sec polițistul nostru.
Când am ajuns la secția Patckway am fost primiți la intrare de sergentul Sean secondat de două colege mai tinere. Toți trei în uniforme, de parcă ar fi venit în patrulare. Apoi cele două tinere au preluat sarcina de servire cu biscuiți și ceai, în timp ce Sean și superiorul lor, tot un bărbat, au condus discuțiile. La un moment dat, femeile din delegația noastră au simțit nevoia să le dea cuvântul și celor două polițiste. Am aflat astfel că fetele sunt „fața prietenoasă” a poliției, că sunt mai prezente în comunitate unde, ca orice polițist de proximitate, știu tot ce mișcă în zonele lor. „Sunt oameni care preferă să vorbească cu ele decât cu noi. Fetele sunt inteligence-ul, iar băieții cu forța”, a conchis măgulitor sergentul.
Cât câștigă un polițist englez
Procentul de femei în poliția britanică nu e mare – 344 dintr-un total de 3102 polițiști – și asta nu dintr-o politică sexistă de cadre, ci pentru că ele nu și-ar dori această meserie, ni se spune. În România e o altă problemă, intervine un polițist de la noi. Avem un procent foarte mare de fete la Academia de poliție, dar ele renunță pe parcurs la activitatea operativă, preferând munca de birou, ceea ce dăunează efectivelor operative care sunt astfel păgubite de personal.
Nici poliția din Bristol nu o duce bine la efective. Au pierdut mulți polițiști prin pensionare și li s-a tăiat recent și 30% din buget, ceea ce face ca un job în forța de ordine publică să nu fie prea tentant pentru tinerele generații. Salariul anual al unui debutant în poliție e de 20.880 de lire, iar cel mai mare salariu la care se poate ajunge în poliție este de 40.128 de lire anual. Totuși, poliția Bristol e cea mai bună din regat, spune Andy Marsh, șeful întregii structuri polițienești din ținutul Avon și Somerset (un fel de județ al Bristolului, care înglobează câteva orașe și zone rurale cu un total de 1,7 milioane de locuitori). În England și Wales sunt 43 de astfel de „județe”, fiecare cu poliția ei și, ceea ce e mai surprinzător, fiecare cu baza ei de date separată.
Andy Marsh are 32 de ani vechime în poliție, conduce poliția din Bristol din 2016 și are autonomie totală ca să facă asta, deși a fost „angajat” cum îi place să spună de un soi de prefect județean, o femeie politician. A fost primul polițist britanic care a purtat cameră video pe uniformă – bodycam – și ulterior a ajuns și în SUA ca să-i învețe și pe americani filosofia bodycam-ului. Ne spune că oamenii lui gestionează un ținut cu un amestec mare de populații din peste 180 de țări, cu cel puțin tot atâtea limbi vorbite și obiceiuri. Principala lor provocare: să fie „poliția tuturor”.
Cei 6000 de angajați câți are Poliția Bristol (din care numai jumătate sunt polițiști de fapt) sunt distribuiți în câteva direcții: inteligence (suport operativ), investigații criminale, poliția de proximitate și poliția de intervenții rapide. Pe lângă asta mai există HR, IT și financiar, ca la orice companie.
Tot ce știe poliția despre tine
De-a lungul vizitei noastre mai mulți ofițeri de poliție ne-au spus că atunci când au intrat ei în sistem – 15-20-25 de ani înainte – imaginea poliției era proastă din cauza corupției, dar că de atunci se tot lucrează la schimbarea acestei percepții. Andy Marsh admite și el că în poliția lui continuă să fie probleme, chiar cu o săptămână în urmă concediase un polițist pentru că lovise un arestat încătușat. Apoi ne-a povestit de un altul despre care descoperiseră că nu-și mai pornise camera video de câteva luni. Andy Marsh se mândrește să fie artizanul introducerii acestui sistem de înregistrare video la purtător.
Inițial credeam că aceste camere vor aduna evidențe, dar s-a dovedit că au mult mai multe avantaje: responsabilizează polițistul, contribuie la recunoașterea faptelor de către suspecți, scurtează procesele. Înainte de camere polițistul trebuia să scrie totul când interoga. Am schimbat legea și am conceput ghidurile pentru introducerea camerelor video în proceduri. Fiecare polițist are acum cameră, telefon și laptop. Totul e digitalizat. Datele adunate astfel ne spun foarte multe. Vorbim despre inteligență augmentată, nu despre inteligență artificială”, subliniază Marsh, grijuliu cu termenii ce ar putea stârni suspiciuni în public.
Datele strânse din activitatea cotidiană a poliției (patrule de teren, telefoane, camere video, GPS-ul de pe mașinile de poliție) sunt analizate și prelucrate într-un sistem introdus în 2017, Qlik Sense, un program dezvoltat de o companie americană de inteligence, Qlik Technologies. Acesta a unit zece baze de date separate cu care lucra poliția Bristol până atunci, integrând astfel într-un singur sistem toate activitățile poliției, de la apeluri la 999 (englezii nu au numărul unic de urgență european 112), baze de date cu amprente și ADN, cazier sau evidența conducătorilor auto.
Rezultatul este impresionat și intimidant. Este un instrument formidabil în mâna unei forțe a statului, care deține astfel controlul prin profilarea populației. Se cunosc zonele cu potențial infracțional, cine e mai înclinat să comită infracțiuni într-o zonă, ce trecut are, dacă consumă sau nu droguri și pe baza acestor factori i se calculează probabilistic viitorul. Un polițist de circulație știe, de exemplu, cine se află la volanul unei mașini înainte de a o opri în trafic, iar asta îi ia prin surprindere pe șoferi, spun mândri polițiștii.
Sistemul oferă informații despre potențiali autori de infracțiuni și asta face ca poliția Bristol să fie cel mai bun serviciu de poliție din regat, în materie de răspuns rapid la 999, susține Jonathan Dowey, analistul care ne-a vorbit în detaliu despre Qlik. Sistemul se actualizează permanent pe măsură ce adună informații din toate sursele la care are acces. Probabil până la prinderea infractorilor înainte de a comite fapta nu mai e mult, așa cum se întâmpla în anul 2054 în filmul Minority report.
„E un sistem de verificare încrucișată, care ne ajută să vedem riscurile, amenințările, oportunitățile. Putem vedea riscul de vulnerabilitate al unei persoane sau potențialul de a comite o infracțiune. Ne ajută să prioritizăm prioritățile într-o vreme a resurselor limitate. Aceasta este poliția viitorului, digitalizată, analitică”, spune Andy Marsh.
Singurul punct slab al acestei mașinării bine pusă la punct este tot elementul uman. Mai exact politicienii care încă întârzie să se pună de acord pentru a uni cele 43 de baze de date ale polițiilor județene din regat, astfel încât un infractor itinerant să fie prins mai rapid decât acum. În prezent, dacă un nou venit comite o infracțiune și nu are cazier pe raza Bristolului, el nu e identificat imediat în baza de date pentru că nu există acolo. Dacă află pe unde a mai umblat înainte, polițistul își poate întreba colegii din Londra sau din alte zone, dacă au ceva informații despre respectivul.
Nu am aflat în această vizită și dacă rata criminalității în Bristol a scăzut de când poliția e ajutată de Qlik, însă e clar că acest sistem extraordinar, născut din dorința poliției de a depăși neajunsurile secolului 20, ne aduce tot mai aproape de ficțiunile pe care până acum le vedeam numai în filme. Profilarea, atunci când e făcută în scop comercial de marile rețele sociale sau de Internet, are cu totul alte valențe când e făcută de o instituție de forță a statului. E adevărat că aduce beneficii indiscutabile siguranței cetățeanului, dar în mâinile unor corupți are și potențial înfricoșător.
În episodul de mâine citiți ce face un polițist englez când e amenințat cu arma pe stradă, câte apeluri false primesc ei la 999 și cum se descurcă un român în unitatea de elită a poliției din Bristol.
[box type=”info”]Această vizită de studiu a fost posibilă cu ajutorul și finanțarea Open Society Justice Initiative și continuă proiectele și inițiativele organizației în domeniul justiției penale.[/box]
Citiți și primul episod, despre justiția făcută cu judecători din comunitate:
și episodul 3: