Posts

De ce vrea Parlamentul să încalce Constituția în cazul sistemului Patriot donat Ucrainei?

03/09/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Parlamentul intenționează să adopte, în regim de extremă urgență, un proiect de lege prin care să fie permisă donarea unui sistem de rachete Patriot. Proiectul de lege, inițiat de Guvern, a fost înregistrat la Senat ieri, 2 septembrie 2024, cu nr. L468/2024, și a fost adoptat de Senat în aceeași zi. Tot ieri, 2 septembrie 2024, proiectul de lege adoptat de Senat a fost trimis și înregistrat la Camera Deputaților (Pl-x 423/2024), unde este programat pentru dezbatere și adoptare în ședința de azi, 3 septembrie 2024. Remarcabilă operativitate.

Prin proiectul de lege amintit se dorește completarea Legii nr. 222/2017 (lege special dedicată achiziționării sistemului de rachete Patriot) cu o prevedere care să permită înstrăinarea, prin donație către terți, a unui sistem Patriot aflat în proprietatea statului român.

Concret, prin proiectul de lege se propune introducerea la art. 1 al Legii 222/2017 a trei noi alineate, (3/1) – (3/3), cu următorul conținut:

(3/1) Un sistem de rachete sol-aer PATRIOT, in configuratia prezentata in anexa*), care face parte integranta din prezenta lege, face obiectul unor acte de donatie catre terti, in conditiile legii, prin hotarare a Guvernului.”

(3/2) Se abiliteaza Guvernul Romaniei sa intreprinda demersurile necesare, pentru reconstituirea capabilitatii de aparare aeriana cu baza la sol, aferenta programului de inzestrare esential „Sistem de rachete sol-aer cu bataie mare (HSAM)”, prin atribuireaGuvernului Statelor Unite ale Americii a contractelor de tip Letter of Offer and Acceptance-LOA specifice Programului Foreign Military Sales – FMS pentru achizitionarea, a 1 (unu) sistem de rachete sol-aer PATRIOT configuratia 3+, respectiv a echipamentelor majore, mijloacelor de transport, materialelor, pieselor, echipamentelor de mentenanta, pachetului de suport logistic initial §i a serviciului de instruire, echipamentelor criptografice si cu regim special, cu incadrarea in valoarea prevazuta la art. 1 alin. (2) din prezenta lege si din fonduri externe nerambursabile.

(3/3) Sumele necesare achitarii taxelor si comisioanelor aferente reconstituirii capabilitatii de aparare aeriana cu baza la sol vor fi asigurate din bugetul Ministerului Apararii Nationale.”

Deși transferarea sistemului Patriot către Ucraina este un subiect care se discută public de multă vreme, iar tranșarea lui s-a făcut deja în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, constatăm cu surprindere că autoritățile centrale (Guvernul și Parlamentul) legiferează această decizie într-o manieră neconstituțională, deși au avut la dispoziție suficient timp ca să pregătească corespunzător proiectul de lege.

Mai exact, Constituția României (art. 136 al. 4) interzice vânzarea sau donarea bunurilor proprietate publică, bunuri din care face parte și sistemul Patriot pe care Guvernul și Parlamentul vor să-l doneze, conform propusului alineat (3/1) din proiectul de lege amintit. În schimb, Constituția, prin același art. 136 al. 4, permite ca bunurile proprietate publică să fie închiriate (contra cost) sau date în folosință gratuită, în anumite condiții.

Întrebarea care se pune este de ce a dorit legiuitorul să încalce Constituția, prevăzând că poate fi înstrăinat un bun care este inalienabil (adică nu poate fi vândut sau donat), când, la fel de simplu, dar cu respectarea Constituției, putea să prevadă că sistemul Patriot este dat în folosință (eventual gratuită) acelor terți?

Scurt memento despre legile țării, pentru parlamentari

Ce e aceea proprietate publică: Potrivit articolului 858 din codul civil, „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”

De ce este sistemul Patriot proprietate publică: Potrivit art. 2 din Legea nr. 222/2017 pentru realizarea „Capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol”, aferentă programului de înzestrare esenţial „Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)”, „Pentru România constituie interes esenţial de securitate realizarea capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) [sistemul de rachete sol-aer PATRIOT –n.n.], întrucât asigură întărirea securităţii naţionale şi regionale şi contribuie în mod semnificativ la consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii.”

Așadar, din textele de lege enunțate, este evident că sistemul de rachete Patriot, achiziționat în condițiile legii de către statul român, prin Ministerul Apărării Naționale și care reprezintă un element esențial pentru securitatea națională, constituie proprietate publică. Prin natura sa, acest bun este de uz și de interes public, în sensul art. 858 din Codul civil.

Potrivit art. 136 al. 4 din Constituție, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.”

Ce e de făcut?

Pentru ca statul să poată dona bunul proprietate publică nu este suficientă așadar modificarea unei singure legi (în speță, Legea 222/2017), ci și a Constituției, respectiv a art. 136 al. 4 din Constituție.

Subliniem că APADOR-CH NU este împotriva transmiterii către Ucriana a sistemului de apărare Patriot, însă considerăm că este neconstituțională prevederea introdusă în Legea 222/2017, conform căreia sistemul Patriot ar putea fi donat. Această prevedere este contrară art. 136 al. 4 din Constituție. Cel mult, sistemul Patriot poate fi dat în folosință gratuită sau în schimbul unei sume de bani (închiriat).

Darea în folosință înseamnă că, după ce este folosit, bunul (sistemul de rachete) trebuie restituit de către beneficiarul închirierii, iar în cazul în care bunul este distrus, pe durata utilizării, beneficiarul închirierii va trebui să achite proprietarului bunului (statul român) contravaloarea bunului distrus.

Căutarea persoanelor dispărute s-ar putea face, neconstituțional, prin percheziții domiciliare la orice oră și fără mandat de la judecător

23/02/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Comisiile juridică și de apărare din Camera Deputaților îi îndeamnă pe deputați să voteze Proiectul de lege privind căutarea persoanelor dispărute, care are cel puțin un articol neconstituțional; APADOR-CH cere Senatului să îndrepte această greșeală

Proiectul legii privind căutarea persoanelor dispărute a intrat în linie dreaptă, în procesul de adoptare, urmând să fie pus pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, după ce a primit avize favorabile de la toate comisiile. Ultima avizare favorabilă a venit de la comisiile juridică și de apărare, care au adoptat la 15 februarie un raport comun în acest sens.

Concret, raportul celor două comisii acceptă o prevedere din proiectul de lege (art. 33 al. 2) potrivit căreia percheziţionarea domiciliului unei persoane se poate face şi fără autorizaţia judecătorului, fiind suficient acordul persoanei din locuinţa percheziţionată.

APADOR-CH a atras atenția deja, prin recomandările transmise în luna decembrie 2021, că acest articol este neconstituțional, dacă va fi adoptat în forma propusă în proiect. Constatăm, din raportul comun al celor două comisii, că articolul a rămas nemodificat, deci este foarte probabil că deputații vor vota legea ca atare.

De ce este neconstituțională percheziția fără autorizația judecătorului

Potrivit definiţiei percheziţiei domiciliare din Codul de procedură penală (art. 157, art. 158 al. 3, art. 159 al. 8, 12, 14 lit. c din Codul de procedură penală, care reprezintă „dreptul comun” în materie de percheziţie domiciliară), activitatea de căutare a unei persoane într-o locuinţă („verificarea prezenței fizice în acel spațiu a persoanei căutate”), constituie percheziţie domiciliară.

Constituția României prevede la articolul 27 că pentru efectuarea unei percheziţii domiciliare nu este suficient acordul deţinătorului locuinţei, ci este obligatorie existenţa unei autorizaţii emise de judecător. De asemenea, percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante, prevedere constituţională care nu se reflectă, deşi trebuia, în conţinutul art. 33 al. 2 din proiect. Concret trebuia prevăzut în articolul din proiect un interval orar în care se puteau face, de regulă, „verificările” în locuința unei persoane.

Desigur, în situația de excepție în care este necesară înlăturarea unei primejdii privind viața sau integritatea corporală a unei/unor persoane din acel spațiu, pătrunderea în spațiul respectiv se va face nu în condițiile art. 33 al. 2 din proiect – care ridică problemele de constituţionalitate menţionate mai sus -, ci ale art. 33 al. 3 din proiect, adică la orice oră și fără autorizare de la judecător (teză conformă cu art. 27 al. 2 lit. b) din Constituție).

Cu alte cuvinte, deputaților li se cere să ignore Constituția și să transforme excepțiile în normă, legiferând perchezițiile domiciliare la orice oră și fără mandat judecătoresc, indiferent de situație.

În cazul, cel mai probabil, în care proiectul de lege va fi adoptat în această formă la Camera Deputaţilor, APADOR-CH solicită Comisiei juridice din Senat (camera decizională) să remedieze aceste deficienţe, având în vedere şi recomandările scrise trimise de APADOR-CH celor două Camere ale Parlamentului.

Pe cine, din Guvern, tragem la răspundere pentru neconstituționalitatea măștii?

16/02/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH îi cere premierului să afle care dintre funcționarii Guvernului a omis să ceară avizul Consiliului Legislativ, pentru OUG nr. 192/2020, și să dispună sancționarea acestora sau sesizarea organelor de urmărire penală

Într-o societate sănătoasă și un stat de drept funcțional, constatarea, de către cea mai înaltă instanță, că o lege a fost făcută neglijent, prin nerespectarea pașilor legali, și că este deci neconstituțională, ar fi automat urmată de o anchetă publică, pentru aflarea și sancționarea vinovatului. În România, însă, vedem cum încă un act normativ, care reglementa măsuri de combatere a pandemiei, este anulat de Curtea Constituțională, fără ca nimeni să fie tras la răspundere pentru că nu și-a făcut treaba cum trebuie. În schimb, mii de cetățeni, sancționați în baza acestor legi prost croite, trag ponoasele și de pe urma acestei „greșeli”, care a produs efecte timp de mai bine de un an.

APADOR-CH consideră că, din comunicatul Curţii Constituţionale de ieri, 15 februarie 2022, potrivit căruia OUG nr. 192/2020 a fost declarată neconstituţională pentru că a fost adoptată fără a se fi solicitat în prealabil avizul Consiliului Legislativ, rezultă indicii că anumiţi funcţionari publici şi-au încălcat obligaţiile legale (pentru respectarea cărora sunt plătiţi din bani publici) privind procedura de adoptare a actelor normative.

Aceste obligații sunt prevăzute clar în art. 24 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, regulament aprobat prin HG 561/2009, cu modificările ulterioare. Acest articol spune că:

(1) Pentru proiectele de acte normative primite la Secretariatul General al Guvernului… acesta solicită de îndată avizul Consiliului Legislativ, ce urmează să fie emis potrivit legii, în termenul solicitat de Guvern, care nu poate fi mai mic de:

a) 24 de ore pentru proiectele de ordonanţe de urgenţă (…);

(2) Proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ.”

Constatăm, deci, că din cauza acestor încălcări ale obligaţiilor de serviciu, privind solicitarea avizului Consiliului Legislativ (încălcări comise de persoane care răspund de parcursul proiectelor de acte normative, adică de persoane care vin la serviciu şi primesc salarii pentru astfel de activităţi), s-a ajuns la anularea OUG nr. 192/2020, un act normativ important (care reglementa măsuri de combatere a pandemiei şi alte măsuri specifice acestei situaţii), anulare care a creat în societate o stare de confuzie vecină cu haosul şi a adâncit neîncrederea cetăţenilor în autorităţi şi în legalitatea și seriozitatea măsurilor dispuse de autorităţi.

Chiar dacă, la această dată, există din ce în ce mai multe obiecţii cu privire la obligaţia purtării măştii în public, unele poate întemeiate (în anumite circumstanţe), era necesar ca la data reglementării posibilităţii instituirii acestei obligaţii, respectiv în anul 2020, actul normativ (OUG nr. 192/2020) să îndeplinească toate condiţiile legale şi constituţionale, inclusiv cele procedurale, pentru adoptare. Mai ales că paşii şi condiţiile procedurale sunt clar şi detaliat descrise într-un act normativ (HG nr. 561/2009).

În aceste condiţii, APADOR-CH îi solicită prim-ministrului să dispună efectuarea unei verificări, prin Corpul de control, la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG), pentru a stabili persoanele responsabile cu respectarea procedurii de adoptare a OUG nr. 192/2020, a motivelor pentru care aceste persoane din cadrul SGG nu au respectat procedura prevăzută în Regulamentul aprobat prin HG nr. 561/2009 şi să dispună măsurile legale de sancţionare şi, eventual, de sesizare a organelor de urmărire penală. Mai ales că nu este vorba despre o problemă controversată, care a dus la declararea ca neconstituţională a ordonanţei de urgenţă, ci de încălcarea unei obligaţii simple, elementare, în legătură cu respectarea căreia nu poate exista nicio controversă.

Este nevoie de luarea unor măsuri severe şi eficiente pentru ca asemenea „accidente” de pe parcursul adoptării unor acte normative, de deosebită importanţă, aşa cum sunt ordonanţele de urgenţă, să nu se mai repete. Altfel, se va ajunge la o degringoladă generală, în care nimeni nu va mai respecta nicio lege, pe motiv că oricum, ea va pica la Curtea Constituţională, fiind prost făcută. Or, statul de drept are ca pilon principal respectarea legii, ceea ce presupune şi asigurarea unei minime calităţi a legii care trebuie respectată.

APADOR-CH solicită ca verificările să fie efectuate în cel mai scut timp posibil, iar rezultatul acestor verificări să fie adus la cunoştinţa opiniei publice.

Cum au reuşit deputații să legifereze privarea de libertate pe durată nedeterminată

09/03/2020/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dacă te nimerești la un protest și nu ai actele la tine, poliția te poate conduce la secție ca să te legitimeze. Conform noii legi a poliției, șederea ta la secție poate dura cât vrea polițistul. Cine e de vină și ce se poate face ca să reparăm legea?

Conducerea unei persoane la sediul poliţiei este o măsură administrativă care poate fi dispusă de poliţist împotriva unei persoane, în anumite cazuri (conduită violentă/agresivă, pregătirea sau comiterea unei fapte ilegale, probleme privind stabilirea identităţii etc.).

Această măsură este prevăzută în art. 31 al. 1 lit. b şi art. 36-40 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

În esenţă, conducerea la sediul poliţiei este o privare de libertate similară, prin îngrădirea libertăţii de mişcare, cu reţinerea sau arestarea preventivă, care se dispun în dosarele penale.

Nu spunem noi asta, ci art. 4 al. 2 din Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (OPCAT), protocol ratificat de România prin Legea nr. 109/2009, care defineşte privarea de liberate ca fiind orice formă de detenţie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi judiciare, administrative sau de altă natură.

La 26 ianuarie 2020, au intrat în vigoare cele mai recente modificări ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Noile modificări conţin şi o reglementare detaliată a regimului juridic al măsurii conducerii administrative la sediul poliţiei: procedura conducerii, drepturile persoanei conduse, căile de atac împotriva măsurii etc. Din păcate, în legea astfel modificată nu se mai prevede și durata maximă a măsurii conducerii administrative, care în vechea variantă a legii, era de 24 de ore.

Este adevărat că în art. 36 al. 4 al. 5 din actuala formă a Legii 218/2002 se prevede că poliţistul are obligaţia ca, de îndată, să facă verificările necesare și să ia măsurile legale, după care să permită persoanei să părăsească sediul poliţiei. Dar, în lipsa unei limitări de timp prevăzute în lege pentru finalizarea activităţilor sau măsurilor de la sediul poliţiei ori pentru durata măsurii administrative, conducerea administrativă nu mai are o durată de timp determinată. Din acest motiv, este posibil ca, în practică, această omisiune să lase loc arbitrariului, în sensul unei privări de liberate pe durată de timp nedeterminată, care ar putea depăși, de exemplu, chiar și 24 de ore. Un polițist are de efectuat numeroase activități și este posibil ca, în practică, alte activități să aibă prioritate față de cea legată strict de conducerea administrativă.

Ce spune Ministerul Afacerilor Interne?

În 2019, în timpul modificării legii, APADOR-CH a făcut unele recomandări cu privire la reglementarea conducerii administrative, în sensul introducerii unor garanții de respectare a drepturilor omului (dreptul de a fi consultat de un medic sau de a da un telefon), iar poliţia a dovedit deschidere şi a acceptat multe dintre aceste modificări. Așa încât, la promulgarea legii a apărut oarecum surprinzătoare „dispariţia” din lege tocmai a termenului maxim pentru care poate fi dispusă măsura, termen care nu fusese pus deloc în discuție în momentul dezbaterilor organizate de MAI.

Am întrebat poliţia, printr-o sesizare adresată MAI, cum de termenele maxime pentru conducerea administrativă (8/12 ore), care existau în proiectul de lege, au dispărut din varianta finală a legii?

Răspunsul a fost prompt şi clar: proiectul de lege a plecat de la poliţie (MAI) cu termene maxime pentru conducerea administrativă (8/12 ore) şi a fost adoptat de Senat tot cu aceste termene maxime. Dar, la Camera Deputaţilor au fost eliminate termenele maxime, în urma admiterii unui amendament în acest sens.

Citește sesizarea către MAI Citește răspunsul MAI

Ce s-a întâmplat la Camera Deputaților?

Verificând traseul legislativ al PL-x nr. 254/2019 pe site-ul Camerei Deputaţilor, am aflat că în Raportul comun suplimentar din 2.07.2019 al comisiei juridice şi al comisiei pentru apărare se menţionează că au fost aprobate mai multe amendamente ale domnului Marton Arpad, deputat UDMR, care se refereau exact la eliminarea termenelor maxime de 8 sau, după caz, 12 ore prevăzute de lege pentru măsura conducerii administrative.

Așa se face că a rămas în lege o măsură privativă de libertate (conducerea administrativă la poliţie) fără să fie prevăzută și o durată maximă pentru asta.

Este posibil ca eliminarea termenelor maxime pentru conducerea administrativă să se bazeze pe bune intenţii. Poate că termenele de 8 sau 12 ore au părut prea lungi, şi atunci s-a apreciat că este mai bine să fie eliminate şi să rămână doar prevederea că poliţistul trebuie să ia măsurile de îndată, după care să-i permită persoanei să plece.

Numai că, experienţa de dată relativ recentă, ne învaţă că sintagma „de îndată” poate însemna uneori, în practică/realitate, chiar şi mai mult de 30 de zile. Atunci, de ce nu ar putea însemna, pentru unii poliţişti, în anumite situaţii, în care trebuie desfăşurate foarte multe alte activităţi specifice, 4 sau 5 zile, de exemplu?

Cum judecă CEDO?

Tocmai de aceea, pentru evitarea arbitrariului ce intervine în astfel de situații, CEDO a subliniat că în cazul oricărei măsuri privative de libertate este necesar ca în lege să se prevadă durata maximă de timp pentru care această privare de libertate poate fi dispusă (spre exemplu, hotărârea CEDO în cazul J.N. împotriva Regatului Unit, pct.77).

În cazul nostru, arbitrariul poate fi evitat printr-o dublă condiţionare a duratei măsurii conducerii administrative, la fel cum există şi în cazul măsurilor preventive de drept penal (reţinere, arestare preventivă): ea poate să dureze numai atât cât este necesar pentru luarea măsurilor, dar fără a depăşi o anumită durată maximă.

Dacă 8 sau 12 ore sunt prea mult ca durată maximă, sigur că termenul poate fi scurtat, la 2 ore, la 4 ore sau la 6 ore. Dar, indiferent de durata termenului maxim 2, 4, 6, 8, 10, 12, este necesar ca în lege să se prevadă expres o durată maximă a măsurii conducerii administrative.

Ce e de făcut?

Soluţia pare simplă, dacă există şi voinţă politică: o modificare a legii în sensul introducerii la art. 36 al. 4 şi 5 din Legea 218/2002 a duratei maxime a conducerii administrative şi a obligaţiei de a permite plecarea persoanei din secţie la expirarea acelui termen. Dacă există cel puţin un parlamentar care doreşte acest lucru, el poate depune în parlament un proiect de lege în acest sens. Dacă sunt mai mulţi, cu atât mai bine.

În legătură cu acesta problemă, ne-am adresat cu o sesizare şi Avocatului Poporului, întrucât nu pare a fi constituţional un text de lege care nu prevede o durată maximă a unei măsuri privative de libertate.

Rămâne de văzut ce succes vom avea la Avocatul Poporului, mai ales că nu e vorba de un caz de mare expune mediatică, de genul „VIP-uri în cătuşe”, cum nici „Taxa Oxigen” nu a fost.

Citește sesizarea către Avocatul Poporului Citește răspunsul Avocatului Poporului

La cererea APADOR-CH, Avocatul Poporului atacă Legea poliției la CCR

Cum poate fi atacată la CCR modificarea Codului penal

04/07/2018/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Prin relaxarea condițiilor de eliberare condiționată din penitenciar, judecătorii vor fi obligați să pună în libertate deținuții care au executat jumătate din pedeapsă; Parlamentul a lansat această ofertă penală – „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” – fără să facă un studiu de impact, așa cum prevede Legea 24/2000, ceea ce este neconstituțional; Cine și cum ar putea ataca la Curtea Constituțională modificările Codului penal

București, 4 iulie 2018

APADOR-CH consideră că este neconstituţională adoptarea unor modificări legislative substanţiale ale Codului penal, în lipsa studiilor de impact prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Potrivit art. 30 al. 1 lit. d din legea 24/2000, studiile de impact sunt obligatorii în cazul proiectelor de legi de importanță şi complexitate deosebită, iar proiectul de lege de modificare a Codului penal intră, în mod evident, în această categorie.

Conform art. 33 al. 1 din Legea nr. 24/2000, studiul de impact are ca scop estimarea costurilor şi beneficiilor aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi evidenţierea dificultăţilor care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.

De asemenea, potrivit art. 33 al. 2 din legea 24/2000, pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.

Deci, era obligaţia legală a comisiei parlamentare „Iordache” să solicite ministerelor de resort (printre care, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne) întocmirea de studii de impact cu privire la modificările propuse pentru Codul penal.

Spre exemplu, studiile de impact, dacă ar fi fost întocmite, aşa cum obligă Legea 24/2000, ar fi trebuit să se pronunţe şi cu privire la efectele sau, mai exact, riscurile ce se creează pentru ordinea publică prin relaxarea exagerată a regimului liberării condiţionate.

Astfel, prin modificările aduse la art. 100 din Codul penal privind liberarea condiţionata se ajunge, practic, la regula eliberării automate din penitenciar după executarea a jumătate din pedeapsa aplicată de instanţă (se are în vedere că marea majoritate a pedepselor aplicate de instanţă nu depăşesc 10 ani închisoare).

În acest context, nu poate fi neglijată îngrijorarea legitimă care este generată de această relaxare a regimului eliberării din detenţie a persoanelor condamnate definitiv. Un posibil efect al acestei relaxări poate fi o încurajare a infracţionalităţii, deoarece, practic, pedepsele aplicate de instanţe vor fi executate, ca regulă, doar la jumătate. La o asemenea „ofertă” lansată de legiuitor, de tipul „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” este foarte posibil că starea infracţională să crească şi astfel să fie afectată ordinea publică din ţară. Închisorile tot nu s-ar elibera, pentru că, dacă va creşte starea infracţională, vor intra mai mulţi la închisoare, însă pe durate mai scurte.

Desigur, dacă studiile de impact ar fi fost efectuate, ele ar fi trebuit să ofere răspunsuri şi la îngrijorările exprimate mai sus şi prezente în spaţiul public.

APADOR-CH consideră că neîntocmirea studiilor de impact în legătură cu modificările propuse pentru Codul penal constituie o încălcare clară a Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, iar această încălcare de lege a viciat constituţionalitatea procedurilor parlamentare de adoptare a legii de modificare a Codului penal. Viciul de constituţionalitate constă în încălcarea art. 1 al. 3 din Constituţie, care prevede că România este stat de drept şi art. 1 al. 5 din Constituţie, care prevede că în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

APADOR-CH precizează că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai stabilit că încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 cu ocazia adoptării unei legi duce la neconstituţionalitatea legii adoptate, întrucât astfel au fost încălcate art. 1 al. 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie.

Spre exemplu, în decizia nr. 104 din 6 martie 2018 a Curţii Constituţionale, în par. 74-75, se menţionează următoarele:

“74. În cadrul controlului de constituționalitate, principiul legalității a fost analizat inclusiv prin încorporarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Temeiul constituțional al valorificării normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate a fost identificat, așadar, în dispozițiile art.1 alin.(3) „România este stat de drept […]”, precum și ale art.1 alin.(5), „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Corelația dintre cele două componente – principiul statului de drept și principiul legalității – cuprinse în art.1 din Constituție este realizată de Curtea Constituțională prin faptul că principiul legalității este unul de rang constituțional…, astfel încât încălcarea legii are drept consecință imediată nesocotirea art.1 alin.(5) din Constituție, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligații constituționale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art.1 alin.(3) din Constituție…”

În concluzie, APADOR-CH consideră necesară atacarea la Curtea Constituţională, înainte de promulgare, a legii de modificare a Codului penal, prin invocarea încălcării art. 1 al 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie. Potrivit art. 15 al. 1 din Legea nr. 47/1997, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Rămâne de văzut cine va fi interesat să o facă.

Citește și

Abuzul în serviciu devine infracţiune de corupţie în familie

Cerem dezbatere publică pentru noua tentativă de legiferare a înregistrării cartelelor prepay

16/09/2016/in Transparenta /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a afișat pe site-ul propriu, în 6 septembrie 2016, a cincea tentativă de a legifera înregistrarea cartelelor preplătite, de data asta printr-o ordonanță de urgență. Conform acestui proiect, care nu diferă mult de precedentele, toți cetățenii care cumpără cartele telefonice preplătite vor fi obligați să-și dea datele de identificare. Amintim că precedentele legi care au încercat să reglementeze acest lucru, din 2011 încoace, au fost declarate neconstituționale de către CCR, pe motiv că încălcau drepturi fundamentale.

APADOR-CH a transmis azi o adresă către doamna Delia Popescu, Ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, cerând organizarea unei dezbateri publice pentru acest proiect, deoarece și acesta, ca și precedentele, are prevederi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra drepturilor fundamentale și reprezintă o nouă încercare de legiferare a înregistrării cartelelor pre-pay.

Conținutul solicitării

Doamnei Delia Popescu, Ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională

Bulevardul Libertăţii, Nr. 14, Sector 5, Cod 050706, Bucureşti

Fax: +40 21 311 41 31
cabinetministru@msinf.ro

Stimată doamnă ministru,

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, (APADOR-CH) este o organizaţie neguvernamentală care acționează pentru protecția drepturilor omului și pentru stabilirea echilibrului atunci când acestea sunt încălcate.

În calitate de asociaţie legal constituită şi în temeiul Art. 6 alin. 7 din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, vă adresăm prezenta cerere pentru a solicita organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de Lege pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice.

Proiectul a fost afişat în vederea dezbaterii publice pe pagina de internet a instituţiei pe care o conduceţi la data de 6 septembrie 2016, fără a se preciza vreun termen pentru primirea de comentarii şi propuneri. Documentul conține prevederi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra drepturilor fundamentale și reprezintă o nouă încercare de legiferare a înregistrării cartelelor pre-pay.

Precizăm că, potrivit art.6 alin. 7 din Legea nr. 52/2003, organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de lege este obligatorie dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită.

Vă rugăm să ne informați în timp util cu privire la locul, data și ora stabilite pentru desfășurarea întâlnirii.

Cu considerație,

Maria-Nicoleta Andreescu,

Director executiv APADOR-CH