Parlamentul transformă enervarea cetățenilor în venit la buget
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Amenzi de 5.000-20.000 de lei pentru „lipsa de respect” arătată instituției sau funcționarului public – de 20 de ori mai mari decât, de exemplu, pentru alungarea soției și a copiilor din casă
36 de parlamentari UDMR și de la minorități s-au gândit să dea o mână de ajutor guvernului, în greaua încercare de a aduce mai mulți bani la buget. Ei par să fi descoperit cel mai productiv zăcământ din România, nemulțumirea cetățenească, și să-l taxeze corespunzător. Cei 36 au depus la Senat un proiect de modificare a Legii 61/1991 și a Legii 544/2001, care schimbă substanțial interacțiunea cetățeanului cu instituțiile publice și funcționarii lor. Pe scurt, parlamentarii vor ca petenții care nu se apleacă suficient de mult de spate în fața ghișeului, să fie sancționați cu amenzi cuprinse între 5.000 și 20.000 de lei (aproximativ 1.000-4.000 de euro).
Se patentează astfel o afacere înfloritoare și fără sfârșit: Guvernul ia măsuri care enervează populația – cetățenii devin nervoși și nemulțumiți – atitudinea le este taxată ca „lipsă de respect” și astfel se duc mai mulți bani la buget pentru alimentarea aparatului public, cel care generează nemulțumire, dar cere respect.
APADOR-CH a cerut astăzi Senatului, cu tot respectul cuvenit, să renunțe la această modificare legislativă neclară și abuzivă.
Cum vor parlamentarii să fie poporul
Propunerea legislativă introduce noi contravenții în Legea 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniştii publice, după cum urmează:
„13′) Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicațiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică.”
Din descrierea legală a noii contravenții, se observă că persoana lezată prin comportamentul interzis poate fi nu doar o persoană fizică (angajatul unei instituții publice), ci și o persoană juridică, adică însăși instituția publică.
Așadar, orice critică, verbală sau în scris (sub forma unei plângeri, petiții, reclamații etc.), orice solicitare de informații mai insistentă, adresată unei instituții publice va putea fi calificată ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect”. Pentru că a imputa ceva unei instituții sau unui angajat al ei poate fi lesne calificat ca lipsă de respect față de instituție sau angajat. Ca urmare, nu va mai fi posibil ca o persoană să pună sub semnul întrebării comportamentul și/sau profesionalismul unei instituții sau unui angajat, pentru că această atitudine critică va putea fi interpretată ca lipsă de respect.
Mai mult, dacă un cetățean nu va folosi, verbal sau în scris, un ton umil, timid, supus, pe deplin respectuos, fără urmă de indignare, de nemulțumire, de supărare ori nervozitate (cine ar avea motive să fie nervos, zilele astea, nu-i așa?) atitudinea sa „neconformă” va putea fi calificată tot ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect, provocator, intimidant sau recalcitrant” și sancționat cu amendă de la 5.000 la 20.000 de lei.
Legea mai prevede că agentul care va constata această contravenție face parte tot dintr-o instituție publică (polițist, primar, împuternicit al primarului). Iar constatarea contravenției o va face după ce va interpreta, după bunul plac, textul legal, text după cum se vede foarte vag și care, din acest motiv, permite interpretări abuzive. O simplă remarcă ironică la adresa vreunui funcționar sau a unei instituții publice ar putea fi interpretată ca lipsă de respect și amendată cu câteva salarii medii.
O lege specială doar pentru funcționarii statului…
Întrebarea care se pune este de ce s-a simțit nevoia amendării doar a celor care nu sunt respectuoși cu instituțiile publice și cu angajații acestora. Nu ar fi trebui să se bucure de același respect și angajații din sectorul privat? De exemplu, lucrătorii din bănci. Sau croitorii. Sau lucrătorii din supermarketuri. Sau ospătarii. Va fi introdusă o contravenție, separat, pentru fiecare categorie de salariați? Doar, fiecare categorie profesională are dreptul la respect. Nu doar angajații instituțiilor publice.
În plus Legea 61/1991 așa cum este ea acum prevede deja sancționarea celor care provoacă scandal în public:
„Săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”.
Este evident că o atitudine a unui cetățean care lezează ordinea sau liniștea publică, inclusiv în relația sa cu un angajat al unei instituții publice, poate fi sancționată în baza acestui text. Nu mai este nevoie de un nou text, similar, dar care mai introduce și termeni neclari.
… sau un mod de a finanța deficitul?
O lege existentă se modifică sau se completează numai dacă există o nevoie socială presantă de a se schimba ceva din regulile deja stabilite prin lege. Care a fost nevoia socială presantă de a introduce o astfel de contravenție în lege? Din expunerea de motive nu rezultă că, la nivelul țării, s-a pornit un val de cetățeni care agresează instituțiile publice și angajații acestora. Este posibil să existe cetățeni nemulțumiți de prestațiile unor instituții publice sau ale unor angajati ai acestora. Iar, un cetățean nemulțumit, în mod repetat, de relația sa cu o instituție publică, poate deveni și „recalcitrant”.
Potrivit DEX, „recalcitrant” înseamnă „nesupus, încăpățânat, care se opune, care nu se lasă convins”. Iar, pentru vina de a fi „recalcitrant”, adică de a nu se lăsa convins de autorități, de a nu se supune orbește, de a fi încăpățânat pentru respectarea drepturilor sale, cetățeanul urmează să fie amendat, de fiecare dată când cârtește, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei.
Probabil ăsta e planul de scoatere a țării din mult discutata „criză economică” sau „bugetară”: fiecare cetățean care nu e respectuos cu autoritățile, care nu se lasă convins de ele, care e încăpățânat, care se opune și nu se supune, va fi amendat, pentru fiecare act de nesupunere, cu cate 20.000 lei. Poate că așa se vor aduce suficienți bani la bugetul de stat, pentru reducerea deficitului sub 3%.
De câte ori poți să-ți alungi familia din casă de 20.000 de lei
Și dacă nu era suficientă această descriere vagă și interpretabilă a noii contravenții, legiuitorii s-au gândit să fie și excesiv de severi cu amenda. Mai exact au stabilit-o pe cea mai mare posibilă (5.000-20.000 de lei), arătând astfel ce „respect” arată ei celorlalte categorii de persoane care ar putea fi agresate cu adevărat. De exemplu, aceeași Lege 61/1991 prevede că actele de huliganism, provocarea de scandal în locurile publice sau fapta de a-ți alunga soția și copiii din casă se sancționează cu amendă de numai 200-1.000 de lei. Așadar, ar trebui să-ți alungi familia din casă de 20 de ori ca să facă cât o lipsă de respect arătată funcționarului de la ghișeu.
Este evident că prevederea unei amenzi maxime pentru o faptă de „insuficient respect” arătat la adresa unei instituții publice sau angajaților săi este o măsură vădit disproporționată și are ca scop, ușor vizibil, supunerea cetățeanului în relația cu autoritățile/instituțiile publice, insuflând acestuia temerea că orice gest al său, din care va rezulta o cât de mică nesupunere („încăpățânare“), va fi drastic sancționat, printr-o amendă exagerat de mare.
Imaginați-vă România de mâine, dacă această lege se va adopta: cozi silențioase la instituțiile publice, cetățeni cu ochii în pământ, funcționari respectați până la adorație. Paradisul birocratic devine, în sfârșit, realitate. Trăiască România cuminte și respectuoasă!
P.S. APADOR-CH își rezervă dreptul de a fi „recalcitrantă” în continuare, criticând astfel de inițiative legislative ori de câte ori este nevoie.
Citiți recomandările transmise de APADOR-CH Senatului României, cu tot respectul cuvenit…