modificări legislative

Posts

Printr-un proiect cu finanțare europeană, Guvernul vrea să mai taie din informațiile publice

26/09/2019/in Articole, /by APADOR-CH

Secretariatul General al Guvernului vrea ca cetățenii care cer informații publice, conform Legii 544/2001, să aducă adeverințe care să ateste interesul pe care-l au. În caz contrar pot fi acuzați că prejudiciază cu rea-credință autoritățile. Modificările la normele legii sunt prilejuite de un proiect european derulat de SGG și MAI

„Guvernare transparentă, deschisă și participativă – standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit” se numește proiectul cu finanțare europeană, derulat de Secretariatul general al Guvernului împreună cu Ministerul Administrației și Internelor. Scopul anunțat al proiectului este „creșterea gradului de transparență a actului de guvernare”, dar cel puțin una dintre acțiunile derulate în proiect – modificarea normelor Legii 544/2001 – pare să arate contrariul, adică să restrângă accesul cetățenilor la informațiile publice.

Cele două instituții partenere în proiect au organizat astăzi, 27 septembrie, o consultare publică, anunțată pe site, dar fără afișarea modificărilor propuse. Acestea au fost transmise doar la cerere, participanților.

Cu doar o zi înainte de consultare am aflat și noi care sunt intențiile Guvernului și am formulat câteva observații la propunerile de modificare a normelor Legii 544/2001. Vi le prezentăm într-un tabel comparativ, pentru a fi mai ușor de urmărit:

Textul actual

Modificări propuse

Obiecțiile APADOR-CH

Art. 13. – Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001.

3. Articolul 13 se modifică și va avea următorul conținut:

(1) Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 6 din Legea nr. 544/2001. Este în sarcina autorității sau a instituției publice de a califica solicitarea în funcție de obiectul acesteia și de interesul solicitantului ca intrând sau nu, după caz, în aria de aplicabilitate a Legii nr. 544/2001.

(2) Conținutul informațiilor de interes public se furnizează în forma în care sunt identificate și deținute de autoritatea sau instituția publică. Prelucrarea cantitativă sau calitativă de orice natură a conținutului informațiilor de interes public identificate nu este în sarcina autorității sau instituției publice.

(3) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu trebuie să facă dovada solicitărilor formulate în acest temei pentru a avea acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice.

(4) Pot constitui motive de refuz al comunicării informațiilor solicitate și lipsa furnizării datelor de identificare reale ale solicitantului sau lipsa dovezii prevăzute de alin. 3.

(2) Există riscul ca instituțiile publice să nu mai comunice deloc date statistice. De exemplu, câte controale au făcut într-o anumită perioadă, pentru că asta înseamnă să numere controalele făcute, adică o prelucrare cantitativă. O astfel de prevedere în norme este contrară Legii 544, care definește informațiile de interes public drept informații care privesc sau rezultă din activitatea unei entități publice. Or, și informațiile de natură statistică (ce presupun o prelucrare cantitativă și, uneori, calitativă a informațiilor brute) sunt informații care privesc sau rezultă din activitatea entității. Prin norme nu se poate modifica legea, adică elimina o parte din informațiile prevăzute de lege pentru a fi accesate.

(3) Legea 544 nu prevede nicio condiție pentru a avea acces la informații publice, deci solicitarea, în normele de aplicare, a unei dovezi/adeverințe care să ateste un interes documentar al solicitantului este și ilegală și absurdă. Dacă un cetățean face cercetări pe cont propriu, despre nivelul cheltuielilor bugetare din localitatea în care locuiește, cui va cere adeverință, sieși?

(4) Datele de identificare ale persoanei care solicită informații publice sunt, conform legii, numele, prenumele și adresa la care solicită să-i fie comunicate informațiile. În măsura în care cineva ar pretinde că se numește Mickey Mouse, acesta ar putea fi un motiv de respingere a cererii de informații, pentru că e evident un nume fals. Dar dacă cererea e formulată de Ionescu Vasile, de unde poate ști instituția respectivă că pe cetățean nu-l cheamă așa?

Art. 22. – (1) În cazul în care informaţia solicitată nu este dintre cele care se comunică din oficiu, solicitarea se transmite structurilor competente din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, care deţin informaţiile solicitate, pentru a verifica respectarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul în care informaţia solicitată este identificată ca fiind exceptată de la accesul liber la informaţie, se asigură, în termen de 5 zile de la înregistrare, informarea solicitantului despre acest lucru.

(2¹) În situaţia în care informaţia publică solicitată se află pe un înscris care conţine atât informaţii la care accesul este liber, cât şi informaţii exceptate de la liberul acces, informaţia publică solicitată va fi comunicată, după anonimizarea informaţiilor exceptate, prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Structurile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să identifice şi să actualizeze informaţiile de interes public care sunt exceptate de la accesul liber, potrivit legii.

4. La articolul 22 se introduc alineatele 4 și 5 cu următorul conținut:

”(4) După comunicarea informației de interes public solicitate, solicitările care au același obiect și sunt formulate de același solicitant se clasează.”

”(5) Autoritatea sau instituția publică are posibilitatea de a publica, din oficiu, orice informații a căror solicitare a înregistrat o frecvență mare din partea publicului, în funcție de obiectul sau domeniul său de activitate, cu respectarea prevederilor legii.”

Art. 26. – Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituţiei accesul publicului la informaţiile furnizate din oficiu.

5. Articolul 26 se modifică și va avea următorul conținut:

”(1) Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea și actualizarea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituției accesul publicului la informațiile furnizate din oficiu.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la apariția unor modificări, informațiile de interes public care se comunică din oficiu se actualizează de către autoritatea sau instituția publică, prin structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă.”

Art. 31. – Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

7. Articolul 31 se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor <LLNK 12001 544 10 201 0 18>Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

(2) Persoana care formulează cu rea-credință solicitări de informații de interes public răspunde pentru prejudiciile create autorității sau instituției publice.”

(2) Nu este necesară o asemenea prevedere. Cererile abuzive pot fi respinse pe acest motiv (potrivit art. 57 din Constituție, ca orice drept, și cel la informații trebuie exercitat cu bună-credință), iar cererile repetitive pot fi clasate pentru acest motiv, așa cum prevăd normele. Modificarea astfel propusă ar putea fi folosită de unele instituții pentru a descuraja solicitarea de informații publice. Articolul va constitui o veșnică amenințare la adresa petenților, că vor fi puși să plătească sau să intre în proceduri judicare în cazul în care șefii instituțiilor s-ar putea „supăra” că unii cetățeani întreabă prea multe.

Din textul anunțului de pe site-ul SGG aflăm că în același proiect Guvernul dorește, în spiritul aceleiași „armonizări” probabil, și elaborarea unor norme pentru Legea 52/2003, a transparenței decizionale. Le vom verifica și pe acelea ca să ne asigurăm că nu contravin legii, dar îi sugerăm pe această cale Guvernului să încerce să exerseze transparența mai des și mai bine respectând măcar cele două legi în discuție, așa cum sunt ele azi. Deși sunt în vigoare de atâția ani, încă sunt necunoscute pentru multe din instituțiile publice românești.

Citește și

Cum folosești deștept Legea 544/2001 ca să obții informații publice

Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an

07/11/2017/in Advocacy Legislativ, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere clarificarea sau eliminarea unor propuneri de modificare a legilor poliției, de natură să încalce drepturi ale omului sau să favorizeze abuzuri ale polițiștilor – de la incriminarea unor simple huiduieli la proteste până la rețineri pe durată nedeterminată sau obligarea cetățenilor să stea în „poziție inofensivă” în fața organelor de ordine

APADOR-CH a transmis Ministerului Afacerilor Interne o serie de comentarii pe marginea proiectelor de modificare a legilor din domeniul ordinii publice, aflate în dezbatere pe site-ul ministerului. Modificările propuse la Legea 61/1991 (a ordinii și liniștii publice), la Legea 218/2002 (a poliției) și la OUG 104/2001 (a poliției de frontieră) sunt pe alocuri de natură să încalce drepturi și libertăți sau permit, prin ambiguitatea lor, abuzuri pe care organele de ordine ar putea să le facă la adresa cetățeanului. De aceea APADOR-CH a cerut clarificarea acestor propuneri sau eliminarea unora dintre ele.

Exemple de propuneri controversate de modificare a legilor poliției:

Propunerea de incriminare și pedepsire cu închisoare de la 3 luni la un an pentru fapta de a „întrebuința cuvinte, expresii, gesturi jignitoare sau obscene” la adresa organelor de ordine este atât de largă şi de vagă încât orice gest sau cuvânt dezagreat de un poliţist poate fi calificat drept comportament infracţional (infracţiunea de ultraj). Spre exemplu, în cadrul unei adunări publice, nemulţumirea, protestul se exprimă şi sub forma unor huiduieli. Potrivit textului de lege propus, aceste huiduieli pot fi interpretate de poliţist drept „cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare”, astfel că toate persoanele participante la acea adunare publică pot deveni autori ai infracţiunii de ultraj. În prezent, în art. 257 din Codul penal este incriminată o formă a ultrajului verbal, şi anume ultrajul comis prin ameninţare. Ameninţarea este o faptă mai gravă decât „jignirea” şi de aceea sancţionarea penală a celui care ameninţă un poliţist se justifică prin pericolul unei astfel de fapte. Dar, altul, mai scăzut, este pericolul unor „gesturi, cuvinte sau expresii jignitoare”. În plus, jurisprudenţa CEDO acceptă exprimări şocante şi chiar ofensatoare atunci când se urmăreşte atragerea atenţiei asupra unor chestiuni de interes public. APADOR-CH solicită eliminarea completă a acestei propuneri de reincriminare în Legea 61/1991.
Introducerea unui nou caz de privare de libertate – „reținere administrativă” – adică posibilitatea ca polițistul să îi interzică unei persoane să părăsească un anumit spațiu, deși în legea poliției avem deja procedura „conducerii administrative” la secție care este o măsură similară. Textul de lege propus nu prevede nicio limitare în timp a duratei reţinerii administrative, nici procedura dispunerii ei şi nici care sunt drepturile şi garanţiile persoanei reţinute administrativ. O astfel de reglementare, în mod vădit lacunară, nu poate fi folosită ca temei pentru privarea de libertate a unei persoane, ca atare APADOR-CH a cerut eliminarea acestei propuneri din Legea 218/2002.
Introducerea unei noțiuni vagi precum „poziție inofensivă” pe care o persoană care face obiectul cercetării polițienești ar trebui să o adopte – APADOR-CH cere definirea acestei poziții, în caz contrar fiecare polițist va avea libertatea de a-și imagina cum dorește această „poziție inofensivă”, chiar și pe burtă cu mâinile la spate.
Definirea mai clară a unor noțiuni introduse suplimentar în Legea poliției, ce vizează fotografierea, amprentarea și controlul corporal sau al bagajelor

Citiți pe larg toate comentariile și propunerile formulate de APADOR-CH pe marginea acestor modificări legislative.

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră că poliţistul trebuie să beneficieze de o protecţie reală, efectivă şi de mijloace adecvate, inclusiv de natură legislativă, atunci când îşi exercită, în mod corect, atribuţiile legale. În acelaşi timp, exercitarea abuzivă a funcţiei nu numai că nu trebuie acceptată, ci trebuie prevenită şi, dacă s-a produs, sancţionată sever. De aceea, orice reglementare, chiar bine intenţionată, în acest domeniu, nu trebuie să creeze, prin ambiguitate/neclaritate sau disproporţionalitate, premisele pentru exercitarea abuzivă a funcţiei.

UPDATE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

Îmbunătățirea legislației privind reprezentarea societății civile în organisme colegiale

28/03/2017/in Advocacy Legislativ, Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Principalele organisme colegiale în care este reprezentată societatea civilă sunt:

– Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)

Potrivit reglementării actuale, în cazul CSM, art. 19 din Legea nr. 317/2004 privind CSM prevede principiul specializării, în sensul că propunerile de candidaţi care să reprezinte “societatea civilă” nu pot fi făcute de orice organizaţie, ci numai de:

-organizaţiile profesionale ale juriştilor

-consiliile profesionale ale facultăţilor de drept acreditate

-asociaţiile şi fundaţiile care au ca obiectiv apărarea drepturilor omului

Atâta vreme cât art. 19 din Legea nr. 317/2004 nu este declarat neconstituţional, deşi ridică unele probleme (nu permite decat unei parti din soceitatea civila sa propuna reprezentatni ai intregii societati civile), la stabilirea mecanismului în cazul CSM vor fi avute în vedere prevederile acestui articol, care nu permite oricărei organizaţii din societatea civilă să propună candidaţi ai societăţii civile pentru CSM.

Citiți pe larg toate propunerile

Show less

– Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD)

Potrivit reglementării actuale, în cazul CNCD, art. 23 al. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nu prevede prezenţa obligatorie în CNCD a unui/unor reprezentanţi ai societăţii civile, dar nici nu interzice expres prezenţa lor.

De aceea, teoretic, în funcţie de propunerile de candidaţi (care pot fi făcute de oricine, întrucât legea legea nu impune vreo condiție pentru cei care fac propuneri) şi de voturile obţinute de candidaţi în comisiile de specialitate şi, apoi, în plenul parlamentului, din CNCD pot face parte sau numai reprezentanţi ai societăţii civile, sau niciun reprezentant al societăţii civile sau reprezentanţi ai societăţii civile împreună cu alţi reprezentanţi. În practică, organizaţiile din societatea civilă nu au avut succes cu candidaţii pe care i-au propus şi care nu au putut trece de votul politic din parlament.

Citiți pe larg toate propunerile

Show less

– Consiliul Naţional de Integritate (CNI)

Potrivit reglementării actuale, în cazul CNI, art. 35 al. 1 lit. i din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, prevede că “un reprezentant” în CNI va fi desemnat de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul:

– drepturilor omului,

– juridic

– economico-financiar

Deoarece textul art. 35 nu foloseşte sintagma “reprezentant al societăţii civile”, ci doar termenul “reprezentant” (care nu este al întregii societăţi civile, ci doar al unor organizaţii expres prevăzute de lege), nu se ridică problema de constituţionalitate de la art. 19 din legea CSM.

Citiți pe larg toate propunerile

Show less

– Consiliul Economic şi Social (CES)

Potrivit reglementării actuale, în cazul CES, art. 11 al. 1 lit. c din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea CES, se referă la 15 membri, care “reprezintă structuri asociative ale societăţii civile”, deci nu întreaga societate civilă.

Aceste structuri asociative sunt prevăzute expres de lege, însă într-o manieră foarte largă/generoasă: organizaţii ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor femeilor, tineretului şi copiilor; organizaţii centre de resurse; organizaţii din domeniul sănătăţii şi ale persoanelor cu dizabilităţi; organizaţii pentru servicii sociale şi eradicarea sărăciei; organizaţii de mediu şi probleme legate de mediul rural; asociaţii academice, profesionale, pentru protecţia consumatorului; organizaţii ale economiei sociale; organizaţii cooperatiste ale profesiunilor liberale; organizaţii ale agricultorilor; organizaţii ale pensionarilor; organizaţiile comunităţilor locale şi alte organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale CES.

Citiți pe larg toate propunerile

Show less

Există şi organisme colegiale în care societatea civilă nu este reprezentată, deşi o astfel de prezenţă ar duce la o creştere clară a eficienţei acestor organisme:

Cazul special al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), organism politizat și ineficient de mai multă vreme.

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nu este prevăzut în Constituție și a fost infiintat prin art. 10 din Legea nr. 504/2002 – legea audiovizualului. Este o autoritate publică autonomă sub control parlamentar (cei 11 membri sunt numiti pe termen de 6 ani in sedinta comuna a deputatilor si senatorilor) şi are rol de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Potrivit art. 10 al. 5 din Legea 504/2002, CNA se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat de catre orice persoana interesata printr-o plangere, atunci cand un radiodifuzor (furnizor de programe radio sau tv) incalca prevederile legale, normele de reglementare în domeniu ori obligaţiile înscrise în licenţa audiovizuală.

CNA poate sanctiona radiodifuzorii, printre altele, cu amenda si, de asemenea, poate decide aplicarea sanctiunii “supreme”, retragerea licenţei audiovizuale, in cazul savarsirii repetate de către furnizorul de servicii media a uneia dintre următoarele fapte:

-incitarea publicului la ură naţională, rasială sau religioasă;

-incitarea explicită la violenţă publică;

-incitarea la acţiuni care au drept scop disoluţia autorităţii de stat;

-incitarea la acţiuni teroriste.

În mod frecvent, sunt formulate în spaţiul public suspiciuni în legătură cu lipsa de eficienta si de impartialitate a CNA, din cauza politizarii sale. Aceste suspiciuni nu pot fi separate de reglementarea modului de constituire a CNA, din care absenteaza orice referire la reprezentantii societatii civile.

Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 504/2002, CNA este compus din 11 membri, propuşi de:

a) Senat: 3 membri;

b) Camera Deputaţilor: 3 membri;

c) Preşedintele României: 2 membri;

d) Guvern: 3 membri.

In practică, se observa ca membrii acestei autorităţi publice păstrează un grad destul de ridicat de fidelitate fără de entităţile care i-au propus şi care sunt entităţi politice, cu excepţia preşedintelui, care, cel puţin din punct de vedere formal, nu face parte dintr-un grup politic.

“Dependența” membrilor faţă de cei care i-au propus nu ţine doar de “recunoştinţă”, ci şi de prevedere, pentru că, dacă se vor depărta prea mult de entitatea care i-a promovat, riscă să nu mai fie propuşi pentru un nou mandat.

O solutie care ar putea fi luată în discuţie priveşte, în principal, schimbarea modalităţii de desemnare a membrilor CNA si chiar a componentei CNA. În loc de a fi propuşi de entităţi majoritar politice şi votaţi de o entitate politică (parlament), poate ar fi mai bine că membrii CNA să fie propuşi de societatea civilă şi să fie desemnaţi în CNA exclusiv dintre cei propusi nominal de societatea civilă.

“Mecanismul de desemnare a reprezentanţilor societății civile în organismele colegiale” urmează să se aplice în mod corespunzător. Astfel, dreptul de a propune candidaţi ar trebui să revină societăţii civile, mai precis, să aibă dreptul de a propune câte un candidat fiecare asociaţie legal constituită care activează în domeniul media audiovizual sau în domenii conexe acestuia. Identificarea acelor asociaţii s-ar putea face în funcţie de scopul şi obiectivele prevăzute în statut: protejarea libertăţii de exprimare, monitorizarea media, educaţia media etc.

Desigur, este loc de dezbătut în legătură cu criteriile ce trebuie stabilite în concret pentru ca o asociaţie să poată propune un candidat pentru CNA, dar nu este imposibil de ajuns la o variantă care să mulţumească suficient de multă lume. O soluție care să-i mulțumească pe toți nu există. Pentru evitarea înfiinţării unor asociaţii ad-hoc, doar pentru a face o desemnare de candidat, sau a modificării/completării “peste noapte” a statutului, tot în scopul de a desemna un candidat, se poate introduce o prevedere în sensul că dreptul de a propune candidaţi revine numai asociaţiilor înfiinţate cu cel puţin 5 ani înainte de data propunerii și care au de cel puţin 5 ani în statut prevedera privind scopul si obiectivele din domeniul specific media audiovizual/conex acestuia.

O variantă mai puțin radicală de modificare a legii nr. 504/2002, consta in prevederea in lege a unui numar de locuri in CNA rezervate societatii civile (de exemplu 3-5 locuri din totalul de 11), corelativ cu reducerea corespunzatoare a numarului de persoane ce vor putea fi desemnate in CNA de paralament, guvern si presedinte. Introducerea acestor reglementari prespune modificarea Legii nr. 504/2002. Deoarece CNA nu este menționat în Constituție, nu e necesară și o modificare la nivel constituțional.

Show less

Ce e bun și ce nu în procedurile de desemnare/alegere a reprezentanților societății civile în organismele colegiale

Mecanismul de desemnare: societatea propune, politicienii dispun

Legile speciale privind organizarea şi funcţionarea unor organisme colegiale (CSM, CNCD, CNI, CES) prevăd că în compunerea acestora trebuie să se afle şi un anumit număr de persoane care reprezintă societatea civilă.

În prezent, nu există, nici legal şi nici informal, un mecanism prin care formele asociative care compun societatea civilă îşi desemnează nemijlocit reprezentanţii în organismele colegiale. Din acest motiv, reprezentanţii societăţii civile nu sunt desemnaţi direct de societatea civilă, ci de altcineva: parlament, guvern.

Mai precis societatea civilă nu poate face mai mult decât propuneri de candidaţi, dar cei care dispun care anume candidaţi vor reprezenta societatea civilă sunt alţii decât societatea civilă: parlament, guvern.

Principalul risc al faptului că alţii decât societatea civilă dispun cine va reprezenta societatea civilă este politizarea. Parlamentul şi guvernul sunt structuri politice, iar votul lor cu privire la candidaţii societăţii civile este un vot politic, fiind aleşi nu acei candidaţi care plac societăţii civile, ci aceia agreaţi de puterea politică majoritară de la un moment dat.

Problemele nu apar atunci când numărul candidaţilor propuşi de societatea civilă este egal cu numărul locurilor ce revin societăţii civile (spre exemplu, recentele desemnări pentru CNI), ci atunci când din partea societăţii civile sunt propuşi mai mulţi candidaţi decât locuri.

Cel mai vizibil caz este cel al CSM, pentru care legea rezervă 2 locuri pentru reprezentanţii societăţii civile. Aproape de fiecare dată, pentru cele 2 locuri au existat 4-5 candidaţi propuşi de societatea civilă. În această situaţie, cel care a decis care sunt cei ce vor ocupa cele 2 locuri a fost parlamentul. Efectul a fost politizarea evidentă, pentru că a decis majoritatea politică din momentul respectiv. Or, societatea civilă este altceva decât o majoritate politică de conjunctură.

Soluţia: stabilirea unui mecanism prin care entităţile neguvernamentale legal constituite din societatea civilă să-şi poată desemna direct, nemijlocit candidaţii.

În cadrul acestui mecanism, intervenţia guvernului şi a parlamentului trebuie redusă foarte mult, la cea de arbitru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă prevăzute în mecanism.

Acest mecanism nu modifică sub nicio forma condiţiile de eligibilitate pentru candidaţi (condiţii de studii, pregătire, conduită etc.etc.) deja prevăzute în legile de organizare şi funcţionare ale fiecărui organism colectiv. Desemnarea candidaţilor de către societatea civilă se va face, desigur, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de lege.

Noutatea constă în faptul că atunci când există mai mulţi candidaţi eligibili decât locuri, alegerea/desemnarea lor se va face de societatea civilă, prin entităţile legal constituite (asociaţii, fundaţii etc), iar nu de către parlament sau guvern, ca în prezent.

Pentru a evita posibilitatea denaturării rezultatelor prin înfiinţarea unor entităţi ad-hoc, doar în scopul participării la procedură şi, astfel, al vicierii procedurii, se poate impune condiţia unei “vechimi în activitate” a fiecărei organizaţii participante, de exemplu 3 (sau 5) ani. Mai precis, asociaţii înfiinţate cu cel puţin 3 (sau 5) ani înainte de data propunerii și, eventual, care au de cel puţin 3 (sau 5) ani în statut prevedera privind scopul si obiectivele din domeniul specific.

O variantă de selecţie a organizaţiilor care pot participa la propuneri şi la vot este cea bazată pe principiul specializării, în sensul că vor putea propune/vota candidaţi pentru un anumit organism numai entităţile a căror activitate se încadrează în domeniul de competenţă al acelui organism colegial. Dar, deşi pare rezonabilă, o astfel de variantă exclude o parte a societăţii civile de la un proces prin care, potrivit legii, sunt desemnaţi reprezentanţi ai societăţii civile (ai întregii societăţi civile, nu doar a unei părţi, specializate, din acea societate). Deci, introducerea unor criterii de genul specializării pentru “filtrarea” organizaţiilor care pot participa poate constitui o reglementare cu caracter discriminatoriu. Principiul specializării se poate aplica numai în cazul candidaţilor propuşi(care, potrivit legii, trebuie să aibă o anumită pregătire/specializare), dar nu şi în cazul membrilor societăţii civile, cărora nu li se poate nega dreptul de a propune şi de a alege/vota candidaţii care să reprezinte societatea civilă (întreaga societate civilă).

Etapele și procedura mecanismului de desemnare

1. Cu o perioadă de timp înainte de expirarea mandatului, de minimum 3 luni, de exemplu, fiecare entitate care îndeplineşte condiţiile de participare (legalitatea înfiinţării, vechimea; pentru CSM, CNI, CES – și specializarea) poate propune un candidat.

După cum am precizat mai sus, pentru a evita posibilitatea denaturării rezultatelor prin înfiinţarea unor entităţi ad-hoc, doar în scopul participării la procedură şi, astfel, al vicierii procedurii, se poate impune condiţia unei “vechimi în activitate” a fiecărei organizaţii participante, de exemplu 3 (sau 5) ani. Mai precis, asociaţii înfiinţate cu cel puţin 3 (sau 5) ani înainte de data propunerii și, eventual, care au de cel puţin 3 (sau 5) ani în statut prevedera privind scopul si obiectivele din domeniul specific.

Ar fi de preferat ca, pentru o cât mai largă reprezentare a societății civile, principiul specializării să se aplice numai pentru cei propuși (adică numai pentru candidați, care, potrivit legii, trebuie să aibă o anumită pregătire/specializare), dar nu şi pentru cei care propun (asociațiile legal constituite).

Propunerea se afişează pe o pagină de web special dedicată. Administratorul acestei pagini ar putea să fie din afara societăţii civile, de exemplu o structură guvernamentală implicată în relaţia cu societatea civilă.

2. Tot în acelaşi interval, entităţile neguvernamentale legal constituite din societatea civilă care vor să participe la votarea candidaţilor şi care îndeplineşte condiţiile de participare (legalitatea înfiinţării, vechimea; pentru CSM, CNI, CES – și specializarea) se vor înscrie pe o listă care se afişează pe pagina de web pe care se afişează şi candidaturile.

Desigur, pentru vot se pot înscrie şi entităţi care nu au propus candidaţi.

3. După expirarea termenului pentru depunerea candidaturilor şi pentru înscrierea votanţilor, lista cu toţi candidaţii propuşi şi lista cu entităţile care vor să voteze se vor trimite unei comisii de specialitate din parlament (de exemplu, comisia juridică a unei camere), pentru a se pronunţa cu privire la îndeplinirea condiţiilor de formă de către entităţile care vor să propună/voteze şi de către candidaţii propuşi.

În cazul listei de candidaţi, comisia nu va putea face aprecieri cu privire la oportunitatea candidaturii sau cu privire la alte aspecte decât cele de ţin de completarea dosarului de candidat cu înscrisurile cerute de lege. De asemenea, comisia va examina şi dacă entităţile care au propus candidaţi îndeplinesc condiţiile de participare (legalitatea înfiinţării, vechimea; pentru CSM, CNI, CES – și specializarea).

În cazul listei de votanţi (care pot fi şi alţii decât cei care propun), comisia va examina dacă aceste entităţi îndeplinesc condiţiile de participare (legalitatea înfiinţării, vechimea; pentru CSM, CNI, CES – și specializarea).

Comisia se va pronunţa în cel mult 20 (30?) de zile. Pentru a evita tergiversarea sau împiedicarea continuării procedurii de desemnare a reprezentanţilor societăţii civile, se va aplica regula acordului tacit, în sensul că dacă respectiva comisie parlamentară nu se va pronunţa în termenul maxim de 20 (30?) de zile de la data primirii listelor la parlament, tăcerea înseamnă acceptarea integrală a listelor.

4. Dacă, după examinarea şi confirmarea listelor de către comisia parlamentară, potrivit pct. 3 din mecanism, numărul candidaturilor este mai mare decât cel al locurilor prevăzute de lege pentru reprezentanţii societăţii civile, se va proceda la etapa de selecţie a acestora.

Pentru această etapă sunt posibile 2 variante:

A) – selectarea aleatorie, prin tragere la sorţi (dacă se optează pentru această variantă, nu mai este necesară etapa înregistrării/confirmării entităţilor care vor să voteze)

B) – votul entităţilor neguvernamentale legal constituite, care s-au înscris pe lista de votanţi şi care au fost confirmate de comisia parlamentară.

Pentru varianta B). De preferat este votul electronic, deschis, prin postarea opţiunii fiecărei entităţi pe pagină web menţionată la pct. 1 din mecanism. În caz de egalitate de voturi între primii candidaţi, mai mulţi decât numărul de locuri, se va organiza un tur de scrutin suplimentar, la care vor participa doar aceştia. Dacă egalitatea va continua, se va proceda, ca ultima modalitate de departajare, la tragere la sorţi. Desigur, fiecare organizaţie înscrisă pe lista de vot şi confirmată de comisia parlamentară are dreptul la 1 vot.

CONCLUZII

Societatea civilă îşi va desemna în mod nemijlocit reprezentanţii în organismele colegiale numai atunci când va fi consacrat legislativ MECANISMUL DE DESEMNARE descris mai sus, care exclude posibilitatea unei ingerinţe politice (parlamentare, guvernamentale) în stabilirea acestor reprezentanţi.

Pentru ca acest mecanism să devină operaţional, este nevoie de modificări legislative, mai precis de modificări ale legilor de organizare şi funcţionare ce privesc fiecare organism colegial. În cazul CSM este nevoie și de modificarea (revizuirea) Constituției, în celelalte cazuri prezentate, nu.

Aceste legi urmează să integreze reglementările propuse mai sus în legătură cu mecanismul de desemnare a reprezentanţilor societăţii civile în organismele colegiale (mecanism aplicabil pentru desemnarea acestor reprezentanţi în orice organism colegial).

În plus, există cazuri de organisme colegiale (de exemplu, CNCD) pentru care legea nu a prevăzut un anumit număr de locuri rezervate societăţii civile, ci doar că din acel organism pot face parte şi reprezentanţi ai societăţii civile. Modificările legislative ar trebui să remedieze şi această deficienţă, în sensul prevederii unui număr exact de locuri (2-3-4) rezervate societăţii civile. Altfel, societatea civilă nu va depăşi faza în care doar concurează, iar locurile vor fi ocupate, ca şi până acum, numai de persoanele agreate de puterea politică majoritară la un moment dat.

Până la modificările legislative necesare, unele proceduri descrise în mecanism ar putea fi preluate ca bune practici.

Aceste demers face parte din proiectul Reprezentarea societății civile în organisme colegiale, derulat de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Modificări legislative pentru reprezentarea societății civile în CES

28/03/2017/in Advocacy Legislativ, Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Consiliul Economic şi Social (CES) este o entitate publică prevăzută în Constituție începând cu anul 2003, odată cu revizuirea Constituției prin Legea nr. 429/2003 (pct. 73 din legea de revizuire).

Potrivit art. 141 din Constituția revizuită, Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.

Organizarea și funcționarea CES sunt reglementate prin Legea nr. 248/2013.

CES este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, cu personalitate juridică, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional dintre organizaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ai societăţii civile.

CES este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaţilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative.

CES se poate autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate publică ori de organizaţiile patronale sau sindicale reprezentative la nivel naţional, precum şi de reprezentanţii societăţii civile asupra unor stări de fapt, evoluţii ori evenimente economico-sociale de interes naţional. În aceste situaţii, CES emite puncte de vedere şi recomandări pe care le comunică autorităţilor, instituţiilor sau organizaţiilor patronale, sindicale ori ale societăţii civile cu atribuţii, competenţe sau interese în domeniu. În lipsa unui consens între părţile reprezentate în Consiliul Economic şi Social, secretariatul tehnic va transmite, după caz, punctele de vedere sau recomandările formulate de fiecare parte.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 248/2013, funcţionarea CES este asigurată de:

a) PLEN;

b) biroul executiv;

c) preşedinte şi vicepreşedinţi;

d) comisiile de specialitate permanente;

e) secretariat tehnic.

Plenul asigură conducerea generală a CES şi are următoarele atribuţii principale:

a) avizează proiecte de acte normative;

b) alege, la propunerea părţilor, preşedintele;

c) validează câte un vicepreşedinte propus de fiecare parte şi pe membrii biroului executiv, de asemenea propuşi câte unul de fiecare parte;

d) adoptă regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;

e) stabileşte componenţa comisiilor de specialitate permanente;

f) aprobă proiectul propriu al bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi raportul privind execuţia bugetară;

g) dezbate şi adoptă propunerile de hotărâri elaborate de comisiile de specialitate;

h) numeşte secretarul general al Consiliului Economic şi Social.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 248/2013, PLENUL CES este constituit dintr-un număr de 45 de membri, incluzând preşedintele şi vicepreşedinţii, desemnati după cum urmează:

a) 15 membri numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, constituind partea patronală

b) 15 membri numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, constituind partea sindicală

c) 15 membri, reprezentând structuri asociative ale societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Reprezentanţii societăţii civile sunt propuşi de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (în prezent, Ministerul Muncii și Justiției Sociale) și sunt numiți de primul-ministru (prin decizie), conform modelului Comitetului Economic şi Social European, din următoarele structuri ale societăţii civile:

-organizaţii ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor femeilor, tineretului şi copiilor;

-organizaţii centre de resurse;

-organizaţii din domeniul sănătăţii şi ale persoanelor cu dizabilităţi;

-organizaţii pentru servicii sociale şi eradicarea sărăciei;

-organizaţii de mediu şi probleme legate de mediul rural;

-asociaţii academice, profesionale, pentru protecţia consumatorului;

-organizaţii ale economiei sociale;

-organizaţii cooperatiste ale profesiunilor liberale;

-organizaţii ale agricultorilor;

-organizaţii ale pensionarilor;

-organizaţiile comunităţilor locale

-alte organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale CES[1].

Mandatul de membru al Plenului CES este de 4 ani şi poate fi reînnoit (art. 14 din lege).

Potrivit art. 13 din lege, pot dobândi calitatea de membru al Plenului CES persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt desemnate în scris de către organizaţiile reprezentate în CES

b) au capacitate deplină de exerciţiu;

c) nu au antecedente penale;

d) nu au făcut poliţie politică (persoanele nominalizate şi care sunt născute înainte de data de 1 ianuarie 1976 vor da o declaraţie pe propria răspundere în sensul că au avut ori nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia)

Fiecare confederaţie patronală şi sindicală reprezentativă la nivel naţional, precum şi fiecare organizaţie a societăţii civile, care deţine unul sau mai multe locuri în Plenul CES, nominalizează persoana ori persoanele, după caz, care urmează să o reprezinte în cadrul Plenului CES (art. 12 din lege).

În cazul în care o persoană propusă sau numită nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a dobândi calitatea de membru al Plenului, organizaţia care l-a desemnat urmează să facă o altă propunere (art. 15 al. 4 din lege).

Potrivit art. 16 din lege, Plenul CES se consideră legal constituit la data validării a cel puţin 24 de membri, cu condiţia ca fiecare parte să fie reprezentată de cel puţin 8 persoane. Până la data constituirii noului plen al CES, plenul anterior îşi continuă activitatea.

Plenul CES se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui. Plenul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel puţin 1/3 din numărul membrilor.

Dezbaterile în plen se desfăşoară în prezenţa a minimum 24 de membri. În cazul în care nu este îndeplinită condiţia de cvorum, iar convocarea a fost realizată regulamentar, membrii prezenţi ai plenului formulează puncte de vedere care vor fi consemnate ca puncte de vedere ale părţilor. Punctele de vedere ale părţilor se adoptă prin vot majoritar simplu de fiecare parte cu consemnarea observaţiilor formulate de membrii părţilor şi se transmit iniţiatorului actului normativ.

Plenul CES adoptă hotărâri, prin consensul părţilor. Dacă nu se realizează consensul, hotărârile se adoptă prin vot, cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Plenului CES.

Modificări propuse de APADOR-CH

Modificările legislative privind CES nu implică modificarea (revizuirea) Constituției (care se rezumă la a menționa existența acestei entități și lasă în seama legii de organizare și funcționare toate reglementările), ci doar a Legii nr. 248/2013, și ar putea să se refere, în principal, la:

Modificarea art. 18 al. 1 din Legea nr. 248/2013, care prevede că Plenul CES se întruneşte (săptămânal sau ori de câte ori este nevoie) numai la convocarea preşedintelui. În practică, s-a constatat o mare problemă de funcționare a CES în cazul în care președintele CES refuză/omite să convoace CES. Acest refuz a dus de mai multe ori la blocarea activității CES, ca urmare a refuzului președintelui de a convoca plenul. O variantă de text poate fi “Plenul Consiliului Economic şi Social se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. la convocarea preşedintelui sau a persoanei din cadrul consiliului desemnată de cel puţin o treime din numărul membrilor”. În orice caz, modificarea art. 18 al. 1 trebuie să elimine dreptul discreționar (monopolul) președintelui CAS de a convoca plenul.
Limitarea la două (2) a numărului de mandate de membru în CES ce pot fi deținute/exercitate de o persoană. Pentru marea majoritate a funcțiilor publice importante există, prin lege, o limitare a duratei exercitării lor de către o persoană, limitare care se referă și la posibilitatea realegerii/reînvestirii aceleiași persoane în funcția respectivă. În consecință, art. 14 din Legea nr. 248/2013 ar trebui completat în sensul că mandatul membrilor poate fi reînnoit o singură dată. Noul conținut al art. 14 din legea menționată urmează să fie: “Art. 14. – Mandatul de membru al Plenului Consiliului Economic şi Social este de 4 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.”

Completarea art. 14 din Legea nr. 248/2013 cu o precizare privind durata mandatului membrilor CES, conform clarificărilor făcute prin decizia Curții Constituționale nr. 374 din 2 iunie 2016, în sensul că, în cazul vacantării unui loc mai înainte de expirarea duratei mandatului (4 ani pentru CES), o persoană aleasă pentru ocuparea acelui loc vacant îşi exercită calitatea de membru doar pentru restul de mandat rămas până la expirarea mandatului în curs, iar nu pentru durata unui nou mandat (de 4 ani, pentru CES). Decizia Curții Constituționale nr. 374 din 2 iunie 2016 se referă la situația vacantării unui loc în CSM, dar, considerentele acestei decizii, care au și ele valoare general obligatorie, se referă la situația mandatului din cadrul oricărui organism colegial, deci și la cazul mandatului unui membru în CES, în CNI sau în colegiul director al CNCD.

Înlocuirea actualei proceduri de acces în CES a celor 15 reprezentanți ai societății civile (propunerea lor este făcută de Ministerul Muncii, iar numirea lor este făcută de primul-ministru) cu o altă procedură, similară celei propuse şi în cazul CSM, CNI și in cazul CNCD. Această nouă procedură constă în reglementarea prin lege a alegerii acestor reprezentanți ai societăţii civile în CES direct de către entităţile din societatea civilă, în cadrul unei proceduri ce va fi descrisă mai jos, în cuprinsul acestui material (“mecanismul de desemnare a reprezentanţilor societății civile în organismele colegiale”).

[1] Potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 248/2013, domeniile de specialitate ale CES sunt:

a) politicile economice;

b) politicile financiare şi fiscale;

c) relaţiile de muncă, protecţia socială, politicile salariale şi egalitatea de şanse şi de tratament;

d) agricultură, dezvoltare rurală, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;

e) protecţia consumatorului şi concurenţă loială;

f) cooperaţie, profesii liberale şi activităţi independente;

g) drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;

h) politicile în domeniul sănătăţii;

i) politicile în domeniul educaţiei, tineretului, cercetării, culturii şi sportului.

———————————————————————————————————————————–

Modificări legislative pentru reprezentarea societății civile în CNI

28/03/2017/in Advocacy Legislativ, Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Consiliul Naţional de Integritate (CNI) nu este prevăzut în Constituție și a fost înființat prin Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI).

Activitatea CNI este reglementată și prin Regulamentul de organizare și funcţionare a Consiliului Naţional de Integritate, aprobat prin Hotararea CNI nr. 3 din 1.03.2011 (regulamentul este postat pe site-ul CNI).

CNI este organismul reprezentativ, aflat sub control parlamentar exercitat de Senat, cu activitate nepermanentă, care îndeplineşte atribuţiile prevăzute in Legea ANI, în general atribuții conexe cu organizarea și funcționarea ANI (art. 34 din Legea nr. 144/2007).

Potrivit art. 35 din lege, CNI este numit de Senat şi este format dintr-un număr variabil de membri (11+ numarul de grupuri parlamentare din Senat), desemnaţi după cum urmează:

– câte un membru desemnat de fiecare grup parlamentar din Senat

– un membru desemnat de grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor;

– un membru desemnat de Ministerul Justiţiei;

– un membru desemnat de Ministerul Finanţelor Publice;

– un membru desemnat de Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România

– un membru desemnat de Asociaţia Municipiilor din România

– un membru desemnat de Asociaţia Oraşelor din România

– un membru desemnat de Asociaţia Comunelor din România

– un membru desemnat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca reprezentant al înalţilor funcţionari publici;

– un membru desemnat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca reprezentant al funcţionarilor publici;

– un membru desemnat de comun acord de asociaţiile magistraţilor, legal constituite

– un membru desemnat de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului, juridic sau economico-financiar

După cum se poate observa, prin Legea nr. 144/2007 este rezervat 1 loc pentru reprezentantul societății civile în CNI.

În prezent numărul membrilor CNI este 16, dar numărul real al persoanelor implicate în strucutra CNI este, în realitate, dublu, adica 32, deoarece, potrivit art. 35 al. 3 din Legea 144/2007, fiecare dintre aceste entități își mai desemnează și câte un supleant (16 membri + 16 supleanți = 32).

Durata mandatului unui membru CNI este de 4 ani.

Mandatul poate înceta, mai inainte de cei 4 ani, în următoarele cazuri:

prin demisie
în caz de deces
prin revocare de către Senat, pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale. Reprezintă neîndeplinirea atribuțiilor legale și cazul în care un membru al CNI absentează nemotivat la 3 ședințe consecutive sau la oricare 6 ședințe ale CNI în cursul unui an (art. 37 al. 3 din Legea 144/2007).

Numirea membrilor CNI se face de către Senat, astfel cum prevede art. 35 al. 1 din Legea 144/2007. Numirea se face prin hotărâre a Senatului, care se publică în Monitorul oficial. Fiecare membru este, însa, desemnat, de autoritatea/instituția/entitatea pe care o reprezintă.

Atribuțiile CNI sunt cele prevăzute în art. 38 al. 2 din Legea 144/2007:

1) propune Senatului numirea şi revocarea din funcţie a preşedintelui şi vicepreşedintelui ANI;

2) constată suspendarea din funcţie a preşedintelui şi vicepreşedintelui ANI (art. 31 al. 3 din Legea 144/2007 prevede ca arestarea preventivă a preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a unui inspector de integritate al Agenţiei atrage suspendarea de drept din funcţia pe care acesta o deţine).

3)aprobă prin hotărâre regulamentele de organizare şi funcţionare ale CNI şi comisiilor CNI (de ex: comisia de evaluare, comisia de examinare etc.), precum şi norme interne de conduită;

4) aprobă, prin hotarare, regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţie a preşedintelui şi vicepreşedintelui ANI, precum si intreaga metodologie aferenta (privind: tematica de concurs, componenţa comisiilor pentru organizarea concursului sau examenului, elaborarea subiectelor, corectarea lucrărilor şi soluţionarea contestaţiilor);

5) analizează, informările şi rapoartele trimestriale pe care le prezintă preşedintele ANI; președintele CNI poate solicita astfel de informari/rapoarte și mai des, de câte ori consideră necesar;

6)formulează recomandări referitoare la strategia şi activitatea ANI de evaluare a averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor;

7) analizează raportul anual de audit al activitatii ANI. Potrivitart. 33 din Legea 144/2007, raportul de audit se întocmeşte în primele 3 luni ale anului şi cuprinde, în mod obligatoriu recomandări privind:

– modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale;

– organizarea eficientă a ANI;

– comportamentul, comunicarea si asumarea responsabilităţilor de către conducerea ANI;

– necesitatea de reducere sau, după caz, de suplimentare a posturilor ANI

8) înainteaza Senatului, anual şi ori de câte ori consideră necesar, un raport despre activitatea ANI;

9) îndeplinește orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Modificări propuse de APADOR-CH

Modificările legislative privind CNI nu implică modificarea (revizuirea) Constituției, ci doar a Legii nr. 144/2007, și ar putea să se refere, în principal, la:

Transformarea CNI într-un organism cu activitate permanentă şi cu personalitate juridică. Un organism cu activitate permanentă, care nu se întâlneşte doar ocazional (lunar) va funcţiona mai coerent şi mai eficient. Un organism cu personalitate juridică poate dispune de propriile resurse/alocări financiare, deci şi de o independenţă mai mare. Totuşi, această transformare a CNI necesită o dezbatere ceva mai complexă privind rolul acestuia, întrucât activitatea permanentă presupune şi exercitarea unor atribuţii mai largi şi specifice unei activităţi cu caracter permanent (zilnic).

Introducerea unei noi atribuţii a CNI, constând în dreptul CNI de a dispune un audit pe partea operaţională a activităţii ANI. În prezent, CNI nu are un instrument real pentru a monitoriza activitatea ANI. Auditul extern e doar pe management şi, practic, e doar un control financiar privind cheltuirea banului public, fără a acoperi partea operaționala. În acest context, ar fi necesară o definire mai clară a principiului independenței operaționale a ANI, astfel cum este formulat în art. 15 al. 3 din Legea 144/2007: “Potrivit principiului independenţei operaţionale, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziţii referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese şi incompatibilităţile de la nicio autoritate publică, instituţie său persoană.”

Sintagma “dispoziţii referitoare la evaluările…” folosită în textul legal citat mai sus are un caracter foarte general şi permite o interpretare extensivă, care face, practic, inutil orice fel de control din partea CNI. De asemenea, legea nu precizează entitatea care poate aprecia care sunt limitele acestui principiu, unde începe şi unde încetează, în practică, principiul independenţei operaţionale. CNI nu pare deloc a fi o entitatea care poate stabili limitele de aplicare ale acestui principiu, în condiţiile în care şi legea este neclară sub acest aspect. Este posibil ca afirmaţiile din spațiul public privind rolul “decorativ” al CNI să aibă sorgintea în această neclaritate privind conţinutul şi limitele principiului independenţei operaţionale, neclaritate care se extinde şi cu privire la entitatea care verifică, practic, respectarea acestor limite.

Reducerea componenţei CNI de la 16 membri la 5-7 membri, care să îndeplinească şi următoarele condiţii:

– să nu fie desemnaţi de politicieni (parlamentari/grupuri parlamentare)

– să aibă o pregătire de specialitate: juridică, economico/financiară, managerială

Prin aceste modificări structurale s-ar ajunge la o formulă mai suplă, mai ferită de ingerinţele politice şi mai profesionistă. Componenţa redusă ar putea funcţiona şi în cazul în care CNI rămâne organism cu activitate nepermanentă şi fără personalitate juridică.

Revenirea la cuantumul indemnizaţiei de şedinţă de 10% din venitul salarial brut al directorului ANI (adică la suma de 870 lei), aşa cum era înainte de anul 2010, în loc de 1% din respectivul venit (87 lei), aşa cum este în prezent. Actuala indemnizaţie nu este deloc motivantă şi transformă, practic, activitatea din cadrul CNI în voluntariat.

Completarea art. 37 din Legea nr. 144/2007 cu o precizare privind durata mandatului membrilor CNI, conform clarificărilor făcute prin decizia Curții Constituționale nr. 374 din 2 iunie 2016, în sensul că, în cazul vacantării unui loc mai înainte de expirarea duratei mandatului (4 ani pentru CNI), o persoană aleasă pentru ocuparea acelui loc vacant îşi exercită calitatea de membru doar pentru restul de mandat rămas până la expirarea mandatului în curs, iar nu pentru durata unui nou mandat (de 4 ani, pentru CNI). Decizia Curții Constituționale nr. 374 din 2 iunie 2016 se referă la situația vacantării unui loc în CSM, dar, considerentele acestei decizii, care au și ele valoare general obligatorie, se referă la situatia mandatului din cadrul oricărui organism colegial, deci și la cazul mandatului unui membru în CNI sau în colegiul director al CNCD.

Înlocuirea actualei proceduri de acces în CNI a reprezentantului societății civile (alegerea sa de către Senat) cu o altă procedură, similară celei propuse şi în cazul CSM, și in cazul CNCD. Această nouă procedură constă în reglementarea prin lege a alegerii acestui reprezentant al societăţii civile în CNI direct de către entităţile din societatea civilă, în cadrul unei proceduri ce va fi descrisă mai jos, în cuprinsul acestui material (“mecanismul de desemnare a reprezentanţilor societății civile în organismele colegiale”).

Modificări legislative pentru reprezentarea societății civile în CNCD

28/03/2017/in Advocacy Legislativ, Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Consiliul Națonal pentru Combaterea Discriminării (CNCD) nu este prevăzut în Constituție și a fost înființat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

CNCD este autoritatea publică autonomă în domeniul discriminării, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar. Totodata, CNCD este si garantul respectării şi aplicării principiului nediscriminării (art. 16 din OG nr. 137/2000).

Atributiile privind constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare sunt exercitate de Colegiului director al CNCD, care este organul colegial, deliberativ şi decisional al CNCD.

Potrivit art. 23 al. 2 din OG 137/2000, Colegiul director al CNCD este compus din 9 membri cu rang de secretar de stat, propuşi şi numiţi, în şedinţă comună, de cele două Camere ale Parlamentului. Din redactarea textului legal rezultă în mod clar că în CNCD nu există locuri rezervate pentru societatea civilă.

Potrivit art. 25 al. 2 si 3 din OG nr. 137/2000, durata mandatului membrilor Colegiului director este de 5 ani, iar numirea acestora se face eşalonat, în funcţie de expirarea mandatelor. În cazul în care un loc în Colegiul director devine vacant înaintea expirării mandatului, acesta va fi ocupat de o altă persoană numită doar pentru restul de mandat rămas vacant (aceasta dispozitie legala concorda cu decizia Curții Constituționale nr. 374 din 2 iunie 2016 cu privire la durata/restul mandatului membrilor CSM).

Principala problemă a reglementării privind CNCD este lipsa unei dispoziții legale care să prevadă expres că o parte din cele 9 locuri din colegiul director sunt rezervate societății civile, astfel cum legea prevede în cazul reprezentanților societății civile din cadrul CSM sau CNI.

Trebuie precizat că, deși art. 23 al. 2 din OG nr. 137/2000 nu prevede prezenţa obligatorie în CNCD a unui/unor reprezentanţi ai societăţii civile, el nici nu interzice expres prezenţa lor. De aceea, teoretic, în funcţie de propunerile de candidaţi (care pot fi făcute de oricine, întrucât legea legea nu prevede vreo condiție pentru cei care fac propuneri) şi de voturile obţinute de candidaţi în comisiile de specialitate şi, apoi, în plenul parlamentului, din CNCD pot face parte sau numai reprezentanţi ai societăţii civile, sau niciun reprezentant al societăţii civile sau reprezentanţi ai societăţii civile împreună cu alţi reprezentanţi. În practică, organizaţiile din societatea civilă nu au avut succes cu candidaţii pe care i-au propus şi care nu au putut trece de votul politic din parlament.

De aceea, art. 23 al. 2 din OG nr. 137/2000 ar trebui modificat în sensul prevederii unui număr exact de locuri (2-3-4) rezervate societăţii civile în cadrul colegiului director al CNCD (rezervate “reprezentanților desemnați de organizaţiile societăţii civile legal constituite”). Altfel, dacă nu se modifică actualul text legal, societatea civilă nu va depăşi faza în care doar concurează, iar locurile vor fi ocupate, ca şi până acum, numai de persoanele agreate de puterea politică majoritară la un moment dat, persoane care nu reprezintă societatea civila, ci majoritatea politică.

Modificarea legii nu ridică probleme deosebite, întrucât CNCD nu este prevazut în Constituție, astfel că nu este necesară și o modificare (revizuire) a Constituției.

Este necesară și completarea art. 23 al. 3 din OG 137/2000 prin introducerea interdicției de a fi membru în colegiul director al CNCD și a persoanei care, în prezent, este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al serviciilor de informaţii. Actualul text al art. 23 al. 3 din OG 137/2000 prevede interdicția de mai sus doar pentru persoana care a fost agent sau colaborator al serviciilor de informatii (trecute sau prezente), dar nu si pentru persoana care este (la data intrării în CNCD) agent sau colaborator/informator al serviciilor de informaţii. Cu alte cuvinte, “actualii” pot face parte din CNCD.

Spre deosebire de această omisiune din OG 137/2000, Legea 144/2007 privind organizarea și funcționarea ANI este redactată mult mai acoperitor, intrezicând accesul la o funcție în ANI sau în CNI și actualilor agenți sau colaboratori/informatori ai serviciilor de informații. Astfel, în OG 137/2000 ar putea fi preluată formularea interdicției din art. 19 al. 2 lit. e și din art. 35/1 al. 1 lit. d din Legea nr. 144/2007, respectiv: ”nu a fost agent sau colaborator al serviciilor de informaţii înainte de anul 1990, nu a fost şi nu este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al serviciilor de informaţii”.

De asemenea, în sprijinul depolitizării CNCD, este necesară introducerea în art. 23 al. 3 din OG 137/2000 a condiției pentru membrii consiliului director al CNCD de a nu face şi de a nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică. Aceeasi conditie este prevazuta in legea ANI pentru membrii CNI si are un rol benefic evident, constand in diminuarea substantiala a cauzelor care duc la politizarea excesiva a entitatii publice.

Totodată , art. 23 al. 4 din OG 137/2000 va trebui reformulat pentru a corecta redcatarea ambiguă a textului. Actualul text prevede că: “La numirea membrilor Colegiului director se va urmări ca minimum două treimi dintre aceştia să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice”. Sintagma “se va urmări” este neclară, ambiguă, deoarece a urmări nu implică și a reuși, ci doar a încerca. Or, legea trebuie să prevadă în mod clar conduita ce trebuie urmată și rezultatul acesteia. De aceea, actuala formulare a textului art. 23 al. 4 ar trebui înlocuită cu una mai precisă, (fără încercări, ci cu rezultate) de exemplu cu următoarea redactare: ”Minimum două treimi dintre membrii Colegiului director trebuie să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice.”

O altă modificare necesară a OG 137/2000 constă în introducerea unor dispoziții care să prevadă clar și detaliat criteriile și procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare pentru acordarea avizului pentru candidații la consiliul director al CNCD. De asemenea, trebuie reglementat clar şi efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv pentru ce motive candidaţii audiaţi în comisii nu mai pot fi supuşi votului plenului. În mod normal, orice candidat care întruneşte condiţiile legale prevăzute în art. 23 al. 3 din OG 137/2000 (n-are antecedente penale, are studii superioare şi o bună reputaţie, are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării, nu a avut legături cu securitatea) ar trebui să poată fi suspus votului în plen. În realitate, în comisii se stabilesc doar unii candidaţii care vor fi votaţi în plen, iar ceilalţi sunt împiedicaţi să fie supuşi acestui vot. Aceştia din urmă, deşi îndeplinesc toate condiţiile legale, nu sunt agreaţi de comisiile parlamentare, din motive necunoscute şi neprecizate în lege. Spre exemplu, este cazul celor 4 reprezentanţi ai societăţii civile care au candidat la cele mai recente alegeri pentru CNCD şi care, deşi nu li se poate imputa încălcarea vreunei condiţii legale, au fost împiedicaţi de comisiile parlamentare să fie supuşi votului în plenul Parlamentului.

O variantă alternativă la îmbunătățirea/modificarea actualei proceduri a alegerii reprezentanţilor societăţii civile în CNCD ar fi înlocuirea ei cu o altă procedură, similară celei propuse şi în cazul CSM. Această nouă procedură constă în rezervarea prin lege a unor locuri în CNCD pentru societatea civilă şi reglementarea prin lege a alegerii acestor reprezentaţi ai societăţii civile în CNCD direct de către entităţile din societatea civilă, în cadrul unei proceduri ce va fi descrisă mai jos, în cuprinsul acestui material (“mecanismul de desemnare a reprezentanţilor societății civile în organismele colegiale”).

Modificări legislative ce pot facilita accesul societății civile în organisme importante ale statului

04/05/2015/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Ce am învățat din proiectele de monitorizare a Consiliului Național de Integritate și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și cum propunem să se modifice legislația astfel încât controlul societății civile asupra acestora să fie mai eficient.

București, 4 mai 2015

La încheierea proiectului „Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate –CNI”, APADOR-CH a făcut publice o serie de propuneri de modificări legislative ce ar putea facilita accesul reprezentanților societății civile în instituții importante cum sunt CNI sau CNCD și ar contribui la depolitizarea acestora. În esență e vorba despre preluarea în legislația ce vizează CNCD a unor bune practici din modelul CNI. Propunerile vizează și o clarificare a condițiilor pe care un cetățean trebuie să le îndeplinească pentru a accede în CNCD, întrucât legislația permite în prezent și accesul unor colaboratori/informatori ai actualelor servicii de informații.

Reamintim că în cadrul proiectului Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate –CNI, societatea civilă a reușit să aibă doi reprezentanți în CNI (un membru și un supleant), și chiar să ocupe poziția de președinte CNI, prin persoana domnului Ciprian Ciucu. Nu s-a reușit aceeași performanță și în CNCD, care s-a dovedit un organism mult mai politizat și greu de penetrat în lipsa unui sprijin politic evident din partea partidelor parlamentare, și în condițiile unei legislații ambigue.

Iată pe scurt care sunt propunerile de modificare a Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare:

– A) Eliminarea posibilității legale ca din cadrul consiliului director al CNCD să facă parte și persoana care este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al actualelor servicii de informaţii (spre deosebire de Legea ANI, care interzice membrilor CNI să fi făcut sau să facă parte/să colaboreze cu orice structură de informații, trecute sau actuale, legea CNCD interzice membrilor CNCD doar să fi fost în relații cu fostele servicii de informații).

– B) Introducerea condiției pentru membrii consiliului director al CNCD de a nu face şi de a nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică (aceeasi conditie este prevazuta in legea ANI pentru membrii CNI si are un rol benefic evident, constând în diminuarea substanțială a cauzelor care duc la politizarea excesivă a entității publice).

– C) Introducerea unei prevederi exprese în sensul că un număr de locuri în consiliul director al CNCD (de exemplu 3 locuri din totalul de 9) este alocat reprezentanților societății civile (propuși de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului). Prevederi similare există și în alte legi privind funcționarea unor entități publice. De exemplu, potrivit legilor care reglementează organizarea și funcționarea CSM și CNI, societatea civilă are 2 locuri “rezervate” în CSM (art. 3 lit. b din Legea 317/2004 privind CSM) și 1 loc “rezervat” în CNI (art. 35 al. 1 lit. i din Legea 144/2007 privind ANI).

– D) Modificarea art. 23 al. 4 pentru a se elimina ambiguitatea de redactare, care permite parlamentului doar să urmărească (să-și propună) o proporție de 2/3 juriști în CNCD, fără să existe clar/neinterpretabil stipulată obligația ca minimum 2/3 din membrii consiliului director al CNCD să aibă studii juridice. Practic, din textul legal ar trebui să fie eliminată sintagma “se va urmări” pentru a da textului un conținut imperativ, de genul: ”Din numărul membrilor Colegiului director, minimum două treimi dintre aceştia trebuie să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice.”

– E) Introducerea unei dispoziții legale care să prevadă clar și detaliat criteriile și procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare pentru acordarea avizului pentru candidații la consiliul director al CNCD. Trebuie reglementat clar și efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv pentru ce motive candidații audiați în comisii nu mai pot fi supuși votului plenului. În mod normal, orice candidat care întrunește condițiile legale ar trebui să poată fi suspus votului în plen. În realitate, în comisii se stabilesc doar unii candidați care vor fi votați în plen, iar ceilalți sunt împiedicați să fie supuși acestui vot, din motive necunoscute și neprecizate în lege. Este cazul celor 4 reprezentanți ai societății civile care au candidat în acest an pentru CNCD și care, deși nu li se poate imputa încălcarea vreunei condiții legale, au fost împiedicați de comisiile parlamentare să fie supuși votului în plenul Parlamentului.

APADOR-CH va repeta experiența CNCD din acest an și în 2016, când expiră mandatele altor membri CNCD. Asociația se pregătește de acum pentru a propune cu mai mult succes câțiva reprezentanți ai societății civile în CNCD.

Ce este CNI și cum propunem noi să fie

29/09/2013/in Buna guvernare /by APADOR-CH

Proiectul de monitorizare și analiză a activității Consiliului Național de Integritate (CNI), pe care APADOR-CH l-a derulat în ultimele trei luni, s-a încheiat cu un set de recomandări pentru îmbunătățirea activității CNI. Considerăm că rolul CNI în prezent este unul mai degrabă decorativ și că ar fi nevoie de o amendare a legislației astfel încât activitatea celor două entități care veghează la integritatea politicienilor să fie deopotrivă mai transparentă și mai eficientă. În contextul politic actual, în care mulți aleși locali se declară nemulțumiți de activitatea Agenției Naționale de Integritate (ANI) și fac presiuni asupra parlamentarilor să modifice legile ce vizează conflictele de interese, considerăm că este binevenită și o discuție publică despre modul în care funcționează CNI și relația acestuia cu ANI. Vă propunem, așadar, să citiți setul de analize pe care APADOR-CH le-a făcut în cadrul proiectului, părerile pro și contra CNI ale unora dintre cei implicați în aceste două entități și vă așteptăm cu comentarii pe marginea propunerilor de modificare a legii, pe care le puteți citi mai jos:

[button color=”red”]RECOMANDĂRI PRIVIND CONSILIUL NAȚIONAL DE INTEGRITATE (C.N.I.) [/button] [typography font=”Cantarell” size=”24″ size_format=”px”]Modificări legislative[/typography]

Există două mari direcții ce ar putea fi urmate prin modificările legislative:

[highlight]A) Menținerea CNI[/highlight] și adoptarea unor modificări legislative care să contureze mai clar rolul, independența și eficiența CNI

[highlight]B) Desființarea CNI,[/highlight] urmând ca ANI să funcționeze ca o autoritate adminstrativă autonomă fără „tutore”, la fel ca și celelalte autorități adminstrative autonome. Această direcție are mai mult un caracter teoretic, având în vedere, în principal, astfel cum a rezultat și din interviuri, raportul MCV, dar își are susținătorii ei și, din acest motiv, nu a fost omisă din cuprinsul prezentelor recomăndari. Nu poate fi exclusă ab initio posibilitatea ca ANI să fie reglementată ca o autoritate adminstrativă autonomă suficient de puternică pentru a putea funcționa în bune condiții și singură, fără „pavăza” CNI. Principalul argument poate fi acela că alte autorități adminstrative autonome nu sunt însoțite și de o „pavăză” de genul CNI și nici nu a fost exprimată vreo solicitare ca aceste autorități să fie însoțite de o entitate de genul CNI. Desigur, în cazul în care este urmată direcția de desființare a CNI, rămân fără obiect recomandările prezentate în cele ce urmează.

Așadar, :

[toggle title_open=”Modificări legislative cu menținerea CNI” title_closed=”Modificări legislative cu menținerea CNI” hide=”yes” border=”yes” style=”default” excerpt_length=”0″ read_more_text=”Read More” read_less_text=”Read Less” include_excerpt_html=”no”]

-a) Reglementarea organizarii si functionarii CNI printr-o lege noua, separata de “legea ANI” (Legea 144/2007). Avantajul relglementarii CNI printr-o lege separata este, in primul rand, de natura practica: s-ar putea opera corectiile necesare privind activitatea CNI fara a mai fi nevoie de a se pune in discutie modificarea “legii ANI”(Legea 144/2007). In prezent, exista o mare retinere, atat in cadrul ANI, cat si al unor membri CNI si al unor experti intervievati, cu privire la orice initiativa care ar conduce la rediscutarea in Parlament, sub orice aspect, a Legii 144/2007. Aceasta deoarece, odata intrat in Parlament un proiect de modificare, chiar in bine, a Legii 144/2007, ar exista riscul ca Parlamentul sa adopte in final modificari “rele” ale Legii 144/2007 prin care sa fie redusa sau ingreunata activitatea ANI. Un astfel de risc nu este de neglijat, existand precedente care pot justifica aceasta temere.

-b) Modificarea actualei Legi 144/2007 privind ANI (lege care cuprinde si reglementarea privind CNI).

Indiferent de modalitatea [-a) sau b)-] in care vor avea loc modificarile legislative pe directia mentinerii CNI si adoptarii unor dispozitii care sa contureze mai clar rolul, independenta si eficienta CNI, acestea ar putea sa se refere la :

a- Introducerea unui nou caz de incetare a mandatului de membru CNI, si anume: revocarea reprezentantului de catre entitatea care l-a desemnat. In sens juridic, orice raport care presupune reprezentarea unei persoane (fizie sau juridice) este insotit si de dreptul celui reprezentat de a revoca mandatul reprezentantului. Cel care reprezinta nu actioneaza in nume propriu, ci in numele si pe seama celui reprezentat.

b- Introducerea unei prevederi prin care se suspenda de drept orice control efectuat de ANI cu privire la un membru CNI pe durata exercitarii acestui mandat. Prevederea se completeaza cu una in sensul ca dupa incetarea mandatului, persoana respectiva va putea fi verificata si cu privire la perioada in care controlul a fast suspendat. Se elimina astfel posibililtatea, cel putin teoretica, ca ANI sa efectueza presiuni, prin inititerea cotroalelor, asupra membrilor CNI

Varianta: se mentine posibilitatea verificarii de catre ANI a membrilor CNI, in cursul mandatului acestora, dar verificarea unui membru se va efectua numai dupa incuviintarea acesteia de catre CNI (de exemplu, cu votul majoritatii simple a celor prezenti la sedinta). In cazul in care CNI nu incuviinteaza verificarea, ea se va putea efectua numai dupa incetarea mandatului respectivului membru si va putea privi si perioada mandatului. Si prin aceasta varainta de recomandare se acorda o garantie in plus membrilor CNI impotriva unor posibile presiuni reprezentate de verificarile la care pot fi supsui chiar de catre entitatea pe care ei (CNI) o controleaza, cel putin, prin comisia de evaluare (care e constituita din membri CNI).

c- Revenirea la cunatumul indemnizatiei de sedinta de 10% din venitul salarial brut al directorului ANI (870 lei), asa cum era inainte de anul 2010, in loc de 1% din respectivul venit (87 lei), asa cum este in prezent. Actuala indemnizatie nu e deloc motivanta si transforma, practic, activitatea din cadrul CNI in voluntariat. Exista un cerc vicios care ar trebui intrerupt: unele opinii sunt in sensul ca inactivitatea/ineficienta/invizibilitatea CNI nu justifica o indemnizatia mai mare decit cea actuala, iar alte opinii sunt in sensul ca pentru o indemnizatie cu un cuantum asa scazut, nici nu se poate astepta la mai multa implicare a membrilor CNI. O solutie rezonabila ar fi revenirea la situatia de dinaintea “feberi taierilor de venituri” din anul 2010, febra care nu s-a manifestat doar la nivelul CNI.

Varianta: in cursul discutiilor a rezultat si varianta ca, indiferent de cuantumul indemnizatiei, aceasta sa fie suportata din veniturile entitatii care-si desemeaza reprezentantul.

d- Transformarea CNI intr-un organism cu activitate permanenta si cu personalitate juridica. Un organism cu activitate permanenta, care nu se intalneste doar ocazional (lunar) va functiona mai coerent si mai eficient. Un organism cu personalitate juridica poate dispune de propriile resurse/alocari financiare, deci si de o independenta mai mare. Totusi, aceasta transformare a CNI necesita o dezbatere ceva mai complexa privind rolul acestuia, intrucat activitatea permanenta presupune si exercitarea unor atributii mai largi si specifice unei activitati cu caracter permanent (zilnic).

e- Reducerea componentei CNI de la 16 membri la 5-7 membri, care sa indeplineasca si urmatoarele conditii:

– sa nu fie desemnati de politicieni (parlamentari/gruprui parlamentare)

– sa aiba o pregatire de specialtate: juridica, economico/financiara, manageriala

Prin aceste modificari structurale s-ar ajunge la o formula mai supla, mai ferita de ingerintele politice si mai profesionista. Componenta redusa ar putea functiona si in cazul in care CNI ramane organism cu activitate nepermanenta si fara persoanlitate juridica.

f- Introducerea unei noi atributii a CNI, constand in dreptul CNI de a dispune un audit pe partea operationala a activitatii ANI. In prezent, CNI nu are un instrument real pentru a monitoriza activitatea ANI. Auditul extern e doar pe management si, practic, e doar un control finanaciar privind cheltuirea banului public, fara a acoperi partea operationala. In acest context, ar fi necesara o definire mai clara a principiului independentei operationale a ANI, astfel cum este formulat in art. 15 al. 3 din Legea 144/2007: “Potrivit principiului independenţei operaţionale, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziţii referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese şi incompatibilităţile de la nicio autoritate publică, instituţie sau persoană.”

Sintgama “dispoziţii referitoare la evaluările…” folosita in textul legal citat mai sus are un caracter foarte general si permite o interpretare extensiva, care face, parctic, inutil orice fel de control din partea CNI. De asemenea, legea nu precizeaza entitatea care poate aprecia care sunt limitele acestui principiu, unde incepe si unde inceteaza, in practica, principiul independentei operationale. CNI nu pare deloc a fi o entitatea care poate stabili limitele de aplicare ale acestui principiu, in conditiile in care si legea este neclara sub acest aspect. Este posibil ca afirmatiile din interviuri privind rolul “decorativ” al CNI sa aiba sorgintea in aceasta neclaritate privind continutul si limitele principiului indendentei operationale, neclaritate care se extinde si cu privire la entiatea care verifica, practic, respectarea acestor limite.

[/toggle] [toggle title_open=”Modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNI” title_closed=”Modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNI” hide=”yes” border=”yes” style=”default” excerpt_length=”0″ read_more_text=”Read More” read_less_text=”Read Less” include_excerpt_html=”no”]

a- Introducerea in Regulament a unei prevederi in sensul ca minuta sedintei CNI se publica in ziua in care are loc sedinta, iar procesul-verbal se publica in maximum 3 zile de la data sedintei

b- Introducerea in Regulament a unei prevederi in sensul ca procesul-verbal de sedinta se poate semna si prin folsoirea semnaturii electronice. Aceasta prevedere trebuie insotita si de demersurile practice necesare pentru ca semnatura electronica sa fie operationala pentru membrii CNI

c- Introducerea in Regulament a unor prevederi prin care sa se asigure respectarea termenelor legale (de 10 zile- regula sau de maximum 30 zile – exceptia) in care trebuie raspuns la cerererile de informatii formulate in temeiul Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. In prezent, intrucat sedintele au o periodicitate lunara, iar procesul-verbal de la o sedinta este semnat abia in sedinta urmatoare, raspunsul la o cerere trimisa in temeiul Legii 544/2001 poate intirzia cu mult peste 10 zile/30 zile, pe urmatorul traseu : cererea de informatii trimisa CNI va trebui sa astepte prima sedinta a CNI in care va fi luata in dezbatere, iar procesul-verbal in care se ia masura cu privire la cererea de informatii este semnat abia la sedinta urmatoare, deci dupa inca o luna. O solutie pentru rezolvarea in termenul legal a cererilor intemeiate pe Legea 544/2001 ar fi introducerea semnaturii electronice pentru membrii CNI.

[/toggle] [toggle title_open=”Aplicarea eficientă a reglementărilor în vigoare privind CNI” title_closed=”Aplicarea eficientă a reglementărilor în vigoare privind CNI” hide=”yes” border=”yes” style=”default” excerpt_length=”0″ read_more_text=”Read More” read_less_text=”Read Less” include_excerpt_html=”no”]

a- CNI are printre atributiile prevazute in actuala lege si aceea de a formula recomandari referitoare la strategia si activitatea ANI. In cazul in care aceste recomandari nu sunt respectate de ANI, CNI poate propune Senatului revocarea conducerii ANI. In acest sens, recomandarile CNI, a caror trasatura dominanta este larghetea, generalitatea, ar putea avea un caracter mai concret, mai aplicat, ceea ce ar permite si urmarirea mai atenta/serioasa a modului in care aceste recomandari sunt sau nu respectate in activitatea ANI. Iar, in caz de nerespectare, ar fi necesara mai multa hotarare pentru impunerea respectarii recomandarilor, inclusiv prin propunerea de revocare adresata Seantului.

b- CNI poate solicita Senatului un alt raport anual de audit extern independent al activitatii ANI (art. 26 al. 3 din Legea 144/2007), raport distinct de raportul anual de audit finantat de ANI (art. 32 din Legea 144/2007). Pina in prezent, nu au existat astfel de demersuri din partea CNI.

c- Senatul a dat dovada de pasivitate totala: nu a dispus niciodata un raport de audit, desi avea dreptul, potrivit art. 26 al. 3 din Legea 144/2007. De asemenea, desi a primit rapoartele cu privire la activitatea ANI si CNI, dupa ce acestea au fost inaintate comisiilor de specialitate (in principal Comisiei juridice), ele nu au fost niciodată analizate. Senatul ar trebui sa-si ia in serios si sa-si exercite atributiile de verificare prevazute de Legea 144/2007.

[/toggle]

Așteptăm completările voastre pentru eficientizarea activității CNI.