Pe site-ul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a fost publicat un proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi pentru modificarea mai multor acte normative, printre care şi “legea ONG-urilor” (Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000)^[1].

Pretextul acestor modificări legislative este implementarea Directivei europene nr. 2015/849/UE din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

Deşi directiva europeană nu prevede expres şi lasă o marjă de apreciere pentru fiecare stat, Guvernul vrea să impună obligarea fiecărei asociaţii şi fundaţii de a raporta periodic (anual şi ori de câte ori intervine orice noutate), la Ministerul Justiţiei, numeroase date şi informaţii, printre care, numele şi datele de identificare ale fiecărei persoane cu care asociaţia sau fundaţia intră în contact/îi acordă sprijin în orice mod, în cadrul activităţii pe care o desfăşoară^[2].

În caz de neîndeplinire a obligaţiei de raportare a acestor persoane sau a altor informaţii, sancţiunea propusă în proiectul de lege este, iniţial, o amendă substanţială (până la 5.000 lei)^[3], urmată de dizolvarea (desfiinţarea) asociaţiei/fundaţiei^[4].

Având în vedere modul, neclar, confuz şi supradimensionat, în care sunt prevăzute în proiectul de lege categoriile de date şi informaţii care trebuie raportate de către ONG-uri, este evident că Guvernul urmăreşte introducerea unor obligaţii legale împovărătoare, care, în mod obiectiv, nu vor putea fi îndeplinite de către ONG-uri. Iar sancţiunea finală pentru neîndeplinirea acestei obligaţii de raportare este una vădit disproporţionată, şi anume sancţiunea “supremă” a dizolvării (desfiinţării).

APADOR-CH precizează că în prezent Parlamentul dezbate un proiect de lege propus de reprezentanți ai partidului de guvernământ, prin care se prevede dizolvarea (desfiinţarea) ONG-urilor în cazul în care acestea nu respectă obligaţia, vădit împovărătoare, de a raporta periodic orice sume (indiferent de valoare) obţinute ca finanţare. De asemenea, la Ministerul Finanţelor publice se pregăteşte, la recomandarea Curţii de Conturi a României, un proiect de lege care va permite şicanarea ONG-urilor prin transformarea lor în ţinte ale controalelor fiscale sub pretextul verificării utilizării cotei de 2% din impozit care poate fi redirecţionată către ONG-uri.

Deja se conturează un “mod de operare” din partea Guvernului în relaţia cu ONG-urile, care are 2 componente:

1. introducera unor obligaţii birocratice, confuze şi vădit împovărătoare pentru ONG-uri (majoritatea sub forma unor raportări cât mai stufoase şi mai frecvente);
2. prevederea unor sancţiuni vădit disproporţionate (dizolvarea ONG-ului), în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii birocratice, care, în mod real, nici nu pot fi îndeplinite.

Deci, în loc să-şi desfăşoare activitatea în mod normal şi în scopul pentru care au fost înfiinţate, asociatele şi fundaţiile îşi vor dedica timpul şi energia întocmirii de rapoarte pe diverse teme şi trimiterii lor către diverse entităţi publice, care nu vor putea gestiona o cantitate aşa de mare de informaţii (există suficiente precedente ale impotenţei instituţionale, spre exemplu, catastrofala gestionare de către ANAF a evidenţei achitării contribuţiilor la sănătate). Dar, dacă un ONG va fi prea gălăgios sau nerespectuos cu puterea, vor începe verificările ţintite pe acel ONG, care în mod sigur, va uita să facă un anumit raport, din zecile de rapoarte, sau va greşi o anumită dată dintr-o anumită informare, consecinţa fiind desfiinţarea ONG-ului neascultător.

APADOR-CH reaminteşte că, pentru o asociaţie/fundaţie, dizolvarea este o sancţiune similară pedepsei cu moartea în cazul persoanei fizice. Or, dacă pedeapsa cu moartea mai poate fi aplicată persoanelor (juridice) în UE, măcar condiţiile aplicării acestei pedepse trebuie să fie suficient de clare şi restrictive, să se rezume la cazuri cu adevărat excepţionale, pentru a împiedica abuzurile.

APADOR-CH face un apel la Guvern de a-şi tempera tentaţia manifestată din ce în ce mai brutal de a se revanşa faţă de criticile primite, mai mult sau mai puţin întemeiat, din partea societăţii civile prin introducerea unor reglementări legale care împiedică desfăşurarea normală a activităţii asociaţiilor şi fundaţiilor.

^[1] La adresa: http://www.onpcsb.ro/pdf/PROIECT%20LEGE%2031%20%20IANUARIE%20CU%20OBS%20MJ%20FINAL.pdf

^[2] Pct. 18 din proiectul de lege introduce obligaţia comunicării către Ministerul Justiţiei a datelor de identificare a “beneficiarilor reali”. Iar, în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor, art. 4 al. 2 lit. c din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, noţiunea de “beneficiar real” include şi “persoanele fizice… în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcţionează”. Deoarece noţiunea de “interes principal”, folosită în proiectul de lege, nu a fost definită nicăieri, ea se poate referi la orice, inclusiv la interesul persoanelor de a fi sprijinite de o asociaţie/fundaţie. De exemplu, o asociaţie pentru protecţia consumatorilor sau pentru protecţia pacienţilor a fost înfiinţată în interesul consumatorilor sau pacienţilor. Consecinţa acestui proiect de lege este că trebuie raportate Ministerului Justiţiei numele şi celelalte date de identificare ale consumatorilor sau pacienţilor care intră în contact cu respectivele asociaţii. Potrivit proiectului de lege, fiecare persoană va trebui identificată şi raportată Ministerului Justiţiei de către asociaţie/fundaţie. Dacă această obligaţie nu este respectată, asociaţia/fundaţia va fi dizolvată (desfiinţată).

^[3] Pct. 18 din proiectul de lege

^[4] Pct. 24 din proiectul de lege

UPDATE 23 mai: 

La solicitarea Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, Ministerul Justiției a organizat în 7 mai o dezbatere publică a modificărilor propuse. Citiți minuta acestei dezbateri. În timp ce reprezentanții ministerului au insistat pe menținerea actualei forme legislative de transpunere a directivei, ONG-urile au argumentat că această transpunere exagerată a prevederilor europene va conduce la:

• închiderea completă a organizațiilor care lucrează în beneficiul celor mai vulnerabile grupuri: persoane abuzate, persoane cărora nu li se respectă drepturile omului, persoane afectate de sărăcie extremă sau la
• reducerea numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale.

După dezbaterea publică, scrisoarea trimisă ministerului de către ONG-uri detaliază motivele acestor îngrijorări:

Având în vedere că autoritățile române nu au publicat nicio […] evaluare a riscului de la nivelul societății civile, nu există niciun argument pentru proporționalitatea măsurilor propuse în proiectul dvs. Încheiem în speranța că veți stopa aceste modificări grave aduse libertății de operare a societății civile din România: raportarea datelor de identificare ale beneficiarilor serviciilor ONG și posibilitatea dizolvării ca sancțiune pentru refuzul de a divulga aceste date. De asemenea, considerăm că actuala forma a proiectului de lege nu va asigura atingerea obiectivului final al directivei, căci în fapt, nici societatea civilă nu va putea raporta, nici autoritățile nu vor putea procesa volumul uriaș de informații. Spre exemplu, doar sectorul serviciilor de asistență socială și conexe (socio-educaționale sau socio-medicale, locuire, mediere pentru piața muncii etc.) furnizate de către organizațiile neguvernamentale din România are un număr de aproximativ 350.000 de beneficiari anual.”